F r a n t a-indrumar afaceri 2010
Yüklə 423,18 Kb.
|
|
F R A N Ţ A ÎNDRUMAR DE AFACERI 2010CUPRINS 1. Informaţii generale 2. Situaţia economică a Franţei 2.1 Aspecte de atractivitate economică 2.2 Resurse naturale 2.3 Indicatori macro – economici 2.4 Agricultura franceză 2.5 Comerţul exterior al Franţei 3. Elemente de risc comercial şi de perspectivă economică în Franţa 3.1 Riscul de ţară 3.2 Previziuni indicatori economici 2010 3.3 Atuurile Franţei 3.4 Puncte slabe 4. Modalităţi de implantare comercială în Franţa 5. Legislaţia muncii în Franţa 6. Fiscalitatea întreprinderilor în Franţa 7. Ajutoare publice pentru investiţii in Franţa 8. Aspecte privind promovarea exporturilor româneşti în Franţa 9.1 Facilităţi vamale 9.2 Relaţii financiare şi bancare româno-franceze 9.3 Elemente de analiză sectorială 9.4 Modalităţi şi instrumente de plată folosite în Franţa 9. Schimburile comerciale româno-franceze 10. Cooperarea economică şi investiţiile franco-române ANEXE: I. Structura Gruvernului francez II.Manifestări expoziţionale organizate în Franţa III. Franţa – lista meseriilor deschise pentru lucrători din România IV. Coordonate contact organisme româneşti din Franţa V. Adrese utile Internet în Franţa 1. INFORMAŢII GENERALE
din care : - pământ : 545.630 km²
Franţa este formată din 22 de regiuni, împărţite în 96 de departamente, la care se adaugă alte teritorii dependente : Guadelupa, Martinica, Guyana Franceză, Réunion, Polinezia Franceză, Noua Caledonie, Wallis, Mayotte, St.Pierre, Miquelon, etc.
Preşedintele Franţei este Nicolas SARKOZY, care a preluat funcţia la 16 mai 2007 pentru un mandat de 5 ani, fiind susţinut în alegerile legislative de partidul UMP (Union pour le Mouvement Populaire). Funcţia de Prim-ministru este deţinută, începând cu data de 18 mai 2007, de François FILLON. Componenţa Guvernului francez este prezentată în Anexa I.
Alegerile regionale din martie 2010, au adus confirmat pozitia forţelor de stânga care detin preşedintia consiliilor regionale în 21 de regiuni, din cele 22 cât există în Franţa metropolitană.
2. SITUAŢIA ECONOMICĂ A FRANŢEI 2.1. Unele aspecte de atractivitate economică Franţa atrage prin dimensiunea si dinamismul pe termen lung al pieţei sale, prin calitatea şi productivitatea forţei de munca, prin densitatea şi eficienţa infrastructurii. În schimb, punctele slabe sunt determinate de constrângerile administrative şi costurile sociale şi fiscale ridicate. Franţa este a 5-a putere economică din lume şi a 2-a în Europa, cu un PIB de 1 950,1 miliarde de euro în 2008. In 2009, PIB a suferit o contractie de 2,6%. Franta este al 5-lea exportator mondial de servicii si al 5-lea importator din lume. Ponderea Franţei în schimburile comerciale mondiale a fost de circa 3,7% în 2009. Franţa este prima destinaţie turistică din lume, cu peste 78 milioane de vizitatori. Printre cele mai mari 500 de mari întreprinderi din lume, figurează şi 40 de întreprinderi franceze. Atragerea de întreprinderi străine şi de capitaluri în Franţa Stocul investiţiilor străine directe în Franţa la sfârşitul anului 2007 se ridica la 645,6 miliarde de euro faţă de 578,7 miliarde de euro la finele anului 2006. În 2007, principalii şapte investitori străini în Franţa au fost: SUA (109,5 miliarde de euro, pondere de 23,0% din stoc total de investiţii), Marea Britanie (86,8 miliarde de euro, pondere 18,2%), Olanda (59,5 miliarde de euro, pondere 12,5%), Germania (57,8 miliarde de euro, pondere 12,1%), Elveţia (32,5 miliarde de euro, cota de 6,8%), Belgia (25,1 miliarde de euro, pondere 5,3%) şi Italia (19,3 miliarde de euro, cota 4,0%). Fluxul de investiţii străine directe în Franţa a scăzut cu 13% în 2008, ajungând la 66,3 miliarde de euro comparativ cu 75,9 miliarde de euro în 200. Franţa a ocupat locul 2 în lume, după SUA, ca ţară de destinaţie a investiţiilor străine. Stocul investiţiilor directe străine în Franţa a fost de crica 712 miliarde de euro la finele anului 2008. În schimb, in 2009, fluxurile de investitii directe străine în Franţa au fost în scădere mare, ajungând la circa 60 miliarde de dolari, ocupand locul 3 dupa SUA si China . In Franta, sunt inregistrate 22 800 de intreprinderi straine. Franţa face parte din zona euro, iar Parisul se înscrie printre cele mai atractive pieţe financiare din lume. Astfel, Capitala Franţei este prima piaţa financiară a zonei euro şi a doua piaţă de primire a instituţiilor financiare internaţionale (46% din capitalizarea de piaţă este deţinută de instituţii financiare internaţionale).
În 2007, principalele destinaţii ale investiţiilor străine franceze au fost SUA şi ţările Uniunii Europene. Primele şapte locuri de destinaţie a investiţiilor franceze în 2007 au fost ocupate de: SUA (146,3 miliarde de euro, pondere de 16,7% din stoc total de investiţii), Marea Britanie (126,6 miliarde de euro, pondere 14,4%), Olanda (105,8 miliarde de euro, pondere 12,1%), Belgia (92,8 miliarde de euro, pondere 10,6%), Germania (70,8 miliarde de euro, pondere 8,1%), Italia (41,1 miliarde de euro , cota 4,7%) şi Spania (36,0 miliarde de euro, cota 4,1%). Cu cele 136,8 miliarde de euro investiţi franceze în străinătate în 2008, în progresie (+11%) după 123,5 miliarde de euro investiţi în 2007, Franţa a ocupat în 2008, locul al 3-lea pe plan mondial, după Statele Unite ale Americii şi Marea Britanie. Stocul investiţiilor străine franceze în străinătate a fost de circa 1004 miliarde de euro la finele anului 2008.
Peste 30.000 de întreprinderi franceze au investit în străinătate. Dinamismul pieţii interne Cu un Produs Intern Brut în creştere de la an la an, cu excepţia anului 2009 (-2,6% contractie a PIB, pe fondul crizei economice şi financiare), Franta se remarcă printr-o lungă tradiţie industrială, numărând astăzi peste 2,5 milioane de întreprinderi. O strategie pe termen lung a permis constituirea unor veritabile sectoare de excelenţă, capabile să facă faţă competiţiei internaţionale: industria agro-alimentară, industria automobilului, aeroanutica sau telecomunicaţiile. Se pot cita câteva grupuri franceze care sunt renumite în întreaga lume: L’Oreal, numărul 1 în lume în domeniul produselor cosmetice, Saint-Gobain, primul producător mondial de materiale de construcţii, Danone, lider mondial la produsele lactate proaspete, şi LVMH, în fruntea sectorului produseleor de lux. La acestea, se adaugă Michelin (pneuri), Carrefour (marea distribuţie), Total (produse petroliere) sau Dassault Aviation. Resurse umane Populaţia are tendinţa să crească mai rapid în Franţa comparativ cu majoritatea ţărilor industrializate. La orizontul anului 2050, conform unei proiecţii demografice a Institutului Naţional de Statistică şi Studii Economice, populaţia franceză ar putea atinge 70 milioane de locuitori. Calificarea forţei de muncă şi puternica sa productivitate sunt recunoscute de anchetele în rândul investitorilor. Cercetare şi inovaţie Sectoarele cele mai importante cărora li se alocă fonduri pentru cercetare şi dezvoltare sunt: aeronautică, industria automobilului, industria farmaceutică, radiocomunicaţiile, materiale pentru transporturi, instrumentele de precizie. Franţa aplică o politică ambiţioasă de dezvoltare a polilor de competitivitate (clusters), care reunesc institute de cercetare, unverstităţi şi întreprinderi în 71 de locaţii. Franţa se clasează pe locul 2 în lume în ceea ce priveşte brevetele depuse şi pe locul 4 în lume pentru efortul de R&D. Infrastructura Pe ansamblu, Franţa se caracterizează prin calitatea, densitatea şi eficacitatea infrastructurilor de transport. Dispunând de circa 11 000 kilometri de autostrăzi, cca 1 milion de kilometri de drumuri, 2 000 kilometri de linii de cale ferată de mare viteză (TGV), cea mai are din Europa, şi 6 aeroporturi internaţionale, Franţa este perfect „irigată” de una din cele mai performante reţele de infrastructuri din lume. Investitorii străini pot conta, de asemenea, pe infrastructuri energetice şi de telecomunicaţii performante şi competitive (Internet cu debit foarte mare).
In anul 2007, agricultura asigura 805 000 locuri de munca, la norma intreaga. Ramura « Agricultura, vanatoare si pescuit » reprezinta 3,1% din populatia activa a Frantei. In aval, industria agroalimentara (IAA) avea in 2007 un efectiv de 640 000 persoane, de doua ori mai multe ca in industria autoturismelor. In total, agricultura si IAA detin 6 % din totalul fortei de munca din Franta.
Populatie activa totala 28 Din care :
(Sursa : Eurostat) Teritoriul – 16% din terenul agricol european Franta dispune de o suprafata cultivabila importanta, aproape de 30 de milioane de hectare, adica cu putin sub jumatatea suprafetei totale a teritoriului. Terenurile cultivabile, situate de o parte si de alta a paralelelei 45 latitudine nordica, permit o mare diversitate a productiei. Suprafata medie a exploatatiilor agricole in anul 2007 (in ha) Franta 52,1 UE, 25 SM 16,8 UE, 27 SM 12,6 Républica Ceha 89,3 Danemarca 59,7 Anglia 53,8 (Source : Eurostat) Intreprinderile – peste 500 000 de unitati mici cu dominanta familiala In timp ce activitatea economica franceza se concentreaza intr-un mic numar de intreprinderi mari, agricultura franceza ramane apanajul intreprinderilor mici cu dominanta familiala. In marea majoritatea a exploatatiilor agricole franceze, conducatorul exploatatiei lucreaza singur, cu ajutorul punctual al salariatilor sau membrilor familiei sale. IMM-urile sunt sursa de locuri de munca in societatile europene si franceze, iar agricultura joaca in acesta urzeala, un rol de prim ordin. Productia – Prima tara producatoare agricola a Uniunii Europene In 2007, Uniunea Europeana a produs 331 miliarde de euro de produse agricole brute (net ransformate). Franta a contribuit cu 20% din acest total, cu o productie cifrata la 62 de miliarde €. In plan global, Franta este primul producator agricol european, chiar daca acest loc variaza in functie de diversele productii.
Pondere Loc Grau si alac 30 % 1 Porumb, boabe 29 % 1 Oleaginoase (inclusiv seminte) 29 % 1 Fructe 13 % 3 Légume proaspete 11 % 3 Vin 52 % 1 Bovine 27 % 1 Porcine 10 % 3 Pasari 19 % 1 Lapte 15 % 2 (Sursa : Conturile agriculturii - Eurostat) Comertul exterior – Sectorul agroalimentar, o valoare sigura pentru Franta In anul 2008, soldul pozitiv al balantei comerciale in produse agroalimentare a fost de 9,3 miliarde €. Exporturile de produse agroalimentare constituie un atu considerabil pentru Franta. Excedentul agroalimentar este unul dintre cele mai ridicate din aparatul comercial francez.
Industria agroalimentara 9,3 Produse énergétice -58,1 Produse prelucrate -18,9 Total FOB/FOB* -55,7
Dupa scaderea puternica din primul trimestru si cea moderata din al doilea, reluarea s-a articulat in trimestrul al treilea (+5,3 %), sustinuta in special de situatia buna a vanzarilor de autoturisme si bunuri intermediare. Acestea sunt insa fragile. Doar exporturile de produse farmaceutice raman dinamice in anul 2009 (+8,2 %). Pe o curba descendenta au evoluat si importurile, care prezinta un profil trimestrial asemanator celui al exporturilor. Achizitiile au revenit incepand din al treilea trimestru 2009 (+1,3 %), iar relansarea s-a accentuat in al patrulea trimestru (+5,3 %), in special pentru autovehicule, informatica si electronica, produse metalice si echipamente electrice. Importurile de produse farmaceutice se majoreaza cu 13,3 % in medie pe an (dupa +7,8 % in 2008). Datorita, mai ales, a unui prêt mediu anual inferior cu o treime celui din 2008, importurile energetice se reduc in 2009, conducand la o reducere a facturii energetice de 19,1 miliarde €, ceea ce explica imbunatatirea deficitului global al comertului exterior. Schimburile cu UE scad in anul 2009 cu -19,5 % in medie, fata de -0,3 % in 2008. Exportul catre terte tari cunosc o reducere medie de 13,6 % in medie in 2009, din cauza declinului accentuat de la inceputul anului si in ciuda timidei redresari din trimestrele 2 si 3. Doar vanzarile catre Orientul Mijlociu si Apropiat au ramas dinamice (+5,2 % in 2009, dupa +7,6 %).
In 2009, importurile provenind din Uniunea Europeana au scazut, in medie, cu -18,1 %, fata de o crestere de 3,1 % in 2008. Reluarea importurilor a fost, totusi, relativ sustinuta in cursul ultimelor doua trimestre (+4,6 % si +6,1 %). Importurile din terte tari au scazut cu -17,2 %, in medie, in anul 2009, fata de o crestere de 9,1 % in 2008. Dupa un reviriment semnificativ la inceputul anului, importurile din tarile terte au ramas intr-o tonalitate negativa in urmatoarele doua trimestre, inainte sa se revigoreze in sfarsit de an.
Anul 2009 a fost marcat de criza si de o contractie fara precedent a comertului exterior (-13% in volum), care s-a tradus printr-o restrangere a cererii mondiale adresate Frantei, de acelasi ordin de marime, ceea ce a facut ca schimburile comerciale externe ale Frantei sa fie afectate pe masura. Ca urmare, in domeniul bunurilor si valorilor, valoric, exportul francez a scazut cu 17 %, iar importul cu 18 %. In volum, exporturile de marfuri franceze s-a restans in aceeasi proportie cu cererea mondiala adresata Frantei, adica de ordinul a 13%. In ceea ce priveste serviciile, valoric, statisticele evidentiaza un recul mai putin pronuntat al exporturilor (-9%) si importurilor (-7%). In aceste conditii, in anul 2009, deficitul comercial s-a redus substantial pentru a se cifra la 43 miliarde €, dupa 55,4 millarde € cat fusese in anul 2008. Acest recul a fost determinat, in special, de scaderea facturii energetice, strans legata de scaderea pretului petrolului in comparatie cu preturile anilor precedenti. In afara energiei, soldul balantei comerciale s-a degradat cu 4,8 miliarde €, un ordin de marime care reflecta, inainte de toate, faptul ca Franta a rezistat crizei mai bine decat principalii sai parteneri, Germania, Italia si Spania. Concomitent, fluxul investitiilor internationale directe in Franta s-a restrans cu 15%, in timp ce investitiile directe franceze in strainatate s-au diminuat cu 11%.
Comertul mondial, cunoscand relansarea incepand din trimestrul al treilea, a catalizat relansarea economica, acesta ameliorare, intervenita intr-un context global de disipare a tensiunilor pe pietele financiare, bazandu-se pe trei elemente : revirimentul comertului cu Asia, petrecut la inceputul anului 2009 si, in special, importurile chinezesti care au contribuit, pe scara larga, la redresarea comertului mondial ; unele masuri intreprinse in cadrul planurilor guvernamentale de relansare economica, dupa modelul primei de casare ; miscarea de reducere a stocurilor, care contribuise substantial la degradarea situatiei, a slabit, sustinand cresterea pe termen scurt. In aceste conditii, evolutiile comertului exterior al Frantei au fost mai favorabile in trimestrele al doilea si al treilea, contribuind efectiv la iesirea tarii din recesiune, cu exporturi crescand mai accentuat decat importurile. Cu exceptia energiei, Franta si-a cvasi-stabilizat soldul commercial in trimestrula al treilea datorita importantelor livrari de echipament aeronautic si spatial. Trimestrul al patrulea a inregistrat o revenire a comertului international la ritmuri de crestere mai obisnuite, cu exporturi in recul usor, rezultat prin raport cu vanzarile exceptionale din trimestrul ala treilea si ca urmare a aplicarii masurilor de relansare luate de guvenrele unor parteneri comerciali ai Frantei. Totodata, marile contracte de echipamente civile destinate tarilor emergente au progresat substantial in trimestrula al patrulea, dupa un debut de an foarte dificil din cauza crizei.
Desi cei mai recenti indicatori conjuncturali confirma ameliorarea situatiei economice mondiale, in special a industriei prelucratoare, iar in 2010 pietele financiare ar urma sa se normalizeze iar comertul mondial sa se intensifice, o serie de factori induc ideea unei relansari graduale : activitatea mondiala ar putea fi moderata de iesirea progresiva din dispozitivele de relansare si caracterul temporar al miscarii de restocare din al doilea trimestru. In acest conext de relansare fragila, schimburile externe ale Frantei, atat la import cat si la export, ar trebui sa se reaseze pe o evolutie ascendenta in 2010:
Pentru a beneficia de relansarea economica, in special in relatie cu tarile emergente, intreprinderile franceze vor putea sa se sprijine pe instrumentele elaborate in anul 2009 : politica de acoperire a riscurilor prin intermediul COFACE, garantia publica pentru asigurarea creditului (programele CAP si CAP export), extinderea campului de interventie a asigurarii activitatilor de prospectare, consolidarea masurilor de asistare a intreprinderilor la international (prin intermediul Ubifrance si Oseo). Suprimarea taxei profesionale si dezvoltarea creditului impozitului de cercetare vor contribui, de asemenea, la imbunatatirea competitivitatii firmelor franceze. 3. ELEMENTE DE RISC COMERCIAL ŞI DE PERSPECTIVĂ ECONOMICĂ 2010 ÎN FRANŢA 3.1 Riscul de ţară Conform notării standard @ rating efectuate de COFACE pentru anul 2010, Franţa este încadrată ca risc de ţară, pe termen scurt, în clasa A2 « Situaţia politică şi economică este favorabilă şi mediul de afaceri poate să prezinte câteva lacune. Probabilitatea medie a unor derapaje de plată este puţin ridicată». În 2009, Franţa a rezistat presiunii crizei economice datorită unei politici bugetare exapnsioniste. Astfel consumul gospodăriilor a fost sprijinit prin intermediul amortizoarelor sociale (indemnizaţii de şomaj) şi prin ponderea importantă a sectorului public. Creşterea economică a avut de suferit în 2009, înregistrînd o diminuare cu 2,6% a PIB. 3.2 Previziuni economice 2010 Legea finanţelor rectificata pe 2010 prevede o creştere a PIB francez de 1.4% în 2010 şi un deficit bugetar record, peste limita Tratatului de la Maastricht (-8,2% din PIB, adică cca 149 miliarde de euro). Gospodăriile vor limita cheltuielile în 2010. Puterea lor de cumpărare care a crescut cu 2,5% în 2009, va scade la 0,6% în 2010 odată cu micşorarea transferurilor publice şi a salariilor, în timp ce produsele energetice vor conduce la o uşoară creştere a preţurilor de consum. Rata de economisire se va stabiliza la un nivel ridicat (16,6% din venitul disponibil), răspunzând astfel neliniştilor legate de creşterea şomajului care va adtinge cca 10% din populaţia activă. Investiţiile imobiliare rămân relativ reduse până la sfîrşitul anului 2010, creditele pentru locuinţe se vor reamorsa către finele anului 2010, cu un uşor redemaraj după doi ani de incetinire. Rata slabă de utilizare a capacităţilor de producţie (73% în septembrie 2009) şi scăderea profiturilor vor constrânge întreprinderile să frâneze investiţiile lor. Căderea exporturilor a fost amortizată de aplicarea unor măsuri de către unele ţări europene (Franţa, Germania, et.c) pentru susţinerea industriei automobilului. Încetarea acestor măsuri, cuplată cu previziunile slabe de creştere economică în UE, nu va favoriza o relauare susţinută a exporturilor (o creştere de numai 2,8% prevăzută în Franţa). Deficitul balanţei de plăţi curente va rămâne stabil (-2.2% din PIB). Planul de relansare aplicat de Guvern (1,2% din PIB) a afectat finanţele publice. Poltica budgetară va rămâne pe ansambl expansionistă, permitând a compensa prudenţa gospodăriilor şi întreprinderilor. Deficitul public se va adânci în 2010 (-8,2% din PIB). De asemenea, datoria publică va creşte la 85,6% din PIB. Cresterea incidentelor de plata. Incidentele de plată au crescut la +23% pe 12 luni, pe perioada august 2009-august 2008. După luna august 2009, ritmul incidentelor de plată s-a mai domolit, însă violenţa deteriorării arată fragilitatea financiară a întreprinderilor, în particular a întreprinderilor mici şi mijlocii. Printre sectoarele care trebuie supravegheate, in mod particular, în 2010, notăm: transportul rutier, construcţia de locuinţe noi şi case individuale, subfurnitura în industria automobilului, industria mecanică, industria hârtiei şi cartonului, distribuţia de servicii de telecomunicaţii şi industria textilă şi îmbrăcăminte. Principalii indicatori economici prognozaţi pentru 2010 sunt: - Creşterea PIB : +1,4% - Consumul privat : +1,2% ; - Investiţiile intreprinderilor: -3,8 % ; - Exporturile : +2,8%; - Rata şomajului : cca 10,0% din populaţia activă; - Rata dobânzii pe termen scurt : 2,7% ; - Deficitul public: -8,2% din PIB; - Datoria publică: 86,6 % din PIB. 3.3 Atuurile Franţei
3.4 Punctele slabe
4. MODALITĂŢI DE IMPLANTARE COMERCIALĂ ÎN FRANŢA
Alegerea structurii de implantare depinde de scopul pe care il urmareste firma straina si de gradul de autonomie pe care doreste sa il aiba noua structura in raport cu societatea mama. I.1 Solutii temporare de implantare Daca se doreste o prospectare a pietei franceze, exista posibilitatea alegerii unui salariat sau a deschiderii unui birou de legatura. I.1.1 Biroul de legatura (bureau de liason): o implantare comerciala fara activitate comerciala Exista posibilitatea recrutarii sau trimterii unui salariat in Franta pentru a reprezenta societatea straina prin intermediul unui birou de legatura (sau de reprezentare). Biroul de legatura poate realiza numai activitati necomerciale: activitati de prospectare, de publicitate, de informare, de stocaj sau orice activitate care are un caracter pregatitor sau auxiliar. Biroul nu are autonomie juridica. El nu este supus la plata impozitului pe societati sau TVA. In schimb, el trebuie sa plateasca anumite taxe locale si taxele pe salarii. Inmatricularea unui birou de legatura nu este ceruta, insa este necesara atunci cand angajeaza mai multi salariati in Franta. I.1.2 Reprezentantul comercial – daca se doreste dezvoltarea unei activitati comerciale Reprezentantul comercial este un salariat al societatii straine (cadru comercial) care viziteaza clientela uneia sau mai multor societati, intr-un sector geografic determinat. El identifica clienti potentiali, propunandu-le bunuri si servicii. I.1.3 Agentul comercial Societatea straina poate sa recurga la un agent comercial care, in calitatea de profesie independenta, este un mandatar, persoana fizica sau societate. Agentul comercial are misiunea de a negocia si eventual de a semna contracte de vanzare, cumparare, locatie sau prestari de servicii in numele si pentru contul societatii straine (mandantul). Recugerea la un agent comercial este privilegiata de IMM-uri caci este un mijloc suplu si putin oneros de a face cunoscute produsele sale pe piata franceza. I.2 Implantare durabila Crearea unei sucursale sau filiale este necesara pentru exersarea unei activitati industriale si comerciale in Franta pe baza unei reprezentari permanente, principale sau secundare. I.2.1 Sucursala-formula cea mai simpla Sucursala permite o prima implantare a unei societati straine pentru exersarea unei activitati comerciale. Sucursala este condusa de un reprezentant legal, ea functioneaza ca o agentie care depinde de sediul societatii straine. Sucursala poate sa indeplineasca toate activitatile unei intreprinderi industriale si comerciale, insa ea nu are autonomie juridica, insa angajeaza societatea straina pentru toate actele sale. Astfel, in caz de dificultati financiare sucursala angajeaza indefinit si solidar societatea straina la plata datoriilor sale. Sucursala este supusa la plata impozitului pe societati si la plata TVA. Inmatricularea unei sucursale este obligatorie. I.2.2 Crearea unei filiale, societate de drept francez, dotata cu personalitate juridica, ofera avantaje:
Filiala are personalitate juridica prin inmatricularea sa la Registrul Comertului si Societatilor. Filala este supusa platii impozitelor si taxelor in vigoare.
In Franta, formalitatile au fost considerabil scurtate si ansamblul procedurii poate fi efectuat pe cale electronica. II.1 Ghiseul unic – centrul de formalitati intreprinderi Ansamblul formalitatilor de creare se efectueaza prin ghiseul unic : Centrul de Formalitati Intreprinderi. Ghiseul transmite, in locul intreprinderilor, toate documentele dosarului de creare, modificare sau incetare a activitatilor la administratiile respective:
Costul formalitatilor admnistrative de creare a societatii sunt de circa 85 de euro, la care se adauga costul anuntului in jurnalul de anunturi legale (circa 230 de euro). Termen de creare a societatii: cateva zile. Anumite formalitati nu sunt in sarcina Centrelor de Formalitati Intreprinderi:
Alegerea formei juridice a unei societati antreneaza anumite consecinte juridice, fiscale, patrimoniale si sociale. III.1 Societatile pe capital –forma cea mai utilizata in Franta Cele mai utilizate sunt:
SARL si SAS pot fi create cu un singur asociat (SAS Unipersonnelle sau EURL) in timp ce SA are nevoie de sapte asociati. SA este forma cea mai elaborata in dreptul francez, putand face apel la economiile populatiei. SAS (SASU) este structura cea mai recenta in dreptul francez, forma foarte nimerita pentru un holding si pentru o societate straina care doreste sa detina 100% din filiala sa. In luna februarie 2010, a fost elaborat proiectul legii privind crearea Entreprise Individuelle à Responsabilité Limitée –EIRL.
IV.1 Solutii de domiciliere temporare
IV.2 Solutii de domicilere durabile
IV.3 Formule de proprietate
5. LEGISALŢIA MUNCII ÎN FRANŢA Conditii privind angajarea cetatenilor din noile state membre UE, inclusiv Romania Pe durata perioadei tranzitorii, cetatenii din noile state membre (NSM) raman supusi obligatiei de a obtine o autorizatie de munca. Pentru recrutarea unui salariat strain, in functie de rezidenta cetateanului strain - instalat deja in Franta sau nu- orice angajator francez - intreprinderi, asociatii, colectivitati teritoriale, spitale publice, institutii de invatamant private sau publice, persoane particulare pentru munci la domiciliu - urmeaza una din cele doua proceduri reglementate de lege :
Un angajator nu poate sa introduca un strain fara acordul prealabil al administrartiei franceze si nici sa angajeze un strain fara autorizatie de lucru. a) Procedura de schimbare de statut - cetateanul strain este deja instalat in Franta Angajatorul trebuie sa se asigure ca strainul se afla in posesia unei autorizatii de munca care sa-i permita ocuparea postului in care doreste sa-l angajeze. In caz negativ, cetateanul strain trebuie se se adreseze prefecturii pe raza careia are domiciliul, pentru a solicita o schimbare de statut si a obtine autorizatia de munca. Pentru a se asigura de existenta autorizatiei de munca a strainului pe care doreste sa-l angajeze, angajatorul adreseaza prefecturii de departament unde are sediul intreprinderea, o scrisoare datata, semnata, recomandata cu aviz de primire, la care anexeaza copia documentului in cauza; prefectul notifica raspunsul prin curier, in termen de doua zile lucratoare de la data primirii scrisorii recomandate. In lipsa raspunsului, obligatia angajatorului este considerata ca indeplinita. b) Procedura de introducere - cetatenul strain nu este instalat in Franta Angajatorul initiaza procedura de introducere a salariatului strain adresand o cerere Directiei Departamentale de Munca si Formare profesionala (DDTEFP) in raza careia se afla; cererea trebuie insotita de diferite documente justificative, de un contract de munca « de introducere » si, daca este cazul, de o declaratie privind asigurarea unei locuinte colective pentru strain. Autorizatiile de munca eliberate in cadrul procedurii de introducere sau de schimbare de statut impun plata de catre angajator a unei redevente la Oficiul Francez al Imigratiei si Integrarii (Office français de l'imigration et l'intégration – OFII). Pe durata perioadei tranzitorii, cetatenii din NSM vor primi un titlu unic, care tine loc atat de autorizatie de munca, cat si de permis de sedere ; titlul unic este eliberat pentru durata contractului de munca sau, daca durata angajamentului este egala sau superioara la 12 luni, titlul se elibereaza pentru o durata de 5 ani. Autorizatia de muncă nu este obligatorie pentru cetăţenii din NSM care sunt detasati temporar in Franta si sunt salariati ai unei intreprinderi stabilite in tara de origine.
Pentru ocuparea unui post într-una dintre cele 150 de meserii deschise şi cetăţenilor români, se menţine necesitatea obţinerii unei autorizaţii de muncă, dar situaţia ocupaţională nu mai este opozabilă, criteriu care stătea la baza majorităţii refuzurilor autorizaţiei de muncă. Lista celor 150 de meserii este prezentata in anexa III. Angajatorii trebuie însă să plătească taxele şi redevenţele datorate la OFII Oficiul Francez al Imigratiei si Integrarii (contribuţie şi rambursare forfetară). Verificarea cererilor de eliberare a autorizaţiei de muncă revine serviciilor de forţă de muncă străină din direcţiile locale de muncă, ocupare şi formare profesională (DDTEFP). În cazul unei decizii favorabile eliberării unei autorizaţii de muncă, pentru un contract de muncă încheiat pentru mai mult de 3 luni, ANAEM, informată de DDTEFP, convoacă lucrătorul pentru o vizită medicală, după care i se eliberează sau nu autorizaţia. Lucrătorul merge la prefectură cu autorizatia, pentru a obţine un titlu de şedere. In cazul contractului încheiat pentru mai puţin de 3 luni, se eliberează o autorizaţie provizorie de muncă din momentul în care contractul este vizat favorabil de către DDTEFP. Apoi contractul este transmis angajatorului (pentru sezonieri, contractul de muncă vizat ţine loc de autorizaţie provizorie de muncă). Oricare va fi meseria pentru care se optează, celelalte condiţii prevăzute de legislaţie rămân aplicabile şi vor fi verificate de direcţiile provinciale (locale) de muncă, ocupare şi formare profesională, mai ales cele privind egalitatea de tratament (în special salarizarea) şi cele de legislaţie socială (plata îndatoririlor sociale) de către firma interesată de recrutarea unui cetăţean român. Când o cerere pentru autorizaţia de muncă se referă la un loc de muncă ce nu e vizat de circulara nr. DPM/DMI2/2006 din 29 aprilie 2006 referitoare la autorizaţiile de muncă eliberate resortisanţilor din noile state membre ale UE pe durata perioadei tranzitorii, analizarea cererii se realizează după condiţiile obişnuite de drept comun, opunând situaţia ocupaţională atunci când situaţia locală a pieţei muncii este degradată cu privire la, pe de o parte, informaţiile statistice deţinute de direcţia locală de muncă, ocupare şi formare profesională şi ANPE şi, pe de altă parte, de dificultăţile eventuale întâlnite de către angajator când furnizează acest loc de muncă. Orice străin care se află legal pe teritoriul francez poate cere o autorizaţie de muncă în cadrul unui schimb al statutului, care va fi examinat conform aceloraşi criterio ca cele aplicabile procedurii de introducere. Criteriile de eliberare a autorizaţiei de muncă Articolul R.341-4 din Codul muncii francez enumeră 4 criterii principale în baza cărora cererea de autorizaţie de muncă trebuie să fie examinată şi care pot justifica un refuz, şi anume: - situaţia ocupaţională din sectorul în care se desfăşoară activitatea ; - condiţiile de aplicare a legislaţiei sociale de către angajator ; - condiţiile de lucru şi salariul oferit lucrătorului străin ; - dispoziţiile luate de angajator în ceea ce priveşte cazarea lucrătorului. Situaţia ocupaţională este opozabilă tuturor resortisanţilor din ţările terţe care îşi doresc să exercite o activitate salarială în Franţa, fără excepţii. Costul autorizaţiei de muncă Străinul admis pe piaţa muncii în Franţa trebuie să achite 55 euro pentru reînnoirea autorizaţiei de muncă („taxă de reînnoire”), când aceasta ia forma unei cărţi de şedere, a unei cărţi de sejur temporar/certificat de rezidenţă cu menţiunea „viaţă privată şi familială” sau „salariat”. În cazul unui contract de durată determinată, angajatorul trebuie să achite 168 euro în concept de redevenţă forfetară. În cazul unui contract pe durată nedeterminată, trebuie să achite o redevenţă şi o contribuţie forfetară de 893 euro (744 euro contribuţie forfetară +168 euro) dacă salariul lunar brut este mai mic sau egal cu 1.525 euro şi 1.612 euro (1.444 euro contribuţia forfetară +168 euro) dacă salariul lunar brut este mai mare de 1.525 euro.
Detaşarea salariaţilor români în Franţa după 1 ianuarie 2007 PENTRU ANGAJATORI Antreprenorii pot detaşa lucrători în Franţa în următoarele scopuri: - pentru a realiza prestări de servicii în cadrul unui contract comercial încheiat cu un client (ex: executarea de lucrări de construcţii a unei clădiri industriale sau a unui vapor, munci de pomicultură sau prezentarea unui spectacol de către o trupă de artişti…) - pentru a-i pune la dispoziţia unei întreprinderi deja instalate în Franţa şi care aparţine aceluiasi grup (ex: detaşarea cadrelor pentru o misiune de resurse umane sau expertiză financiară) Condiţiile în care se poate realiza detaşarea lucrătorilor români În conformitate cu principiile comunitare, dreptul francez subordonează detaşarea unor set de 3 condiţii: - Firma din România trebuie să aibă o activitate efectivă în ţara de origine; - Detaşarea trebuie să rămână temporară şi limitată duratei prestaţiilor; - Salariaţii societăţii din România trebuie să păstreze pe durata detaşării o legătură de subordonare juridică cu firma românească;. Condiţiile de mai sus se aplică in cazul: - Punerii la dispoziţie fără scop lucrativ într-o altă firmă franceză aparţinând grupului antreprenorului român. - Prestării de servicii în scop lucrativ care corespund unui aport de tehnicitate, de competenţe sau de cunoştinţe specifice firmei din România. În schimb, prestarea de servicii în scop lucrativ care constă doar în a punerea salariaţilor la dispoziţia unei întreprinderi instalate în Franţa se supune altor condiţii şi legislaţiei specifice „muncii temporare”. Formalităţi la Administraţia Franceză Declararea detaşării, pe foaie albă, în limba franceză, la administraţia muncii indicândându-se: - Numele, motivul social, forma juridică a întreprinderii din România şi referinţele înmatriculării sale la… (desemnarea registrului profesional al ţării de origine) - Identitatea reprezentantului legal al întreprinderii româneşti şi cea a reprezentantului său din Franţa - Adresa locului de prestare, durata previzibilă, numele, naţionalităţile salariaţilor detaşaţi şi data angajării lor. Declaraţia detaşării prevăzută de majoritatea statelor SEE trebuie să fie adresată înainte de începerea lucrărilor la direcţiile provinciale de muncă, ocupare şi formare profesională (DDTEFP) din provincia unde se va desfăşura activitatea. Obligaţiile sociale ale firmei româneşti cu privire la salariaţi Pe durata detaşării salariaţilor în Franţa se aplică legislaţia franceză. Câteva reguli esenţiale: - Pe perioada detaşării, să se respecte salariul minim instituit în Franţa Salariul legal minim brut pe oră este 8,86 euro de la 1 ianuarie 2010. Acesta se reevalueaza permanent, cel puţin o dată pe an. Orele de lucru efectuate peste 35 ore pe săptămână sunt ore suplimentare plătite cu taxe majorate. Există totuşi reguli particulare conform activităţilor şi acordurilor colective. - Aplicarea legii franceze privind durata programului de lucru şi pe durata pauzelor - Garantarea normelor franceze referitoare la igienă, securitate, sănătate a lucrătorilor cât şi a dispoziţiilor în materie de medicină a muncii - Aplicarea echivalentului legii franceze în ceea ce priveşte concediul plătit. Legea franceză permite anumite derogări. - Conform Regulamentului European 1408/71 de la 14 iulie 1971, afilierea salariaţilor detaşaţi la securitatea socială trebuie menţinută pe durata detaşării lor. După 12 luni, devine obligatorie afilierea la securitatea socială franceză, fără derogări acordate, la cererea firmei din România, de organismele de securitate franceză Este absolut necesar ca pe durata detaşării în Franţa angajatorul din România să pună la dispoziţia salariaţilor formulare E 101 sau E 102 după caz, care să scutească de la afilierea la securitatea socială franceză şi de la plata cotizaţiilor la URSSAF sau MSA.
În conformitate cu principiile comunitare, dreptul francez admite detaşarea în condiţiile următoare: - Angajatorul care doreşte să detaşare lucrători trebuie să aibă o activitate efectivă în România; - Detaşarea lucrătorilor români trebuie să rămână temporară şi limitată la durata prestării activităţii. - Lucrătorul detaşat trebuie să rămână sub autoritatea şi subordonarea angajatorului său pe toată durata detaşării (contractului de muncă).
- Punerii la dispoziţie a salariaţilor într-o întreprindere (firmă) franceză aparţinând aceluiaşi grup; - Unei prestări de servicii, în scop lucrativ, corespunzand unui aport de tehnicitate, de competenţe şi/sau cunoştinţe specifice firmei din România, care trebuie să-şi asume riscul economic. Realizarea acestei prestări se face în baza unui contract comercial încheiat de angajatorul român cu un client francez.
Trebuie obţinută de la Prefectură o carte de şedere „COMUNITATEA EUROPEANĂ” cu menţiunea „SALARIAT AL UNUI PRESTATAR DE SERVICII”. În domeniul protecţiei sociale Conform Regulamentului Comisiei Europene nr. 1408/71 din 14 iunie 1971, afilierea lucrătorilor detaşaţi la securitatea socială este menţinută pe durata detaşării în Franţa. Pentru aceasta, salariatul trebuie să se afle în posesia unui certificat de detaşare, model E 101. Pe durata detaşării în Franţa, legislaţia aplicabilă lucrătorilor detaşaţi este cea franceză, iar angajatorul este obligat să o respecte.
Există un salariu minim interprofesional de creştere (SMIC). Acest salariu minim legal pe oră se revizuieşte în fiecare an. Angajatorul nu poate oferi un salariu mai mic decât SMIC Valoarea SMIC la 1 ianuarie 2010: Smic orar brut : 8.86 € Smic lunar brut (baza 35 de ore) 1 343,80 € Smic lunar net 1 055,42 € Cotizatie sociala (13,70% din Smic brut) 184,10 € C.S.G. + C.R.D.S(8% din 97% din Smic brut) 104,28 € Durata programului de lucru Durata programului de lucru este de 35 ore pe săptămână, cu o zi de odihnă, în general duminica. Orele efectuate peste acest număr, sunt plătite cu o valoare majorată. Există reguli particulare pentru durata programului de lucru şi pentru zilele de odihnă săptămânale, în funcţie de activităţi şi de acordurile colective. Concediile plătite Concediile plătite anual se calculează la două zile jumătate per luna de lucru. Legea permite anumite derogări. Condiţiile de lucru Lucrătorii români detaşaţi în Franţa trebuie să beneficieze de aceleaşi condiţii de lucru ca şi cele garantate prin lege lucrătorilor francezi în ceea ce priveşte igiena, securitatea, sănătatea, protecţia împotriva riscurilor muncii şi medicina muncii. În cazul în care este vorba despre cazare colectivă, normele de locuire pentru salubritatea, confortul şi intimitatea sunt prevăzute de lege. Pentru lucrătorii agricoli, cazarea este supusă unor reguli speciale. Acelaşi lucru se aplică şi pentru spaţiile destinate servirii mesei. Institutii cu competente in domeniul muncii IN FRANŢA - Ministerul Economiei, industriei si Ocuparii Fortei de munca - Ministère de l'Économie, de l'Industrie et de l'Emploi http://www.economie.gouv.fr - Delegatia generala pentru ocuparea fortei de munca si formare profesionala (DGEFP), este responsabila cu elaborarea si implementarea politicilor de ocupare a fortei de munca si formarii profesionale, prin concertare cu toate celelate departamente ministeriale si partenri sociali.Ea gestioneaza programele sustinute prin Fondul european social in Franta.Activitatea ei se realizeaza in teritoriu prin actiunea Serviciului public de ocupare a fortei de munca: directiile departamentale si directiile regionale ale muncii, ocuparii fortei de munca si formarii profesionale, polul Ocuparea fortei de munca (Pôle Emploi), AFPA, Unedic,misiunile locale permanente de primire, informare (PAIO). Contact : Adresse : 7, square Max-Hymans 75741 Paris Cedex 12 Téléphone : +33 1 40 04 04 04 - Ministerul Muncii, Relatiilor Sociale, Familiei, Solidaritatii si Orasului / Ministère du Travail, des Relations sociales, de la Famille, de la Solidarité et de la Ville www.travail-solidarite.gouv.fr Site-ul ministerului contine informatii si fise practice bine structurate care raspund multor intrebari legate de angajarea unui cetatean strain in Franta. De semenea, ministerul a pus la dispozitie un serviciu de informatii prin telefon care ofera informatii privind reglementarile in domeniul muncii (exclusiv functia publica) Info EMPLOI : 0 821 347 347 (0,12 €/min), accesibil de luni pana vineri, intre 9h00-18h00 Télécopie : +33 1 44 38 33 00 - Ministerul Imigratiei, Integrarii, Identitatii Nationale si Codezvoltarii / Ministère de Immigration, de l’Intégration, de l’Identité nationale et du Codéveloppement - Oficiul Francez pentru Imigratie si Integrare - OFII/ office français de l'imigration et l'intégration www.offi.fr - recruteaza forta de munca pentru intreprinderi
Yüklə 423,18 Kb. Dostları ilə paylaş:
| |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||