Curtea de Apel Cluj


Schimbarea numelui persoanei pe cale administrativă. Minor. Motive



Yüklə 0,95 Mb.
səhifə8/37
tarix29.10.2017
ölçüsü0,95 Mb.
#19502
1   ...   4   5   6   7   8   9   10   11   ...   37

Schimbarea numelui persoanei pe cale administrativă. Minor. Motive


Punctul b) al alin.2, art.4 din OG nr.41/2003, se referă la o persoană care a folosit în exercitarea profesiei numele pe care doreşte să îl obţină. Acestei descrieri nu i se circumscrie însă situaţia minorului care s-ar fi obişnuit să se prezinte şi să fie cunoscut în societate sub numele pe care doreşte să-l obţină. Eventualele urmări psihice asupra minorului în cazul în care acesta este strigat cu numele cu care este înregistrat în actele de stare civilă nu pot fi prezumate ci trebuie dovedite.

Nici înregistrarea eronată a prenumelui în actele de stare civilă nu poate constitui un caz temeinic justificat, în condiţiile în care nu s-a efectuat nici un demers în vederea îndreptării acestei erori timp de mai mulţi ani de zile.

Curtea de Apel Cluj, Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 139 din 21 ianuarie 2010


Prin sentinţa civilă nr.2262 din 24 iunie 2009 Tribunalul Maramureş, a respins acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta M.E. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul judeţean Maramureş.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin dispoziţia nr. 568 din 31.X.2008 emisă de pârâtul Consiliul Judeţean Maramureş, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantă privind schimbarea prenumelui minorului M.I.L. născut la 7 ianuarie 2002 din I.L. în M.I..

Împotriva acesteia, reclamanta a depus plângere prealabilă iar prin adresa nr. 6.999/2008 pârâtul i-a comunicat că motivul invocat de aceasta nu este unul întemeiat în sensul prevederilor O.G. nr. 41/2003 modificată, iar minorul nu poate fi asimilat persoanei care a folosit în exercitarea profesiei, numele pe care doreşte să îl obţină.

Potrivit dispoziţiilor art. 4 al. 2 lit. b şi m din O.G. nr. 41/2003, modificată, texte de lege invocate de reclamantă, cetăţenii români pot obţine, pentru motive temeinice, schimbarea pe cale administrativă a numelui de familie sau a prenumelui, în condiţiile prezentei ordonanţe, când persoana în cauză a folosit, în exercitarea profesiei, numele pe care doreşte să îl obţină, făcând dovada cu privire la aceasta, precum şi asupra faptului că este cunoscută în societate cu acet nume, sau alte cazuri temeinic justificate.

Reclamanta a încercat să dovedească faptul că fiul minor preşcolar este cunoscut la grădiniţă de colegi şi cadrele didactice precum şi în afara acesteia cu prenumele de M.I. însă în cauză trebuie îndeplinite cumulativ cele două condiţii prevăzute de art. 4 al. 2 lit. b, respectiv să fi folosit numele în exercitarea profesiei, împrejurare ce presupune exercitarea unei ocupaţii permanente, ori preşcolarul nu poate fi asimilat persoanei ce exercită o profesie.

Nu poate fi primită apărarea reclamantei conform căreia cererea sa îndeplineşte cerinţele prevăzute la lit. m din acelaşi articol, motivat de înregistrarea eronată a prenumelui în actele de stare civilă, având în vedere că minorul s-a născut la l7 ianuarie 2002, ori, până la formularea cererii au trecut şase ani şi jumătate, situaţie în care dacă exista un interes, acesta ar fi trebuit să fie imediat.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta M.E., sentinţă pe care o consideră nelegală şi netemeinică.

În motivele de recurs, reclamanta arată că a solicitat instanţei de fond, anularea dispoziţiei privind respingerea cererii de schimbare a prenumelui nr.568/31.10.2008 a Consiliului judeţean Maramureş şi admiterea pe cale judecătorească a schimbării prenumelui fiului său M.I.L. în M.M.I. Arată că interpretarea şi motivarea sentinţei sunt în contradictoriu cu prevederile legale, respectiv OG 41/2003, cu probele administrate în cauză şi dicţionarul explicativ al limbii române. Solicită anularea ca nelegală şi netemeinică a sentinţei de fond şi admiterea pe cale judecătorească a schimbării prenumelui fiului său minor conform art.7 şi 8 coroborat cu art.4 alin.2 lit.b) şi m) din O.G.nr.41/2003, modificată.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, Consiliul judeţean Maramureş a solicitat instanţei respingerea recursului formulat de reclamanta M.E. şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei civile nr.2262/2009 a Tribunalului Maramureş.

Pârâtul-intimat arată că motivele invocate de recurentă pentru schimbarea numelui minorului nu sunt întemeiate în înţelesul prevederilor OG nr.41/2003 privind dobândirea şi schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice, întrucât prevederile pct.b) al alin.2, art.4 din OG nr.41/2003, se referă la o persoană care a folosit în exercitarea profesiei numele pe care doreşte să îl obţină. În ceea ce priveşte pct.m) al alin.2, art.4 din OG nr.41/2003, pârâtul consideră că „eroarea” constatată după şase ani de la înregistrarea datei naşterii nu poate constitui un motiv întemeiat pentru schimbarea numelui în înţelesul prevederilor actului mai sus amintit.

Asupra recursului declarat în cauză, Curtea va reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureş, reclamanta M.E. a solicitat anularea Dispoziţiei nr. 568/31.10.2008 emise de Consiliul Judeţean Maramureş, prin care i s-a respins cererea prin care solicita, pentru fiul său minor M.I.L., schimbarea prenumelui din I.L. în M.I.

Potrivit dispoziţiilor invocate de reclamantă, respectiv art. 4 alin. 2 lit. b şi m din OG nr. 41/2003, cetăţenii români pot obţine, pentru motive temeinice, schimbarea pe cale administrativă a numelui de familie sau a prenumelui, în condiţiile prezentei ordonanţe, când persoana în cauză a folosit, în exercitarea profesiei, numele pe care doreşte să îl obţină, făcând dovada cu privire la aceasta, precum şi asupra faptului că este cunoscută în societate cu acest nume, sau în alte cazuri temeinic justificate.

Astfel cum corect a reţinut şi instanţa de fond, pentru a putea fi admisă cererea de preschimbare a numelui în conformitate cu dispoziţiile art. 4 alin. 2 lit. m din OG nr. 41/2003, trebuie să fie îndeplinite cumulativ ambele condiţii prevăzute de textul legal, respectiv folosirea, de către persoana interesată, a numelui pe care doreşte să îl obţină, în exercitarea profesiei, precum şi dovedirea faptului că este cunoscută în societate cu acel nume.

Dacă cea de-a doua condiţie poate fi apreciată ca dovedită de reclamantă, prin înscrisurile depuse la dosar care atestă că minorul este cunoscut în societate cu prenumele M.I. şi nu de I.L., astfel cum este menţionat în certificatul de naştere, în speţă nu este îndeplinită şi prima condiţie impusă de lege, respectiv folosirea acestui nume în exercitarea profesiei.

Curtea nu poate reţine alegaţiile reclamantei potrivit cărora profesia minorului ar fi cea de elev, iar ocupaţia cea de preşcolar.

Astfel, profesia reprezintă specialitatea (calificarea) deţinută de o persoană prin studii, fiind unul dintre principalele criterii pentru determinarea felului muncii.

Aşa fiind, dacă profesia reprezintă specialitatea obţinută prin studii, nu se poate afirma că activitatea de preşcolar sau cea de şcolar este echivalentă cu exercitarea unei profesii, în sensul legii.

Prin urmare, nefiind îndeplinite cumulativ condiţiile cerute de lege, din perspectiv dispoziţiilor art. 4 alin. 2 lit. b din OG nr. 41/2003, cererea apare ca fiind neîntemeiată.

În ceea ce priveşte cazul temeinic justificat, cerut de dispoziţiile art. 4 alin. 2 lit. m, Curtea constată că nici acesta nu este dovedit în speţă. Astfel, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, Curtea constată că înregistrarea eronată a prenumelui în actele de stare civilă nu poate constitui un caz temeinic justificat, în condiţiile în care reclamanta nu a efectuat nici un demers în vederea îndreptării acestei erori timp de 6 ani. De asemenea, nu sunt dovedite în cauză nici afirmaţiile reclamantei privind urmările psihice asupra minorului în cazurile în care acesta este strigat cu numele cu care este înregistrat în actele de stare civilă.

Prin urmare, pentru toate considerentele expuse anterior, Curtea constată că recursul formulat este nefondat, motiv pentru care, în temeiul dispoziţiilor art. 312 Cod procedură civilă, va dispune respingerea acestuia. (Judecător Monica Diaconescu)




Yüklə 0,95 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   4   5   6   7   8   9   10   11   ...   37




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2023
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə