Data şedinţei: 2005-02-21 Titlul şedinţei



Yüklə 83,95 Kb.
tarix31.10.2017
ölçüsü83,95 Kb.

Data şedinţei: 2005-02-21

Titlul şedinţei:

Intervenţia 1

Declaraţii politice prezentate de către domnii senatori :

- Mihai Ţâbuleac - “Lecţiile despre fiscalitate ale P.S.D.-ului”.

- Gheorghe Funar - O posibilă finanţare din bugetul statului român a Universităţii particulare maghiare “Sapienţia” din Cluj-Napoca.

- Alexandru Ioan Morţun - Gestionarea corectă a Fondului special de sănătate.

- Verginia Vedinaş - Modificarea Codului muncii.

- Puskas Valentin Zoltan - Echitate pentru plata vignetelor.

- Mihai Ion Dumitrescu - Taxele şi instaurarea disciplinei în procesul de colectare a taxelor.

- Nicolae Iorga - Industria braşoveană.

- Teodor Meleşcanu – Vizita la Chişinău şi Moscova a preşedintelui ţării, domnul Traian Băsescu.

- Aurel Ardelean - Dezvoltarea durabilă a sectorului infrastructurii rutiere în contextul integrării României în Comunitatea Europeană: autostrada Nădlac - Arad - Timişoara - Piteşti şi autostrada Borş - Braşov;

- Construcţia de autostrăzi să intre sub controlul şi jurisdicţia Parlamentului României.

- Maria Petre - Solicită prezentarea raportului cu privire la scrutinul din 28.11.2004 de către preşedintele Autorităţii Electorale Permanente.

- Frunda Gyorgy - Autostrada Transilvania.

- Ion Solcanu - Susţine construirea autostrăzii Transilvania.

- Corneliu Vadim Tudor - Autostrada Transilvania şi firma Bechtel.


Domnul Ion Solcanu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Nu aveam de gând să fac nici o declaraţie politică, doar că domnul coleg Frunda mi-a prilejuit această intervenţie. Vreau să recunosc că sunt întrutotul de acord cu domnul senator Frunda. Domnia-sa a venit aici argumentat şi susţine, pe drept cuvânt, construirea autostrăzii Transilvania: Bucureşti – Braşov – Tg. Mureş – Cluj şi să conducă spre Budapesta, şi aici fac o paranteză: colegii mei liberali de la Iaşi, nu-s toţi aici în partea de centru, aveau un proiect de o autostradă Budapesta-Cluj-Iaşi şi se ducea undeva la Chişinău. Domnul senator Frunda spunea, printre altele, că soluţia acestei autostrăzi este foarte bună. Sunt absolut de acord cu dumnealui, aşa cum sunt de acord cu toţi specialiştii care au analizat acest proiect înainte de a se pune pe tapet. Îl rog pe dumnealui să-l lămurească pe preşedintele României că asta este soluţia cea bună şi nu cea pe care a propus-o domnia-sa, cea de pe Valea Oltului şi, în acelaşi timp, să-şi lămurească colegii din Guvernul României, deci, UDMR-ul, că asta este soluţia pozitivă. Vă mulţumesc. În rest, domnule senator Frunda, noi vom sprijini proiectul pe mai departe. (Aplauze)



Domnul Mihai Ţibuleac :

În mod firesc, se pune întrebarea : Cu ce drept se erijează aceşti domni în profesori de fiscalitate când este bine ştiut faptul că filozofia lor fiscală a transformat România într-o ţară a săracilor, a corupţiei şi codaşă în procesul de integrare europeană.

În pofida situaţiei de criză la care ei înşişi au contribuit, aceiaşi domni susţin că măsurile adoptate de noua putere sunt catastrofale, deşi acestea abia încep să-şi facă efectele. (Grupul parlamentar PSD se amuză.)

Oare domnii profesori de fiscalitate sunt vizionari care observă doar găurile negre, aşa cum altcineva întrezărea luminiţa de la capătul tunelului. Nu ! În realitate ei nu văd nimic, iar ceea ce oferă nu este nicidecum o lecţie de fiscalitate, ci o crasă dezinformare.

Este limpede că introducerea cotei unice de 16% pentru impozitarea veniturilor s-a făcut pentru a se elimina bariera din calea necesarului proces de creştere a veniturilor românilor.

Se ştie că, în această lungă perioadă de tranziţie, nu s-au înregistrat deloc progrese la acest indicator care este, în realitate, cel mai important în procesul de integrare europeană.

Ni s-a adus acuzaţia că am urmărit avantajarea celor bogaţi, puţini la număr. Vă atrag atenţia, domnilor profesori, că vă aflaţi într-o eroare flagrantă, întrucât puţinii îmbogăţiţi ai României se regăsesc cu precădere fie în baza de evidenţă a membrilor PSD, fie în lista miliardarilor de carton denumiţi generic “clientelă”.

Vă reamintim că măsura adoptată de Guvernul Tăriceanu vizează însănătoşirea mediului de afaceri, stimularea muncii, creşterea veniturilor pentru toţi românii şi nu doar pentru unele segmente ale populaţiei.

Noi nu putem accepta filozofia conform căreia veniturile trebuie să fie împărţite în două categorii : impozabile şi neimpozabile, iar românii să se claseze în plătitori de impozite la stat şi plătitori de comisioane protectorilor politici.

Am ajuns în situaţia paradoxală de a avea nu două, ci trei Românii: una alcătuită din contribuabili oneşti care cred că munca cinstită este firească chiar şi în perioada de tranziţie, alta formată din şmecheri care acţionează în economia subterană şi, în sfârşit, cea de a treia care reprezintă bazinul de vot pentru specialiştii în dezinformare, folositori când se încearcă distrugerea corupţiei şi înlăturarea nedreptăţilor.

Se pare că pe acelaşi tip de structură funcţionează şi Parlamentul. Unii, bine intenţionaţi, care cred în dreptate şi adevăr, convinşi că lumea îi va judeca după rezultate, alţii, profesionişti ai zvonisticii şi dezinformării, care au drept obiectiv major ,,să moară şi capra vecinului’’, la care se adaugă cei care le asigură spatele.

Vă garantăm însă, domnilor profesori de fiscalitate, că nu ne-aţi înspăimântat pentru că suntem convinşi că politica înseamnă şi fapte, nu numai vorbe.

Vă mulţumesc pentru atenţie. (Aplauze.)

Din sală : Bravo ! Bravo !

Domnul Gheorghe Funar :

Încă de la înfiinţarea sa, în 21 decembrie 1989, la Cluj Napoca, a fost dat publicităţii programul UDMR. Printre obiectivele acestui program, pe lângă autonomia Transilvaniei, se remarcă înfiinţarea unei universităţi de stat în limba maghiară la Cluj-Napoca, prin scindarea Universităţii Babeş-Bolyai.

Urmând politica paşilor mărunţi şi, mai ales, după obţinerea unor funcţii deosebit de importante în cadrul Cabinetului Tăriceanu, liderii extremişti ai UDMR, folosind metoda şantajului, încearcă să prindă doi iepuri dintr-o lovitură. Pretextând o întâlnire separată cu Consiliul reprezentanţilor din învăţământul superior maghiar, preşedintele UDMR, domnul Marko Bela, ministru de stat pentru coordonarea activităţilor din domeniul culturii, învăţământului şi integrării europene, a declarat că, printr-o hotărâre de Guvern, se va înfiinţa o facultate de stat în limba maghiară la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca. Dintr-o binecunoscută eroare de traducere, în mass-media românească se vorbeşte despre înfiinţarea unei catedre de limba maghiară, catedră care există de multă vreme.

Acelaşi ministru de stat, domnul Marko Bela, a anunţat că va propune Guvernului României să adopte o hotărâre privind finanţarea din bugetul statului român a Universităţii particulare maghiare “Sapienţia” din Cluj - Napoca. Precizăm că Universitatea privată “Sapienţia” nu este acreditată, aceasta începându-şi activitatea în urmă cu 2 ani.

Partidul România Mare este consecvent şi se pronunţă cu fermitate împotriva scindării pe criterii etnice a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, precum şi împotriva finanţării din bugetul Statului român a Universităţii private şi neacreditate “Sapienţia” din Cluj-Napoca.

În cazul în care, printr-o hotărâre de Guvern, se va decide finanţarea din bugetul Statului român a Universităţii private maghiare “Sapienţia”, PRM va solicita Curţii de Conturi să stabilească persoanele răspunzătoare şi sumele care le vor fi imputate.

Mulţumesc. (Aplauze din partea Grupului parlamentar PRM.)

Domnul Puskas Valentin Zoltan:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Distins Senat.

Ca întotdeauna când vin la acest microfon la declaraţii politice, doresc să vă reamintesc o problemă care atinge toate judeţele ţării şi pe toţi oamenii, indiferent de culoarea politică pe care o au.

Săptămâna trecută, am discutat cu mai mulţi agricultori care m-au întrebat: “Domnule senator, pentru tractorul cu care circul pe şosele, lunar, 10-15 kilometri, de ce trebuie să cumpăr vignete?”

Pensionarul: “Eu, anual, circul, pe drumurile naţionale şi judeţene, 1000-1500 de kilometri. De ce plătesc atâta, ca şi cel care face 50.000 de kilometri cu maşina pe acele drumuri?”.

Data trecută, am amintit că sunt anumite probleme care persistă, indiferent care este partidul sau care sunt partidele care se află la guvernare. Şi această problemă se cam încadrează în această categorie.

S-au elaborat nişte acte normative, s-au pus în aplicare şi, atunci când ajungem să le aplicăm, constatăm că, într-adevăr, sunt anumite probleme pe care, poate, cei care au elaborat actul normativ respectiv nu le-au prevăzut.

Şi această problemă a vignetelor cred că este o problemă pe care noi, Parlamentul, ar trebui să o analizăm, în primul rând, prin prisma contribuţiei tuturor cetăţenilor la această cheltuială şi, după aceea, să găsim, cât mai repede, o modalitate prin care, în mod echitabil, să putem pune în aplicare această prevedere.

Cei care sunteţi – şi cei care nu aţi fost în Parlamentul anterior – vă amintiţi că tot aşa am fost şi cu taxa radio-tv. Am introdus-o pentru toată lumea, chiar dacă era orb sau surd, dacă avea aparat, dacă nu avea aparat, trebuia să plăteşti taxă radio şi tv.

De la acest microfon, şi atunci, am intervenit, am încercat să sensibilizez Parlamentul şi, până la urmă, am găsit căile prin care şi această taxă să fie o taxă echitabilă pentru populaţie.

Acelaşi lucru doresc şi acum. Nu vreau să spun că ar fi vinovat cineva sau nu ar fi vinovat altcineva, ci este vorba de aplicarea unor reglementări în mod echitabil pentru populaţia acestei ţări.

Şi aici, sunt loviţi cei care au o situaţie materială mai precară, în special, agricultorii care au acele utilaje, acele tractoare; pensionarii care au maşină, dar circulă mai rar, pentru că n-au posibilitatea să cumpere combustibil, ca să aibă, în fiecare zi, maşina la îndemână.

De aceea, ar trebui să găsim metoda prin care această taxă, aceste vignete să fie în aşa fel folosite încât să nu împovărăm pe cei care, şi aşa, au foarte multe probleme materiale.

Doresc să analizăm şi această problemă şi, dacă găsim o modalitate de a propune o iniţiativă legislativă, rog pe colegii mei să ne sprijine ca, şi în acest caz, să putem asigura o echitate pentru populaţia României.

Vă mulţumesc.

(Aplauze.)

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Mai aveam din timpul alocat grupului.



Domnul Nicolae Marian Iorga:

Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor senatori.

Am ridicat, în legislatura trecută, tot de la această tribună, în repetate rânduri, problema industriei braşovene.

Vreau să vă aduc la cunoştinţă că - exact acum două ore, probabil – a încetat pichetarea Prefecturii din Braşov, care se va face pe timp nelimitat de către sindicaliştii braşoveni, începând cu data de astăzi.

Spuneam, atunci, şi solicitam Guvernului să ia măsuri ferme pentru a redresa, cât de cât, această industrie, pentru că, altfel, domnul coleg Puskas Valentin Zoltan, care îşi face probleme cu taxa de drum, o să-şi facă probleme nu cu acea taxă, ci cu tractorul, că n-o să mai avem tractoare.

Din informaţiile pe care eu le deţin, se pare că şi actualul Guvern nu doreşte o redresare a industriei din Braşov. “Nitramonia” a fost închisă în urma vizitei unui ministru de la putere, iar “Tractorul” se pare că va fi inclus pe o listă a unui celebru lichidator, de acum, pe nume Arin Stănescu.

Şi atunci, vă întreb şi eu pe dumneavoastră – că şi pe mine mă întreabă oamenii din Braşov – de ce suntem minţiţi, de 15 ani, că vom face tractoare, vom face camioane şi alte produse în municipiul şi judeţul nostru?

Partidul România Mare trage, încă o dată, un semnal de alarmă, solicită măsuri ferme din partea Guvernului, pentru că, altfel, în opinia mea, alianţa dumneavoastră nu se va mai putea numi “Dreptate şi Adevăr”, ci “Departe de Adevăr”.

Sper ca - şi în dăţile trecute – această intervenţie a mea să fi fost rostită înainte de a fi prea târziu.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)



Domnul Mihai Ion Dumitrescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimate colege şi stimaţi colegi.

Am auzit, recent, un comentariu, cu iz electoral, în legătură cu Programul de guvernare, şi anume: “Alianţa promovează fiscalitatea excesivă”. Nimic mai neadevărat. Alianţa stabileşte nişte reguli şi construieşte un buget din contribuţiile cetăţenilor ruinaţi de politica falimentară a pesediştilor.

Până în 2004, până la alegerile din 2004, practica era alta: unii dădeau tunuri uriaşe, iar oamenii obişnuiţi erau amăgiţi cu operaţiuni sociale de amploare, sugestiv intitulate de presă drept “pomeni electorale”.

Acum, oamenii sunt informaţi corect despre taxele pe care le are de plătit şi se încearcă instaurarea disciplinei în procesul de colectare a taxelor.

Impozitul pe terenul agricol şi cel pe tranzacţiile imobiliare este de 10 ori mai cinstit decât plata din banii oamenilor a sute de miliarde, atât cât reprezintă datoriile marilor neplătitori de taxe.

Oamenii sunt conştienţi de necesitatea consolidării bugetului. Sentimentul de nesiguranţă a fost, însă, inoculat tot de colegii din P.S.D., cei care au uitat să mai întoarcă banii publici în folosul contribuabililor.

Nu mai miră pe nimeni că, după atâtea tunuri, atâtea licitaţii amicale şi atâtea ace de cravată cumpărate pe sume exorbitante din banii cetăţenilor – vezi cazul recent de la “Romsilva” -, cetăţenii sunt neîncrezători.

Aştept, aşadar, cu nerăbdare, ca papagalii, care tăceau, cu premeditare, când se puneau la cale marile afaceri, să înceapă zarva pe tema oamenilor nevoiaşi.

Să nu uite, însă, nimeni din această sală că electoratul a refuzat pomana P.S.D.-ului şi a pus la zid tactica de îmbogăţire rapidă a celor care au uitat de cotizaţiile către stat.

Acum, e rândul nostru să respectăm doleanţele electoratului.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnul senator Solcanu, un minut.



Domnul Nicolae Văcăroiu :

Din partea Grupului parlamentar PRM, dau cuvântul domnului senator Gheorghe Funar.



Domnul Gyorgy Frunda:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.



Doamnelor şi domnilor senatori,

Vreau să fac câteva referiri la autostrada Transilvania. Unul din lucrurile greu de crezut, este că în 2005, cu o maşină occidentală foarte bună, mergi de la Bucureşti la Tg. Mureş sau la Cluj, mult mai mult în timp, decât mergeai înainte de 1990, cu o Dacie, cu o Skodă sau cu un Trabant. Cu toate că şi maşina este mai bună, şi şoseaua europeană este modernizată, şi se poate merge bine, numai că nu avem autostradă, avem un drum european, care în proporţie de 80-90% are două benzi şi, uneori, în munţi are trei benzi. Circulaţia este foarte dificilă, foarte riscantă şi numai în paranteză vă amintesc că, în anul 2003 România a avut mai mulţi morţi rezultaţi din accidentele de maşină, decât au fost în conflictul israeliano-palestinian. Acestea sunt doar argumente foarte superficiale pentru necesitatea construirii autostrăzii Transilvania, care, subliniez, nu vrea să înlocuiască culoarul IV- european, ci vrea să fie o primă autostradă impusă de necesităţile economice ale României de astăzi. Nu cred că există în această sală o singură senatoare sau un singur senator ales din oricare din judeţele Transilvaniei, care să nu vrea să se construiască această autostradă. Este un lucru absolut indispensabil. Dacă facem această autostradă, atunci economia României va creşte, vom fi legaţi nemijlocit de Uniunea Europeană, acea legătură la Borş se va face cu autostrada existentă, autostrada III a Ungariei, care este deja mai încoace de Miskolc, şi care va lega direct Bucureştiul de Budapesta, Viena şi aşa mai departe, şi care la ora actuală este absolut indispensabilă. Eu cred în corectitudinea contractului încheiat de Guvernul României cu firma americană Bechtel, şi pentru că cred acest lucru, nu am nici o rezervă ca acest contract să fie analizat, să fie vizat de organele abilitate, să se vadă dacă acest contract a fost corect încheiat. Iar, atunci când mergând de la Bucureşti spre Tg. Mureş, de la Timişul de Sus până la Braşov, există coloană permanentă de maşini, atunci când în Carpaţi, şi înainte de Braşov, şi după Braşov, coloana este de mai multe ore şi nu putem trece de această coloană, atunci când 330 de km, cât separă Bucureştiul de Tg. Mureş, sunt făcuţi în 6 ore, fără respectarea limitărilor de viteză, dacă ai respecta toate limitările de viteză, ai face 10 ore, atunci mi se pare absolut incredibil să susţii că nu este nevoie de această autostradă. Această autostradă este un instrument pentru dezvoltarea economică a regiunii, această autostradă este un instrument pentru legarea României de Uniunea Europeană, această autostradă este un puternic instrument pentru a crea noi locuri de muncă pentru oamenii din zonă şi posibilităţi de afaceri. De aceea, cu toată hotărârea şi toată fermitatea, în interesul tuturor cetăţenilor acestei ţări, pentru a nu mai fi pe ultimul lor şi din punct de vedere al autostrăzilor existente per kilometru sau per cap de locuitor, vă solicit ca acest control al contractului încheiat între Guvernul României şi firma „Bechtel” să se facă într-un timp cât mai scurt. Solicit ferm ca din bugetul alocat autostrăzii să nu fie redus nici un cent, pentru că este absolut indispensabil, şi vă doresc tuturor ca din 2007 să circulăm cu toţii pe autostrada Transilvania, să parcurgem Cluj-Bucureşti în 4 ore, iar Braşov – Bucureşti într-o oră şi jumătate. Vă mulţumesc. (Aplauze)

Domnul Nicolae Văcăroiu :

Stimate coleg, numai o secundă. Rog presa şi televiziunea să meargă în spatele sălii. Vă rog foarte mult să treceţi la locurile dumneavoastră. Cred că am fost destul de clar. Rog televiziunea să meargă în cea de a doua parte a sălii. Vă rog foarte mult.

Aveţi cuvântul, domnule senator.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumim pentru informare, domnule senator.

Dau cuvântul domnului senator Aurel Ardelean, Grupul parlamentar al Partidului România Mare. Şi ultima luare de cuvânt, doamna senator Maria Petre.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulţumesc foarte mult.

Invit la microfon pe domnul senator Mihai Ion Dumitrescu, din partea Grupului parlamentar al Alianţei “Dreptate şi Adevăr”, P.N.L.-P.D.

Urmează domnul senator Nicolae Iorga, din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare.



Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Surprinzător, ce bine se înţelege PSD-ul cu UDMR-ul când e vorba de vechile lor proiecte comune. De asemenea, mă bucur când îi aud pe colegii maghiari vorbind despre autostradă şi nu despre autonomie. Începe la fel, dar e cu totul altceva… Nu este nimeni împotriva autostrăzilor, în general. Haideţi, să ne gândim că propagarea civilizaţiei superioare s-a făcut, în primul rând, prin drumuri. Romanii au cucerit o jumătate din lume prin drumuri, începând cu cel mai important drum al lor, care e Via Apia. Se credea iniţial că vine de la o nimfă romană – Apia-, dar vine de la consulul Claudius Apius. Avem nevoie de această autostradă, sigur că da. Dar, în condiţiile în care, Guvernul Tăriceanu stabileşte plafonul de îndatorare internă şi externă, pe anul 2005, la aproape 8,5 miliarde dolari…, şi luaţi Monitorul Oficial… adunăm plusul la datoria externă, care, oricum, e foarte mare, se apropie de 30 miliarde dolari, cu plusul la datoria publică internă. Deci, repet, cere permisiunea şi, probabil, a şi obţinut-o, de a ne mai îndatora cu 8,5 miliarde dolari. Păi, haideţi să vedem de unde vor veni aceşti bani. Haideţi, să vedem cât costă acel proiect al autostrăzii. Eu vă spun că am studiat acest proiect. Nu am prejudecăţi, să se facă, foarte bine, cu americanii… Americanii sunt, totuşi, cei care au ajuns pe Lună… Îţi face un specialist american o treabă, poţi să fii sigur că durează sute de ani, dar în situaţia în care kilometrul de autostradă costă de trei ori mai mult decât costă în America, şi de trei ori decât costă în Croaţia, care i-a şi scos de acolo. În situaţia în care nu s-a făcut licitaţie publică, eu vă spun că dumneavoastră veţi plăti oalele sparte la sfârşitul anului, ca o nesăbuinţă. Autostrăzi, la fel de bune, dar de două-trei ori mai ieftine fac cei care au mai făcut în Europa: fac şi germanii, fac şi italienii, fac şi alţii. Noi suntem pentru autostradă, avem nevoie de modernizarea României, de drumuri, de infrastructură, dar suntem şi pentru respectarea legii, suntem pentru licitaţie. Cine, ce are de ascuns? De ce se teme de o licitaţie publică? Să fie un caiet de sarcini, să fie mai multe oferte şi vom stabili atunci. Vă rog foarte mult. Gândiţi-vă că ţara e deja prea săracă. A ajuns la fundul sacului şi exact de îmbogăţirea acelui trust, Bechtel, stăteam noi în drum acum. Eu ştiu ce se ascunde: când zici Bechtel, zici familia Bush. Trebuie să se plătească nişte datorii. Asta este realitatea. Să fie sănătoşi, dar să se gândească la faptul că suntem deja pe ultima sută de metri şi nu mai avem bani. „N-are mama, că ţi-ar da!”. Vă mulţumesc.



Domnul Nicolae Văcăroiu:

Are cuvântul domnul senator Puskas Valentin Zoltan, din partea Grupului parlamentar al U.D.M.R.

Urmează la microfon domnul senator Mihai Ion Dumitrescu, din partea Grupului parlamentar al Alianţei “Dreptate şi Adevăr”, P.N.L.-P.D.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulţumesc foarte mult.

Invit la microfon pe doamna senator Verginia Vedinaş, din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare.

Se pregăteşte domnul senator Puskas Valentin Zoltan, din partea Grupului parlamentar al U.D.M.R.



Domnul Alexandru Ioan Morţun :

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor senatori,

Mă refer la faptul că, de curând, un cotidian central făcea referire la un raport al Curţii de Conturi prezentat Comisiei pentru sănătate, ecologie şi sport din Camera Deputaţilor cu privire la modul în care a fost folosit fondul special de sănătate. Acesta prezintă un adevăr cutremurător pentru fiecare român şi anume că 22.000 miliarde lei din Fondul asigurărilor sociale de sănătate au fost folosite, măcar şi temporar, de Ministerul de Finanţe, în anii 2003-2004, în cu totul alte scopuri decât cele pentru care erau destinate. Documentul sus-amintit face trimitere la faptul că, la sfârşitul anului 2002, în sistemul de sănătate a existat un excedent de 15.000 miliarde lei, iar la sfârşitul lui 2003, un surplus de 7.000 miliarde lei, bani proveniţi din contribuţii ale populaţiei la fond. În mod normal, aceşti bani ar fi trebuit să fie permanent la dispoziţia sectorului sanitar, fiind interzisă, conform legii, folosirea lor chiar şi temporară în alte scopuri.

Deşi ştia foarte bine care este starea de sănătate a românilor, deşi vedea cu ochiul liber că accesul contribuabililor la medicamente, investigaţii medicale şi chiar tratamente era blocat de lipsa banilor, cu un cinism specific, Ministerul de Finanţe nu a vrut să înţeleagă, nici în 2003 şi nici în 2004, că este absolut necesară orientarea disponibilului către sectorul sanitar, fapt care ar fi salvat nu numai situaţia, dar şi vieţile a mii de români.

Practic, în timp ce oamenii se călcau în picioare în faţa farmaciilor, Ministerul de Finanţe al domnului Tănăsescu şi acum citez din spusele inspectorului Curţii de Conturi “s-a jucat cu aceşti bani pentru că era un disponibil care curgea foarte bine de la populaţie” şi continuă acelaşi inspector: “Este adevărat că aveau o serie de alte priorităţi”, am încheiat citatul. Alte priorităţi decât sănătatea românilor, alte priorităţi decât salvarea vieţii unor oameni care – culmea ! – asiguraseră pe banii lor un fond excedentar, cel al sănătăţii. Dar raportul evidenţiază şi faptul extrem de grav că, în teritoriu, în casele judeţene de asigurări de sănătate şi în trezorerii, banii nu s-au strâns în fonduri speciale, aşa cum prevede legea, ci într-un coş comun cu scopul declarat de a depersonaliza fondurile, nimeni nemaiştiind în acei ani cât revine fondului de sănătate, cât a colectat fiecare casă de sănătate.



Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnul senator Corneliu Vadim Tudor pentru două minute.



Domnul Nicolae Văcăroiu:

Are cuvântul domnul senator Nicolae Iorga, din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare.

Urmează domnul senator Puiu Haşotti.

Domnul Nicolae Văcăroiu :

Nu e rău. (Sala se amuză.)



Domnul Nicolae Văcăroiu :

Mulţumesc foarte mult.

Invit la microfon, din partea Alianţei “Dreptate şi Adevăr PNL-PD”, pe domnul senator Alexandru Morţun.

Domnul Alexandru Ioan Morţun :

Este evident că Ministerul de Finanţe a încălcat legea, că s-a folosit de fondul de sănătate în dispreţul ei şi al noii Constituţii care-l obliga să folosească banii doar pentru sănătate. Şi, în timp ce fosta guvernare care nu înceta atunci să spună românilor că este, citez: “aproape de oameni şi împreună cu ei”, le folosea banii din fondul de sănătate pentru, citez: “alte priorităţi”, politrucii Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, domnii Ţurlea şi Celea, în loc să apere chiar şi cu preţul funcţiei lor banii oamenilor, se străduiau să cârpească găurile financiare din sistem prin decizii care de care mai aberante, multe dintre ele constituind pe fond adevărate atentate la sănătatea concetăţenilor noştri.


Slujbaşii obedienţi şi politizaţi ai acestora din teritoriu sunt, de asemenea, vinovaţi de participare directă la acest atac clar la sănătatea românilor.

Pentru a-şi proteja poziţiile dobândite, mulţi au pus în aplicare, cu exces de zel, decizii administrativ-financiare aberante ce nu aveau nimic comun cu apărarea sănătăţii. Să ne aducem aminte doar de aberantele plafoane financiar-limitative impuse medicilor şi farmaciştilor în eliberarea reţetelor.

Iată de ce, ca cetăţean şi medic, consider că fostul minister de finanţe şi fosta structură de conducere naţională şi judeţeană a sistemului de asigurări sociale de sănătate şi-au depăşit atribuţiile şi au încălcat legea, prin modul în care au gestionat Fondul special de sănătate, în anii 2003 şi 2004, în detrimentul românilor.

De aceea, cer organelor abilitate ale statului o anchetă severă asupra modului în care a fost gestionat Fondul special de sănătate în aceşti ultimi doi ani.

Cer, de asemenea, ca cei vinovaţi să plătească.

Nu în ultimul rând, pentru ca pe viitor sistemul de sănătate să fie ferit de astfel de suferinţe şi umilinţe, cred că a venit momentul ca noi toţi să dăm Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate ceea ce merită, şi anume, pentru toţi românii, independenţa acesteia trecută în subordinea Parlamentului.

Mulţumesc.

(Aplauze.)



Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulţumesc foarte mult.

Mai doreşte cineva să intervină? Domnul senator Frunda Gyorgy.

Domnul Teodor Viorel Meleşcanu:

Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor senatori.

Unul dintre pilonii politicii externe româneşti, asumat prin Programul Alianţei “Dreptate şi Adevăr”, P.N.L.-P.D., este reprezentat de consolidarea poziţiei României în Estul Europei, ca factor de echilibru şi de stabilitate.

După alegerile din decembrie 2004, hotărârea Guvernării Alianţei “Dreptate şi Adevăr”, P.N.L.-P.D. de a-şi consolida relaţiile cu statele vecine, de a se manifesta activ în această zonă, a devenit foarte vizibilă.

Şi, pentru a întări cele spuse, îmi sunt la îndemână recentele vizite ale domnului preşedinte Traian Băsescu în Ucraina, Republica Moldova şi Federaţia Rusă – în paranteză subliniez, printre primele vizite oficiale ale mandatului său.

Atât vizita de la Chişinău, cât şi cea de la Moscova, au fost caracterizate de pragmatism şi hotărâre din partea puterii de la Bucureşti, de dorinţa de a depăşi vechile teme care au blocat, timp de 15 ani, dialogul bilateral şi de a trece la măsuri concrete, punctuale care să genereze stabilitate şi prosperitate în Estul Europei.

În cadrul vizitei sale la Chişinău, domnul preşedinte Traian Băsescu a asigurat Republica Moldova de sprijinul pe care ţara noastră îl acordă procesului de democratizare, de dezvoltare economică şi socială, de asigurare a securităţii şi stabilităţii interne, pentru că Republica Moldova se află în faţa unei mari opţiuni, iar alegerile din 6 martie 2005 sunt considerate ca fiind cruciale pentru viitorul său, pentru calea pe care o va alege către Vest şi către Uniunea Europeană.

Pentru ca opţiunea cetăţenilor Moldovei să fie, însă, exprimată în mod liber, fără nici un fel de umbră asupra corectitudinii procesului şi, mai ales, a rezultatului electoral, Parlamentul României va trimite la Chişinău, cu ocazia alegerilor din 6 martie, un grup de observatori parlamentari, în cadrul misiunii OSCE de monitorizare a alegerilor din Republica Moldova.

Daţi-mi voie să le urez – de la tribuna plenului Senatului – mult succes colegilor noştri care vor participa la această misiune.

Ţin să subliniez, de altfel, faptul că şi în discuţiile de la Moscova, a fost hotărât de către cele două ţări, atât de Rusia, cât şi de România, că sunt direct interesate şi vor face tot ceea ce depinde de ele pentru ca procesul electoral din Republica Moldova să fie liber şi corect.

Dacă vizita la Chişinău a fost axată pe problematica susţinerii dezvoltării Republicii Moldova de către România, în vederea includerii sale în Uniunea Europeană, vizita la Moscova a reprezentat un prim dialog deschis şi sincer între doi parteneri serioşi.

Ea marchează începutul unei noi relaţii cu Moscova, reprezintă momentul în care puterea de la Bucureşti a hotărât să treacă de la vorbe şi tratate, în relaţia cu Rusia, la fapte şi în special la materializarea Tratatului bilateral, semnat în urmă cu doi ani. Iar acest lucru este posibil numai printr-un dialog extrem de punctual, pragmatic şi bazat pe încredere reciprocă.

Pentru prima dată în ultimii 15 ani, din dialogul cu partea rusă au lipsit discuţiile pe marginea Tezaurului şi a Pactului Ribbentrop-Molotov, şi aceasta nu pentru că am fi uitat de ele, ci, dimpotrivă, pentru că dorim să dezvoltăm dialogul cu Moscova şi sprijinim cu toate forţele ceea ce am decis împreună în această problemă, atunci când am semnat Tratatul bilateral cu Federaţia Rusă.

Înainte de toate, Comisia bilaterală însărcinată cu rezolvarea problemei Tezaurului românesc, trebuie să îşi facă treaba şi, concomitent, diplomaţia românească trebuie să privească spre celelalte obiective.

Preocuparea noastră, a României, este de a nu bloca relaţiile bilaterale pe considerente istorice, ci de a privi spre viitor, păstrându-ne, în acelaşi timp, poziţiile noastre clare şi bine-cunoscute, în legătură cu Pactul Ribbentrop-Molotov şi impactul său asupra României.

Agenda discuţiei s-a concentrat, însă, într-o măsură foarte importantă pe dezvoltarea relaţiilor economice dintre cele două ţări.

Partea română şi-a manifestat deschiderea către investiţiile ruseşti în România, subliniindu-se disponibilitatea pentru diversificarea acestora şi pentru extinderea lor şi în alte domenii, cum ar fi domeniul agricol, imobiliar şi financiar, şi nu limitarea lor doar la comerţul cu produse petroliere, produse energetice şi tranzitul acestora.

O altă posibilitate concretă care a fost menţionată, o constituie implicarea, posibila implicare a părţii ruse în retehnologizarea unor termocentrale care au fost construite în colaborare cu ruşii, cum ar fi, de exemplu, cea de la Mintia-Deva.

Una din deciziile cele mai importante pe care aş dori să o subliniez, este cea referitoare la coborârea discuţiilor şi a negocierilor pe proiecte economice, de la nivel statal, de la nivelul capitalelor, la nivelul districtelor federale şi al republicilor autonome ale Rusiei, unde există o cerere foarte mare de bunuri de consum din România, cum ar fi: mobilă, textile, încălţăminte şi produse agro-alimentare.

Pornind de la această idee, în cadrul discuţiilor dintre cei doi miniştri de externe, s-a convenit, în principiu, deschiderea a patru-cinci noi consulate româneşti, în districte federale din partea europeană şi din partea asiatică a Rusiei, care să aibă ca principal domeniu de activitate promovarea schimburilor economice.

Merită să fie, de asemenea, subliniată şi acceptarea, în cadrul discuţiilor de la Moscova, de către partea rusă, a posibilităţii unor investiţii din România, de această dată, în Federaţia Rusă, în perimetrele petrolifere şi gazeifiere, domenii de importanţă strategică pentru aprovizionarea României, în anii care urmează, cu energie.

În vederea sprijinirii dezvoltării contactelor economice, cele două părţi au convenit, de asemenea, flexibilizarea regimului vizelor pentru cetăţenii lor - sigur, în ceea ce priveşte România, în limitele obligaţiilor pe care ni le-am asumat prin Acordul de la Schengen - dar şi cu preocuparea de acordare a vizelor astfel încât ele să nu reprezinte un obstacol, pentru oamenii de afaceri şi, în general, pentru cetăţenii celor două ţări, în călătoriile lor.

O altă temă prioritară a reprezentat-o şi situaţia din Marea Neagră. Marea Neagră, în opinia noastră, trebuie să devină o zonă de securitate, o zonă lipsită de conflicte, o zonă în care să nu mai existe trafic de droguri, trafic de armament sau trafic cu fiinţe umane.

Ambele părţi au fost de acord asupra necesităţii formării unui grup operativ al ţărilor riverane care să acţioneze în situaţii de urgenţă în vederea combaterii traficului ilegal de arme, de persoane şi de droguri.


De asemenea, s-a discutat, şi mi se pare semnificativ acest lucru, despre participarea, pe baze democratice, a unităţilor militare navale din statele riverane la Marea Neagră în asigurarea securităţii din această zonă.

Aş vrea, în încheiere, să spun două cuvinte despre lucrurile decise în legătură cu criza din republica Transnistreană, care reprezintă un conflict îngheţat, dar care, totuşi, poate evolua extrem de rapid şi de negativ în orice moment.

În sfârşit, după foarte mulţi ani, Bucureştiul a decis să se implice şi, în cadrul vizitei, autorităţile de la Bucureşti au cerut în mod direct şi oficial, ca România să fie reinclusă, alături de Rusia, Ucraina, Moldova şi OSCE, în Comisia de negociere a conflictului din Transnistria, ceea ce reprezintă, în opinia mea, un pas foarte important în această direcţie a rezolvării conflictului din Transnistria.

Doresc să solicit Guvernului şi Ministerului Afacerilor Externe să urmărească realizarea acestei propuneri care a făcut tema unei discuţii importante în negocierile de la Moscova.

Stimaţi colegi,

Am încercat să vă spun câteva lucruri în legătură cu vizita şi cu acţiunile de politică externă ale conducerii României, cu punerea în aplicare a Programului de guvernare şi a opţiunilor pe care le-am promis în timpul campaniei electorale şi care urmăresc un obiectiv foarte simplu în materie de politică externă: acela de creare, în Estul Europei, a unei zone stabile, fără conflicte, o zonă care să asigure Uniunii Europene – din care va face parte şi România, cât mai curând – liniştea şi posibilitatea extinderii sale pe mai departe. Vă mulţumesc.

(aplauze)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Uite, autostrada Bucureşti-Piteşti a făcut-o cu licitaţie…

Stimaţi colegi,

Am încheiat declaraţiile politice. Reiau apelul care s-a făcut: prezenţa miniştrilor la cele trei legi organice, domnule Olteanu.



Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulţumesc.

Domnul senator Puiu Haşotti rămâne pentru săptămâna viitoare.

Invit la microfon pe domnul senator Teodor Meleşcanu, din partea Grupului parlamentar al Alianţei “Dreptate şi Adevăr”, P.N.L.-P.D.

Urmează domnul senator Aurel Ardelean, din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare.

Doamna Verginia Vedinaş:

Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor senatori.

Partidul România Mare îşi exprimă profunda preocupare şi îngrijorare faţă de intenţiile actualului Guvern de a modifica Codul Muncii.

Din propunerile care au fost iniţiate de Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei rezultă faptul că, dincolo de declaraţiile ulterioare ale premierului, determinate de revolta tuturor sindicatelor, opţiunea patronatelor este cea care se regăseşte cuprinsă în aceste propuneri ce angajează atât Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, cât şi Guvernul României.

Partidul România Mare consideră inadmisibile următoarele propuneri regăsite în proiectul Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei:

1.-Transformarea contractului individual de muncă pe perioadă determinată în regulă, alături de contractul individual de muncă pe perioadă nedeterminată.

Contractul individual de muncă pe perioadă determinată trebuie să rămână excepţia în materia contractelor individuale de muncă, pentru că, altfel, se instituie un regim defavorabil pentru salariaţi.

2.-Nu putem fi de acord nici cu renunţarea la caracterul obligatoriu al contractului colectiv de muncă, unic la nivel naţional, şi al contractelor colective de muncă pe ramură, deoarece aceasta ar însemna ca dialogul dintre sindicate şi patronate să nu mai aibă nici o valoare şi eficienţă.

Sunt şi alte propuneri cu care nu suntem de acord, pe care înţelegem să nu le prezentăm, însă, în acest cadru.

Atragem atenţia, în modul cel mai serios posibil, asupra faptului că se încearcă, pe fond, modificarea Codului muncii, în scopul de a-l transforma dintr-un cod social într-un cod patronal.

Este adevărat că actualul Cod al muncii are anumite imperfecţiuni, dar înlăturarea lor nu înseamnă a-l transforma în opusul a ceea ce este în prezent.

În mod inutil pozează, acum, Guvernul, inclusiv primul-ministru, în factor neutru, pentru că Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei este cel care a înaintat acele propuneri aberante, angajând, în acest fel, însuşi Guvernul.

Aici, regăsim diferenţa între concepţia care pune pe acelaşi plan munca şi capitalul, concepţie pe care o împărtăşim noi, Partidul România Mare, faţă de concepţia care consideră fundamental exclusiv capitalul, care se pare că este caracteristică actualei puteri.

Nu trebuie să uităm, însă, că, printre trăsăturile consacrate de primul articol al Constituţiei, pentru statul român, se numără şi caracterul social al statului.

În plus, există încă un aspect fundamental: nici o normă internaţională nu impune modificări în sensul celor propuse de Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, iar cerinţele forurilor financiare internaţionale nu trebuie avute în vedere, atâta vreme cât încalcă Legea fundamentală a ţării.

Niciodată nu vom accepta transformarea salariaţilor din România în simple unelte vorbitoare, iar a patronilor în stăpâni absoluţi.

Vă mulţumesc.

(Aplauze.)



Doamna Maria Petre:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Intervenţia mea este extrem de scurtă, dar ea priveşte un subiect foarte important. Aşa cum ştim cu toţii, avem în România o serie de instituţii noi, create prin legi speciale sau în interiorul altor legi şi, astăzi, vreau să mă refer la ceea ce, înaintea ultimelor două procese electorale – şi mă refer la alegerile parlamentare şi cele prezidenţiale -, a fost înfiinţarea Autorităţii Electorale Permanente.

Ştiţi foarte bine că atunci, în criză de timp, Parlamentul României, Senatul şi Camera, în egală măsură, am convenit ca în locul unei Legi de înfiinţarea a Autorităţii Electorale Permanente, să introducem o secţiune în Legea privind alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului, ceea ce s-a şi întâmplat.

Ce vreau, însă, să solicit în această intervenţie a mea, domnule preşedinte şi stimaţi colegi, este ca această nouă instituţie să îşi facă datoria pe care legea, ca atare, i-o conferă, şi unul din lucrurile pe care trebuie să le facă foarte curând este prezentarea…, este o instituţie subordonată Parlamentului Românie, o autoritate subordonată Parlamentului României şi ea, potrivit legii de înfiinţare, este obligată ca, în termen de 90 de zile de la data ultimului scrutin, să prezinte Parlamentului un raport asupra modului în care s-au desfăşurat alegerile.

Ştim cu toţii ce discuţii au fost pe marginea corectitudinii, mai mari sau mai mici, ultimului scrutin şi, ca atare, domnule preşedinte, v-aş ruga să solicităm preşedintelui Autorităţii Electorale Permanente, prezentarea cât mai rapidă a raportului cu privire la scrutinul din 28 noiembrie 2004, pentru că termenul de 90 de zile, dacă luăm în calcul data de 28 noiembrie 2004, este fix de azi într-o săptămână.

Cer, de asemenea, Guvernului să nu discute – am înţeles din presă, mai degrabă, şi o să verificăm dacă, sigur, acest lucru este adevărat - că, în loc să îşi pregătească raportul şi să îl prezinte Parlamentului României, Autoritatea Electorală Permanentă încearcă să introducă pe ordinea de zi a Executivului un nou Regulament de organizare şi funcţionare. Cred că nu este nici o grabă din punctul acesta de vedere.

Ceea ce noi ar trebui să ştim, cu toţii, este dacă această instituţie şi-a făcut sau nu datoria, pe ceea ce au însemnat ultimele alegeri şi abia după aceea să intre în solicitări de tip majorare de posturi şi tot felul de alte cerinţe pe care Autoritatea Electorală Permanentă am înţeles că le are în proiectul noului Regulament. Vă mulţumesc foarte mult.

(Aplauze din partea Grupului parlamentar al Alianţei “Dreptate şi Adevăr” – PNL-PD.)



Domnul Nicolae Văcăroiu :

Trecem la primul punct, declaraţii politice.

Invit la microfon, din partea Alianţei “Dreptate şi Adevăr PNL-PD”, pe domnul senator Mihai Ţibuleac. Urmează domnul senator Funar.

Domnul Mihai Ţibuleac :

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Sunt Mihai Ţibuleac, senator PNL şi reprezint judeţul Botoşani.

Voi prezenta, în faţa dumneavoastră, o declaraţie intitulată “Lecţiile despre fiscalitate ale PSD-ului”.

Se spune că, pe parcursul vieţii, toţi avem câte ceva de învăţat. Cred că acest lucru este adevărat. În ultima vreme, constatăm însă că, în politică, parlamentarii fostei puteri se comportă asemenea unor profesori, tobă de carte, care le ştiu pe toate şi care se simt datori să ne dea lecţii despre impozite şi economie.

De exemplu, domnul Mihai Tănăsescu, urmaş al mult mai învăţatului Florin Georgescu, ne-a recomandat să nu ne amestecăm în probleme pe care numai domnia sa le pricepe, susţinând că filozofia bugetară pe care a avut-o în vedere este cu totul alta decât aceea percepută de milioanele de români confruntaţi cu o gravă stare de sărăcie.

Mai presus de învăţaţii care nu mai au ce învăţa, s-a situat însă domnul Nicolae Văcăroiu care a coborât de câteva ori de la prezidiul Senatului României pentru a ne admonesta părinteşte, întrucât, în opinia domniei sale, actualul Guvern va distruge ţara cu cota unică de impozitare, iar nivelul de îndatorare pe anul 2005 nu ar avea nici o legătură cu cel din perioada anterioară. Vorba aceea “Cine nu are un preşedinte înţelept, să şi-l cumpere.”



Domnul Aurel Ardelean:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor senatori,

Subiectul declaraţiei politice este dezvoltarea durabilă a sectorului infrastructurii rutiere în contextul integrării României în Comunitatea Europeană, prin contracte corecte şi verificabile.

Fac menţiunea că este o reluare a conferinţei de presă organizată de Partidul România Mare, vineri.

Integrarea României în Uniunea Europeană presupune consolidarea şi dezvoltarea reţelei de transport şi a celei de transport rutier, în special.

În Anexa nr. 3 din Legea nr. 203/16 mai 2003, republicată, privind realizarea, dezvoltarea şi modernizarea reţelei de transport de interes naţional şi european, este prevăzută lista proiectelor prioritare, identificate în România, împreună cu Uniunea Europeană, care urmează a fi realizate până în anul 2015.

În această anexă, printre proiectele prioritare care urmează a fi realizate, la poziţia nr. 1 figurează tronsonul: Nădlac – Arad – Timişoara – Lugoj – Deva – Alba-Iulia – Sibiu – Piteşti.

Această autostradă, în special tronsonul Nădlac – Arad – Timişoara, este importantă din mai multe considerente care pornesc de la raţiuni economice, poziţionare geografică, protecţia mediului înconjurător şi dezvoltarea turismului.

Pentru fluidizarea traficului, în special a traficului greu, autostrada urmează să reprezinte o legătură vitală pentru transportul de mărfuri, fiind o arteră comercială de care nici România şi nici Uniunea Europeană nu se poate lipsi, preluarea traficului fiind mult superioară valorii de 15%, cât ar urma să preia tronsonul Borş – Braşov.

Autostrada este importantă şi din punct de vedere al conexiunii cu autostrada construită de Banca Europeană de Investiţii, în Ungaria, şi care avansează spre Nădlac, cu termen de finalizare – sfârşitul anului 2005.

Uniunea Europeană consideră conexiunea celor două autostrăzi vitală, prin legăturile ce urmează a fi deschise spre Estul Europei, Grecia şi Turcia.

În demararea proiectelor pentru autostrăzi un rol esenţial îl reprezintă şi protecţia mediului înconjurător. Din acest punct de vedere, impactul asupra mediului înconjurător, prin construirea autostrăzii Nădlac – Arad – Timişoara – Piteşti, fiind în conformitate cu standardele impuse de Uniunea Europeană.

Pentru tronsonul Braşov – Borş, domnul prim-ministru a dispus un audit financiar şi juridic pentru verificarea contractelor încheiate cu firma Bechtel, pentru a stabili dacă acestea au fost parafate conform legii şi dacă se încadrează în limitele de costuri uzuale, fapt ce ne îndrituieşte să afirmăm – aşa cum s-a spus şi la conferinţa de presă a Partidului România Mare, de vineri – că în construcţia de autostrăzi se vehiculează sume importante, folosite, uneori, şi sub formă de comisioane.

Pentru acest fapt, propun ca toate construcţiile de autostrăzi să intre sub controlul şi jurisdicţia Parlamentului României. Mulţumesc.

(Aplauze din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare.)



Domnul Nicolae Văcăroiu:

Am înţeles.



Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulţumesc.



Invit la cuvânt pe doamna senator Maria Petre, din partea Alianţei “Dreptate şi Adevăr” – PNL-PD.

Yüklə 83,95 Kb.

Dostları ilə paylaş:




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2020
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə