Ecumenismul fără mască



Yüklə 376,67 Kb.
səhifə1/7
tarix31.10.2017
ölçüsü376,67 Kb.
  1   2   3   4   5   6   7


Ecumenismul fără mască

a-II-a ediţie îmbunătăţită

edit. Ortodoxos Typos

Cu toate că ştiam cât de serios şi uriaş este subiectul tratat de cartea mea „Ecumenismul fără mască”, totuşi nu-mi închipuiam că va avea un aşa răsunet şi că va înregistra o aşa de mare circulaţie, într-o perioadă de te timp aşa de scurtă.

Doar în trei luni, mii de exemplare au fost epuizate, arătând un interes mare din partea cititorului comun, ceea ce ne-a obligat să scoatem, cu ajutorul lui Dumnezeu, o nouă ediţie.

Epuizarea primei ediţii a acestei cărţi se datorează în primul rând subiectului foarte serios tratat dar şi râvnei credincioşilor ortodocşi de a face cunoscut, pe cât posibil, la câţi mai mulţi, toate câte sunt descoperite de ea.

Reacţiile cititorilor au fost impresionante, răspândind cu mult zel această lucrare care îi descoperă pe duşmanii întunecaţi ai credinţei noastre, denunţând instrumentele lor şi făcând vădite toate mijloacele satanice ce le folosesc.

O mare susţinere morală, în lupta noastră de a demasca ecumenismul, au fost sutele de telefoane entuziaste şi zecile de scrisori primite la redacţie.

Este imposibil de descris interesul manifest al credincioşilor pentru răspândirea acestei cărţi.

Toţi subliniau, fiecare în felul său, că se simt obligaţi să-şi aducă contribuţia în deconspirarea modului în care este sabotată sfânta noastră credinţă şi a duşmanilor ortodoxiei care astăzi conlucrează cu înfricoşătoarea panerezie a ecumenismului.

Din sutele de situaţii impresionante, care arată cât de sensibil este poporul nostru grec ortodox în chestiunea credinţei şi cât de repede se lasă antrenat, la modul practic, împotriva duşmanilor ei înşelători, consemnăm cele de mai jos:

Profesor pensionar, după ce a studiat cu grijă cartea şi a văzut planul satanic şi ţesătura masonică din cadrul ecumenismului blestemat, înţelegând acţiunea luciferică dusă împotriva credinţei noastre ortodoxe, a sacrificat o anumită sumă de bani pentru cumpărarea a două sute de exemplare. Acestea au fost apoi trimise la studenţii şi profesorii Academiei pedagogice unde a fost şi el profesor.

Ne-a relatat apoi motivele pentru care a preferat să trimită cărţile la profesori:

Primii care trebuie să afle cine sunt cei ce plănuiesc împotriva ortodoxiei sunt profesorii. Să devină conştienţi pentru a nu deveni şi ei victimele tipului de propagandă sub diferite chipuri ale ecumenismului. Să afle ce este ecumenismul, pentru a le arăta apoi celor pe care îi educă cum stau lucrurile.

Un alt pensionar s-a angajat la o cheltuială serioasă pentru a cumpăra şi a transmite cartea la toţi arhiereii ortodocşi din Grecia şi din afară.

O doamnă evlavioasă a cumpărat 250 de exemplare pe care le-a răspândit în interiorul şi în afara Greciei pentru a deveni cunoscute toate cele ce sunt dezvăluite de această carte.

Un cititor de al nostru din Salonic ne-a scris că este datoria lui să cumpere şi să răspândească cartea, chiar dacă aceasta înseamnă să-şi taie din veniturile destinate pâinii zilnice. Crede că în felul acesta îşi poate aduce şi el contribuţia la demascarea ecumenismului evreo-masonic din epoca noastră.

Este semnificativ faptul că toţi care au cumpărat la început un exemplar, au ţinut apoi să mai cumpere şi altele, pentru a le dărui la cunoscuţi, prieteni sau chiar ecumeniştilor şi celor ce sunt de partea lor.

Toţi ortodocşii de pretutindeni avem obligaţia să denunţăm acest ecumenism blestemat de Dumnezeu, fiind chemaţi pentru a ne uni împotriva lui. Toţi trebuie să afle că ecumenismul urmăreşte îngroparea ortodoxiei, a Bisericii Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească, ceea ce va duce inevitabil şi la surparea neamului nostru.

În această confruntare ce o avem în faţă, să nu uităm că Domnul este Atotputernic şi este de partea noastră, iar biruinţa va fi a tuturor celor credincioşi ce luptă alături de El.

Athena 28 martie 1972, Arhim. Haralambie D.Vasilopulos
Cuvânt înainte la ed. I-a

În ultimii ani s-a vorbit mult de Ecumenism. Se face multă reclamă la el, termenul de ecumenism fiind popularizat cu multă dibăcie. Se depun eforturi mari şi concertate pentru ca el să apară în faţa lumii ca un lucru plin de importanţă, impunându-se ca ceva de absolută necesitate pentru mântuirea umanităţii.

Termenul ecumenism nu provoacă reacţii de împotrivire, poate pentru că în Biserica noastră sunt folosiţi termeni asemănători, ( Sinod ecumenic, Patriarhie ecumenică, etc.). În aceste condiţii, cititorul neavizat (neobişnuit să fie susceptibil) a unui articol de ziar sau ascultătorul neinformat al unei predici cu referire la «Mişcarea ecumenică» sau la «Unirea Bisericilor», nu vede nimic rău în acestea.

Datorită ignoranţei care domină şi a propagandei dezlănţuite, crede, desigur, că este vorba de ceva foarte bun, creştin şi folositor. Astfel, fără să cunoască exact ce înseamnă cuvântul ecumenist, devine şi acesta ecumenist, măcar pentru simplu motiv de a nu părea retrograd sau obscurantist în ochii celorlalţi.

Mulţi sunt atraşi de acest fenomen din pricina lipsei unei informări corecte, care ar putea face lumină în privinţa rolului adevărat jucat de ecumenism. De aceea, în momentul în care se întâmplă să întrebi brusc pe cineva:

­ Eşti pentru ecumenism? pentru «Unirea Bisericilor» ? înainte ca să apuci să mai adaugi ceva, el îţi va replica imediat:

 Desigur …că sunt pentru ecumenism… Sunt pentru unire!!!

Omul, de regulă, nu prea ştie despre ce este vorba…

El se grăbeşte să dea un răspuns la o problemă deosebit de importantă fără să ştie nimic, vorbind de un lucru pe care în esenţă îl ignoră. Sau, mai de grabă, vorbeşte de ceva ce îi pare bun, frumos şi având un caracter cât se poate de creştinesc. Iar acest fapt se datorează propagandei ecumeniste ce i-a lăsat o astfel de impresie, datorită cadrului confuz, fără limite precise creat de aceasta.

O astfel de ignoranţă sau indiferenţă în chestiunea ecumenismului nu este o simplă neglijenţă, ci o adevărată crimă la nivelul credinţei.

Despre toate acestea, cititorule, vei avea ocazia să citeşti în paginile ce urmează în cartea de faţă.

Putem spune că am încercat o deconspirare, o «dezgolire» a ecumenismului şi sperăm că am reuşit s-o facem, într-o oarecare măsură, prin puterea şi spre slava Domnului nostru Iisus Hristos Îţi înfăţişăm, aşadar, un ecumenism «dezbrăcat» de minciună şi ipocrizie, care va căpăta trăsăturile unei adevărate crime, imense şi întunecate împotriva umanităţii.

Priveşte, aşadar, cu atenţie această creaţie a întunericului. Ia aminte cu răbdare la această enormă minciună atât de amăgitoare.

Urmăreşte cu atenţie tot acest nimic, lipsit de consistenţă, căruia se încearcă să i se dea un ipostas, un înţeles şi un conţinut bun, depunându-se eforturi susţinute pentru a fi înfăţişat asemenea unui Deux ex machina1, ce va mântui lumea, dar care în realitate complotează cum s-o distrugă.

Desigur că citind şi studiind te vei îngrozi în faţa înşelăciunii şi a planurilor diabolice care se ascund în spatele cuvântului ecumenism.

Vei vedea că ecumenismul este o alcătuire demonică şi vei înţelege cât de mare este pericolul prin care trece creştinătatea şi lumea întreagă din pricina lui. Atunci îţi vei da seama cât de înşelătoare sunt toate lozincile pe care ecumenismul îl pune la bătaie. Vei vedea clar cine sunt şi pentru cine lucrează cei care vorbesc continuu de ecumenism, despre Mişcarea ecumenică sau despre «Unirea Bisericilor».

Ne doare şi plângem din adâncul sufletului pentru că în această înşelare îngrozitoare a ecumenismului au fost atrase şi persoane sus puse, diriguitori ai Bisericii şi ai societăţii. Ne doare şi ne tânguim pentru cei care crezând că fac bine Bisericii şi ţării susţin ecumenismul blestemat, războindu-le în fapt pe amândouă.

Plângem pentru ei că au ajuns să se întovărăşească cu duşmanii lui Hristos şi ai neamului, conlucrând fără să-şi dea seama cu aceia care pregătesc zdruncinarea Bisericii şi dispariţia neamului.

Îi chemăm, aşadar, pe aceştia să-şi pună în paranteze pentru puţin sentimentele de afecţiune nutrite până acum faţă de ecumenism, să-şi vină în fire, să-şi reconsidere poziţia ce o au faţă de aceasta problemă, întrebându-se cu seriozitate, cine direcţionează toată această mişcare, planurile cui le serveşte şi ce pericole ne pasc dacă continuăm pe această linie.

Îi chemăm smerit să găsească răspuns în cartea de faţă la multele întrebări care ar putea să-şi le pună.

Sperăm că această carte va trezi, cu ajutorul Lui Dumnezeu, pe mulţi, uimindu-i şi cutremurându-i în acelaşi timp prin descoperirile ce le va face. Şi că mulţi se vor ridica împotriva scopurilor antihristice, a planurilor şi lucrării ecumeniste.

Cele scoase la lumină de această carte poate că vor provoca mânia unora împotriva noastră, cerând să le fie adus capul nostru pe tipsie. Nu ne pasă, este suficient că prin ce am făcut am slujit voii lui Domnului nostru Iisus Hristos De altfel atâtea milioane de creştini au mărturisit pentru dreapta credinţă încât ar fi o mare cinste pentru noi dacă Dumnezeu ne-ar învrednicii şi pe noi de acest lucru măreţ, de a ne da sângele şi viaţa pentru Hristos, Mântuitorul nostru.

Poate că vor instrumenta tot felul de acţiuni greu de imaginat împotriva adevărurilor înfricoşătoare ce ies la lumină, încercând astfel să le mistifice. Pentru că : «tot cel ce face păcatul urăşte lumina şi nu vine la lumină pentru a nu fi cercetate faptele lui, pentru că au fost lucrate în întuneric» spune Domnul.

Cartea de faţă descoperă astfel toate cele ce au fost şi sunt urzite cu vicleşug pe o perioadă foarte mare de timp. În felul acesta vom putea vedea ce reprezintă ecumenismul în esenţa lui, făcând apel la elemente de netăgăduit, care vor vădi adevăratele lui motivaţii şi planuri întunecate.

Este posibil ca această carte să devină un îndrumar, un ajutor serios în descoperirea marelui plan al ecumenismului, o trâmbiţă deşteptătoare chemându-i la luptă pe toţi iubitorii de Hristos, ai Bisericii Lui şi ai neamului nostru binecuvântat.

Trebuie să ştim încă de acum că Biserica ortodoxă nu va deveni niciodată un instrument al puterilor întunericului. Nu se va supune Antihristului. Nu va face alianţe cu idolatria aşa cum îşi doreşte ecumenismul. Hristos va învinge pentru «că a venit ca un biruitor şi ca să învingă».

Am scris acest cuvânt în Athena, la mânăstirea Petrachi, pe 28 oct. 1971, în ziua în care Grecia săracă în mijloace militare a spus acel eroic «Ohi» (Nu)2 cotropitorilor demenţi, care urmăreau să cucerească lumea.

Am scris toate acestea şi pentru că m-am gândit că astăzi este imperioasă nevoia ca Grecia ortodoxă să trâmbiţeze până la marginile pământului un nou istoric «Ohi». Nu pentru a izbăvi lumea de un cotropitor lumesc, ci de unul mult mai perfid care se numeşte ecumenism.

Arhim. Haralambie ,D.V

Stareţul Sf. Mânăstiri Petrachi


Introducere


Ce este ecumenismul?

Şi acum cititorule, poate te întrebi ce este ecumenismul? Care este crezul lui? Pe ce se sprijină? Cine se ascunde în spatele lui? Ce urmăreşte şi ce mijloace foloseşte?

Cartea de faţă îţi va da răspunsuri la toate aceste întrebări serioase.

Va trebui mai întâi, chiar de la început, să clarificăm într-un fel lucrurile, să se ştie despre ce este vorba cu exactitate. Trebuie să ne plasăm în miezul înţelesului acestei chestiuni capitale, pentru a putea apoi urmări cu uşurinţă întreaga desfăşurătoare a descoperirilor cutremurătoare despre scopul urmărit de ecumenism şi mijloacele infernale la care acesta apelează.

Ecumenismul este o mişcare mondială a Sionismului internaţional şi are ca unic scop cucerirea politică şi religioasă a lumii.

Ecumenismul apare în ochii lumii ca o mişcare mondială ce urmăreşte unirea politică, economică şi religioasă a umanităţii.

La prima vedere, desigur, pentru cei ce nu ştiu cum stau lucrurile, un astfel de ţel care vizează unirea omenirii pare bun şi folositor. Şi aceasta pentru că în ecumenism este trâmbiţată cu insistenţă acea lozincă superficială despre pace, pe care şi-o doresc cu toţii, la care se adaugă şi cea referitoare la unitate, un deziderat urmărit de toţi.

În acest cadru al ecumenismului toţi vorbesc la unison despre iubire. Şi cine este acela ce poate zice că nu-şi doreşte aşa ceva. Însă iubirea promovată de ecumenism este o mare înşelare. Ea nu porneşte din iubire pentru aproapele, aşa cum ne-a învăţat Hristos, ci, în realitate, din ură, ipocrizie şi minciună, având în vedere că se urmăreşte păcălirea şi supunerea tuturor.

De aceea, în timp ce îi auzim vorbind de unitate, pace, iubire, conlucrare economică şi monedă unică, vedem însă, pe de altă parte, accentuarea, ascuţirea, cultivarea diferenţelor, disputelor şi a urii. Băgăm de seamă că, în fapt, este vorba de o acţiune diplomatică, politică care duce la prăbuşirea şi dispariţia statelor mici şi slabe.

Însă nu vom lungi aici mai mult cuvântul despre lanţul satanic al puterilor întunericului, care pregătesc în secret distrugerea neamurilor şi în special al statelor creştin ortodoxe. Acest aspect poate fi cercetat de alţii mai pregătiţi pentru aşa ceva. Noi vom insista aici numai pe ecumenismul religios.

Ce este ecumenismul religios de astăzi?

Ecumenismul religios de astăzi este o mişcare de unire, pentru început, a ereticilor apusului cu ortodoxia. Într-o a doua fază se are în vedere unirea tuturor religiilor întru-una singură, uriaşă, într-o panreligie3. Scopul ultim, însă, este ca creştinismul, şi în special ortodoxia, singura care deţine adevărul, să dispară în acest malaxor. Se urmăreşte, aşadar, ca în ultimă fază a acestui plan întunecat să fie substituită închinarea adusă Lui Dumnezeu cu cea adusă satanei.

Lucrurile acestea pot părea la prima vedere de necrezut. Însă chiar acest lucru este urmărit de mecanismul întortocheat al mişcării ecumenice, prin acţiunile de care astăzi auzim atât de des că se vorbeşte.

Ecumenismul se dovedeşte a fi – şi vom aduce în continuare în acest sens destule elemente doveditoare serioase şi de neclintit – o creaţie satanică a puterilor întunericului. Este o erezie imensă şi înfricoşătoare sau mai bine zis o panerezie, o sinteză de religii, filosofii şi tradiţii care urmăreşte o unitate nefirească şi grotească.

Este o înşelăciune vicleană urzită de un plan satanic care susţine că nimeni poate vorbi în nicio credinţă de un Adevăr unic, absolut şi unitar, deci nici în ortodoxie.

Ecumenismul devine, astfel, o fiară care înghite totul, un cuptor care încearcă să amestece şi să mistuie toate religiile. Se vădeşte a fi în realitate un sincretism eretic de tip mai nou, care promite să rezolve toate problemele. Pentru ecumenism, Dumnezeu este ceva nedefinit care acceptă în mod egal închinarea şi lauda tuturor religiilor.

Pentru ecumenism nu există Dumnezeu personal, el nu crede cu adevărat în nimic, dar nici nu respinge ceva din tot acest amestec sau sinteză religioasă de tip nou pe care urmăreşte s-o realizeze. Pentru ecumenism nu există religii şi ţări. El vine cu subtilitate şi promovează la modul indirect acea deviză «jos cu graniţele!» atunci când pune problema conlucrării între oamenii diverselor etnii, chipurile, în duh de pace.

Toate sunt, aşadar, în condiţiile dorite de ecumenism, zdrobite, amestecate şi înghiţite de gura fără fund a ecumenismului.

Ecumenismul este asemenea unei tornade înspăimântătoare care se pregăteşte să dărâme, după cum speră, «Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică» a Lui Hristos. Este un uragan sălbatic al puterilor întunericului, care îşi concentrează toată nebunia distructivă împotriva mai ales a ortodoxiei, pentru a o nimici şi a o face să dispară.

Şi aceasta pentru că ştie, că numai ortodoxia deţine adevărul nefalsificat şi că numai prin ea omul se poate mântui. «Cei care au nuci dau cu pietre în ele» spunea sugestiv Kalokatronis. Aşa şi ecumenismul loveşte în ortodoxie, pentru că are valoare, pentru că posedă comoara adevărului.

Deşi planurile ecumenismului sunt atât de cumplite ele sunt ţinute ascunse cu consecvenţă şi o foarte mare dibăcie, fiind puse sub acoperământul unei aparente nevinovăţii. Tot programul lui se desfăşoară în cadrul unui sistem bine studiat şi organizat.

Astăzi ecumenismul a ajuns la un stadiu de dezvoltare înfricoşător, prin care toate acele planuri stabilite dinainte sunt puse în practică de instrumentele Satanei, ce au ajuns să lovească acum în cel mai decisiv punct. Biserica Lui Hristos este supusă prin ecumenism unui atac concentrat din partea unor duşmani neînduplecaţi şi vicleni, aflaţi în spatele unor centre de comandă nevăzute. Este vorba de un război puternic de care, din păcate, cei mai mulţi nici nu-şi dau seama.

Toţi duşmanii Lui Hristos lucrează strâns uniţi sub comanda unui stat major nevăzut, ce se ascunde în spatele vorbelor frumoase, a organismelor de tot felul cu aer de seriozitate şi a lozincilor ce vorbesc de o unitate înşelătoare, pentru a face să dispară Sfânta Lui Biserică; vor să falsifice adevărul pe care Dumnezeul - Omul ni l-a revelat, zădărnicind astfel mântuirea omului, punând în locul Lui Hristos, ca şi conducător al lumii pe diavol «aşa să şadă el în Biserica Lui Dumnezeu, ca un Dumnezeu arătându-se pe sine cum că ar fi el Dumnezeu» (2Tes.2,4).

Biserica Lui Hristos este supusă în ultima vreme unui atac generalizat, pe toate fronturile şi aceasta sub nevinovata titulatură a ecumenismului de către aceste puteri ale infernului.

Ecumenismul, într-un cuvânt, este o infernală mişcare politică şi religioasă, ce are ca obiectiv supunerea umanităţii sub un conducător universal…şi unirea tuturor religiilor într-o panreligie, făcând să dispară creştinismul şi mai ales ortodoxia, şi înscăunându-se în final potrivnicul Lui Dumnezeu, Satana.

Partea întâia


Lucrarea întunecată a ecumenismului
Cap. 1
Istoria ecumenismului

I. Ecumenismul creştin ortodox


Pentru a înţelege bine ecumenismul de astăzi, este necesar să cunoaştem mai întâi istoria lui din trecut până în prezent, pentru a vedea care este baza lui reală. Numai aşa vom putea să ne facem o imagine completă aspra lui.

Vom vedea în primul rând, în câteva cuvinte, care este misiunea ecumenică a Bisericii, planul lui Dumnezeu pentru mântuirea întregii lumi. Iar apoi ne vom apleca pe îndelete asupra descoperirilor înfricoşătoare referitoare la ecumenismul înşelător, mincinos şi antihristic.

Unitatea pentru care, chipurile, se luptă ecumenismul, actual o putem vedea chiar de la începutul lumii. Dumnezeu a creat această preafrumoasă lume într-un mod unitar şi armonios, guvernând-o ca pe un tot. Lumea cerească şi duhovnicească este caracterizată deci de unitate şi armonie. Mulţimea nenumărată a îngerilor se găsesc în unitate în slujirea lor faţă de Ziditor.

Observăm de asemenea o unitate şi armonie uimitoare şi în universul material, acolo unde Creatorul Atotputernic şi-a pus pecetea înţelepciunii Sale.

Omul trăia la început în cadrul acestei unităţi superioare şi armonii minunate sub acoperământul Lui Dumnezeu şi în unitate cu El. Era atotfericit trăind lângă Dumnezeu şi unit cu El. Trăia, altfel spus, într-o bucurie ecumenică desăvârşită, părtaş fiind la armonia universală a cerului şi a lumii pământeşti.

Însă, dintr-o dată, ca un cutremur înspăimântător, această unitate a omului cu Creatorul lui s-a surpat. A apărut o fisură între om şi Dumnezeu. S-a ridicat o barieră de netrecut între cei doi. A avut loc un rău cutremurător, cel mai teribil dintre toate – surparea unităţii dintre om şi Creatorul său.

Omul căzând a devenit nefericit, iar în continuare rupându-se tot mai mult de Dumnezeu a ajuns un sălbatic.

Parcurgerea istoriei popoarelor divizate ce s-au mâncat unele pe altele relevă din plin acest lucrul. Lumea întreagă plină de sciziuni plânge şi se zvârcoleşte, suspină sub tirani cumpliţi.

Dumnezeu însă n-o trece cu vederea, are în plan să refacă unitatea zdruncinată dintre El şi om. «L-a trimis pe Fiul său» ca să arunce o punte peste abisul despărţirii. Iar Cuvântul Întrupat al Lui Dumnezeu, Hristos, «Dumnezeu desăvârşit se face om desăvârşit. Şi le face pe toate noi şi foarte noi, singurul lucru nou sub soare» spune Sfântul Ioan Damaschin. Dumnezeu se uneşte cu umanitatea într-un mod mai desăvârşit prin întruparea Lui Hristos.

Jertfa de pe cruce a Dumnezeului-Om întinde o punte peste prăpastia abisală pe care a deschis-o căderea omului, iar comunicarea dintre om şi Dumnezeu începe din nou. Hristos «şi-a întins palmele şi le-a unit pe cele despărţite». De acum este posibil ca omul, în măsura în care vrea, să se ducă aproape de Creatorul său, să trăiască unit cu Acesta şi fericit.

Hristos îi uneşte pe oameni nu numai cu Dumnezeu, ci şi între ei. Unirea aceasta a oamenilor izbuteşte cu adevărat numai în Biserica clădită de Dumnezeu-omul cu acest scop. O unire nemincinoasă a oamenilor poate avea loc numai în Biserică prin Iisus Hristos. Biserica – Trupul tainic al Lui Hristos este cea care conduce la unire, mântuire şi îndumnezeire.

Dumnezeu-omul s-a lăsat pe sine în lume ca Biserică, ca trup al Său, pentru ca omul să poată astfel să devină una cu trupul Domnului, făcându-se şi el părtaş firii dumnezeieşti prin har.

Numai prin Dumnezeu-omul şi numai în Biserica Lui Hristos pot oamenii să se desăvârşească şi să se unească atât cu Dumnezeu cât şi între ei. În afara Bisericii nu există nicio unire reală, nefiind posibilă nici o înfrăţire a lumii.

Acesta este planul Lui Dumnezeu, misiunea ecumenică adevărată a Bisericii: mântuirea tuturor oamenilor prin Biserica Lui Hristos. Acesta este ecumenismul creştin ortodox (singurul autentic de altfel), justificat fiind de porunca dată de Domnul apostolilor înainte de înălţare: «Mergând învăţaţi toate neamurile…»

Şi după înviere le spune:«Mergeţi în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la toată zidirea» [Mc.16,15]. Îi trimite la toate neamurile pentru că vrea mântuirea întregii lumi. Vrea unirea tuturor oamenilor, de pe tot pământul prin credinţa în El şi în Biserica Lui.

Biserica Lui Hristos este pentru toţi. Credem «Într-una sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică». Biserica este ecumenică4, fiind întinsă în toată lumea. Avem şi o Patriarhie ecumenică5.

Biserica este Împărăţia Lui Dumnezeu pe pământ, fiind în acelaşi timp un organism duhovnicesc prezent în toată lumea. Ea se găseşte desigur în lume dar nu este din lumea aceasta. Biserică nu este o organizaţie lumească după cum vrea papalitatea eretică şi nici nu este chemată să instaureze un regim lumesc după cum vroia iudaismul. Este de la sine înţeles că după schisma papalităţii, singura Biserică adevărată din lume este cea ortodoxă. Papismul şi catolicismul nu sunt Biserici ci comunităţi şi adunări eretice.

Biserica Lui Hristos, Biserica ortodoxă «în care tot omul este chemat să se mântuiască» îi vrea uniţi pe toţi cu trupul celui ce o conduce. Pentru ca toţi, din toate neamurile, din toată lumea să fie conduşi la o pace adevărată, la fericirea veşnică ce se găseşte numai lângă Dumnezeu.

Vrea să-i adune laolaltă pe oameni nu prin tot felul de creaţii omeneşti mincinoase şi întunecate de factură ecumenistă, ci să realizeze cu adevărat o unitate veşnică şi de neclintit cu Dumnezeu. Să-i conducă pe cei credincioşi din Biserica luptătoare la cea triumfătoare.

Acesta este ecumenismul real şi de folos, cel creştin ortodox. El constituie misiunea (apostolia) ecumenică a Bisericii.

Există aşadar un ecumenism de ordin superior. Poate exista un plan mai presus de cel a lui Dumnezeu? Există ceva mai luminos, mai plin de bucurie, mai desăvârşit? Există ceva mai curat, mai clar, mai stabil şi mai sigur? Numai Hristos poate să-i unească şi să-i mântuie pe oameni, întrucât «nu există mântuire în altul».

Ecumenismul lumesc şi potrivnic lui Dumnezeu nu doreşte şi nu recunoaşte misiunea dumnezeiască, duhovnicească şi ecumenică a Bisericii Lui Hristos. El războieşte cu furie creştinismul ortodox ecumenic, precum şi apostolia mântuitoare şi ecumenică a Bisericii. Şi face aceasta cu violenţă, cu viclenie, prin minciună, ipocrizie, sforării politice şi crime. Cel pe care îl războieşte este chiar capul Bisericii noastre, Hristos, după cum vom vedea în continuare.



Yüklə 376,67 Kb.

Dostları ilə paylaş:
  1   2   3   4   5   6   7




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2020
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə