Domnulepresedinte



Yüklə 184,88 Kb.
səhifə1/3
tarix26.07.2018
ölçüsü184,88 Kb.
#58714
  1   2   3


D O M N U L E P R E S E D I N T E ,

Subsemnatul FLOREA DANIEL, domiciliat in __________________, judetul Prahova, CNP ______________, legitimat cu CI seria __ nr. _________, tel. _____________________, in temeiul art. 340, alin. 1, raportat la art. 37, alin. 1, ambele din Codul de procedura penala, formulez


P L A N G E R E
Impotriva Ordonantei nr. 91 / II-2 / 19.09.2014 a procurorului militar sef al Sectiei de Combatere a infractiunilor de coruptie savarsite de militari din cadrul Directiei Nationale Anticoruptie (Anexa 2), prin care, in baza art. 339 Cod procedura penala, mi s-a respins, ca neintemeiata, plangerea inregistrata cu nr. 12122 / 09.09.2014 formulata legal, in termen, impotriva Ordonantei din 20.08.2014 a procurorului de caz din ds. nr. 83/P/2014, prin care s-a dispus clasarea cauzei (Anexa 1).

Va rog ca, in temeiul art. 341, alin. 6, lit. b Cod procedura penala, prin Incheierea ce o veti pronunta, sa dispuneti:



  • admiterea plangerii,

  • desfiintarea solutiei atacate si

  • trimiterea cauzei la procuror pentru a completa urmarirea penala si a pune în mişcare acţiunea penală pentru savarsirea infractiunilor pentru care se incepuse urmarirea penala in rem la datele de 08 si 09.07.2014.


M O T I V E

Domnule presedinte,
Sunt una din persoanele care, inca, mai cred cu sinceritate ca magistratura este activitatea judiciară desfăşurată de judecători în scopul înfăptuirii justiţiei şi de procurori în scopul apărării intereselor generale ale societăţii, a ordinii de drept, precum şi a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.

Avand in vedere ca, prin promovarea prezentei plângeri, înţeleg să atac Ordonanţa din 20.08.2014 de clasare a cauzei care formeaza obiectul dosarului 83/P/2014 şi Ordonanţa nr. 91/II-2/19.09.2014 de respingere ca neintemeiata a plangerii impotriva acesteia (prin care procurorul militar sef de sectie, practic, confirma solutia), consider ca ambele trebuie analizate unitar si, in opinia mea argumentata (pe care mi-as dori sa v-o insusiti si dv. ca fiind pertinenta), amandoua sunt criticabile sub aspectul temeiniciei şi legalităţii.



Nota: Precizez ca mi s-a refuzat printr-o alta Ordonanta, din 29.09.2014, comunicata pe 06.10.2014, sa mi se transmita copii ale actelor din dosar, asa cum am solicitat pe 04.09.2014 prin cererea inregistrata cu nr. 8178, astfel ca sunt in masura a cenzura numai continutul celor doua Ordonante.
Astfel, va rog a observa ca sunt întocmite deficitar, păcătuind, prima prin analiza superficială si numai a unora din faptele sesizate, prin neadministrarea acelor probe care ar fi oferit certitudinea ca infractiunile au fost, intr-adevar, savarsite, dar si prin preluarea selectiva, voit trunchiata, a putinului de marturii de la dosar, ori a neglijarii luarii in considerare din celelalte declaratii a unor elemente esentiale, utile cauzei, toate ducând inevitabil la soluţia clasarii, cea de a doua – a procurorului militar sef de sectie – printr-o necenzurare ferma, riguroasa, a solutiei adjunctului sau, tradand o ingaduinta suspecta, cel putin, de intentia de a nu deranja, daca nu cumva de dorinta de nepericlitare a unui statu – quo prestabilit (de o persoana terta, careia i s-au conformat ambii procurori).

Aceasta dubla atitudine de noncombat face predictibile solutiile dispuse, inca din primele pagini ale fiecareia din cele doua ordonante.


Domnule presedinte,
Parafrazand titlul uneia din cele mai importante lucrari ale lui Immanuel Kant, imi permit a considera ca critica asupra modului de soluţionare a dosarului 83 / P / 2014 al DNA - Sectia militara, este critica asupra „raţiunii impure”, asupra unor soluţii netemeinice şi nelegale, critică ce rezultă şi din argumentele existenţei faptelor1.

Soluţiile ingrijoreaza cu privire la independenta si impartialitatea Justiţiei, încurajând fapte ce riscă, prin trecerea timpului, să se transforme în


,,virtuti” ale ofiterilor SRI care detin functii de conducere, aduc anumite servicii unor persoane din sistem ori folosesc Serviciul in interesul unor terti civili, iar sistemul ii protejeaza (a se vedea si reactia mass media in Anexa 3 si Anexa 4).
Critica Ordonanţei de clasare 83/P/2014 din 20.08.2014
Domnule presedinte,

Impresia cu care ramane un jurist penalist dupa lecturarea Ordonanţei de clasare din 20.08.2014 este ca, dincolo de cele 15 file ale actului (care pot sugera, la o prima vedere, o expunere completa urmare unei analize laborioase), in realitate, procurorul de caz nu a motivat nici măcar elementar soluţia pe care a dispus-o.

Nu se poate decela logica urmăririi penale efectuate de un specialist, atata timp cat faptele prezentate in denuntul subsemnatului, la punctele I si II, sunt neinvestigate / necercetate, cele de la III si IV au fost tratate cu maxima superficialitate, fiind doar „pipaite”, iar cele de la punctul V, total ignorate (nu veti regasi in ordonanta nicio referire la acestea, fiind trecute sub o totala suspecta tacere), astfel ca se impune cu prisosinta intrebarea „Care este urmărirea penală? !”. Apreciez că abordarea eronată pe care a avut-o procurorul de caz a fost rezultatul direct al nerespectării, cu rea credinta, a cel putin doua principii ale procesului penal:


  • principiului aflarii adevarului (art. 5 C. Pr. Pen.);

  • principiul echitatii (art. 8 C. Pr. Pen.) in partea ce priveste: „Organele judiciare au obligaţia de a desfăşura urmărirea penală … cu respectarea garanţiilor procesuale şi a drepturilor părţilor şi ale subiecţilor procesuali, astfel încât să fie constatate la timp şi în mod complet faptele care constituie infracţiuni, … , iar orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit legii, …” (s. n.).

Pe de alta parte, in raport cu multitudinea si gravitatea / complexitatea faptelor semnalate, a pluralitatii de presupusi faptuitori si a conexiunilor importante ale unora din acestia cu medii de decizie politica, precum si fata de rezultatele / urmarile lor sociale extrem de periculoase, nu imi permit să cred că felul în care a fost efectuata urmarirea penala si, pe cale de consecinta, modul precar in care a fost redactată această Ordonanţă, se datorează lipsei de profesionalism sau a incompetenţei2, chiar dacă este plauzibil acest fapt şi din cauza suficientelor lacune procedurale si fracturi de logica juridica.

Este foarte posibil ca procurorul sa fi fost depasit de miza juridico-penala a cauzei, instalandu-i-se teama fata de ce a constatat, desi functia de procuror militar sef adjunct al Sectiei de combatere a infractiunilor de coruptie savarsite de militari, trebuia sa-i confere o alta anvergura profesionala si independenta functionala (fac o enumerare exemplificativa, si nu limitativa):

- amploarea coruptiei in SRI, cu insertie de ofiteri conspirati, cunoscuta si tolerata de conducerea Serviciului;

- conexiunile faptelor si faptuitorilor cu numerosi magistrati (TUDOSE LIVIU, TUDOSE ROXANA, URLATEANU ELISABETA, TEISANU FLORENTIN, NEGULESCU MIRCEA);

- implicarea unor oameni politici din formatiunea politica aflata in prezent la guvernare (DRAGNEA LIVIU - vicepremier, GHITA SEBASTIAN - deputat si membru in Comisia comuna permanenta a Camerei Deputatilor si Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activitatii Serviciului Roman de Informatii, COSMA MIRCEA - presedintele Consiliului Judetean Prahova, presedinte al organizatiei judetene PSD Prahova);

- implicarea unor alesi locali / functionari publici din administratia publica (VLAD OPREA - primarul orasului Sinaia, RADULESCU BEATRICE - secretara Primariei orasului Sinaia, BUCĂ TOPALU GHEORGHE – director in Consiliul Judetean Prahova); manager de spital (FILIP ALINA), oameni de afaceri (VÎRCOLICI ALEXANDRU, OJOGA MIRCEA, FILIP ALIN) etc. etc.

- gruparea de criminalitate economico-finaciara organizata: COSMA MIRCEA - ALEXE RAZVAN - PĂVĂLEANU MARCEL (fost membru al Secretariatului General al Guvernului) s.a.


1. Subsemnatul, ca denuntator, de la inceput, inca din timpul audierii, am constatat ca urmaririi penale i s-a imprimat un parcurs nefavorabil prin pozitia evident defensiva adoptata de procurorul de caz, timpul scurt alocat anchetei, graba procurorului (care, in mod repetat, a expediat procedurile pe motiv ca avea alte preocupari domestice: intr-o situatie, pe motiv ca a doua zi era sarbatoarea „Adormirea Maicii Domnului” („Sfanta Maria”), in alta deoarece trebuia sa plece mai devreme pentru a intra in posesia unor medicamente, ori pentru ca era in ultima zi de munca inaintea concediului de odihna etc.).

Astfel, pe scurtul parcurs al solutionarii dosarului, procurorul de caz a manifestat o celeritate iesita din comun, in dauna efectuarii unui probatoriu decent, coerent si complet, administrandu-l in mod alert (52 zile calendaristice) si doar in parte (cum se va detalia mai jos), intr-o cauza suficient de ampla si importanta / serioasa sub aspectul sinuozitatii si dificultatii intregii situatii penale sesizate, conferita de:

  • natura faptelor (luare de mita, evaziune fiscala, abuz in serviciu, favorizarea infractorului si fals intelectual), numai averea col. MARIN CONSTANTIN (bunuri mobile / proprietati imobiliare) fiind estimata de specialisti in real estate la aproximativ un milion euro,

  • calitatea presupusului faptuitor (col. MARIN CONSTANTIN, avand functia de general maior, sef al uneia din cele mai mari unitati teritoriale ale SRI),

  • anvergura prejudiciilor produse (numai contractul fraudulos la obiectivul de investitii reconstruire / reabilitare Spital orăşenesc Sinaia fiind in valoare estimată de 33.890.223,13 lei plus TVA, iar evaziunea fiscala comisa de MIHAI DENIS si, partial, col. MARIN CONSTANTIN este stabilita de ANAF la 258.080 lei - reprezentand TVA datorat şi sustras de la plată prin neînregistrarea de activităţi economice conform Codului Fiscal),

incat concluzia ca a avut loc un pseudo act de justitie nu este deloc gresita fata de o asemenea maniera.

Posibila explicatie (in afara de cazul ca nu exista alta, care comporta aspecte mai grave), este ca procurorul militar de caz, general maior magistrat dr. Lupulescu Nicolae, dorind sa scape cat mai repede de dosar, a recurs la o procedura accelerata pentru a-l finaliza pana la data intrarii in planificatul sau concediu de odihna (20.08.2014 - 29.09.2014), dupa care urmeaza perioada predarii-primirii functiei avand in vedere ca, pe 14.11.2014, ii inceteaza delegarea la Directia Nationala Anticoruptie si, probabil ulterior, va trece in rezerva, pensionandu-se (Anexa 5).
2. A doua observatie inteleg sa o fac cu privire la atitudinea procurorului de caz, neprofesionista, ostila denuntatorilor si subiectiv favorabila presupusului faptuitor, col. MARIN CONSTANTIN (pe care am observat-o la audierea mea si am receptionat-o de la martorii propusi de mine, dar care transpare si din intreg continutul ordonantei, asa cum veti observa si dv.).

Constatand (la fila 14 din Ordonanta de clasare) ca „ansamblul” probator administrat, denunturile etc. cu privire la pretinsele acte si fapte de coruptie „nu au putut sustine acuzatiile formulate”, procurorul de caz pare ca, in propozitia care urmeaza, prin folosirea conjunctiei coordonatoare adversative „dar”, va face o concesie adevarului. Doar pare, deoarece acesta se lanseaza intr-o enumerare a „circumstantelor reale si personale cu relevanta subsidiara in stabilirea situatiei de fapt”, cu „incidenta asupra motivatiei initierii acestor demersuri juridico-penale”, care sunt, in realitate, aprecieri in registru negativ la adresa denuntatorilor si a unuia din martori (care se regasesc si in alte expuneri din Ordonanta), astfel:
A. Una din principalele preocupari ale procurorului de caz a fost sa caute argumente (argumentum ad nauseam) pentru a-si putea sustine (cui prodest ?) remarcile ca sesizarile celor doi denuntatori3 au o sursa comuna(filele 3 si 14 din Ordonanta de clasare 83/P/2014 din 20.08.2014), respectiv sunt foarte asemanatoare, tinzand chiar a face o intreaga demonstratie argumentativa repetitiv-obsesiva pe aceasta tema:

- „denunt al carui continut, in cvasi-totalitatea lui, este asemanator pana la identitate cu ...(fila 3);

- „date similare celor continute in documentul depus de catre denuntatori, inclusiv afirmatiile la indigo, ... (fila 9);

- „denunturi asemanatoare pana la identitate (fila 11) si, ca ultima ratio,



- „...acuzatiile continute in documentele depuse de denuntatorul Geana Dragos-Marius, identificate cuvant cu cuvant si in denuntul formulat de mr. (r) Florea Daniel” (fila 12).

Imi este greu sa cred ca poate constitui un impediment dirimant al angajarii raspunderii penale a unei persoane, asemanarea a doua (pot fi, uneori, chiar mai multe) sesizari / denunturi. Desi este superfluu a ma angaja in acest „joc”, risc, totusi, la randul meu, o explicatie cat se poate de logica si reala, respectiv: faptele ilegale, savarsite in mod repetat in judetul Prahova, de-a lungul unei intregi perioade de timp (de peste 10 ani) de ofiterul SRI MARIN CONSTANTIN, sunt, de acum, de notorietate in Ploiesti si, in unele cercuri avizate, chiar in judet. Este firesc, astfel, ca informatia sa se transmita, sa se „rostogoleasca” in varia medii sociale, inclusiv in cele aflate la periferia starii de legalitate, acolo de unde incepe „zona gri” a infractionalitatii, in care, din pacate, col. SRI MARIN CONSTANTIN a ajuns, asa cum am incercat sa arat.

De altfel, si presa scrisa a sanctionat, cu instrumentele sale, comportamentul repetat de natura infractionala al sefului SRI Prahova (a se vedea, din nou, Anexa 3 si Anexa 4 la prezenta).
B. Un alt demers redundant al procurorului de caz este cel care a constat in incercarea de a convinge despre „absenta caracterului obiectiv al sesizarilor” (fila 14), deci asupra caracterului neserios, neplauzibil al denunturilor, prin decredibilizarea denuntatorilor, respectiv a lui Geana Dragos - Marius „la acea data detinut ... in executarea unei pedepse de 12 ani inchisoare pentru inselaciune” (fila 2) si a subsemnatului, pe care ma plaseaza intr-un „grup restrans de persoane nemultumite de masurile disciplinare luate impotriva lor de institutia din care au facut parte4(fila 14).

Mai mult, extinzand rationamentul prin care pune la indoiala veridicitatea datelor / informatiilor, procurorul consemneaza ca denuntatorii au procedat la „indicarea reciproca, in cerc, a celor de la care detin unele informatii” (fila 14), iar unul din martori, „fostul ofiter SRI” Gulianu Florin, ca „vehiculeaza” aceleasi date, deoarece este „nemultumit de trecerea sa in rezerva si pe fondul contestarii unor masuri sanctionatorii, disciplinare, aplicate anterior” (fila 9).

Sa ne fie cu iertare, dar, pentru impartialitatea si onestitatea cu care trebuie administrat un probatoriu in penal, nu conteaza daca indicarea a fost in cerc, in romb, in triunghi ori in alta forma geometrica, ci daca informatiile furnizate, de la care trebuia sa se plece in identificarea si administrarea probelor, se confirma; sunt veridice, sigure; pot fi transformate in mijloace de proba. Cu alte cuvinte, procurorul trebuia sa staruiasca cu buna credinta in a afla daca faptele sesizate sunt reale (daca s-au comis cu adevarat), in ce imprejurari s-au savarsit si daca presupusul faptuitor poate deveni suspect si este sau nu vinovat de aceste fapte si, deci, sa inceapa urmarirea penala in personam.

De asemenea, nu este pertinenta si nici utila cauzei retinerea circumstantei ca „nemultumirea” este resortul intim care il determina pe un martor sa devoaleze infractiunile savarsite de persoana indicata de denuntator. Aceasta poate, cel mult, a-l determina pe procuror sa fie mai circumspect / sa cenzureze cu mai multa vigoare depozitia respectivului martor, in niciun caz sa o inlature ab initio, pe motiv ca este data de un „frustrat”; intr-o probatiune, nu aceasta ni se pare a fi problema centrala. Astfel, nu inteleg ce relevanta poate avea, pe fond, existenta unui „grup restrans de persoane nemultumite”, atata timp cat si numai una ar fi suficient ?! Care este efectul numarului de nemultumiti asupra existentei / savarsirii, sau nu, a unei infractiuni ? Sunt infractiuni care nemultumesc / prejudiciaza o singura persoana, dar aceasta nu insemna ca fapta nu exista si faptuitorul nu trebuie pedepsit.

De fapt, incercand a arunca o lumina nefavorabila asupra onorabilitatii denuntatorilor si martorilor acestora, procurorul ataca ad hominem, in loc sa le contracareze, credibil, argumentatiile.

Daca as utiliza si eu scara de valori morale si sociale la care s-a raportat procurorul de caz, atunci trebuie sa va precizez ca numitul Mihai Denis, prietenul col. MARIN CONSTANTIN, participant in sens penal la savarsirea unor fapte impreuna cu acest ofiter SRI cu functie de conducere, nu este un „om de afaceri” (asa cum retine procurorul de caz la fila 3 din Ordonanta) ci a fost proxenet, traficand tinere pe care le trimitea „la produs” in Austria (inceputul anilor 90), ulterior ocupandu-se cu camataria. A mai fost muncitor necalificat la Rafinaria „Vega” unde vopsea, pe exterior, instalatiile tehnologice agatat de chingi / funii ori catarat pe schele, fiind poreclit, in derâdere, „Pictorul”.

Mai grav, a comis o evaziune fiscala in valoare de 258.080 lei.
C. In acest context, apar a fi cel putin nefericite si chiar subiectiv- tendentioase afirmatiile procurorului de caz ca denuntatorii “fac trimitere la probe indirecte” (fila 14 din Ordonanta) si ca indicarea de catre noi a unor elemente factuale este speculativa, asa cum a retinut in legatura cu reperele temporale 07.02.2014 (al partajului) si 13.02.2014 (al emiterii de catre ANAF – Inspectia fiscala a Deciziei de instituire masuri asiguratorii) care „reprezinta cel mai probabil o speculare a unor momente cronologice apropiate” (fila 9).

Asa cum demonstram mai jos, nu este vorba de nici-o „speculare”, ci de realitatea faptelor si a rezolutiilor infractionale de fraudare a legii, luate de cei doi prieteni.



Probele nu sunt „indirecte”. Va prezint o mostra de indicare a probelor / mijloacelor de proba, care rezulta din denunt si din declaratia martorului Gulianu Florin, ignorata in totalitate de procuror, situatia fiind urmatoarea:
In perioada (2008 – decembrie 2012), Mihai Denis (si sotia sa, Luiza), in unele cazuri impreuna cu col. MARIN CONSTANTIN (avand in vedere asocierea lor in fapt la derularea unor afaceri imobiliare ilegale, de „samsari de vile si terenuri”), au intreprins activitati economice, respectiv 9 (noua) tranzactii imobiliare cu caracter de continuitate, fara a solicita inregistrarea in scopuri de TVA ulterior depasirii plafonului legal de scutire de la plata TVA. Dupa momentul acestei depasiri, au efectuat vanzari de terenuri construibile si cladiri noi, operatiuni taxabile din punct de vedere al TVA conform art. 141, alin. 2, lit. f din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, fara sa declare si sa plateasca TVA la bugetul de stat, pentru niciuna din aceste operatiuni.

Inspectia Fiscala din cadrul Administratiei Finantelor Publice a judetului Prahova, in baza verificarilor fiscale efectuate asupra acestor activitati derulate in perioada susmentionata, a consemnat rezultatele in Procesul-verbal nr. 763 din 11.02.2014 si a emis DECIZIA DE INSTITUIRE a masurilor asiguratorii din 13.02.20145 (Anexa 6 la prezenta plangere), constatand existenta pericolului ca debitorul sa se sustraga de la urmarire sau sa isi ascunda ori sa isi risipeasca patrimoniul / averea.

De subliniat ca obligatiile de plata, estimate prin referatul intocmit de organul fiscal, stabilite prin actul administrativ fiscal pentru cele 9 (noua) tranzactii imobiliare, au fost de 258.080 lei, pentru care s-au instituit si masurile asiguratorii.

Temerea organului fiscal care a motivat instituirea masurilor asiguratorii era justificata deoarece:

- Cu cateva zile inainte, pe un portal de imobiliare, preluat de alte site-uri, Mihai Denis postase intentia ferma de a instraina unul din cele mai valoroase imobile din patrimoniul sau.

- In timpul verificarilor fiscale, despre care – atat Mihai Denis (care fusese invitat la sediul organului fiscal), cat si col. MARIN CONSTANTIN (de la asociatul sau, dar si prin facilitatile functiei de sef al SRI Prahova) – luasera la cunostinta, cei doi au convenit sa incheie un contract de partaj voluntar autentificat prin Incheierea nr. 244 / 07.02.2014 la Biroul Individual Notarial MINEA OCTAVIAN Ploiesti (Anexa 7 la prezenta).

Era suficient sa se observe ca, pentru ce au primit in deplina si exclusiva proprietate dupa iesirea din indiviziune (adica tot terenul, din care detineau 86, 8% si toata constructia, din care detineau 83,5%6), sotii MARIN au platit (pentru cele 13,2%, respectiv 16,5% ale sotilor Mihai) o sulta de 28.000 lei (echivalentul a aproximativ 6250 euro7), deducandu-se ca intreaga proprietate ar fi valorat numai cca 42.000 euro, ceea ce este derizoriu, inadmisibil, in flagranta contradictie cu adevarul, cu preturile pietei8.

Ca este asa, si s-a subevaluat pretul contractului in frauda statului roman, ne-o dovedeste, ulterior, chiar col. MARIN CONSTANTIN (cu sotia) care, in luna septembrie 2014, a vandut duplex-ul cu pretul de 95.000 euro sotilor Popescu Ioan Marian si Popescu Alina (care l-au cumparat ca dar pentru fiul lor, Antonio, casatorit la 05 septembrie 2014 cu Chirita Iulia, nunta fiind organizata la Hotel Prahova Plaza Ploiesti, incepand cu ora 21,00, la care a fost invitata si a participat si familia MARIN – Anexa 8).

Mai mult, constatand ca ziua partajului voluntar a fost vineri, 07.02.20149, adica exact in timpul verificarilor fiscale si la o saptamana de la data (31.01.2014)10 la care Mihai Denis si Luiza au primit o noua citatie pentru a li se comunica ca urmeaza a fi instituite masuri asiguratorii asupra conturilor bancare şi asupra bunurilor imobile (unul fiind chiar acesta, din Ploieşti, b-dul Republicii nr. 238A, unde coproprietara figura şi familia MARIN), rezulta în mod clar un ajutor fraudulos oferit de col. MARIN CONSTANTIN asociatului sau, Mihai Denis, zis „Pictorul” pentru a diminua suma supusa impunerii TVA.

Cu alte cuvinte, deoarece, în mod real, imobilele partajate (terenuri şi constructii) valorau in total cca. 250.000 euro, rezulta ca ofiterul SRI MARIN CONSTANTIN a fost complice la instrainarea subevaluata (la un pret neserios) a bunurilor imobile asupra carora Administratia Finantelor Publice – Inspectia Fiscala Prahova instituise, prin decizie, masuri asiguratorii.

Daca s-ar fi administrat probe in adevaratul inteles al procedurii penale, cu certitudine ar fi rezultat ca, prin contractul de partaj, s-a urmarit doar o justificare formală a averii lui Mihai Denis, cei aproximativ 6250 euro aratand ca cei doi nu au urmărit interesele de iesire din indiviziune (in care erau, in fapt, demult), ci, satisfacerea intereselor fiscale ale fam. Mihai inainte de emiterea deciziei de instituire masuri asiguratorii. Astfel, respectiva tranzactie nu reprezintă decât crearea unei aparenţe de legalitate, neputând fi ignorate toate celelalte elemente de fapt care indică o premeditare a subevaluarii, urgenţa demersului din 07.02.2014 şi fixarea sumei special pentru a eluda TVA fiind impuse celor doi de iminenta masura asiguratorie / de indisponibilizare a imobilelor ce urma a fi luata de ANAF.

Aceste împrejurări demonstrează, sub aspectul laturii subiective, că MARIN CONSTANTIN si Mihai Denis au omis cu intenție sa plateasca TVA, astfel ca in mod greșit s-a dispus clasarea cu privire la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscala.


Fata de faptele sus descrise cu indicarea exacta a actelor / inscrisurilor care le probeaza, retinand „lipsa suportului probator” (fila 14), procurorul contrazice adevarul11. Pe cale de consecinta, soluţia de clasare nu este compatibilă cu scopurile justiţiei penale şi cu necesităţile de protecţie a intereselor SRI (inclusiv cel la o imagine publica impecabila), pe de o parte, ale cetatenilor si ale celor publice, pe de alta parte.

Apoi, chiar daca unele probe pot fi calificate a fi „indirecte”, era de datoria / obligatia procurorului sa le identifice si administreze pe cele directe, dar a fost, probabil, mai comod sa minimalizeze forta juridica a probelor / izvoarelor de proba indicate de denuntatori, decat sa paseasca el insusi – asa cum il obliga legea – la a face un probatoriu solid, coerent, complet. In aceasta logica, ar rezulta ca un denuntator fara pregatire juridica sau, mai rau, fara o anumita instructie sociala, nu are nicio sansa ca denuntului sau sa i se dea curs.

Consider că, în măsura în care probele strânse în urma audierilor ar fi fost insuficiente, atunci s-ar fi impus nu clasarea dosarului ci, din contră, depunerea de eforturi suplimentare pentru aflarea adevărului, mai ales în contextul în care exista indicii serioase (chiar presupunerea rezonabila) cu privire la săvârşirea de infracţiuni. Ca acestea exista, daca mai trebuia un indiciu / o presupunere in plus, atunci acesta este demersul senatorului Daniel Savu care, in luna octombrie 2013, apreciind ca flagranta / evidenta disproportie intre veniturile legale si cheltuielile afisate ale col. MARIN CONSTANTIN poate reprezenta o problema cu conotatii cel putin morale / deontologice in raport cu calitatea de ofiter SRI, chiar contrainformative / penale, a luat decizia de a supune grava problema atentiei Comisiei comune permanente a Camerei Deputatilor si Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activitatii Serviciului Roman de Informatii al carei membru este. Atunci, col. MARIN CONSTANTIN, disperat, a incercat sa contracareze, comandand jurnalistului Ignat Sebastian de la „Actualitatea Prahoveana” un atac nominal la adresa parlamentarului, materializat intr-un asa-zis pamflet publicat in editia electronica din 04.11.2013 (Anexa 9).



Yüklə 184,88 Kb.

Dostları ilə paylaş:
  1   2   3




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2022
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə