Curtea de Apel Cluj Decizii relevante


Împotriva acestei încheieri au formulat contestaţie inculpaţii H.I., G.I., B.V.V., N.P., B.E., B.M. şi C.S.D



Yüklə 1,47 Mb.
səhifə16/25
tarix31.10.2017
ölçüsü1,47 Mb.
1   ...   12   13   14   15   16   17   18   19   ...   25
Împotriva acestei încheieri au formulat contestaţie inculpaţii H.I., G.I., B.V.V., N.P., B.E., B.M. şi C.S.D., care au solicitat admiterea căilor de atac promovate, desfiinţarea în întregime a încheierii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Sălaj, întrucât judecătorul fondului nu a motivat în fapt şi în drept hotărârea pronunţată, lipsind considerentele pentru care s-au respins toate solicitările formulate, iar pe de altă parte, nu le-a fost acordat nici ultimul cuvânt.

Aceste încălcări ale normelor legale constituie o violare a dispoziţiilor art. 6 din CEDO, inculpaţii nebeneficiind astfel de un proces echitabil.



Curtea, examinând contestaţiile formulate, prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:

Curtea reţine că art. 401-404 CPP consacră principiul potrivit căruia hotărârile judecătoreşti trebuie să fie motivate, iar nerespectarea acestuia constituie motiv de desfiinţare a lor, iar pe de altă parte, deciziile magistraţilor trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei şi cele pentru care au fost înlăturate susţinerile părţilor.



Rolul motivării hotărârilor este acela de a se asigura o bună administrare a justiţiei şi pentru a se putea exercita controlul judiciar de către instanţele superioare.

De altfel, chiar CEDO (în cauza Achina împotriva României şi cauza G. împotriva României) subliniază rolul pe care motivarea unei hotărâri îl are pentru respectarea art. 6 paragraf 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi arată că dreptul la un proces echitabil, nu poate fi considerat efectiv decât dacă susţinerile părţilor sunt examinate de către instanţă, aceasta având obligaţia de a proceda la un examen concret al mijloacelor, argumentelor şi elementelor de probă, sau cel puţin de a le aprecia.

A nu motiva o hotărâre şi a nu prezenta argumentele pentru care au fost înlăturate susţinerile părţilor, echivalează cu o necercetare a fondului cauzei, făcând imposibil controlul judiciar, conducând la încălcarea prevederilor art. 6 paragraf 1 din CEDO.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că în faţa Tribunalului Sălaj, contestatorii prin apărătorii aleşi au depus solicitări de modificare a controlului judiciar (inculpatul C.S., B.M., H.I., G.I.) sau chiar de revocare a acestuia (inculpaţii N.P., B.V. şi B.E.), cereri respinse de către magistratul fondului, fără nicio argumentaţie în fapt şi în drept.

De altfel, în cuprinsul încheierii nici nu se indică pentru fiecare contestator în parte, cererile formulate şi argumentele procesuale pentru care cererile au fost respinse.

În privinţa solicitării de revocare a controlului judiciar, judecătorul fondului nici nu s-a pronunţat şi nici nu a motivat subzistenţa temeiurilor şi a menţinerii controlului judiciar faţă de contestatorii speţei.



Mai mult, în faţa Curţii inculpaţii prin apărătorii aleşi au învederat că nici nu li s-a acordat ultimul cuvânt de către judecătorul cauzei la data de 12 mai 2015, deşi în cuprinsul încheierii de amânarea pronunţării din aceeaşi dată, s-a efectuat această menţiune nereală.

Aşa fiind, Curtea reţine că o hotărâre judecătorească trebuie să cuprindă în motivarea sa argumentele pro şi contra care au format, în fapt şi în drept, convingerea judecătorului cu privire la soluţia pronunţată, argumente care, în mod necesar, trebuie să se raporteze, pe de o parte, la susţinerile şi apărărilor părţilor, iar pe de altă parte, la dispoziţiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecăţii, în caz contrar fiind lipsită de suport probator şi legal şi pronunţată cu nerespectarea prevederilor art. 401-404 CPP şi art. 6 paragraf 1 din CEDO.

Motivarea este, aşadar, un element esenţial al unei hotărâri judecătoreşti, o puternică garanţie a imparţialităţii judecătorului şi a calităţii actului de justiţie, precum şi o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanţa superioară a atribuţiilor de control judiciar de legalitate şi temeinicie.

Obligativitatea motivării hotărârilor judecătoreşti constituie o condiţie a procesului echitabil, exigenţă a art. 21 alin.3 din Constituţia României şi art. 6 alin.1 din CEDO.

Indiscutabil, orice parte în cadrul unei proceduri are dreptul să prezinte judecătorului observaţiile şi argumentele sale şi de a pretinde organului judiciar să le examineze pe acestea, în mod efectiv. Dreptul la un proces echitabil, prin urmare, nu poate fi considerat efectiv decât dacă observaţiile părţilor sunt corect examinate de către instanţă, instanţă care are în mod necesar obligaţia de a proceda la un examen concret a mijloacelor, argumentelor şi elementelor de probă, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa.

Pe de altă parte, nemotivarea unei hotărâri judecătoreşti echivalează practic cu soluţionarea procesului fără a intra în fondul acestuia, de natură, prin urmare să justifice desfiinţarea cu trimitere spre rejudecare.

Într-adevăr, atâta timp cât în considerente judecătorul nu analizează probele care au fost administrate, nu stabileşte împrejurările de fapt esenţiale în cauză, nu evocă normele substanţiale şi procedurale incidente şi aplicarea lor în speţă, soluţia exprimată prin dispozitiv rămâne nesusţinută şi pur formală, nefiind corolarul motivelor ce o preced.

O astfel de hotărâre devine arbitrară şi nu permite exercitarea controlului judiciar, obligând la o desfiinţare cu trimitere chiar dacă, strict teoretic, judecătorul s-a pronunţat „pe fond”, respingând în totalitate solicitările inculpaţilor.

Ori, prin omisiunea primei instanţe de a analiza şi cerceta, în mod efectiv, prin considerentele hotărârii contestate, motivele de fond invocate de inculpaţi, motive ce necesitau un răspuns specific şi explicit, au fost nesocotite dispoziţiile art. 401-404 CPP şi art. 6 paragraf 1 din CEDO, fiind încălcat astfel dreptul contestatorilor la un proces echitabil.

În aceste condiţii, dublate şi de neacordarea ultimului cuvânt, contestatorilor li s-a cauzat o vătămare procesuală care nu poate fi înlăturată altfel, decât prin desfiinţarea încheierii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Sălaj, pentru a se asigura părţilor, accesul la dublul grad de jurisdicţie, ca garanţie a legalităţii şi temeiniciei hotărârii judecătoreşti ce va fi dată în cauză.

Curtea reţine că motivarea unei hotărâri nu este o problemă de volum, ci una de esenţă, de conţinut, aceasta trebuind să fie clară, concisă şi concretă, în concordanţă cu probele şi actele de la dosar.

Motivarea hotărârii constituie o garanţie pentru părţi în faţa eventualului arbitrariu judecătoresc, precum şi singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar, circumscriindu-se astfel noţiunii de proces echitabil în condiţiile prevăzute de art. 6 din CEDO.

Motivarea hotărârii reprezintă un element de transparenţă a justiţiei, inerent oricărui act jurisdicţional.

Hotărârea judecătorească nu este un act discreţionar, ci rezultatul unui proces logic de analiză ştiinţifică a probelor administrate în cauză în scopul aflării adevărului, proces de analiză necesar stabilirii stării de fapt desprinse din acestea prin înlăturarea unor probe şi reţinerea altora, urmare a unor raţionamente logice făcute de instanţă şi care îşi găsesc exponenţialul în motivarea hotărârii judecătoreşti.

Hotărârea reprezintă astfel, rezultatul concret, sinteza operei de judecată, iar motivarea acesteia este argumentarea în scris a raţiunii ce determină pe judecător să adopte soluţia dispusă în cauză. Motivarea hotărârilor justifică echitatea procesului penal, pe de o parte, prin dreptul justiţiabilului de a fi convins că justiţia a fost înfăptuită, respectiv că judecătorul a examinat toate mijloacele procesuale şi procedurale propuse de participanţi şi, pe de altă parte, prin dreptul acestuia de a cunoaşte oportunitatea promovării căilor de atac.

Pentru motivele ce preced, contestaţiile inculpaţilor fiind întemeiate vor fi admise în baza art. 4251 pct 2 lit b CPP raportat la art. 6 paragraf 1 din CEDO împotriva încheierii penale nr. 91/14.05.2015 a Tribunalului Sălaj pe care o va desfiinţa în întregime şi va dispune rejudecarea cauzei de către aceeaşi instanţă – Tribunalul Sălaj.

Se va menţine măsura controlului judiciar luată faţă de inculpaţii H.I., G.I., B.V.V., N.P., B.E., B.M. şi C.S.D. prin încheierea penală nr. 6 din 20.I.2015 a Tribunalului Sălaj, subzistând temeiurile avute în vedere de magistrat la luarea acesteia, în luna ianuarie 2015.

Rejudecarea cauzei se va efectua de urgenţă, cu citarea inculpaţilor.

Vor fi menţionate în încheiere apărările formulate de fiecare inculpat în parte, motivarea instanţei urmând să cuprindă argumentele de fapt şi de drept care să justifice soluţia dată în speţă.

În privinţa controlului judiciar se vor arăta în mod explicit temeiurile de fapt şi de drept care vor sta în sprijinul soluţiei ce se va adopta în cauză.

Se vor analiza probele invocate de inculpaţi şi ataşate dosarului, în dovedirea cererilor formulate.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, în baza art. 275 alin 3 CPP. (Judecător Delia Purice)




Yüklə 1,47 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   12   13   14   15   16   17   18   19   ...   25




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2020
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə