Elemente de istorie, doctrină şi practică misionară



Yüklə 2,8 Mb.
səhifə5/61
tarix07.01.2019
ölçüsü2,8 Mb.
1   2   3   4   5   6   7   8   9   ...   61

Mişcarea ecumenică


  1. O bogată istorie de tradiţii şi realizări ecumenice s-a aflat în fruntea acestor schimbări. Termenul „ecumenic” acoperă complet căutarea unităţii creştine vizibil realizată prin studiul teologic, mărturie comună în sarcina universală a misiunii şi evanghelizării, precum şi în diaconie şi promovarea dreptăţii şi păcii.

  2. Participarea la mişcarea ecumenică rezultă şi duce la credinţa împărtăşită în Trinitate şi în valorile creştine comune. Înainte de a fi răstignit, Iisus s-a rugat pentru ucenicii Săi şi pentru toţi creştinii: „să fie una ca Tine, Tată, Tu eşti în mine şi eu în Tine; „şi ei să fie una în noi, aşa încât lumea să creadă că Tu m-ai trimis” (Ioan 17,21). Unitatea creştină este deci în raport cu unitatea Trinităţii. De aici rezultă că noi suntem stăruitor chemaţi să transformăm mentalitatea noastră egocentrică în dragoste dezinteresată faţă de celălalt şi de societatea din care facem parte. Aşa cum Hristos este unul cu Tatăl, şi noi, ca şi creştini suntem chemaţi la unitate. Noi avem datoria să arătăm că şi creştinismul este o unitate în care toţi suntem unul singur. Apartenenţa lor comună se bazează pe unitatea de acţiune a lui Dumnezeu Tatăl, în Fiu şi Duhul Sfânt. În consecinţă, reînnoirea mişcării ecumenice invită pe toţi cei care sunt împuterniciţi să depăşească frontierele actuale, să acţioneze unii cu ceilalţi şi cu societatea.

„Este un apel de a mărturisi unitatea făcând o folosire optimă a capacităţilor,, istoria, experienţa, angajamentul şi tradiţia spirituală a tuturor participanţilor. Asta presupune să ne supunem unii altora şi să încercăm să înţelegem voinţa Domnului în spiritul căinţei şi a reconcilierii.”

5. Mişcarea ecumenică este astăzi condusă, la diferite nivele, de Biserici care acţionează şi ele prin organisme sinodale (cum ar fi Consiliul ecumenic al Bisericilor, organizaţiile ecumenice regionale, asociaţii subregionale şi consiliile naţionale ale Bisericilor), comunităţi creştine mondiale, comunităţi ecumenice, organizaţii misionare, facultăţi şi asociaţii teologice, instituţii ecumenice şi centre de formare pentru laici, precum şi organisme sau ministere specializate, organizaţii ecumenice internaţionale şi multe alte organizaţii ecumenice. Este evident că mişcarea ecumenică depăşeşte mult orice instituţie şi înglobează pe toţi cei care aspiră la unitate şi visează să audă o voce creştină comună despre întrebările actuale arzătoare.



O epocă a schimbării


6. Mişcarea ecumenică trăieşte şi acţionează într-o lume în constantă evoluţie. Mediul politic este foarte diferit de cel din sec. XX. Lumea actuală este dominată de o concentrare de putere şi bogăţie extreme. Pe când unii încearcă să-şi afirme identitatea ţinând cont de forţele mondializării, tot mai mulţi oameni se identifică în termeni religioşi.

7. Este în acelaşi timp o lume a noilor tehnologii atrăgătoare şi o lume unde milioane de persoane suferă de foame şi sunt victime ale unei violenţe nemăsurate. Mediul înconjurător este ameninţat de distrugere prin lipsa de respect faţă de creaţie.

8. În mai multe regiuni, oamenii sunt din ce în ce mai convinşi că o altă lume este posibilă. Ei caută o lume ghidată de un simţ profund al discernământului spiritual. Creşterea societăţii civile transformă comunităţile şi naţiunile. Cei care au fost în mod tradiţional marginalizaţi şi excluşi luptă pentru ca o lume mai dreaptă şi mai calmă să fie posibilă.

9. Aceste schimbări afectează şi Bisericile. Scăderea frecventării anumitor Biserici europene şi nord-americane va avea consecinţe asupra resurselor materiale ale organismelor ecumenice pe viitor, invitând la noi relaţii de parteneriat autentic între Bisericile din Nord şi cele din Sud. Proliferarea organizaţiilor neguvernamentale a creat un mediu mai competitiv unde Bisericile şi instanţele care depind de ele luptă câteodată pentru a supravieţui, dar ea deschide şi noi posibilităţi de parteneriate şi coaliţii în favoarea păcii, dreptăţii şi salvării creaţiei.

10. Acest lucru a transformat viaţa ecumenică a Bisericilor. Pe când noi actori ecumenici importanţi nu sunt formal inseraţi în structurile existente, anumiţi membri ai familiei ecumenice nu se simt apreciaţi de ceilalţi. Multe organizaţii ecumenice noi au fost create, ne temem însă că toate aceste instanţe ecumenice nu mai sunt susţinute. Bisericile se plâng că există prea multe nivele de „apartenenţă”. O coordonare insuficientă din partea organismelor confesionale şi ecumenice poate conduce la o dedublare a eforturilor. Se pun întrebări referitoare la participarea şi la finanţarea mişcării ecumenice.

11. Structurile originare ale mişcării ecumenice au fost stabilite de decenii, pe când lumea şi Bisericile erau într-o situaţie foarte diferită. Lumea ne sfidează astăzi într-un mod pe care nu-l cunoşteam înainte.



Ecumenismul în sec. XXI


12. În aceşti ultimi ani, s-a discutat în diverse forumuri despre efectele transformării lumii asupra mişcării ecumenice. În noiembrie 2003 o consultare despre „reconfigurarea lumii ecumenice” care s-a ţinut la Antelias, în Liban, a subliniat importanţa acestor întrebări şi a cerut noi discuţii pentru a „revitaliza mişcarea ecumenică şi să determine ca noile structuri şi acţiuni să răspundă la realităţile schimbătoare ale lumii”. Pe această linie, întâlnirea de la Chavannes-de Bogis a urmărit studiul şi a căutat să găsească o nouă configurare sau o remodelare pentru a întări relaţiile şi structurile ecumenice ţinând cont de noile provocări menţionate în prealabil. Noul studiu al structurilor şi relaţiilor ecumenice actuale (Inventaire de l’Oikouméné), reflectările despre ecumenismul din sec. XXI, ambele documente editate de Consiliul Ecumenic al Bisericilor (2004) şi reacţiile Bisericilor la raportul Consultării de la Antelias (2003) au furnizat elemente preţioase pentru deliberările acestei consultări.

Recunoscând că orice discuţie despre structuri trebuie să se refere la valori şi la scopul mişcării ecumenice, s-a degajat perspectiva următoare:

13. Noi dorim ca mişcarea din sec. XXI să fie un spaţiu deosebit:

- unde tot mai mulţi creştini să fie împuterniciţi în opera de unitate creştină şi unde frăţia între Biserici să se întărească;

- unde o cultură deschisă şi cu spirit ecumenic să fie stimulată în viaţa cotidiană a oamenilor, acolo unde ei trăiesc, şi unde formarea ecumenică să fie o prioritate la toate nivelele vieţii Bisericii, de la nivel local la nivel mondial;

- unde spiritualitatea să fie baza vieţii comune a creştinilor şi unde, ca indivizi, Bisericile şi organismele, creştinii să poată să se roage împreună şi să se încurajeze a discerne voinţa lui Dumnezeu pentru vieţile lor.

- unde toţi, incluzând marginalizaţii şi excluşii, să fie primiţi în comunităţi deschise şi afectuoase;

- unde relaţiile bazate pe încredere mutuală să se întărească între toţi componenţii familiei ecumenice;

- unde orice creştin să fie susţinut în practicarea unei conduceri responsabile şi unde Bisericile şi organizaţiile creştine să fie mutual responsabile;

- unde diversitatea culturilor şi tradiţiilor să fie recunoscută ca o sursă de creativitate;

- unde să se manifeste înţelegere faţă de cei ce au convingeri religioase diferite şi unde să se încurajeze dialogul;

- unde tinerii sunt invitaţi să se asocieze şi să exercite o responsabilitate;

- unde concepţiile feminine ale Bisericii să fie împărtăşite;

- unde Ministerul Sănătăţii să pună în aplicare acţiuni umanitare;

- unde tămăduirea amintirilor să ducă la împăcare;

- unde împreună, să fim capabili să ne arătăm profetici în raport cu nedreptăţile şi violenţa lumii şi să riscăm să ne angajăm în favoarea dreptăţii şi păcii când Hristos ne cheamă;

14. Recunoaştem că multe întrebări ne divid încă şi trebuie să fie depăşite. Dar continuăm să sperăm că Duhul Sfânt ne va conduce la ţintă şi că într-o zi noi vom putea celebra împărtăşania împreună în semnul unităţii noastre.

15. Este urgent să avansăm spre o nouă configurare a mişcării ecumenice. Dificultăţile financiare ale multor Biserici presează mişcarea ecumenică de a reconsidera modul său de funcţionare. Dar necesităţile unei lumi în evoluţie cer de asemenea un program comun care permite energiilor colective să se unească pentru a lucra la tămăduirea lumii. Mai mult, se face simţită nevoia unor instrumente mai eficace de căutare a unităţii creştine, ţinând cont de evoluţia creştinismului.

16. O nouă configuraţie a mişcării ecumenice va necesita ca noile Biserici şi organizaţii să se transforme. Avem nevoie de structuri mai puţin rigide, mai suple şi care ne duc la o dezvoltarea mai mare a iniţiativelor de colaborare. Dincolo de structuri, căutăm să modificăm modul nostru de a lucra şi a găsi ocazii mai creative şi mai novatoare în munca în comun.

17. Participanţii au formulat dorinţa ca Forumul creştin mondial să permită o lărgire a mişcării ecumenice. Colaborarea în domeniile diaconiei şi ale misiunii a părut o modalitate de a întări relaţiile între Bisericile penticostale şi celelalte.

Oricare ar fi noua configuraţie, Consiliul ecumenic al Bisericilor are un rol esenţial de jucat pentru a favoriza, aduna, coordona şi stimula Bisericile şi organizaţiile interne în mişcarea ecumenică.

18. Paragraful următor prezintă recomandările specifice făcute Bisericilor, Consiliului ecumenic al Bisericilor, organizaţiilor ecumenice regionale şi comisiilor naţionale ale Bisericilor, comunităţilor creştine mondiale, organizaţiilor specializate.





Yüklə 2,8 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   2   3   4   5   6   7   8   9   ...   61




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2020
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə