Familia – primul mediu de viaţă al copilului – exercită o influenţă considerabilă asupra dezvoltării acestuia

INFLUENŢA PROXIMITĂŢII PARENTALE ASUPRA ACHIZIŢIILOR INTELECTUALE LA ŞCOLARUL MIC
psiholog şcolar, Delia Dascălu
Familia – primul mediu de viaţă al copilului – exercită o influenţă considerabilă asupra dezvoltării acestuia. Studiile specialiştilor, dar şi realitatea însăşi confirmă tot mai mult importanţa acestui nucleu al vieţii sociale în dezvoltarea individuală şi integrarea sa socială. Copilăria este vârsta cea mai importantă pentru formarea viitoare a omului. Copilul îşi desăvârşeşte primele experienţe de viaţă în familie. Căminul în care creşte, căldura sau indiferenţa acestuia îi vor modela puternic modul de a trăi, personalitatea şi curajul de a aborda viaţa. Ceea ce învaţă în primii ani constituie punctul de plecare al dezvoltării complexe a individului şi de aceea este important ca mediul familial să fie conştient şi responsabil.

Deşi şcoala este extrem de importantă în educarea copiilor, să nu uităm că ea este numai o componentă a educaţiei, care se alătură familiei, pentru a sprijini şi a îndruma adecvat copilul. Rolul primordial revine familiei, care este leagănul social al copilului şi sprijinul său pe aproape toată perioada vieţii. Relaţiile care se stabilesc între părinţi şi copii sunt hotărâtoare pentru calitatea relaţiilor pe care le va stabili acesta din urmă, de-a lungul vieţii, în contexte diferite. Şcoala începe din familie. Este vorba de acea şcoală în care copilul asimilează tot ce-i poate fi util, fără a fi obligat să o facă într-un context formal. El are nevoie de stimulare intelectuală, care i se oferă atât prin punerea la dispoziţie de jucării, cărţi, casete, jocuri dar şi prin activităţile de joc şi discuţii în care acesta este antrenat de către adulţii din jurul său..

Cadrul general în care se formează copilul, de cele mai multe ori este bun, creând premisa unei dezvoltări normale şi armonioase. Este suficientă însă o singură carenţă a familiei pentru a dezechilibra planul vieţii psihice a copilului, dezechilibru ce antrenează o întreagă serie de neajunsuri, printre care şi dificultăţi în activitatea lui dominantă: învăţătura. Când părinţii ajung să înţeleagă nevoile reale ale copiilor lor, au mai puţine motive să caute soluţii şi să facă sacrificii diverse pentru câştiguri materiale şi realizează faptul că a avea grijă de propriul copil nu înseamnă numai a-i asigura acestuia un trai îndestulat ci, mai degrabă înseamnă: prezenţa fizică şi afectivă lângă copil, timp pentru discuţii cu el şi pentru petrecerea împreună a timpului liber, precum şi sprijin acordat acestuia pentru a se achita corespunzător de sarcinile şcolare. În caz contrar, pot apărea traume de natură psihică sau morală, copilul eşuând în stări maladive de natură nervoasă, în conduite reprobabile, în eşec şcolar sau chiar dezvoltare dizarmonică - prin întârzierea achiziţiilor pe care, în mod normal, trebuia să le facă.

Valorificând experienţa mea de cadru didactic cu 20 de ani vechime, timp în care am traversat, cu generaţiile pe care le-am avut, perioada aceasta de nesfârşită tranziţie, ce a adus şi în domeniul educaţiei o multitudine de schimbări, pot spune că, de la o generaţie la alta, factorii perturbatori care au avut efect în ceea ce priveşte modificarea conduitei şcolare la elevi, au fost diverşi: de la maltratarea copilului de către părintele care consumă alcool, la declinul copilului în familia căruia unul sau chiar ambii părinţi şi-au pierdut locul de muncă, de la decesul unui părinte, până la fenomenul îngrijorător, din ultimii ani, al migrării unuia sau a ambilor părinţi în străinătate, în căutarea unui loc de muncă mai bine plătit. De-a lungul timpului m-am convins de faptul că dezechilibrele în plan familial constituie, cel mai frecvent, originea problemelor şcolare ale copilului. La ora actuală, dezechilibrele intrafamiliale sunt parcă mai ales consecinţa plecării părinţilor la muncă în străinătate, iar diagnozele şcolare actuale realizate în vederea surprinderii cauzelor insuccesului şcolar, tulburărilor de comportament, absenteismului, abandonului şcolar, relevă tot mai mult impactul negativ al acestui fenomen.

În angrenajul fenomenului migraţionist care caracterizează tot mai mult societatea românească, familia este profund implicată. Migraţia forţei de muncă are consecinţe multiple pe diferite planuri: economic, social, cultural. O consecinţă directă, care a făcut obiectul cercetării de faţă, se referă la declinul psiho-afectiv şi cognitiv al copiilor aflaţi în această situaţie. În cel mai fericit caz, aceşti copii au doar unul dintre părinţi plecat, responsabilitatea creşterii şi educării lui fiind cu totul lăsată în seama celuilalt. Mai gravă este situaţia copiilor care au ambii părinţi plecaţi. Aceştia sunt lăsaţi fie în grija bunicilor - care ştiu să fie iubitori dar sunt şi foarte iertători şi toleranţi cu nepoţeii , fie în grija unei rude, sau, şi mai grav, în grija vecinei sau a unui necunoscut. Ei resimt lipsa suportului afectiv parental, suferă, devin absenţi la ceea ce se petrece în jurul lor, nu mai comunică cu adulţii şi poate chiar nici cu colegii din clasă, devin apatici, apare indiferenţa faţă de tot şi toate, rămân în urmă la învăţătură, şi o pot lua pe un drum al pierzaniei, de pe care adesea nu mai există cale de întoarcere.
Cercetare:

Dacă am vorbit despre fenomenul migraţionist al părinţilor plecaţi la muncă peste hotare şi, implicit, despre dezvoltarea copilului pe parcursul ontogenezei, evidenţiind faptul că în cadrul unei familii normale şi iubitoare, şansele de realizare ale acestuia sunt maxime, mi-am propus să demonstrez ştiinţific faptul că lipsa părinţilor de lângă copilul şcolar, are efecte negative asupra multor paliere ale vieţii acestuia, printre care şi în ceea ce priveşte nivelul achiziţiilor intelectuale:

Proximitatea parentală influenţează nivelul achiziţiilor intelectuale ale şcolarului – aceasta a fost ipoteza generală lansată.

Ca să pot surprinde acest lucru în detaliu, din ipoteza generală am dedus 4 ipoteze de cercetare:

1. Nivelul achiziţiilor intelectuale al copiilor care cresc într-o familie normală (cu ambii părinţi) este diferit faţă de nivelul achiziţiilor intelectuale al copiilor care au unul sau ambii părinţi plecaţi la muncă în străinătate.

2. Există diferenţe în funcţie de genul subiecţilor, în ceea ce priveşte nivelul achiziţiilor intelectuale la copii.

3. Există o influenţă a variabilelor: tipul familiei şi genul subiecţilor asupra rezultatelor obţinute la probele W.I.S.C.

4. Există o legătură între rezultatele la probele de performanţă din W.I.S.C. şi performanţa şcolară a subiecţilor.

Cercetarea s-a desfăşurat pe parcursul anului şcolar 2008-2009, prin aplicarea a 8 probe din testul W.I.S.C.-R copiilor selectaţi să facă parte din cele două loturi experimentale. Au fost testaţi un număr de 80 de subiecţi, elevi în clasele I-IV de la Şcoala cu Clasele I-VIII Numărul 4 din Suceava. Aceştia au fost împărţiţi în două grupe : grupa experimentală – constituită din elevii care au unul sau ambii părinţi plecaţi la muncă în străinătate – şi o grupă de control – constituită din elevi care au ambii părinţi în ţară. Pentru a evita contaminarea (impactul unor variabile ce pot interveni în analiză), selecţia elevilor pentru grupul experimental s-a făcut astfel: 40 de copii care au măcar unul din părinţi plecaţi să muncească peste hotare, câte 10 pentru fiecare nivel de clasă (I, a II-a, a III-a şi a IV-a), cu menţiunea că fiecare grup de 10 este format din 5 fete şi 5 băieţi. Selectarea elevilor care fac parte din grupul de control s-a realizat respectând criteriul sexului şi al clasei şcolare pe care o frecventează, selecţia făcându-se în funcţie de vârstă, în sensul că au fost aleşi copii care aveau date de naştere apropiate cu cele ale celor din eşantionul experimental.

Testarea a avut loc în 4 săptămâni consecutive din luna mai a anului şcolar. Condiţiile de testare au fost identice: aceeaşi sală, acelaşi examinator, aceleaşi explicaţii şi aceleaşi probe aplicate tuturor subiecţilor. Au fost întâi testaţi copiii care fac parte din grupul experimental, iar apoi cei din grupul de control, durata medie a timpului de testare fiind, în medie, cam 40 de minute / copil.

Din multitudinea de teste psihodiagnostice utilizate pentru sondarea dezvoltării intelectuale, m-am oprit asupra scalei de inteligenţă Wechsler pentru copii, varianta revizuită, cunoscută în literatura de specialitate sub denumirea W.I.S.C.-R., din mai multe considerente:

- Wechsler porneşte în structurarea testelor sale de la conceperea inteligenţei ca parte a personalităţii globale, capacitate complexă a subiectului uman de a gândi raţional, de a acţiona cu scop şi de a relaţiona adecvat cu mediul său. Inteligenţa este astfel, în acelaşi timp, energie mentală, aptitudinală, dar şi capacitatea subiectului de a o utiliza. Concepţia sa se reflectă în structura bateriilor, compuse din două serii de teste:

• 
  verbale (măsoară mai mult factorii intelectivi) şi
  
• 
  nonverbale (măsoară factorii nonintelectivi în principal).
  

- Structurate în acest mod, bateriile permit calcularea atât parţială, cât şi globală a coeficientului intelectual, putând obţine un Q.I. verbal şi un Q.I. de performanţă, dar şi un Q.I. total, prin însumarea rezultatelor la cele două serii de teste. Aceste operaţii permit o descriere mult mai nuanţată a subiectului, a punctelor sale forte şi a celor slabe, rezultatul putând fi folosit nu doar pentru a eticheta pur şi simplu copilul, ci pentru a iniţia un demers terapeutic compensator, sau ca sprijin important în procesul educativ recuperator;

- Pentru a obţine rezultate concludente în ceea ce priveşte cercetarea pe care am propus-o am putut alege din cele 12 probe doar pe cele care corelează cu aspectele care mă interesesau, întrucât este permisă administrarea selectivă, cu recomandarea, din partea autorului, de menţinere a principiului alternării unui test verbal, cu unul de performanţă, pentru evitarea monotoniei;

- Probele nu variază în funcţie de vârstă, în conţinut şi natură, ci sunt inserate în subteste, în ordinea dificultăţii crescânde, uşurând astfel munca celui care aplică şi interpretează rezultatele obţinute;

Cele 8 probe din testul WISC selectate sunt următoarele: informaţii generale, completare de imagini, aranjare de imagini, aritmetică, cuburi, vocabular, comprehensiune generală şi cod. În selecţia efectuată, am urmărit ca aspectele psihologice vizate să acopere un palier cât mai amplu care să dezvăluie dezvoltarea intelectuală a celui testat.

1. Testul Informaţii generale măsoară cantitatea de informaţii generale extrasă de copil din mediul înconjurător. Întrebările nu îl pun să găsească relaţii între fenomene, ele punându-se în evidenţă doar dacă le-a obţinut înainte, ca pe cunoştinţe generale. Proba testează: memoria de lungă durată, abilitatea de a înţelege, capacitatea gândirii asociative, interesul şi documentarea, ambiţii intelectuale, mediul cultural.

Ca variabilă factorială este o probă esenţială a WISC-ului, considerată, după vocabular, ca a doua probă care măsoară inteligenţa generală (factorul g). Corelează cel mai bine cu Q.I. verbal: 0,95.

2. Răspunsurile corecte la proba Completare de imagini măsoară:

- identificarea vizuală a obiectelor familiare şi a formelor;

- identificarea şi izolarea formelor neesenţiale de cele esenţiale, importantă fiind atenţia şi concentrarea;

Ca variabilă factorială – măsoară cel mai puţin inteligenţa, însă corelează bine cu totalul scării verbale, fiind testul de performanţă cu cea mai bună corelaţie cu Q.I. verbal, alături de cuburi: 0,50.

3. Aranjare de imagini evaluează capacitatea de a descoperi ce urmează după o anumită imagine şi de a o plasa apoi logic în relaţia cu altă imagine, ceea ce este unul din criteriile inteligenţei, în viziunea autorului. Măsoară ca factori: percepţia, comprehensiunea vizuală, planificarea evenimentelor secvenţial şi cauzal, sintetizarea datelor într-un întreg inteligibil.

Relevă foarte bine inteligenţa g (= inteligenţa aplicată la situaţii sociale şi interpersonale), iar ca variabilă factorială – este cea mai bună măsură a inteligenţei dintre probele de performanţă. Combinat cu cuburile testul este o bună măsură a inteligenţei nonverbale.

4. Testul de Aritmetică măsoară abilitatea de a realiza operaţii aritmetice simple şi corelează semnificativ cu scorul total al inteligenţei, având valoare predictivă în vederea prognozei potenţialului abilităţilor mintale.

Proba se bazează pe ideea că abilitatea de a manipula conceptul de număr este un criteriu al inteligenţei. Reprezintă un examen de relaţionare a factorilor cognitivi şi non-cognitivi, în termeni de gândire şi performanţă, vizând atenţia şi concentrarea. Măsoară abilitatea copilului de a utiliza conceptul abstract număr şi operaţiile numerice, care sunt măsura dezvoltării cognitive.

5. Proba Cuburi a fost introdusă în scală pentru analiza, sinteza şi reproducerea unui pattern geometric abstract, bidimensional, ca un criteriu valid al inteligenţei, folosit şi în alte teste. Măsoară: percepţia, analiza, sinteza, reproducerea desenelor abstracte, coordonarea vizuo-motorie, raţionamentul şi logica ce trebuie aplicate în relaţii spaţiale, iar factorii cuprinşi în acest subtest sunt: relaţii figurale, selecţii figurale şi redefiniri figurale

Reprezintă o măsură excelentă a inteligenţei generale g, măsurând factorul cunoaştere cu organizare perceptivă, respectiv – organizarea materialului perceput vizual în contextul limitării de timp. Este subtestul de performanţă ce corelează cel mai bine cu Q.I. de performanţă: 0,67. Împreună cu completarea de imagini, au cea mai bună corelaţie a unui subtest de performanţă cu Q.I.verbal: 0,60.

6. Proba Vocabular cere definirea cuvintelor - o modalitate standardizată de măsurare a inteligenţei generale, implicând reorganizarea ideilor printr-o manipulare implicită a semnalelor verbale şi a simbolurilor.

Proba măsoară cel mai bine inteligenţa generală, dând informaţii cu privire la: abilităţi de învăţare, cantitatea de informaţii, bogăţia ideilor, felul şi cantitatea limbajului, gradul de dezvoltare a gândirii abstracte şi caracterul procesului de gândire. În ultimă instanţă, reflectă nivelul educaţional şi pe cel al mediului cultural de provenienţă al copilului.

7. Probele testului Comprehensiune generală se referă la situaţii foarte variate, la comportamente sociale, implicând înţelegerea socială - relevat ca un aspect fundamental al funcţionării intelectuale. Cuprinde o serie de conceptualizări, pornind de la comportamentul social şi moral achiziţionat de copil în experienţa zilnică.

Măsoară nivelul abilităţii de a folosi gândirea practică în acţiuni sociale obişnuite, abilitatea de a verbaliza raţionamentele şi nivelul la care copilul poate folosi într-o manieră acceptată social fapte preluate din mediu.

Folosirea informaţiei practice în modalităţi acceptate social este o calitate a unei gândiri adecvate şi reflectă balanţa şi stabilitatea emoţională a copilului de a verbaliza comportamente impulsive, antisociale, bizare. Răspunsul corect poate însemna şi înţelegerea rolului social al individului sau categoriei în cauză. Răspunsurile stereotipe ne pot da indicaţii asupra unei gândiri sociale neadecvate, sau asupra unei slabe dezvoltări a conţinutului moral.

8. Testul Cod măsoară: dexteritatea vizuo-motorie, manipularea creionului, viteza şi acurateţea de a realiza asociaţii. Necesită un nivel crescut de concentrare şi energie susţinută, ceea ce copilul mic în genere nu posedă, aceasta fiind apanajul maturizării mintale şi sociale.

Rezultatele cercetării

Ipoteza 1

Nivelul achiziţiilor intelectuale la copiii care cresc într-o familie normală este diferit faţă de nivelul achiziţiilor intelectuale la copiii care au unul sau ambii părinţi plecaţi la muncă în străinătate;

Pentru a vedea dacă sunt diferenţe semnificative în ceee ce priveşte performanţa elevilor la probele aplicate, în funcţie de variabila tipul familiei, am aplicat Testul t pentru eşantioane independente, iar prelucrarea datelor obţinute s-a realizat cu programul SPSS 10.0 for Windows. Rezultatele ne sugerează că sunt diferenţe semnificative în cazul performanţei la aproape toate probele aplicate.

Ipoteza 2

Există diferenţe în funcţie de genul subiecţilor, în ceea ce priveşte nivelul achiziţiilor intelectuale la copii

Pentru a vedea dacă sunt diferenţe semnificative în ceee ce priveşte performanţa elevilor la probele aplicate, în funcţie de variabila gen, am aplicat Testul t pentru eşantioane independente.

Ipoteza 3

Există o influenţă a variabilelor: tipul familiei şi genul subiecţilor asupra rezultatelor obţinute la probele W.I.S.C.

Pentru a identifica acţiunea combinată a variabilelor independente gen şi tip familial asupra performanţelor copiilor obţinute la probele W.I.S.C., am folosit analiza de varianţă modelul linear Univariate şi testele de contrast aferente acesteia, urmărind acest efect combinat pentru toate cele 8 variabile dependente

Ipoteza 4

Există o legătură între rezultatele la probele de performanţă din W.I.S.C. şi performanţa şcolară a subiecţilor.

Pentru a analiza legătura dintre probele la care au fost testaţi subiecţii cercetării şi performanţa şcolară obţinută de aceştia, materializată în calificativele din catalog, am folosit analiaza corelaţională

Concluzii

În urma prelucrării rezultatelor a reieşit faptul că, atât tipul familiei cât şi genul subiecţilor influenţează nivelul achiziţiilor intelectuale pe care le dobândesc şcolarii mici, în sensul că cei care cresc într-o familie cu ambii părinţi acasă şi care se pot ocupa de ei, au obţinut rezultate semnificativ mai bune, comparativ cu cei care cresc în familii din care unul sau chiar ambii părinţi lipsesc (la 6 din cele 8 probe din testul W.I.S.C. se constată că tipul de familie în care creşte copilul influenţează semnificativ rezultatele obţinute de aceştia). Am remarcat faptul că din cele 6 probe care fac obiectul discuţiei de faţă, la două dintre ele – vocabular şi comprehensiune – influenţa este foarte puternică, lucru demonstrat de obţinerea unui prag de semnificaţie mai mic decât 0,001. Rezultatele obţinute erau de aşteptat deoarece este firesc ca acei copii care au aproape pe părinţii lor şi care desfăşoară sub supravegherea acestora, sau împreună cu ei, o mulţime de activităţi - fiind atent supravegheaţi şi dirijaţi - să achiziţioneze, să înţeleagă şi să reţină mai multe cuvinte, informaţii şi explicaţii, decât cei care nu au acest privilegiu şi care nu au de la cine învăţa ceea ce îi interesează.

Rezultate neaşteptate am obţinut din demersul de a investiga dacă genul subiecţilor influenţează rezultatele obţinute la probe. Mi s-a părut interesant faptul că, la aproape toate probele performanţa băieţilor este mai bună decât cea a fetelor; cu cât vârsta e mai mică, distanţa dintre rezultatele celor două genuri e mai mare. Îmi explic acest lucru prin faptul că fetiţele sunt mult mai sensibilie şi mai profund afectate de lipsa suportului afectiv. Pe măsură ce trece timpul, distanţa dintre cele două eşantioane se micşorează şi ea.

De asemenea, din prelucrarea statistică a datelor s-a evidenţiat faptul că nu există o legătură între rezultatele obţinute de subiecţi la probe, şi performanţa şcolară a acestora. Performanţa şcolară a subiecţilor - materializată în notele din catalog – nu reflectă neapărat nivelul dezvoltării cognitive atinse de copil la un moment dat şi acesta e un lucru normal pentru că, notarea elevilor la şcoală se face pentru anumite materii, vizând strict anumite competenţe pe care trebuie să le dobândească elevii, şi se face mai puţin apel la experienţa de viaţă pe care o au aceştia şi pe care au dobândit-o înafara şcolii.

Deşi dificilă din punct de vedere al resurselor de informare, tema abordată s-a dovedit generoasă din punct de vedere al experienţei practice oferite. Cu această ocazie s-au putut constata câteva din consecinţele negative ale fenomenului migraţionist. Întrucât tema reprezintă un teren puţin cercetat, deschide calea unei varietăţi de probleme care ar putea face obiectul unor cercetări ulterioare. Studiul de faţă şi-a propus să afle în ce măsură nivelul achiziţiilor intelectuale este influenţat de faptul că părinţii copiilor sunt plecaţi la muncă în străinătate, iar creşterea şi educaţia copilului cad în grija altui membru al familiei. Ar fi însă poate la fel de interesant de aflat cum este afectat palierul dezvoltării psiho-afective al acestor copii, ce fel de tulburări de conduită şi de comportament pot ei dezvolta, în ce sens se vor dezvolta ca persoane adulte, ce fel de părinţi vor fi aceştia la rândul lor, sau chiar cât de crescut este riscul apariţiei unor tulburări psihice la aceşti copii cărora le lipseşte afecţiunea şi dragostea părintească.

Exprimarea în cuvinte a ceea ce simt aceşti copii este prea săracă. Cel mai bine descriu copiii în cauză acest lucru iar asta se poate vedea din apelul unui copil de clasa a IV –a care descrie drama propriei copilării:

,, Cel mai de preţ dar pe care l-a lăsat Dumnezeu pe pământ este naşterea unui copil. În ziua de azi, mulţi dintre copii trec printr-o serioasă criză pentru care ei nu sunt responsabili. Părinţii trebuie să-i părăsească, plecând spre un loc de muncă în străinătate, iar ei rămân acasă în grija rudelor sau cu bunicii – care, de multe ori, le pierd controlul.

Niciodată, nimeni nu poate înlocui un părinte, oricât şi-ar da silinţa. Drama copiilor rămaşi în grija rudelor este foarte mare. Încă de la vârste fragede copiii trebuie educaţi pentru a porni bine în viaţă, însă dacă părinţii lor sunt plecaţi, ei învaţă de la străini, învaţă din greşelile lor pentru care vor suferi mai târziu.(...) Părinţii greşesc pentru că pun mai presus de un copil, un loc de muncă în străinătate, care le permite să le trimită acestora bani pentru haine, mâncare, telefoane mobile cu care se mândresc, însă pe dinăuntru rămân goi şi suferă, fără să aibă cui să spună. Ei nu au cui să se mândrească că au luat o notă mare şi, în curând nu se vor mai strădui la învăţătură. Nu au cui să se mândrească că sunt olimpici la vreun sport sau cui să mărturisească faptul că nu ştiu cum să facă faţă unei situaţii. Vor rămâne marcaţi pe viaţă de această traumă în care trăiesc singuri şi suferind (...)

Cel mai bun prieten în viaţă pentru un copil este părintele care, chiar dacă îl ceartă sau îl pedepseşte pentru greşeli, nu o face decât din dragoste, pentru îndreptare spre calea cea bună.

Părinţi, aveţi grijă de copiii voştri, pentru că ei sunt viitorul!”