Curtea de Apel Cluj Decizii relevante



Yüklə 1,47 Mb.
səhifə9/25
tarix31.10.2017
ölçüsü1,47 Mb.
1   ...   5   6   7   8   9   10   11   12   ...   25

Tribunalul, procedând la analizarea faptelor descrise la punctul 1 din rechizitoriu, prin prisma probelor pe care se fundamentează acuzaţia, a constatat că marea majoritate a probelor avute în vedere de procuror şi pe baza cărora s-a întemeiat inculparea au fost excluse, fiind considerate ca nelegal administrate, prin încheierea penală nr. 4/HI/2014 a Curţii de Apel Cluj.

Astfel, singura probă relevantă, care vine în sprijinul acuzaţiei aduse de parchet, este declaraţia martorului A.D.M., audiat de către procuror la data de 19 septembrie 2003(fila 113, dosar urmărire penală) şi în cuprinsul căreia acesta oferă detalii cu privire la activitatea desfăşurată atât în Franţa, cât şi în Spania. Această declaraţie nu se coroborează însă cu nicio altă probă concludentă de natură a fundamenta convingerea asupra vinovăţiei cu privire la fapta descrisă la punctul 1 din rechizitoriu.

Tribunalul a reţinut că celelalte probe cu care se corobora această declaraţie, şi care au fost avute în vedere la formularea acuzaţiei, au fost excluse, ca fiind nelegal administrate, fiind vorba de declaraţiile părţilor vătămate S.R.M. şi V.G. P. (filele 95-99, 101-109 din dosarul de urmărire penală, declaraţii care cuprindeau elemente de natură a se putea stabili în concret, elemente de timp, loc şi contribuţie la activitatea infracţională a fiecărui inculpat. Instanţa a reţinut că, deşi aceste părţi vătămate au fost legal citate, emiţându-se inclusiv mandate de aducere pe numele lor, în vederea reaudierii cu ocazia cercetării judecătoreşti, acest fapt nu a fost posibil, persoanele căutate fiind plecate din ţară. Singurele declaraţii ale acestor părţi vătămate, existente la dosar şi care au fost administrate în condiţii de legalitate nu vizează elemente ce pot contribui la stabilirea situaţiei de fapt reţinută ca şi activitate infracţională de către procuror. Astfel, în declaraţia existentă la fila 97 din dosarul de urmărire penală, partea vătămată V.G. P. neagă faptul că ar fi fost contactată de D.R., D.O. sau ,,alţii din familia D.”pentru a-şi schimba declaraţiile date iniţial în cadrul anchetei, iar cu ocazia audierii părţii vătămate S.R.M., la data de 5 noiembrie 2003, această parte vătămată face precizări cu privire la aceleaşi aspecte.

Or, în această situaţie, tribunalul a apreciat că nu există probe certe şi suficiente care să confirme starea de fapt reţinută de procuror şi descrisă la punctul 1 din rechizitoriu şi care să poată determina vinovăţia inculpaţilor D.T., F.B.V. şi S.Z.F..


2.În ceea ce priveşte fapta reţinută la punctul al doilea din rechizitoriu, procurorul a reţinut următoarele:

,, Martora S.R.M. îl cunoaşte pe inculpatul D.T. de mai mulţi ani, deoarece - potrivit declaraţiilor sale de la f. 101 - 109 din dosar - în perioada 2000 - 2001 a împrumutat de la el, succesiv, diverse sume de bani în valută, totalul împrumutului ajungând în final la suma de 2.000 euro.

Tactica inculpatului de a împrumuta persoanelor aflate în nevoie sume de bani în valută şi de a determina apoi imposibilitatea restituirii lor în termen, prin condiţiile impuse, tocmai pentru a-i putea şantaja prin exploatarea lor ulterioară ( caz exemplificat, confirmat şi descris amănunţit inclusiv de martorul C.V.C. în declaraţia sa de la filele 116 - 117 din dosar ), s-a manifestat şi în situaţia martorei. Astfel, profitând de aceste circumstanţe, în luna martie 2001, inculpatul D.T. a contactat-o telefonic pe numita S.R.M. şi i-a propus ca modalitate de recuperare a datoriilor pe care ea le avea, practicarea prostituţiei în străinătate în beneficiul lui. Susnumita nu a fost de acord, dar - potrivit depoziţiilor sale - nu a avut la îndemână altă posibilitate de a rezolva situaţia, astfel că a acceptat. Inculpatul i-a cerut actul de identitate, după care a condus-o la un atelier foto din Sighetu Marmaţiei unde S.R.M. şi-a făcut fotografii tip paşaport. Cu acestea şi cu actele ei de identitate, inculpatul i-a obţinut apoi paşaportul, fără ca ea să se fi deplasat vreodată la Serviciul Paşapoarte din cadrul SEIP Maramureş sau să-şi fi depus personal cerere în vederea eliberării paşaportului, cu atât mai puţin fără să se fi prezentat să şi-1 ridice ( f. 101 ). De altfel, această practică a fost folosită de inculpaţi în cazul tuturor persoanelor traficate de ei.

Iniţial, S.R.M. a fost trimisă în Austria pentru a practica prostituţia. In acest sens, detaliile furnizate de martorul C.V.C. în depoziţia sa sunt relevante, ele coroborându-se perfect cu declaraţia susnumitei care a arătat că în aceeaşi lună ( martie 2001 ) a fost trimisă de inculpatul D.T. la Bucureşti, la Aeroportul Otopeni, însoţită de martorul C.V.C. căruia i s-a plătit acest serviciu ( f. 101 verso ). La rândul său, martorul a declarat că inculpatul 1-a trimis la Bucureşti pentru a însoţi trei fete la Ambasada Austriei, printre ele aflându-se şi S.R.M. - deoarece acestea urmau să se angajeze „ca dansatoare în localuri de noapte" ( f. 116 ) - şi a primit din partea lui D.T. suma de 100 DM.

La Viena, S.R.M. a fost aşteptată de un anume Adi (neidentificat) care a transportat-o în oraşul Graz, predând-o unui cetăţean austriac numit R.H., patron de local de noapte ( bordel) - f. 101 verso.

Cu privire la R.H., născut la data de 02.04.1945, autorităţile austriece au confirmat faptul că acesta deţine două bordeluri în regim de comision în Graz ( „B." şi „P."). Cetăţeanul în cauză a fost închis în anul 2002 într-o închisoare din România pentru o perioadă mai lungă, figurând în cazier cu condamnări în anul 2000 pentru falsificare de acte, iar în 2002 cu o altă condamnare pentru instigare la abuz privitor la autoritatea publică, precum şi o încălcare a secretului profesional. în evidenţele secţiei de criminalistică a Poliţiei Austriece susnumitul este consemnat cu date privind comerţul cu carne vie, sustragere şi tăinuire de acte, ameninţare gravă, vătămare corporală, înşelăciune gravă, abuz privind autoritatea publică şi constrângere ( a se vedea adresa nr…/l/II/BJ/31070 în traducere autorizată - a Ministerului Federal de Interne al Austriei, f. 271 - 273 din dosar ).

Până în luna decembrie 2001 numita S.R.M. - pentru care R.H. achitase inculpatului D.T. o anume sumă de bani în valută ca preţ „de cumpărare" a tinerei ), a rămas la localul patronat de cetăţeanul austriac desfăşurând activităţi ca dansatoare exotică şi prostituată, întreţinând relaţii intime cu clienţii într-o încăpere amenajată la subsolul localului. In această perioadă susnumita era căutată la diverse intervale de timp de către numitul A. care încasa de la ea sumele de bani obţinute din activitatea de prostituţie, valori care erau apoi predate inculpatului D.T. ( care a căutat-o şi personal în Austria - f. 101 verso ). De altfel, în Austria este recunoscut şi inculpatul D.T. după cum urmează: potrivit datelor trimise prin adresa nr. …/1 -II/BK/31002 a Ministerului Federal de Interne al Austriei ( f. 260 - 262 ) a rezultat că inculpatul ( cu datele de identitate cunoscute ) a avut o aprobare de şedere pe teritoriul statului austriac din 29.03.2001 până la 28.03.2002, deţinând o reşedinţă chiar în oraşul Graz, …. La data de 14.05.2002 D.T. a fost condamnat de către justiţia austriacă prin tribunalul provincial Eisenstadt, la 3 luni închisoare condiţionat pe o perioadă de probă de 3 ani, pentru infracţiunea de falsificare de documente, pentru că la data de 12.07.1997 s-a legitimat la trecerea graniţei cu paşaport de călătorie unguresc contrafăcut, cu numele P.J. La ora actuală inculpatul figurează ca fiind autorul altei infracţiuni de fals, comisă la data de 28.03.2003 tot în Graz, motiv pentru care se află în atenţia autorităţilor austriece ( f. 262 ).

In luna decembrie 2001 martora s-a întors acasă, convinsă fiind că îşi achitase datoriile avute la D.T., care încasase chiar mai mult decât i s-ar fi cuvenit. Potrivit estimărilor făcute de martoră, în perioada în care s-a aflat la Graz a obţinut din activitatea de prostituţie o sumă totală de aproximativ 3.000 euro ( f. 101 verso ), însuşită de D..

Presupunerile lui S.R.M. nu s-au adeverit, întrucât inculpatul D.T. avea alte reguli după care acţiona. Astfel, la scurtă vreme după revenirea ei în ţară, a căutat-o şi a avertizat-o că nu şi-a achitat întreaga datorie, astfel că urmează să fie trimisă în Franţa pentru a se prostitua în continuare pentru el ( f. 101 ). Martora nu a îndrăznit să se opună, dat fiind faptul că reputaţia de persoane periculoase şi violente a celor din familia D. nu-i lăsa prea multe variante de alegere.

La începutul lunii martie 2002 S.R.M. a fost trimisă de inculpatul D.T. la Paris, însoţită de nepotul lui, numitul C.M.M.. Tânăra a fost expediată în Franţa din nou cu avionul de la Aeroportul Otopeni, preţul biletului fiindu-i achitat de D.T.. La destinaţie S.R.M. a fost aşteptată de inculpatul F.B.V. care a condus-o şi a cazat-o într-un apartament situat pe str. S. ( f. 102 ).

Cu această ocazie martora i-a cunoscut pe minorii care erau exploataţi de reţeaua D. prin folosirea lor la comiterea infracţiunilor de furt, şi anume: A.D.M., fratele lui A.C., un anume A., sora acestuia A. L. ( care practica şi ea prostituţia pentru inculpaţi şi care în prezent se află în continuare în străinătate ) - f. 102. Din declararţiile numitei S.R.M. au rezultat amănunte care s-au coroborat perfect cu cele relatate de martorul A.D.M., în privinţa specificului infracţiunilor la care erau folosiţi, cuantumul sumelor sustrase ( chiar şi 14.000 DM pe noapte înainte de introducerea monedei unice europene, ulterior circa 300 euro pe noapte ca urmare a intervenţiei autorităţilor care au modificat aparatele de autotaxare introducând cartele electromagnetice ). Susnumita a mai confirmat de asemenea cele declarate de A.D.M. în ceea ce priveşte contribuţia inculpatului F.B.V. în activitatea de supraveghere a minorilor exploataţi, de colectare a valorilor băneşti furate de aceştia şi de predare a lor inculpatului D.T. ( f. 102 ).

S.R.M. a rămas la Paris aproximativ 2 luni şi jumătate, fiind obligată să se prostitueze la câteva zile după sosirea ei acolo, fiind căutată în acest scop de către inculpatul P.E.G. - nepot al lui D.T. - care a scos-o la stradă.

Împreună cu susnumita au mai practicat prostituţia în acea perioadă şi numitele M.L.V., U.I. - aflate sub stricta supraveghere a inculpatului P.E.G.. Străzile pe care susnumitele erau silite să se prostitueze se situau în zona Place P. ( f. 102 - 103 ).

S.R.M. a confirmat declaraţiile numitelor M.L.V. şi U.I. în sensul că acestea erau supuse sistematic unui regim de teroare, unor tratamente inumane de către inculpatul P.E.G., care exercita constant asupra lor acte de violenţă fizică şi ameninţări, în mod nejustificat, toate acestea fiind menite să inducă victimelor o stare de teamă şi de groază profunde, ceea ce conducea invariabil la dependenţa lor de inculpaţi, cu atât mai mult cu cât paşapoartele şi restul actelor le erau „confiscate" de inculpaţi tocmai pentru a le împiedica să fugă - f. 102. De altfel, aceste acte de violenţă au fost exercitate şi asupra altor persoane traficate, după cum se va arăta la punctele următoare din rechizitoriu.

În timp ce se afla la stradă, S.R.M. era supravegheată îndeaproape de inculpatul F.B.V. şi de C.D., în timp ce pe numitele M.L.V. şi U.I. le supraveghea inculpatul P.E.G. -f. 102.

S.R.M. a declarat că a realizat, pe perioada în care a practicat prostituţia la Paris pentru inculpaţi, un venit de circa 750 euro pe noapte - f. 103, banii fiind predaţi integral, dimineaţa, inculpatului D.T..

Tot din declaraţia martorei S.R.M. a reieşit că pe lângă minorii exploataţi în scopul comiterii infracţiunilor de furt, a mai cunoscut în Franţa şi alte tinere care erau folosite de inculpaţi pentru practicarea prostituţiei - B.D., B.A., T.A.B., H.O.. Unele - pe lângă faptul că se prostituau - desfăşurau activităţi susţinute în sensul exploatării celorlalte fete traficate ( cazul inculpatei A.M., despre care martora a arătat că în mod constant se implica în supravegherea tinerelor, alături de inculpaţii P.E.G. şi F.B.V., şi colecta de la acestea sumele de bani obţinute pentru a le remite inculpaţilor - f. 103 ). De altfel, declaraţiile persoanelor menţionate mai sus se coroborează cu depoziţia numitei S.R.M..

S.R.M. a mai declarat că pe întreg parcursul şederii sale la Paris, în timpul zilei - când nu practica prostituţia - era luată de numitul C.D. care îi dădea cărţi de credit falsificate de el şi apoi o obliga să opereze cu acestea în diferite magazine din Paris. Martora a explicat modalitatea în care trebuia să procedeze pentru a intra fraudulos în posesia unor bunuri de valoare ( aparatură electronică, laptopuri, obiecte de îmbrăcăminte ) folosind cârdurile contrafăcute - f. 103: după ce bunurile intrau în posesia ei, erau apoi preluate de inculpatul F.B.V. şi de C.D. care le transportau la o reşedinţă aparţinând inculpatului D.T. „pentru care lucrau D. şi B.", după cum declară susnumita - f. 103. Martora a arătat că D.T. „conducea întreaga reţea de falsificatori de cărţi de credit şi de persoane care operau cu acestea" - f. 103. Aparatura cu care C.D. proceda la activitatea de falsificare era păstrată de acesta la hotelurile unde era cazat.

S.R.M. a declarat că ulterior, aproximativ prin luna mai 2002, a fost trimisă - din dispoziţia expresă a inculpatului D.T. - în Spania, pentru a fi folosită şi acolo în activitatea de utilizare frauduloasă a cardurilor bancare contrafăcute ( f. 103 ), cu toate că în iunie 2002 urma să îi expire viza de şedere în Franţa, iar inculpaţii ştiau acest lucru şi riscurile la care se expunea susnumita din acest punct de vedere.

Martora a fost condusă la gară de către inculpatul F.B.V., iar la destinaţie, în gara din Barcelona, susnumita a fost aşteptată de inculpatul D.T.. In ziua următoare a sosit la Barcelona şi inculpatul F.B.V. însoţit de C.D., cu toţii locuind la aceeaşi adresă - f. 103. în Spania C.D. s-a ocupat în continuare de activităţile în care se specializase, iar martora a fost instruită de către inculpaţi să cumpere prin intermediul cardurilor contrafăcute aparatură electronică, precum şi ceasuri din aur - despre care susnumita a declarat că au fost valorificate ulterior de către membrii familiei D. atât în Spania, cât şi în România - f. -104.

În luna iunie 2002 S.R.M. a fost surprinsă în flagrant de către autorităţile spaniole în timp ce desfăşura activităţi ilicite în sensul celor expuse mai sus, într-un magazin, fiind arestată pe o perioadă de 3 luni. Organele de poliţie spaniole au confiscat cardurile falsificate găsite asupra martorei, precum şi actul de identitate fals folosit de aceasta din dispoziţia inculpaţilor. Cu ocazia anchetei desfăşurate, S.R.M. şi-a declinat identitatea reală, însă nu le-a furnizat poliţiştilor „nici un fel de date despre D. deoarece nu aveam curaj" - f. 104. La finele perioadei de 3 luni pe care le-a petrecut în arest, S.R.M. a fost expulzată în România la data de 23 august 2002 - f. 104. Potrivit declaraţiilor sale, a rezultat că în Spania, înainte de ultimul incident cu autorităţile, susnumita a mai fost reţinută de alte trei ori pentru aceleaşi activităţi - f. 104.

În întreaga perioadă petrecută în străinătate, actele de identitate şi paşaportul numitei S.R.M. s-au aflat în permanenţă asupra inculpatului D.T.. După întoarcerea sa în România, susnumita a fost căutată de mai multe ori de către inculpatul D.T. care i-a propus să practice din nou prostituţia pentru el în Occident, încercând s-o determine să accepte să fie scoasă din ţară prin Ucraina, deoarece tânăra avea deja interdicţie de a intra în spaţiul ţărilor Europei de Vest - f 104. Martora a refuzat, declarând că D.T. a avertizat-o să nu spună nimic organelor de poliţie în România şi „să rămână prieteni" - f. 104.

Cu toate acestea, având în vedere declaraţiile părţii vătămate U.I. şi ale tatălui său U.V. ( f. 15 - 18 ), la data de 5 noiembrie 2003 S.R.M. a fost din nou audiată cu privire la presiunile exercitate de inculpaţi asupra sa şi a incidentului din data de 7 octombrie 2003, când prezenţa sa a fost remarcată la domiciliul părţii vătămate alături de inculpaţii C.C. şi D.R. ( f. 105 - 106 ). Martora a declarat că în această toamnă a anului 2003 a fost într-adevăr contactată personal de către inculpaţii D.R. şi C.C., care i-au spus că ei cunosc conţinutul declaraţiilor ei date la Parchet şi i-au sugerat să-şi modifice conţinutul depoziţiilor care îi incriminează pe inculpaţii la care ea a făcut referire şi să facă declaraţii în favoarea lor. Susnumita a arătat că nu i s-ar fi făcut oferte băneşti în acest sens, dar „probabil urmează în viitor" - f. 105. Martora a arătat că îi este foarte frică de ei, confirmând faptul că de două ori inculpaţii menţionaţi mai sus au căutat-o cu aceeaşi motivaţie. S.R.M. a ţinut să precizeze că îşi menţine toate declaraţiile anterioare fără nici o rezervă, nerecunoscând însă că la data de 7 octombrie 2003 s-ar fi deplasat împreună cu C.C. şi D.R. acasă la U.I., cu toate că a fost recunoscută în fotografia prezentată de organele de anchetă, de tatăl părţii vătămate, martorul U.V.-f. 18.

Relevant mai este şi următorul aspect: cu ocazia audierii sale de către procuror, inculpatul C.C. a recunoscut că prin lunile septembrie - octombrie 2003, la rugămintea unchiului său inculpatul D.T., care 1-a sunat din Spania în acest scop, el a contactat-o pe S.R.M. pentru a-i transmite să ia legătura cu inculpaţii D.R. şi D.O. ( f. 163 ). Aceste aspecte sunt edificatoare în ansamblul probelor administrate”.



Tribunalul, procedând la verificarea acuzaţiei descrise de parchet la punctul 2 din rechizitoriu, a reţinut, că aceasta nu se fundamentează pe probele existente la dosar, în condiţiile în care probele esenţiale pe care se întemeia au fost excluse ca nelegale, respectiv declaraţiile părţilor vătămate S.R.M., B.A., T.A.B.. Aşa cum am arătat şi anterior, cu ocazia audierii la data de 5 noiembrie 2005, martora S.R.M. a făcut doar referiri la faptul că ar fi fost contactată de către D.R. şi C.C., ocazie cu care aceştia i-ar fi sugerat că ar fi bine să-şi modifice declaraţiile iniţiale şi să depună mărturii în favoarea lor. De asemenea, în cuprinsul aceleiaşi declaraţii aceasta infirmă s-ar fi deplasat cu inculpaţii anterior menţionaţi la locuinţa părţii vătămate U.I.. Aceleaşi referiri la o încercare de determinare a schimbării declaraţiilor anterioare sunt făcute şi de către partea vătămată T.A.B. (fila 55 dosar u.p.), însă aceste aspecte nu sunt de natură a fi reţinute ca probe certe de vinovăţie , câtă vreme probele administrate nu conduc la confirmarea stării de fapt descrise la acest punct din rechizitoriu.

3. La al treilea punct din rechizitoriu, procurorul a reţinut că ,,în vara anului 2001 partea vătămată B.A., în vârstă de 18 ani, a obţinut paşaportul şi s-a hotărât să plece în Occident la muncă. In toamna aceluiaşi an susnumita 1-a cunoscut pe inculpatul D.T. prin intermediul unei cunoştinţe comune, despre care a aflat că pe baza numeroaselor relaţii şi cunoştinţe în Franţa, are posibilitatea să ducă tinere în această ţară pentru a le asigura locuri de muncă. Susnumita nu ştia însă care era adevăratul specific al activităţilor cu care se ocupa inculpatul.

Partea vătămată a fost convinsă că inculpatul D.T. putea să faciliteze angajarea tinerelor ca menajere la diferite hoteluri din Franţa, astfel că s-a arătat interesată, mai ales când i s-a promis obţinerea unui loc de muncă ca şi călcătoreasă - f. 74. Inculpatul D.T. i-a cerut buletinul de identitate şi certificatul de naştere „ca garanţie", aducându-i la cunoştinţă că în Franţa partea vătămată urma să-i restituie suma de 500 DM ocazionată de cheltuielile de transport şi de găsire a locului de muncă de către el.

B.A. s-a întâlnit cu inculpatul D.T. care i-a precizat condiţiile expuse mai sus, precum şi detalii despre data şi ora plecării. Totodată inculpatul a menţionat că va fi luată din faţa discotecii „Studio" din Sighetu Marmaţiei de către o persoană care urma să conducă un autoturism BMW de culoarea neagră, cu nr. de înmatriculare … - f. 74 verso.

Din cercetări a rezultat că acest autoturism înmatriculat sub nr. de mai sus aparţinea, în acea perioadă, inculpatului C.C., alt membru al familiei D. ( nepot al lui D.T. ), care 1-a deţinut de fapt în perioada 12.03.2001 până la 17.01.2003 - f. 280. Cu privire la acest autoturism se efectuează cercetări într-o altă cauză penală, deoarece atunci când a fost introdus în ţară figura ca fiind furat din străinătate.

La data de 24 octombrie 2001, orele 7:00, conform înţelegerii, B.A. s-a prezentat la locul convenit unde a apărut ulterior autoturismul menţionat mai sus, condus într-adevăr de inculpatul C.C. şi alături de care se găsea şi inculpatul D.T. ( f. 74 verso ). împreună cu aceştia susnumita s-a deplasat până în localitatea S. de lângă Sighetu Marmaţiei, unde erau aşteptaţi de inculpata A.M.. Tinerele au urcat apoi într-un alt autoturism condus de o altă persoană şi astfel au fost transportate până în Ungaria, la Budapesta, de unde din gara Keletyi au fost preluate de un cetăţean maghiar care le-a condus până la Strasbourg. Aici au fost aşteptate de inculpatul P.E.G. cu care au călătorit apoi cu trenul până la Paris ( f. 74 verso ).

Declaraţia susnumitei sub aceste aspecte se confirmă prin ceea ce a declarat la rândul său martorul T.G. ( f. 115 ), identificat ca fiind cel ce le-a transportat pe tinere din S. până la Budapesta. Potrivit declaraţiilor martorului, a rezultat că D.T. 1-a rugat să le transporte pe susnumite până în Ungaria, contra sumei de 900.000 lei, fără să-i precizeze însă nimic în legătură cu scopul real al călătoriei fetelor. Martorul obişnuia să facă frecvent curse în Ungaria de unde aducea diverse mărfuri spre valorificare în România. Conform celor declarate de el, pe parcursul călătoriei până la Budapesta a aflat de la inculpata A.M. faptul că scopul real al plecării sale în Franţa este acela de a se prostitua pentru inculpatul D.T. - f. 115 verso.

B.A. şi inculpata A.M. au fost aşteptate în capitala Franţei de inculpatul P.E.G., care le-a cazat într-un imobil închiriat în zona Place G., pe ... nr. 14, etaj 2 ( f. 74 verso ). Numitei B. nu i s-a adus la cunoştinţă de la început adevăratul scop avut în vedere de inculpaţi în ceea ce o privea.

Conform declaraţiilor părţii vătămate, a rezultat că inculpata A.M. ştia încă din România că în Franţa se vor prostitua şi condiţiile în care urma să se facă aceasta, însă - potrivit înţelegerii avute cu inculpării - nu i-a dezvăluit nimic părţii vătămate pentru a evita o eventuală atitudine de refuz din partea acesteia de a mai accepta să se deplaseze în Franţa ( f. 74 verso ). Părţii vătămate i s-a adus la cunoştinţă de către inculpatul P.E.G. şi o altă prostituată ( H.I.A. - recunoscută împreună cu inculpata A.M. de autorităţile franceze ca practicând prostituţia, fila 172 ) faptul că va fi obligată să se prostitueze, ceea ce a determinat o puternică reacţie de împotrivire din partea numitei B.A. ( căreia i se luase paşaportul încă de la plecarea din Ungaria, transportatorul maghiar folosind pentru ea şi pentru inculpata A.M. paşapoarte false cu identitate ungurească - f. 74 verso ).

Ca urmare a acestei atitudini de opunere vehementă, B.A. a fost bătută cu bestialitate de inculpatul P.E.G., astfel încât timp de două săptămâni a zăcut la pat, fără a avea posibilitatea de a se interna în spital sau de a cere asistenţă medicală calificată deoarece i s-a interzis de inculpaţi să facă acest lucru, motivul fiind acela de a se proteja pe ei de rigorile legii ( f. 74 verso ). Partea vătămată a declarat că datorită violenţelor exercitate asupra sa de către inculpatul P.E.G., „ în aceste două săptămâni am avut dureri groaznice şi cu ochii nici nu mai vedeam din cauza loviturilor primite" - f. 75. Pe durata acestor două săptămâni partea vătămată a fost supravegheată de inculpata A.M., care, alături de inculpatul P.E.G., a atenţionat-o că „va trebui să facă ce i s-a cerut", ameninţând-o ambii cu moartea (f. 75 ).

După ce B.A. şi-a mai revenit, a fost dusă de inculpatul P.E.G. pe strada … unde a fost obligată să se prostitueze, sub stricta supraveghere a inculpatului şi a lui A.M.. Despre această inculpată trebuie precizat că pe lângă susţinerea acordată inculpaţilor în activitatea de exploatare a celorlalte fete, se prostitua şi ea în mod repetat. Dincolo de acestea, inculpata A.M. avea şi rolul de a trata cu clienţii preţul pe care aceştia doreau să-1 plătească pentru tinerele exploatate, taxa fiind de 50 euro/client, banii fiind încasaţi de inculpată în calitatea ei de proxenet intermediar ( f. 75 ), după care îi preda celorlalţi inculpaţi. Aspectele respective sunt confirmate şi prin declaraţiile celorlalte fete traficate.

Partea vătămată a rămas la Paris în condiţiile descrise mai sus timp de 7 luni, obţinând din activitatea de prostituţie sume variind între 400 - 1.600 de euro pe noapte, în funcţie de clienţi şi circumstanţe - f. 75. După câteva luni de la sosirea ei în Franţa, B.A. a făcut cunoştinţă cu părţile vătămate B.D. şi T.A.B., aduse de inculpaţii D.T. şi P.E.G. prin luna martie 2002. Susnumitele au confirmat prin declaraţiile lor susţinerile numitei B.A.. Tot în aceleaşi împrejurări partea vătămată le-a cunoscut apoi şi pe numitele M.L.V. şi U.I., alte două tinere aduse de inculpaţi la Paris şi exploatate ca prostituate în beneficiul lor ( f. 75 ).

După câteva luni, inculpatul P.E.G. le-a confecţionat numitei B.A. şi inculpatei A.M. paşapoarte false, cu identităţi ungureşti, inculpatei procurându-i-se şi un permis de conducere unguresc. B.A. „a dobândit" astfel numele C.C., născută la 12.08.1982 în Satu Mare, în timp ce inculpata A.M. se numea K.E. ( f. 75 ). In acest mod inculpării au încercat să se sustragă depistării de către organele de poliţie şi, totodată, să împiedice autorităţile franceze să intre în posesia identităţilor reale ale fetelor exploatate de ei.

Atunci când inculpata A.M. lipsea în timpul zilei din apartamentul unde locuiau, partea vătămată şi numita T.A.B. erau încuiate în locuinţă pentru a fi împiedicate să fugă sau să ia legătura cu persoane din afara anturajului inculpaţilor - f. 75.

In toată această perioadă inculpatul P.E.G. le ameninţa inclusiv cu moartea, iar părţii vătămate nu i se permitea să vorbească la telefon cu părinţii ei decât în prezenţa inculpatei A.M., pentru a o împiedica astfel să dezvăluie adevărul despre activităţile inculpaţilor.

B.A. a reuşit să fugă datorită unei întâmplări petrecute la începutul lunii iulie 2002, când un vechi cunoscut din ţară, numitul B.H., a întâlnit-o pe stradă unde racola clienţi. Susnumita i-a povestit totul şi 1-a rugat să o ajute, anunţându-i părinţii care să alerteze autorităţile din România ( f. 76 ). B.H. a ajutat-o pe partea vătămată să fugă recurgând la o stratagemă menită să nu le dea de bănuit inculpaţilor ( f. 76 ), facilitându-i plecarea din Franţa până la Viena. unde B. a fost primită de mama susnumitului. La Viena partea vătămată a încercat de mai multe ori să solicite sprijinul Ambasadei României şi al Consulatului Român, însă datorită faptului că nu avea asupra sa nici un act de identitate, i s-a refuzat eliberarea unui titlu de călătorie pentru a se întoarce în ţară. Disperată, B.A. a recurs la o soluţie extremă, a furat intenţionat dintr-un magazin un bun pentru a fi prinsă de poliţie şi a fi expulzată în România, ceea ce s-a şi întâmplat, după ce timp de o lună a fost arestată şi apoi trimisă într-un centru de triere. La data de 22 august 2002 B.A. a fost expulzată în ţară - f. 76.

Ulterior sosirii ei în România, partea vătămată a fost ameninţată telefonic de către un bărbat care nu s-a recomandat, care a somat-o să nu spună nimănui nimic. Părinţilor săi, partea vătămată le-a relatat - încă în timpul în care se afla în centrul de triere din Viena - că actele sale au rămas la inculpatul D.T., care, abordat fiind de părinţii tinerei, a negat cu neruşinare orice implicare. Pentru ca fiica lor să aibă în continuare act de naştere, părinţii au fost nevoiţi să obţină în cele din urmă un duplicat al certificatului de naştere al fetei ( f. 76 ), iar după ce au fost sesizate organele de poliţie, inculpaţii au continuat să o ameninţe telefonic.

Din declaraţia mamei părţii vătămate, martora B.A. ( f. 81 ) a rezultat că toate demersurile pe care le-a făcut în ţară în vederea sprijinirii fiicei sale pentru a se întoarce acasă, au rămas fără succes, dat fiind faptul că orice încercare de a-i contacta pe cei din reţeaua D. era respinsă de aceştia. Aspectele declarate de partea vătămată se confirmă, iar numita B.A. a mai arătat că personal a fost ameninţată telefonic de unul dintre membrii familiei D. ( fără să se prezinte, de asemenea) ca urmare a demersurilor pe care le făcuse în vederea obţinerii de acte de identitate pentru fiica sa şi ca urmare, totodată, a sesizărilor depuse la poliţie împotriva inculpaţilor ( f. 81 verso ). La rândul său, martorul B. G. ( tatăl părţii vătămate ) a confirmat aceleaşi aspecte, arătând implicaţiile grave şi relaţiile inculpaţilor datorită cărora faţă de aceştia multă vreme nu s-au luat măsurile legale ce se impuneau - f. 82,,.




Yüklə 1,47 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   5   6   7   8   9   10   11   12   ...   25




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2020
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə