Curtea de Apel Cluj Decizii relevante


Tentativă la omor calificat. Cerere de schimbare a încadrării juridice în vătămare corporală sau lovire. Netemeinicie



Yüklə 1,47 Mb.
səhifə17/25
tarix31.10.2017
ölçüsü1,47 Mb.
1   ...   13   14   15   16   17   18   19   20   ...   25

10.Tentativă la omor calificat. Cerere de schimbare a încadrării juridice în vătămare corporală sau lovire. Netemeinicie

Curtea de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori, decizia nr. 891 din 17 iunie 2015


Prin sentinţa penală nr. 550 din 10 iulie 2014 pronunţată în dosarul nr. .../2013 a Tribunalului Cluj, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor formulată în cauză.

A fost condamnat inculpatul O.P., …, recidivist.

În baza art. 20 rap. la art.174,175 al.1 lit.i C.p. din 1968, cu aplic. art.73 lit.b C.p., 76 lit.b şi al.2 C.p., art.37 lit.a C.p. din 1968, art.5 C.p., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, la pedeapsa de:

- 3 (trei) ani şi 4 (patru) luni închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art.64 al.1 lit.a teza a-II-a şi b C.p. din 1968, pe o perioadă de 2 ani după terminarea executării pedepsei principale;

În baza art.85 al.1 din OUG 195/2002 modif., art.37 lit.a C.p. din 1968, art.5 C.p., pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice, a unui autovehicul neînmatriculat, la pedeapsa de:


  • 1 (un) an închisoare;

În baza art. 86 al.1 din OUG 195/2002 modif., art.37 lit.a C.p. din 1968, art.5 C.p., pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice, a unui autovehicul, fără a poseda permis de conducere, la pedeapsa de:

  • 1 (un) an închisoare;

În baza art. 89 al.1 din OUG 195/2002 modif., art.37 lit.a C.p. din 1968, art.5 C.p., pentru săvârşirea infracţiunii de părăsire a locului accidentului, la pedeapsa de:

  • 2 (doi) ani închisoare;

În baza art.33 lit.a C.p. din 1968, s-a constatat că infracţiunile săvârşite de inculpat sunt concurente, iar în baza art.34 lit.b C.p. din 1968, s-au contopit pedepsele stabilite şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de:

- 3 (trei) ani şi 4 (patru) luni închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a-II-a şi b C.p. pe o perioadă de 2 ani după terminarea executării pedepsei principale.

În baza art.83 C.p. din 1968, s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 8 luni închisoare, ce i-a fost aplicată inculpatului prin S.P. 564/22.12.2010 a Jud. Turda, definitivă prin nerecurare la data de 11.01.2011, pe care a cumulat-o aritmetic la pedeapsa rezultantă de mai sus, inculpatul având de executat pedeapsa finală de:

- 4 (patru) ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art.64 al.1 lit.a teza a-II-a şi b C.p. din 1968, pe o perioadă de 2 ani după terminarea executării pedepsei principale.

S-a făcut aplic. art.71, 64 lit.a teza a-II-a şi b C.p. din 1968.

Potrivit art.19 şi 397 C.p.p. rap. la art.1357 C.c., a fost obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile în sumă de 830,21 lei, cu dobânda legală începând cu data de 05.01.2012 şi până la achitarea integrală a debitului, către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu-Mureş.

În temeiul art.7 din Legea 76/2008, s-a dispus prelevarea de la inculpat a probelor biologice în vederea introducerii profilelor genetice în SNDGJ.

În baza art.274 C.p.p., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 3.000 lei.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că prin rechizitoriul nr. …P/2012 din data de 26.06.2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj a fost trimis în judecată inculpatul O.P., pentru săvârşirea infracţiunilor de punere în circulaţie şi conducere pe drumurile publice, a unui autovehicul neînmatriculat, conducere a unui autovehicul, fără permis de conducere şi părăsire a locului accidentului, fără încuviinţarea organelor de poliţie, precum şi tentativă la omor calificat prev. de art.85 al.1, art.86 al.1 şi art.89 al.1 din O.U.G. nr. 195/2002 şi de art.20 rap. la art.174, art.175 al.1 lit.i C.p., cu aplic. art.33 lit.a şi art. 37 lit.a C.p.

În actul de sesizare al instanţei s-a reţinut în esenţă că, inculpatul O.P., la data de 01/02.01.2012, a pus în circulaţie şi a condus autoturismul Renault Laguna cu nr. provizoriu de circulaţie CJ-..., neînmatriculat şi cu autorizaţia de circulaţie expirată din data de 01.12.2010, din localitatea I., jud. Cluj până în localităţile V. şi V., jud. Mureş şi apoi până la locul producerii evenimentului rutier la intersecţia drumului de câmp din V. cu DJ151C, iar de acolo până în localitatea Ţaga; la data de 01/02.01.2012, a condus pe traseul menţionat mai sus, autoturismul Renault Laguna cu nr. provizoriu de circulaţie CJ-..., deşi nu poseda permis de conducere; la data de 02.01.2012, urmărind cu autoturismul Renault Laguna cu nr. provizoriu CJ-... pe persoana vătămată S.V. ce se afla la volanul autoturismului Fiat Punto cu nr. ... în care se afla şi soţia sa O.M., ce părăsise domiciliul conjugal, pe traseul menţionat mai sus, până în apropierea intersecţiei drumului comunal de câmp dinspre comuna V. cu drumul judeţean DJ151C, unde a tamponat din spate, cu faţa autoturismului, partea din spate a autoturismului celui de mai sus, provocând deraparea şi răsturnarea acestuia pe câmpul din partea stângă a direcţiei sale de mers, după care, cu o secure sau un alt obiect contondent de care s-a debarasat ulterior, i-a aplicat o lovitură lui S.V. în direcţia capului, pe care acesta a parat-o cu braţul stâng fracturându-i astfel antebraţul, provocându-i prin accidentul rutier comis cu intenţie şi lovitura cu securea sau obiectul contondent leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare în totalitate 40-45 zile de îngrijiri mediale; după manoperele descrise la paragraful (aliniatul) anterior, a părăsit locul faptei cu autoturismul, fără sesizarea şi încuviinţarea organelor de poliţie.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarea stare de fapt:

În data de 02.01.2012, în jurul orei 0545, lucrătorii Poliţiei mun. Câmpia Turzii au fost sesizaţi telefonic de către dispecerul Poliţiei Oraşului Luduş despre faptul că, pe un drum de câmp din apropierea DJ151C, înafara localităţii Tritenii de Jos, jud. Cluj, s-a produs un accident de circulaţie, cu o victimă în persoana numitului S.V., ce fusese transportat la Spitalul Orăşenesc Luduş spre a i se acorda îngrijiri medicale, iar autorul accidentului O.P. a părăsit locul faptei.

Pe baza sesizării şi a datelor obţinute de la persoana accidentată, organele de poliţie s-au deplasat la locul faptei, unde, în prezenţa martorului asistent C.A. au constatat că, evenimentul rutier a avut loc înainte cu circa 50 de metri de intersecţia unui drum de pământ nemodernizat ce vine dinspre localitatea V., cu drumul judeţean DJ151C, unde au fost descoperite şi fixate prin fotografiere următoarele mijloace materiale de probă: în partea dreaptă a drumului de câmp din direcţia V. spre DJ151C, o urmă de adâncime în taluzul de pământ ce mărgineşte drumul, iar în dreptul acelei urme două bucăţi din plastic de culoare neagră; două urme de derapare începând de pe drumul de pământ la distanţa de 43 metri faţă de punctul de reper descris, care se continuau prin spaţiul verde din partea stângă a drumului, până la locul unde a fost identificat unul din autoturismele implicate în eveniment, Fiat Punto având nr. de înmatriculare ...; la circa 71 metri de punctul de reper şi 14,30 metri de marginea drumului de câmp, o lampă stop dreapta spate; la începutul urmelor de derapare pornind din drumul de pământ spre spaţiul verde din partea stângă, la marginea spaţiului verde, un capac ornament de roată de autoturism; pe spaţiul verde lângă urmele de derapare, mai multe cioburi de culoare roşie şi de parbriz. Autoturismul Fiat Punto s-a constatat că se afla pe spaţiul verde, pe roţi, la distanţa de 70 metri faţă de punctul de reper şi la 17,90 metri faţă de marginea drumului de câmp, prezentând avarii în proporţie de 80%, respectiv capota faţă, aripa stângă faţă, pavilionul, uşile stânga faţă şi spate, capota spate îndoite, parbrizul crăpat, mai prezentând urme de frecare de culoare neagră pe panoul uşilor stânga faţă şi spate, precum şi urme de frecare de culoare roşie pe bara de protecţie spate. S-a mai menţionat în actul de constatare că, la momentul efectuării cercetării la faţa locului, suprafaţa părţii carosabile în zona evenimentului rutier, era acoperită de zăpadă, aspect ce se poate observa şi din fotografiile judiciare efectuate, precum şi că celălalt autoturism implicat în eveniment, în speţă autoturismul Renault cu nr. de circulaţie CJ-..., având conducător pe numitul O.P., fusese transportat şi depus în curtea locuinţei numitului C.O.D. din localitatea Frata …, jud. Cluj.

Cu ocazia depistării şi examinării criminalistice a autoturismului Renault cu numărul provizoriu de circulaţie CJ-..., aflat în curtea imobilului nr. … din localitatea Frata, jud. Cluj, în prezenţa martorului asistent M.D., s-a reţinut greşit în actul de constatare că ar fi fost vorba de marca Renault Megane, în realitate fiind un autoturism Renault Laguna, culoare gri, având seria şi numărul de identificare V..., fiind depistate şi menţionate următoarele lipsuri, urme şi avarii: la aripa dreapta faţă urme de frecare la înălţimea de 0,55 metri de sol, având direcţia de dispunere pe lungimea aripii; la aripa interioară (contra-aripa) din dreapta faţă tip apărătoare din plastic, lipsă o bucată de 20/18 cm; pe bara de protecţie faţă dreapta, urme de frecare la înălţimea de 0,44 metri faţă de sol; proiector ceaţă dreapta faţă lipsă şi plasticul rupt; plăcuţa cu numărul de înmatriculare din faţă cu urme de frecare pe suprafaţa cifrelor de culoare roşie 5622, ce a fost ridicată ca mijloc material de probă; capac ornamental de la roata din spate dreapta lipsă (f. 4-27 dup).

Fiind audiată doar în faza de urmărire penală (întrucât, în faza de judecată, deşi legal citată, nu s-a prezentat, fiind plecată la muncă în străinătate), atât de organele de poliţie, cât şi de procuror, persoana vătămată S.V. a relatat că a cunoscut-o pe O.M. în vara anului 2011, care se despărţise în fapt de soţul ei O.P. şi se mutase la locuinţa părinţilor ei în com. V., jud. Mureş;

În data de 01.01.2012, în jurul orei 2300, în baza înţelegerii telefonice cu aceasta, a mers cu autoturismul său Fiat Punto cu nr. ... la locuinţa ei din com. V., satul V. nr.2, jud. Mureş, de unde s-au deplasat împreună în vizită la o verişoară a acesteia cu numele I., din acea localitate. Când s-au reîntors din vizită în data de 02.01.2012, în jurul orei 0200, spre a o conduce pe O.M. acasă la mama ei, unde locuia, după circa 2-3 km s-au întâlnit cu soţul acesteia, O.P., ce era cu autoturismul său Renault de culoare gri, iar în momentul în care 1-a văzut că vine din faţă, a oprit maşina şi a întors înapoi, continuându-şi deplasarea spre a scăpa de el, deoarece, începuse să-i urmărească. La ieşirea din localitatea V., în zona ultimelor două case, O.P. i-a ajuns cu autoturismul şi i-a acroşat în partea laterală stânga, cu intenţia să-i răstoarne, moment în care el a oprit şi s-a întors din nou înapoi, manevră pe care a făcut-o însă şi cel care îi urmărea, fapt pentru care a continuat deplasarea pe drumul de câmp nemodernizat de la marginea localităţii V., cu intenţia de a ajunge la drumul judeţean DJ151C, ştiind că, urmăritorul nu avea permis de conducere şi crezând că o să-i fie frică să continue urmărirea. Însă, după parcurgerea a circa 500-600 metri pe drumul de pământ, O.P. i-a ajuns cu autoturismul şi i-a tamponat în partea din spate, moment în care a pierdut controlul volanului şi a derapat în partea stângă pe câmp, unde s-au răsturnat de trei ori până când au ajuns din nou în poziţie normală, pe roţi. Când s-au oprit din răsturnare, persoana vătămată a coborât repede şi a mers pe cealaltă parte a maşinii să o scoată afară pe O.M. care îşi pierduse cunoştinţa şi a-i acorda primul ajutor, prinzând-o de subsuoară şi trăgând-o pentru a o aşeza pe iarbă, timp în care, fiind aplecat, a sesizat pe întuneric că, O.P. venea spre el din partea din spate a maşinii, ţinând în mână o secure, cu care, a intenţionat să-l lovească în cap; din instinct, şi-a ridicat braţul stâng pentru a se apăra, fiind lovit cu coada din lemn a securii peste antebraţ, în urma căreia s-a retras de lângă autoturism la circa 4-5 metri. După ce a lovit-o peste mână, O.P. a luat-o în braţe pe soţia sa şi a dus-o la autoturismul lui, trăgând şi securea după el, iar apoi a plecat de acolo cu autoturismul. După plecarea celor doi, persoana vătămată şi-a căutat cu o lanternă telefonul ce îi căzuse şi a format un apel la numărul de urgenţă 112, după care a sunat-o şi pe verişoara lui O.M. la care fuseseră în vizită şi i-a spus ce s-a întâmplat, aceasta fiind identificată în persoana numitei M.C.I., care a venit imediat cu un autoturism la locul accidentului, de unde a insistat şi ea cu apelul de urgenţă, la 112.

Urmare a apelurilor repetate, la faţa locului au venit, prima dată, un echipaj de la Poliţia Comunei Zau de Câmpie, jud. Mureş, ce nu s-a dovedit a avea competenţă teritorială, fiind astfel sesizată Poliţia mun. Câmpia Turzii, după care a sosit o ambulanţă care 1-a transportat iniţial la Spitalul orăşenesc Luduş, de unde a fost transportat la Spitalul de Urgenţă Târgu-Mureş, cu diagnosticul: „Fractură 1/3 medie mâna stângă cu deplasare; entorsă coloană cervicală; plagă escoriată parieto-occipitală”.

Persoana vătămată S.V. a mai declarat la parchet faptul că, autoturismul Fiat Punto i-a fost avariat în proporţie de 80% şi solicită tragerea la răspundere penală a lui O.P. pentru leziunile corporale pe care i le-a provocat, urmând ca eventualele pretenţii avute să le formuleze separat prin apărătorul ales.

În ce priveşte leziunile suferite de S.V., iniţial i-a fost emis certificatul medico-legal nr.47/I/a/23/05.01.2012 de către Institutul de Medicină Legală Cluj-Napoca, prin care s-a concluzionat că prezintă leziuni traumatice care s-au putut produce în cadrul unui accident de trafic rutier, ce pot data din 02.01.2012, care necesită 30-35 zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicaţii (f.49 dup).

Având în vedere datele ulterioare de care au luat cunoştinţă privind modul şi împrejurările diferite în care persoanei vătămate i s-au produs diferitele categorii de leziuni, organele de cercetare penală au dispus efectuarea unei expertize medico-legale în cauză.

Prin raportul de expertiză medico-legală nr.977/II/b/15/13.02.2012 al LM.L. Cluj-Napoca s-au formulat următoarele constatări şi concluzii:

„1. Numitul S.V. a prezentat următoarele categorii de leziuni corporale traumatice: a) fractură 1/3 medie ulnă stg. cu deplasare b) plagă excoriată parieto-occipitală; c) entorsă coloană cervicală.

2. Leziunile prezentate s-au putut produce după cum urmează: leziunile de la punctul a. - prin lovire cu corp dur (contondent); leziunile de la punctul b. - prin lovire cu corp dur sau de corp dur; leziunile de la punctul c. - prin mecanism hiperflexie /hiperextensie sau torsiune/rotaţie, posibil în cadrul unui accident rutier.

3. Leziunile suferite la antebraţul stg. s-au putut produce în cadrul unei agresiuni şi au necesitat 40-45 zile de îngrijiri medicale.

4. Leziunile de la punctele b. şi c. au putut necesita 12-14 zile de îngrijiri medicale şi s-au putut produce în cadrul unui accident rutier.

5. Numărul total de zile de îngrijiri medicale este determinat de leziunea cea mai gravă şi este de 40-45 zile.

6. Leziunile pot data din 02.01.2012.” (f.50-52 dup).

Martora O.M., care după eveniment a divorţat de fostul soţ şi în prezent are numele de Călugăr, a confirmat în cea mai mare parte susţinerile persoanei vătămate S.V..

Astfel, ea a relatat că, după o ceartă cu inculpatul-soţul său la acea vreme, pe motivul relaţiei cu S.V., în data de 28.12.2011, a plecat de la domiciliul conjugal din satul I., jud. Cluj, la locuinţa părinţilor ei din satul V., jud. Mureş; după plecare, inculpatul a sunat-o în mai multe rânduri la telefon să accepte să se împace, făcând acest lucru şi în seara zilei de 01.01.2012, când i-a spus că va merge să o aducă acasă, deşi ea i-a spus să nu meargă. Apoi, în jurul orei 2100, a vorbit la telefon şi cu S.V., care în urma discuţiilor avute, a mers cu autoturismul şi a luat-o de la locuinţa părinţilor, mergând împreună în vizită la verişoara ei M.I.C.. La reîntoarcerea din vizită în jurul orei 0200, în momentul ajungerii cu maşina la locuinţa părinţilor săi, au observat că din sens contrar circula cu viteză un autoturism, la volanul căruia se afla soţul ei, motiv pentru care i-a spus persoanei vătămate S.V. să întoarcă şi să meargă la locuinţă pe o altă stradă, ceea ce aceasta a şi făcut. Însă, după circa un kilometru, inculpatul le-a ieşit în faţă şi a început să-i urmărească, iar după încă un kilometru, pe drumul de lângă pădure, i-a ajuns şi a vrut să-i depăşească pe partea stângă, pentru a-i determina să oprească, lovind maşina condusă de persoana vătămată care s-a speriat, apăsând pe acceleraţie. Apoi, la aprox. 50-100 m de şoseaua care se intersectează cu drumul de câmp pe care mergeau, inculpatul i-a ajuns din nou din urmă şi a simţit atunci o izbitură în partea din spate a maşinii, în urma căreia autoturismul lor a derapat şi s-au rostogolit de cca trei ori, moment în care martora a leşinat. Când şi-a revenit, a constatat că se afla în autoturismul Renault Laguna împreună cu fostul soţ, în localitatea I., unde au mers la locuinţa părinţilor inculpatului. Aici îi aştepta tatăl inculpatului, cu un alt autoturism pentru a-şi transporta nora la spital, dar aceasta nu a fost de acord, întrucât, îşi revenise şi nu a suferit vătămări corporale, lovindu-se doar puţin la cap, neavând nevoie de îngrijiri medicale.

Ulterior, inculpatul a plecat cu autoturismul Renault Laguna la locuinţa surorii sale din localitatea Frata, jud. Cluj, cu intenţia de a-l ascunde în curtea acesteia din urmă. După ce s-a reîntors, împreună cu tatăl şi un frate al său, au plecat cu un alt autoturism aparţinând tatălui inculpatului, la locul producerii evenimentului rutier, pentru a-şi recupera haina şi telefonul mobil, însă, văzând acolo autoturismul verişoarei sale M.I.C., s-au reîntors acasă.

Totodată, martora a declarat că, a aflat de la S.V. faptul că, după ce a coborât din maşină, fostul ei soţ a mers la acesta şi a vrut să îl lovească cu o secure, aspect pe care sus-numita nu l-a văzut, fiind în stare de inconştienţă, aşa cum s-a relatat anterior.

Martora M.I.C. a relatat la rândul său că, în seara de 01.01.2012, a fost vizitată de verişoara sa C.M. împreună cu prietenul său S.V.. Au stat cca o oră şi jumătate. La scurt timp, cca 30 de minute după plecarea celor doi de la locuinţa sa, S.V. a sunat-o de pe celularul verişoarei sale, spunându-i că s-a răsturnat cu maşina şi aveau nevoie de ajutor, descriindu-i unde se află. Martora a plecat cu maşina sa în acel loc, găsindu-l singur pe un câmp, o zonă pustie. S.V. era speriat, tremura, vorbea incoerent, avea sânge în zona capului, iar autoturismul acestuia era avariat. Acesta i-a spus că-l doare capul şi mâna, aşa încât, martora a dat telefon la 112 anunţând ambulanţa, la sosirea căreia i s-au acordat îngrijiri medicale şi a fost luat spre a fi transportat la spital.

Persoana vătămată S.V. i-a zis să-i ia lucrurile din autoturismul răsturnat, ceea ce a şi făcut, luând şi geaca verişoarei sale aflată acolo, în prezenţa organelor de poliţie sosite la locul evenimentului.

Martora a declarat că, la acel moment, nu l-a întrebat pe S.V. ce s-a întâmplat şi nici ulterior nu a discutat cu el sau cu verişoara sa cu privire la modul producerii accidentului, deoarece, soţul său i-a interzis acest lucru, nefiind de acord cu relaţia extraconjugală a verişoarei martorei, iar pe de altă parte, nu era apropiată de aceasta din urmă, nici nu se vizitau.

Audiat în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât şi în cea de judecată, inculpatul O.P. nu a recunoscut că 1-a lovit cu securea ori cu alt obiect contondent pe S.V., nici că el a fost cel care a provocat deraparea şi răsturnarea autoturismului acestuia, afirmând că nu este adevărat că 1-ar fi tamponat din spate cu autoturismul condus de el; dimpotrivă, persoana vătămată a acroşat cu partea stângă a autoturismului pe care-l conducea, partea dreaptă a autoturismului inculpatului, ce era parcat pe carosabil, în apropiere de locuinţa socrilor săi, fiind vorba de un loc îngust; acest ultim aspect l-a precizat doar în faţa organelor de urmărire penală.

Inculpatul a recunoscut însă, că autoturismul pe care-l conducea era neînmatriculat şi cu autorizaţia provizorie expirată şi nu posedă permis de conducere.

Având în vedere nerecunoaşterea inculpatului asupra aspectelor de mai sus, a fost efectuată o constatare criminalistică suplimentară asupra celor două autoturisme implicate în eveniment, la locurile unde fuseseră descoperite şi o cercetare suplimentară la locul producerii evenimentului, cu participarea sa şi a apărătorului ales şi în prezenţa martorilor asistenţi M.I., B.M., precum şi O.P., tatăl inculpatului. Cu această ocazie au fost fixate din nou prin fotografiere şi filmare starea exterioară a autoturismelor Fiat Punto cu nr. ... şi Renault Laguna cu nr. provizoriu ... şi a urmelor existente pe ele, care rezultă că au fost aceleaşi cu cele evidenţiate în fotografiile judiciare de la cercetarea iniţială efectuată de organele de poliţie, ridicându-se probe de vopsea şi ale urmelor sau părţilor componente cu indicii ale impactului dintre ele, precum şi probe de referinţă, toate ambalate şi sigilate în colete semnate de martorii asistenţi.

De asemenea, la locul producerii evenimentului rutier, în zona intersecţiei drumului de câmp, cu DJ151C, au fost din nou fixate prin fotografiere urmele din taluzul de pământ din partea dreaptă a drumului, în apropierea cărora, pe sol, au fost găsite fragmentele din plastic de culoare neagră identificate la prima cercetare a locului faptei, care şi ele au fost ridicate, ambalate şi sigilate în colete ca mijloace materiale de probă (f.92-138,158,200 dup).

În cauză, organul de urmărire penală a dispus efectuarea şi a unei expertize criminalistice a accidentului de trafic auto, ale cărei obiective au fost aduse la cunoştinţă apărătorului inculpatului şi persoanei vătămate S.V., inclusiv a dreptului lor de a nominaliza un expert parte care să participe la efectuarea expertizei, drept de care, inculpatul O.P. a uzat (f.146-157 dup).

Prin raportul de expertiză criminalistică nr. 77/17.05.2013 întocmit de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Cluj, la efectuarea căruia nu s-a mai prezentat să participe şi expertul-parte al inculpatului, deşi a fost încunoştinţat în acest sens, s-au formulat următoarele concluzii:

„1. Urmele de culoare roşie de pe bara de protecţie a autoturismului Fiat Punto cu nr. ..., au fost create de către autoturismul Renault Laguna cu nr. CJ-..., ca urmare a unei coliziuni care a implicat partea frontală a autoturismului Renault şi planul din spate al autoturismului Fiat;

2. Urmele de culoare neagră existente pe portierele autoturismului Fiat au fost create de către roata dreapta faţă a autoturismului Renault Laguna, bracată spre dreapta în momentul impactului tangenţial al autoturismelor;

- În momentul de debut al creării urmei de culoare neagră pe caroseria autoturismului Fiat, autoturismul Renault nu se afla în repaus, ci avea o viteză superioară autoturismului Fiat, ulterior acestea egalizându-se ca urmare a schimbului energetic ce a avut loc în urma impactului.

3. Fragmentele de plastic de culoare neagră, găsite şi ridicate de la locul evenimentului rutier provin de la aripa interioară dreapta faţă (pasaj protecţie) a autoturismului Renault Laguna cu numărul ...;

- Fragmentarea aripii interioare a autoturismului Renault Laguna s-a produs ca urmare a coliziunii care a implicat partea frontală a acestui autoturism şi planul din spate ai autoturismului Fiat şi, ulterior, a pătrunderii autoturismului Renault în taluzul de pământ ce mărgineşte, în partea dreaptă, drumul de câmp.

4. Accidentul s-a produs ca urmare a impactului ce a avut loc între partea frontală a autoturismului Renault şi cea din spate a autoturismului Fiat în urma căruia a survenit deraparea şi, ulterior, răsturnarea acestuia din urmă (f.208-227 dup)”.

Având în vedere probatoriul administrat în cauză, instanţa a apreciat că, susţinerile nesincere ale inculpatului sunt infirmate de declaraţiile persoanei vătămate S.V. şi ale martorelor C. (fostă O.) M., M.I.C., ce se coroborează în privinţa loviturii aplicate cu securea sau alt obiect contondent (pe care ulterior l-a ascuns sau aruncat) cu constatările şi concluziile raportului de expertiză medico-legală, iar cele privind lovirea (tamponarea) de către el, din spate, a autoturismului Fiat Punto, au fost demonstrate în mod indubitabil prin raportul de expertiză criminalistică a accidentului de trafic descris, mijloace de probă din care rezultă că, inculpatul prin manoperele menţionate, chiar dacă nu a urmărit să provoace decesul persoanei vătămate care întreţinea relaţii apropiate cu soţia sa, a acceptat posibilitatea survenirii unei astfel de urmări.



Latura civilă

Persoana vătămată S.V. nu s-a constituit parte civilă în cauză.



Prin adresa nr.19072/2012, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu-Mureş s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 830,21 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată S.V. (perioada de spitalizare 02.01.2014-04.01.2014), cu dobânda legală aferentă începând cu data externării până la data de plăţii efective, conform înscrisurilor doveditoare depuse la dosar.

Starea de fapt mai sus prezentată a fost probată cu următoarele probe şi mijloace de probă: Referat cu propunere de declinare a competenţei (f. 1 -2); Procese-verbale de cercetare la faţa locului (f.4-20); Proces-verbal de examinare criminalistică a autoturismului cu nr. CJ-... (f.21-27); Diagrama de testare cu alcotestul a lui O.P. (f.33); Buletin de analiză toxicologică alcoolemie a lui O.P. (f.34-35); Comunicarea Serviciului Public conducere Cluj nr. 81065/2012 privind faptul că autoturismul Renault este neînmatriculat (f.38); Comunicarea Serviciului Public Comunitar Regim Permise de conducere Cluj nr. 81082/2012 privind faptul că O.P. nu figurează cu permis de conducere (f.39); Declaraţiile persoanei vătămate S.V. (f.40-42, 61-63); Diagramă de testare cu alcotestul şi buletin de examinare clinică a lui S.V. (f.44-47); Certificat medico-legal 47/I/a/23/05.11.2012 şi bilet de externare (f.48-49); Raport de expertiză medico-legală nr.977/II/b/l5/15.02.2012 (f.50-51); Declaraţiile martorului C.M. (f.53-56, 173-179); Declaraţiile martorului C.A. (f. 56, 182-183); Adresa Poliţiei municipiului Câmpia Turzii nr.151569/2011 privind localizarea terenului pe care s-a produs evenimentul rutier şi a actelor constatatoare privind locul depozitării celor două autoturisme (f.71-76); Declaraţia martorului M.D. (f.85-86); Proces-verbal de efectuare a unui supliment de cercetare a locului faptei (f.92-138); Adresa Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu-Mureş nr. 19072/2012 privind cuantumul cheltuielilor de spitalizare a victimei (f.141-143); Procese-verbale de încunoştinţare a părţilor cu privire la dispunerea şi obiectivele expertizei criminalistice (f.146-149); Acte de corespondenţă cu Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Cluj (f.156-161, 193-204); Autorizaţia provizorie de circulaţie pentru autoturismul Renault Laguna cu numărul CJ-... valabilă din perioada 02.11.2010 - 01.12.2010 (f.165); Copii ale actelor de provenienţă ale autoturismului Renault Laguna (f.166-170); Copiile cărţii de identitate şi a certificatului de înmatriculare a autoturismului Fiat Punto (f. 171-172); Declaraţia martorului M.I.C. (f. 188-189); Raportul de expertiză criminalistică nr.77/2013 şi anexele sale (f.204-228); Declaraţiile învinuitului O.P. (f.28-32, 78-83, 234-237); Fişa de cazier judiciar a învinuitului (f.57); Proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală (f.242-243 dup); Ordonanţă de respingere a cererii în probaţiune (f.238-241); - colet-plic nr.Ia) - conţinând probe în litigiu recoltate de la autoturismul Fiat Punto cu nr....; colet-plic nr.Ib) - conţinând probe de referinţă recoltate de la autoturismul Fiat Punto cu nr....; colet-plic nr.IIa) - conţinând probe în litigiu recoltate de la autoturismul Renault Laguna cu număr provizoriu CJ-...; colet-plic nr.IIb) - conţinând probe de referinţă ridicate de la autoturismul Renault Laguna cu nr. CJ...; colet-plic nr.III - conţinând două fragmente din plastic de culoare neagră, ridicate de la locul producerii evenimentului rutier, din apropierea intersecţiei drumului de câmp cu DJ151C; colet nr.IV - conţinând plăcuţa de înmatriculare din partea din faţă a autoturismului CJ-...; DVD nr. 160466/22.10.2012, conţinând fotografiile efectuate cu ocazia cercetării locului faptei din data de 02.01.2012; CR-ROM nr.790203/16.01.2013 - conţinând imaginile fotografice digitale ce au fost efectuate la cercetarea locului faptei din 23.10.2012, pe o zonă de drum neamenajat din apropierea intersecţia cu DJ151C; CD-ROM nr.720275/08.05.2013 conţinând imaginile digitale ale fotografiilor judiciare efectuate cu ocazia cercetării suplimentare a locului faptei şi la reexaminarea criminalistică a celor două autoturisme; CD-ROM cu inscripţia REC77/2013 aferent raportului de expertiză criminalistică nr. 77/17.05.2013 a Laboratorului Interjudeţean de Expertize Criminalistice Cluj; declaraţia inculpatului (f.20); declaraţii martori (f.32-33,43-44); declaraţii martori asistenţi (f.54,66 dos. instanţă).

ÎN DREPT:

Fapta inculpatului O.P. care, în data de 01/02.01.2012, a pus în circulaţie şi a condus autoturismul Renault Laguna, cu nr. provizoriu de circulaţie CJ-..., neînmatriculat şi cu autorizaţia de circulaţie expirată din data de 01.12.2010, din localitatea I., jud. Cluj, până în localităţile V. şi V., jud. Mureş şi apoi, până la locul producerii evenimentului rutier, la intersecţia drumului de câmp din V. cu DJ151C, iar de acolo până în localitatea Frata, jud. Cluj, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de punere în circulaţie şi conducere pe drumurile publice a unui autoturism neînmatriculat, prev. de art.85 al.1 din O.U.G. nr. 195/2002 modif.

Fapta inculpatului O.P. care, în data de 01/02.01.2012, a condus pe traseul menţionat mai sus, autoturismul Renault Laguna cu nr. provizoriu de circulaţie CJ-..., deşi nu poseda permis de conducere, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducere pe drumurile publice, a unui autoturism, fără a poseda permis de conducere, prev. de art.86 al.l din O.U.G. 195/2002 modif.

Fapta inculpatului O.P. care, în data de 02.01.2012, urmărind cu autoturismul Renault Laguna cu nr. provizoriu CJ-... pe persoana vătămată S.V., ce se afla la volanul autoturismului Fiat Punto cu nr. ..., în care se afla şi soţia sa O.M., ce părăsise domiciliul conjugal, pe traseul menţionat mai sus, până în apropierea intersecţiei drumului comunal de câmp dinspre comuna V. cu drumul judeţean DJ151C, unde a tamponat din spate, cu faţa autoturismului, partea din spate a autoturismului condus de persoana vătămată, provocând deraparea şi răsturnarea acestuia pe câmpul din partea stângă a direcţiei sale de mers, după care, cu o secure sau un alt obiect contondent de care s-a debarasat ulterior, i-a aplicat persoanei vătămate S.V. o lovitură în direcţia capului, pe care aceasta a parat-o cu braţul stâng, fracturându-i astfel antebraţul, provocându-i prin accidentul rutier comis cu intenţie şi lovitura cu securea sau obiectul contondent, leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare 40-45 zile de îngrijiri mediale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art.20 rap. la art.174, art.175 al.l lit.i C.p., cu aplic. art. 73 lit.b C.p.

Fapta inculpatului O.P. care, ulterior producerii accidentului în condiţiile descrise mai sus (aliniatul anterior), a părăsit locul faptei, fără sesizarea şi încuviinţarea organelor de poliţie, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de părăsire a locului accidentului, fără încuviinţarea organelor de poliţie, prev. de art.89 al.l din O.U.G. nr.195/2002 modif.

La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului, instanţa a ţinut seama de gradul de pericol social al faptelor concretizat în natura, numărul infracţiunilor comise, modul şi împrejurările de comitere a acestora; urmările produse; de atitudinea nesinceră a inculpatului pe parcursul procesului penal; persoana inculpatului care posedă antecendente penale;

În ce priveşte legea penală mai favorabilă, s-a constatat, ca urmare a aprecierii globale efectuate în cauză, conform Deciziei nr.265/6.05.2014 a Curţii Constituţionale că, dincolo de limitele de pedeapsă prevăzute de actele normative şi raportat la prevederile art.33 lit.a C.p. din 1968, privind concursul de infracţiuni (legislaţia veche nu prevedea obligativitatea aplicării sporului de pedeapsă), precum şi cele prev. de art.73 lit.b C.p. din 1968 privind aplicarea circumstanţelor atenuante legale, legea penală mai favorabilă în sensul art.5 C.p., este legea veche.

Pe cale de consecinţă, în temeiul art.386 C.p.p., s-a respins ca neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice formulată în cauză de Parch. de pe lângă Trib. Cluj la termenul din data de 26.06.2014, respectiv, din infracţiunile reţinute inculpatului prin rechizitoriu, în cele prev. de 334 al.1 C.p., cu aplic. art.5 C.p., prev. de art.335 al.1 C.p., cu aplic. art.5 C.p., prev. de art.338 al.1 C.p., cu aplic. art.5 C.p. prev. de art.32 rap. la art.188 C.p., cu aplic. art.5 C.p., totul cu aplic. art. 38 lit.a C.p., motivând că, legea penală mai favorabilă este legea nouă, raportat la faptul că, inculpatului nu i s-a mai reţinut statutul de recidivist, iar limitele de pedeapsă s-au redus în special pentru infracţiunea de omor, respectiv pentru infracţiunea la tentativă la omor calificat pentru care inculpatul O.P. a fost trimis în judecată.

Astfel, raportat la infracţiunea de tentativă la omor calificat, prev. de art.20 rap. la art.174, art.175 al.l lit.i C.p., instanţa a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţa atenuantă legală prev. de art.73 lit.b C.p. din 1968, întrucât, inculpatul a comis fapta sub stăpânirea unei puternice tulburări determinate de atitudinea provocatoare a persoanei vătămate S.V., în compania căreia se afla soţia sa, ce părăsise în prealabil domiciliul conjugal.

În consecinţă, instanţa, în baza art.76 lit.b şi al.2 C.p. din 1968, a coborât pedeapsa sub minimul special prevăzut de legea veche şi a aplicat inculpatului O.P. o pedeapsă de 3 ani şi 4 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a-II-a şi b C.p. din 1968 pe o perioadă de 2 ani după terminarea executării pedepsei principale, pentru comiterea infracţiunii de tentativă la omor calificat, prev. şi ped. de art. art.20 rap. la art.174, art.175 al.l lit.i C.p. din 1968.

Totodată, a aplicat inculpatului o pedeapsă de câte 1 an închisoare, pentru comiterea infracţiunilor de punere în circulaţie şi conducere pe drumurile publice, a unui autovehicul neînmatriculat, prev. de art. 85 al.1 din OUG 195/2002 modif. şi de conducere pe drumurile publice, a unui autovehicul, fără a poseda permis de conducere, prev. de art. 86 al.1 din OUG 195/2002 modif., precum şi o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de părăsire a locului accidentului, fără încuviinţarea organelor de conducere, prev. de art. 89 al.1 din OUG 195/2002 modif.

În baza art.33 lit.a C.p. din 1968, a constatat că infracţiunile săvârşite de inculpat sunt concurente, iar în baza art.34 lit.b C.p. din 1968, a contopit pedepsele stabilite şi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani şi 4 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a-II-a şi b C.p. pe o perioadă de 2 ani după terminarea executării pedepsei principale.

Având în vedere dispoziţiile art.15 al.2 din Legea 187/2012, instanţa, în baza art.83 C.p. din 1968, a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 8 luni închisoare, ce i-a fost aplicată inculpatului prin S.P. 564/22.12.2010 a Jud. Turda, definitivă prin nerecurare la data de 11.01.2011, pe care a cumulat-o aritmetic la pedeapsa rezultantă de mai sus, inculpatul având de executat pedeapsa finală de 4 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art.64 al.1 lit.a teza a-II-a şi b C.p. din 1968, pe o perioadă de 2 ani după terminarea executării pedepsei principale.

S-a făcut aplic. art.71, 64 lit.a teza a-II-a şi b C.p. din 1968.

Potrivit art.19 şi 397 C.p.p. rap. la art.1357 C.c., a fost obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile în sumă de 830,21 lei, cu dobânda legală începând cu data de 05.01.2012 şi până la achitarea integrală a debitului, către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu-Mureş.

În temeiul art.7 din Legea 76/2008, s-a dispus prelevarea de la inculpat a probelor biologice în vederea introducerii profilelor genetice în SNDGJ.

În baza art.274 C.p.p., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 3.000 lei.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul O.P. solicitând admiterea căii de atac promovate, desfiinţarea sentinţei tribunalului şi în principal, schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de vătămare corporală sau cea de lovire, cu consecinţa reducerii pedepsei finale de executat, care să fie suspendată sub supraveghere şi totodată reducerea pedepselor componente ale concursului de infracţiuni.

Curtea examinând apelul declarat, prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:

În privinţa încadrării juridice a faptei comise de inculpat, Curtea reţine următoarele:

Omorul se săvârşeşte cu intenţia de a suprima viaţa unei persoane (animus necandi), iar nu cu intenţia generală de a vătăma. Expresia „uciderea unei persoane”, utilizată de textul art.174 C.pen., cuprinde implicit ideea orientării acţiunii spre un rezultat specific, constând în moartea victimei. Doctrina mai foloseşte noţiunea de „dol special”, definit ca voinţa de a suprima viaţa persoanei, sau „intenţie precisă”, prevăzută special de lege ca element constitutiv al unor infracţiuni cu privire la care se incriminează producerea unui rezultat determinat.

Intenţia are două forme: directă şi indirectă. Fapta este săvârşită cu intenţie directă când infractorul „prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârşirea acelei infracţiuni” (art.19 pct.1 lit.a C.pen.), iar cu intenţie indirectă când „prevede rezultatul faptei sale şi, deşi nu-l urmăreşte, acceptă posibilitatea producerii lui” (art.19 pct.1 lit.b C.pen.). Ceea ce deosebeşte deci, intenţia directă de cea indirectă, este elementul volitiv. În timp ce la intenţia directă, făptuitorul are o atitudine fermă faţă de rezultatul constând în moartea victimei, voind să se producă acel rezultat şi nu altul, la intenţia indirectă făptuitorul are în vedere o pluralitate de efecte posibile, dintre care unul este moartea victimei, fiindu-i indiferent care dintre aceste rezultate se va produce.

În practica judiciară, confirmându-se opiniile exprimate în doctrină, intenţia de ucidere se deduce din materialitatea actului („dolus ex re”) care, în cele mai multe cazuri, relevă poziţia infractorului faţă de rezultat.

Demonstrează astfel intenţia de ucidere: perseverenţa cu care inculpatul a aplicat victimei numeroase lovituri cu piciorul şi pumnii, care au cauzat leziuni interne grave; multitudinea loviturilor şi locul aplicării lor, unele interesând regiuni vitale ale corpului (cord, rinichi, ficat); intensitatea cu care loviturile au fost aplicate şi repetarea lor pe tot corpul victimei, folosindu-se un obiect dur (pumni, picioare).

Deosebit de importante pentru caracterizarea poziţiei făptuitorului faţă de rezultat, sunt împrejurările în care s-a produs manifestarea de violenţă şi care, indiferent de materialitatea actului, pot să releve sau să infirme intenţia de ucidere.

Esenţial pentru încadrarea juridică a faptei inculpatului, după caz, în tentativă la omor calificat (art.20 rap.la art.174, 175 lit.i C.pen.) ori în vătămare corporală gravă prev.de art.182 C.pen.este stabilirea formei şi modalităţii vinovăţiei cu care a săvârşit infracţiunea.

Dacă în cazul infracţiunii de vătămare corporală gravă făptuitorul acţionează cu intenţia generală de vătămare, în cazul tentativei la omor intenţia este de ucidere. Este adevărat că infracţiunea prevăzută în art.182 alin.2 C.pen.poate avea ca element subiectiv şi intenţia depăşită, însă, în acest caz, făptuitorul acţionează nu cu intenţia de omor, ci cu cea generală de vătămare corporală, rezultatul mai grav – punerea în primejdie a vieţii persoanei – fiind imputat acestuia pe baza culpei, ipoteză unanim acceptată judiciar şi caracteristică pentru forma mixtă de vinovăţie „praeterintenţie”.

În cazul infracţiunii de omor, rămasă în forma tentativei, actele de punere în executare a omorului, săvârşite până în momentul intervenţiei evenimentului întrerupător, trebuie să releve – prin natura lor şi împrejurările în care au fost săvârşite – că infractorul a avut intenţia specifică de omor, iar nu intenţia generală de a vătăma.



Astfel, există tentativă de omor şi nu vătămare corporală, ori de câte ori inculpatul acţionează în aşa mod încât provoacă leziuni la nivelul organelor vitale ale organismului victimei ori foloseşte instrumente sau procedee specifice uciderii. Nu are relevanţă timpul necesar pentru îngrijiri medicale, deoarece acesta este caracteristic infracţiunilor de vătămare corporală şi nu exprimă dinamismul interior al actului infracţional.

Anumite stări ale infractorului (stare de ebrietate avansată) ori defectuozitatea mijloacelor folosite de el în executarea actului, nu au relevanţă în sine, întrucât intenţia de omor se deduce din modul în care a acţionat, iar nu din elemente exterioare.

Forma şi modalitatea intenţiei, element al laturii subiective a infracţiunii, rezultă din materialitatea actului, din relaţiile personale anterioare existente între inculpat şi victimă, din obiectul vulnerant folosit, numărul şi intensitatea loviturilor, zona anatomică vizată, comportamentul ulterior al inculpatului.

Pentru existenţa infracţiunii de vătămare corporală gravă prevăzută în art.182 alin.2 C.pen., este necesar ca, pe plan subiectiv, în raport cu rezultatul produs, inculpatul să fi acţionat cu praeterintenţie.



În vederea delimitării infracţiunii de vătămare corporală gravă de tentativa la omor, în stabilirea laturii subiective, trebuie să se ţină seama de toate datele de fapt, începând cu obiectul folosit, intensitatea cu care au fost aplicate loviturile, regiunea spre care au fost îndreptate acestea, urmările ce se puteau produce şi terminând cu împrejurarea dacă lipsa unei asistenţe medicale calificate şi de urgenţă punea în primejdie viaţa victimei.

Ceea ce deosebeşte infracţiunea de vătămare corporală gravă având ca urmare punerea în primejdie a vieţii persoanei de tentativa la infracţiunea de omor, este poziţia subiectivă a făptuitorului faţă de acţiunile care constituie latura obiectivă a infracţiunii.

În timp ce în cazul faptelor prevăzute în art.182 alin.2 teza ultimă C.pen., inculpatul acţionează cu praeterintenţie – în sensul că, urmărind să lovească victima sau să-i cauzeze o vătămare corporală, se produce o consecinţă mai gravă şi anume punerea în primejdie a vieţii acesteia, consecinţă care depăşeşte intenţia făptuitorului şi în raport cu care el se află în culpă – în cazul tentativei la infracţiunea de omor, acesta acţionează numai cu intenţie.

Practica judiciară este unanimă atunci când reliefează că „pentru stabilirea poziţiei subiective a făptuitorului trebuie să se ţină seama de toate împrejurările în care fapta a fost comisă, de obiectul folosit, de regiunea corpului vizată şi de urmările produse sau care s-ar fi putut produce, iar dacă nu se poate stabili culpa făptuitorului în ceea ce priveşte consecinţa mai gravă produsă, atunci acesta va răspunde pentru tentativă la infracţiunea de omor”.

Probele testimoniale ale dosarului, administrate nemijlocit în faţa tribunalului relevă fără echivoc că inculpatul a acţionat cu intenţia indirectă de a ucide.

Astfel, partea vătămată S.V. relevă că la 1 februarie 2012, în timp ce se afla în autoturismul personal, a fost lovit din spate de către inculpatul O.P., ce se afla în autovehiculul său, acesta l-a izbit de mai multe ori, până l-a răsturnat de pe carosabil, maşina rostogolindu-se de trei ori până când a ajuns din nou în poziţia normală pe roţi. Partea vătămată susţine că după acest episod, inculpatul s-a dat jos din autoturismul său, a venit la vehiculul victimei, pe care a încercat să-l lovească în cap, cu o secure, victima parând lovitura cu braţul stâng, condiţii în care a suferit 45 zile de îngrijiri medicale, ca urmare a unei fracturi a antebraţului.

De precizat că în maşina părţii vătămate se afla şi fosta soţie a inculpatului, pe care acesta a luat-o şi a mutat-o în autoturismul său, victima fiind leşinată.

Dovedirea vinovăţiei inculpatului a fost făcută şi prin declaraţia martorei O.M. din faţa procurorului şi din faţa instanţei, care relevă aceleaşi împrejurări ca şi partea vătămată în sensul că, au fost izbiţi din spate în autoturismul lor, de către vehiculul inculpatului, iar după rostogolire ea şi-a pierdut cunoştinţa.

Din declaraţia martorei M.C., audiată în faza de urmărire penală şi în faţa instanţei, a rezultat că a fost apelată de către partea vătămată S.V., după ce a fost atacat de către inculpat, care i-a spus că are nevoie de ajutor, astfel că, martora s-a deplasat pentru a-l salva, a găsit victima speriată, plină de sânge, şi au anunţat telefonic la 112 despre incident, astfel că la sosirea ambulanţei victima a fost transportată la spital.

Din raportul de expertiză medico-legală din 13 februarie 2012 al părţii vătămate S.V., rezultă că acesta a prezentat o fractură 1/3 a antebraţului cu deplasare, entorsă a coloanei cervicale, leziuni produse prin lovire cu un corp dur, sau de un corp dur, prin hiperflexie, hiperextensie sau torsiune, rotaţie, posibil în cadrul unui accident rutier.

Leziunile de la antebraţul stâng s-au produs în cadrul unei agresiuni şi au necesitat 45 zile îngrijiri medicale.

Declaraţiile părţii vătămate se coroborează perfect cu cele ale martorei O.M. şi cu concluziile raportului de expertiză medico-legală şi cu declaraţia martorei M., astfel că, vinovăţia inculpatului este dovedită fără dubiu şi dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Pentru caracterizarea laturii subiective a infracţiunii de omor, esenţială este intensitatea loviturii aplicate, concretizată de consecinţele produse şi nu faptul că inculpatul a aplicat o singură lovitură.



Intensitatea loviturilor, zonele vitale unde au fost aplicate şi gravitatea numeroaselor leziuni produse, în raport şi cu vârsta tânără a victimei, conduc la concluzia că inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale şi, cu toate că nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui, săvârşind astfel tentativa la omor calificat cu intenţie indirectă şi nu infracţiunea de vătămare corporală gravă sau cea de lovire, astfel cum a susţinut, în mod nefondat, acesta.

În surprinderea poziţiei psihice pe care inculpatul a avut-o în momentul comiterii infracţiunii, trebuie pornit de la premisa că tocmai faptul că s-au aplicat loviturile repetat, cu o anumită intensitate şi la întâmplare, este de natură să conducă la ideea că apelantul a prevăzut şi acceptat posibilitatea lezării unor regiuni cu potenţial mortal ridicat (cap, torace, abdomen, carotidă). Este adevărat că orientarea expresă a loviturilor către aceste regiuni reliefează mai puternic intenţia de a ucide (care este directă), însă lipsa acestei orientări concretizată în loviri întâmplătoare a unor atari regiuni, nu poate constitui o prezumţie de înlăturare a intenţiei indirecte.

Practica judiciară este unanimă în a considera că „suntem în prezenţa tentativei de omor şi nu a vătămării corporale grave ori de câte ori inculpatul acţionează, în aşa mod, încât provoacă leziuni la nivelul organelor vitale ale organismului victimei, ori foloseşte instrumente sau procedee specifice uciderii, moartea victimei neproducându-se din motive independente de voinţa acestuia. Nu are relevanţă timpul necesar pentru îngrijiri medicale, deoarece acesta este caracteristic infracţiunilor de vătămare corporală şi nu exprimă dinamismul interior al actului”.

Astfel, fapta inculpatului care la 1 februarie 2012, cu o secure i-a aplicat părţii vătămate o lovitură în cap, pe care acesta a parat-o cu braţul stâng, fracturându-i astfel antebraţul, constituie tentativă la omor calificat.

Nici numărul mic de zile de îngrijiri medicale de 45 de care a avut nevoie partea vătămată în recuperarea sa, ca urmare a fracturii suferite, nu sunt relevante pentru încadrarea juridică a infracţiunii, deoarece intenţia de a ucide se deduce din modul de a acţiona al inculpatului.

Aşa fiind, inculpatul urmează să răspundă penal pentru săvârşirea tentativei la omor calificat prev.de art.20, 174, 175 lit.i C.pen.

Actele de violenţă comise de inculpat îndreptate fiind împotriva valorii sociale supreme – viaţa – atrage în numele dreptului inviolabil la viaţă, la integritatea fizică, psihică şi materială a oricărei fiinţe, pedepsirea corespunzătoare a făptuitorului.

Nu se poate ca, pentru faptele săvârşite împotriva altui semen de al său şi căruia a încercat să-i curme viaţa, sau să-i distrugă bunurile, răspunderea sa penală să nu fie corespunzătoare încălcărilor grave aduse ordinii sociale, vieţii.

Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuşi un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli şi criterii precis determinate.

Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului alegerii sancţiunii, aşa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanţă.

De altfel, ca să-şi poată îndeplini funcţiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât şi atitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa sancţiunii.

Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio-etice impuse de societate.

Actele de violenţă exercitate de inculpat în comiterea faptei sunt elemente care nu pot fi omise şi care trebuiesc bine evaluate de către instanţa de apel, în alegerea pedepsei.

Aşa fiind, inculpatul trebuiau să ştie că, pe lângă drepturi, are şi o serie de datorii, obligaţii, răspunderi, care caracterizează comportamentul său în faţa societăţii.

Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât şi asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situaţia de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare şi de a se abţine de la săvârşirea de infracţiuni.

Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată şi pusă în executare, intensitatea şi generalitatea dezaprobării morale a faptei şi făptuitorului, condiţionează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privaţiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracţiunii şi gradul de vinovăţie al făptuitorului.

Numai o pedeapsă justă şi proporţională este de natură să asigure atât exemplaritatea cât şi finalitatea acesteia, prevenţia specială şi generală înscrise şi în Codul penal român.

Fapta este neîndoielnic gravă, astfel că în operaţia complexă a individualizării tratamentului penal, curtea va ţine seama că acţiunea violentă a inculpatului era să aibă drept consecinţă pierderea unei vieţi omeneşti, ceea ce demonstrează că resocializarea sa viitoare pozitivă nu este posibilă decât prin aplicarea unei pedepse care să fie în deplin acord cu dispoziţiile Codului penal, ce exclude astfel executarea unei pedepse la locul de muncă sau care să fie suspendată sub supraveghere.

Cuantumul sancţiunilor nu se impune a fi redus faţă de gravitatea faptelor comise, consecinţele acestora, rezonanţa în comunitate, şi a reacţiei pe care societatea prin organele judiciare trebuie să o aibă, faţă de comiterea unor asemenea infracţiuni.

Aşa fiind, apelul inculpatului se va respinge ca nefondat, în baza art. 421 pct. 1 lit. b CPP. împotriva sentinţei penale nr.550 din 10 iulie 2014 a Tribunalului Cluj.

Se va stabili în favoarea Baroului Cluj, suma de 200 de lei, ce se va avansa O.P. din fondul Ministerului Justiţiei reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu – avocat …, conform art. 272 alin.1 CPP.

Va obliga apelantul O.P. să plătească în favoarea statului suma de 800 de lei reprezentând cheltuieli judiciare, conform art. 275 alin 2 CPP. (Judecător Delia Purice)




Yüklə 1,47 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   13   14   15   16   17   18   19   20   ...   25




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2020
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə