Fundatia nationala de cultura si traditie populara
Yüklə 160,88 Kb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- Telefon: 0264/ 241.382. Telefon mobil: 0724670985 Adresa de e-mail: vasile_i_bunea@yahoo.com Catre
- Fata de aceasta propunere, avand în vedere bogata activitate desfasurata de
- PRESEDINTE: Vasile I. Bunea SCURT ISTORIC
- O biserica de lemn si un taran roman.
- Scoala de pictura iconografica, într-un sat transilvan.
- Presedintele Fundatiei: Vasile I. Bunea
- Vasile I. Bunea SPICUIRI DIN CURRICULUM VITAE, A LUI VASILE I. BUNEA: VASILE I. BUNEA
|
FUNDATIA NATIONALA DE CULTURA SI TRADITIE POPULARA “Sf. Maria si Alexandra” Scoala de pictură pe sticlă Nicula Municipiul: G H E R L A – Aleea Staruintei Nr. 15 Bloc C- 48, Sc. 4, Et. 1, Ap. 41 Of. P.T.T.R.: GHERLA – Cod: 405300 – Jud. Cluj R O U M A N I A Telefon: 0264/ 241.382. Telefon mobil: 0724670985 Adresa de e-mail: vasile_i_bunea@yahoo.com Catre : ___________________________________________________________ Va transmitem spre luare la cunostiinta si informare, oferta noastra privind organizarea unei (unor) expozitii de icoane pe sticla din Scoala Nicula, întitulata: “ Cartea Sfanta pe Romaneste “, apartinand pictorului Vasile I.Bunea, scriitor, membru al Asociatiei Oamenilor de Stiinta, presedinte fondator al Fundatiei Nationale de Cultura si Traditie Populara “Sf. Maria si Alexandra “. Oferta noastra este însotita de documentele preparatorii necesare acestei actiuni, care fac parte integranta din oferta si pot sta la baza demararii actiunii, obligandu-ne ca pe parcursul timpului, sa transmitem alte date sau documente, ce vor fi solicitate si necesare. Din punctul nostru de vedere si ca urmare a experientei acumulate cu prilejul celor 29 expozitii externe si a celor 30 interne, va comunicam si asiguram ca, asemenea actiuni culturale au un succes deosebit, la publicul vizitator, în randul specialistilor, sau în mediile de informare: presa scrisa, vorbita, sau canalele Tv., aducand în prim plan un mestesug romanesc, vechi de trei secole si jumatate, - pictura taraneasca pe sticla, cu istoria sa de dezvoltare si perpetuare specifica. Fata de aceasta propunere, avand în vedere bogata activitate desfasurata de Ambasadele Romaniei, Institutele Culturale Româneşti cu prilejul expozitiilor din Cipru, Grecia, Belgia, Elveţia, Austria etc. din perioada anilor 1992-2004, precum si bunele relatii sau schimburi culturale cu aceste ţări, ne face sa precizam ca activitatea propusa va fi de un real succes. Folosesc acest prilej. de-a Va ruga sa primiti_______________, salutarile noastre cele mai calduroase, devotate si amicale, asigurarea unei seriozitati demne de o asemenea activitate, urari de bine si multa sanatate. PRESEDINTE: Vasile I. Bunea SCURT ISTORIC : Extras din revista Turism - Nr.l Aprilie 1995 – Dezbaterea: “ Turismul romanesc – poate intra în Europa ? “ PELERINI LA PORTILE MANASTIRII SI-A SATULUI NICULA. Desigur ca Romania este, sau a fost cunoscuta pe mapamond din punct de vedere turistic, mai mult prin fenomenul si mitul Dracula, care pe langa nenumaratele lui invective nu poate si nu trebuie sa reprezinte fila dintai a civilizatiei noastre de o mare si rafinata traditie, echivalenta sau superioara altora. Intrat în istoria acestui neam în urma cu mai bine de trei secole, gratie unei Icoane Facatoare de Minuni a Maicii Domnului, acest fenomen: Fenomenul Nicula, daltuit în constiinta poporului roman si bine cunoscut de strainataturi, revine astazi în atentia noastra, pentru a putea avea posibilitatea sa-i acordam maretia pe care a avut-o, o are si o va avea în universalitate.
Voi reda mai jos cateva din datele tehnice si artistice ale icoanei, descrise candva de un expert anonim al vremii: “Icoana e zugravita pe o scandura de brad cleita din doua bucati, întarita în dos cu doua cingatori, tot din brad . Icoana are o înaltime sau lungime de 86 cm., iar latimea este de 65 cm. Grosimea scandurii din care e facuta icoana este de 2 cm. Fata Maicii Domnului este lungareata, de culoarea spicului de grau.Ochii mari si negri, foarte exprimatori, asa ca din orice latura te uiti la icoana, pare ca ochii Maicei Preacurate te privesc, se uita la tine cu milostivire, cu dragoste. Capul e plecat putintel spre stanga. Pe valul de pe capul Maicii Domnului si pe umarul drept are cate o stea; cea de pe cap e mai mare, cu raze albe, iar cea de pe umar mai mica si toata e aurita. Maica Domnului tine pe Pruncul Isus în brate, iar o mana o tine pe piept. Fruntea Maicii Domnului este ascunsa de un val de culoare rosiatica, peste care, din afara, pe crestet în jos, atarna o haina purpurie umbrita cu negru. Haina de sub val este de culoare albastra.” Cumparatorul, om credincios si cu frica lui Dumnezeu, pentru sanatatea familiei sale, daruieste ulterior aceasta icoana, bisericii din satul Nicula, un sat autentic romanesc, aflat la 3 km. de orasul Gherla, unde exista o biserica de lemn construitaîn anul 1557. Despre aceasta oaza de o încantatoare originalitate si frumusete, loc de spiritualitate romaneasca de cea mai autentica clasa, ne vorbeste si istoricul maghiar Jozsef Kadar, care-i recunoaste nu numai menirea ci si valorile acesteia. Astfel ca, începuturile Manastirii Nicula, se pierd în negura vremurilor stiut fiind ca, odata cu trecerea secolelor si a vicisitudinilor istorice, pe locul primei biserici construite a fost ridicata o alta tot de lemn. Mai stim ca înca din anul 1659, pe langa Manastirea Nicula, functiona deja o scoala ce a avut un rol important în ridicarea gradului de cultura si stiinta de carte în randul taranilor. Fiind un lacas de cult si instruire, destul de repede ia fiinta aici si prima scoala de pictura iconografica pe lemn si sticla, imediat dupa prima mare minune petrecuta cu autentica icoana, pictata de preotul Luca din Iclod. Icoana care plange. Dupa ce aceasta Icoana Sfanta a stat de straja si drept stavila în calea atator grele încercari, ca repetatele navaliri ale tatarilor si turcilor, a venirii unor osti de alt neam si credinta, la 15 februarie 1694, un grup de soldati si ofiteri austrieci, au intrat sa vada bisericuta de lemn din satul Nicula. Vazand aceasta icoana de o frumusete iesita din comun, învartindu-se în jurul acesteia, privindu-o cu amanuntul si cu deosebita luare aminte, spre stupefactia tuturor celor prezenti, au constatat, au vazut, ca Maica Sfanta din icoana plange ! Din ochii ei negri, curgeau lacrimi adevarate ! Consternati de cele petrecute, acesti ofiteri si militari straini, au alergat cu cativa tarani, la preotul din sat pe nume Mihaiu ( un om la vreo 60 de ani, cunoscut în zona ca evlavios, cinstit si bun), care a sosit împreuna cu primii martori straini în fata Icoanei. Au vazut cu totii cum icoana plangea ! Vestea s-a raspandit repede în micutul sat Nicula. Femeile veneau si stergeau cu batistele din panza de casa, lacrimile siroaie ale Maicii Domnului, care nu înceta însa sa planga! Acest prim fenomen a persistat, cu mici întreruperi, pana la data de 12 martie 1694, respectiv 26 de zile. Uneori întreruperile erau de cateva zile, alteori plansul era neantrerupt, ziua si noaptea, perioada în care perelinajul a fost necontenit din toate asezarile zonei. Aici au venit mii de crestini, au fost adusi bolnavi care au fost tamaduiti de lacrimile Maicii Domnului, în multa rugaciune. Stiindu-se ca fenomenul poate fi blamat de catre autoritatile de atunci, pentru a autentifica aceasta Minune Dumnezeiasca, faptul a fost confirmat în scris, printr-un protocol încheiat de ofiterii garnizoanei din orasul Dej, ca martori autentici, dar gandurile ascunse ale acestora, pentru care, probabil, Maica Domnului a plans , aveau sa fie materializate la scurt timp, prin hotararea grofului Sigismund Cornis, ca sa mute aceasta icoana din Manastirea Nicula, în castelul sau din satul Benediug, aflat în apropiere. Desi populatia din sat mai ales, precum si cei din zona s-au opus vehement, hotararea comitelui Cornis a fost pusa în aplicare la scurt timp. Cu mare pompa, în sunete de trambiti si fanfara militara, cu cantari bisericesti în solemna procesiune, de slavit praznic, la care au asistat mii de credinciosi din toataValea Somesului si alte comitate, la data de 12 Aprilie 1694, Sfanta Icoana, a fost asezata în capela castelului din Benediug, în prezenta dregatorilor civili si militari, precum si a populatiei civile, profund mahnita de nedreptatea care li s-a facut, de-a li se fi luat acest Dar Dumnezeiesc. De îndata, credinciosii romani din satul Nicula si localitatile de pe Valea Somesului, s-au plans în scris, Curtii Imperiale de la Viena, pentru nedreptatea facuta, dar nu au primit un raspuns clar, prin dregatorii locului. Satenii s-au plans si judelui de tinut. În timpul “gazduirii” Icoanei Sfinte în castelul din acest sat, s-au mai petrecut niste fapte demne de remarca. Astfel groful Cornis, care dorea, dar nu putea avea copii, prin rugaciuni fierbinti în fata Icoanei Maicii Domnului, a dobandit darul de la Dumnezeu de-a i se naste un fecior în familie, fapta care l-a mai îmbunat fata de supusii sai. Pentru dovedirea puterii Sale miraculoase, s-a deplasat la Benediug si o comisie bisericeasca de trei parinti iezuiti, care dupa aflarea adevarului, au vrut sa duca Icoana Sfanta la Cluj. La aceasta propunere s-a opus în primul rand groful Cornis si în al doilea rand credinciosii din satele din jur, în fruntea lor aflandu-se desigur cei din satul Nicula, care au iesit cu coase, sape si furci la Benediug, opunandu-se si facand mare zarva. În vederea evitarii unor tulburari sociale confesionale de amploare, s-a hotarat de catre dregatori, înapoierea Icoanei Sfinte, la Nicula, fapt ce s-a petrecut în prima duminica de dupa Craciunul anului 1695, spre mangaierea si bucuria credinciosilor, care au stiut sa-si apere si redobandeasca, acest tezaur spiritual de netagaduita valoare. De mentionat faptul nu lipsit de importanta si încarcatura istorica si care este pe deplin autentic, ca însusi Împaratul de la Viena la acest moment, a poruncit ca Icoana Sfanta sa se întoarca în biserica Sa de origine “unde orice credincios, de orice lege, sa aiba dreptul sa mearga si sa se închine Sfintei Icoane”. Aceasta hotarare a fost luata si în urma procesului niculenilor îndreptat împotriva grofului Sigismund Cornis de la Benediug. Hotararea luata de împarat si de jude, a convenit ambelor parti si drept urmare sotia contelui a staruit pe langa sotul ei, sa reconstruiasca vechea bisericuta din lemn, si a daruit doua clopote, primul datand din anul 1410 ce se afla în castelul lor, iar al doilea cu pisanie slavona, anume randuit pentru manastire. Astfel s-a încheiat acest conflict, într-un mod echitabil si fericit, niculenii reusind sa-si redobandeasca zestrea cu care i-a învrednicit Bunul Dumnezeu. În 1699, se spune ca icoana a lacrimat timp de cateva zile. Înca de acum 300 de ani, Vaticanul a recunoscut oficial icoana de la Nicula ca fiind facatoare de minuni, iar în 1926 Papa Pius al XI-lea a emis un document pontifical prin care se acorda iertarea pacatelor pelerinilor care ajung la Nicula. Icoana este realizata pe scandura de brad, întarita cu doua cingatoare de brad, în grosime de doi centimetri. Aceasta atrage în prezent sute de mii de credinciosi din întreaga lume.
De îndata, dupa stingerea definitiva a conflictului, aici la manastire si pe urma chiar în satul Nicula, s-a dezvoltat o scoala de pictura iconografica pe sticla, care la început a folosit drept prototip si a reprodus, Icoana Facatoare de Minuni a Maicii Domnului, acest model autohton va însufleti elanul creator al iconarilor locali, ca apoi sa picteze si alte teme biblice individuale sau de grup, scoala devenita destul de repede, celebra la început în Europa si apoi în lume, fenomen a carui traditie, prin osardia unui grup restrans, a fost revigorata si se mai pastreaza si astazi. Pentru a dovedi celebritatea acestei Icoane Sfinte, voi mentiona reproducerea acesteia si în “Ceaslovul din anul 1752” aparut la Blaj. Începuta spre sfarsitul celei de a doua jumatati a secolului al XVII-lea si începutul secolului al XVIII-lea, pictura pe sticla de la Nicula, si dupa aparitia unor noi centre de inspiratie niculeana, din întreaga Transilvanie, a avut o epoca de mare înflorire si larga raspandire în veacul al XVIII-lea, dar mai ales în secolul al XIX-lea si primele doua decenii ale secolului al XX-lea. S-a pictat pe sticla si dupa1920 si înca destul de frumos, a urmat o perioada de decadenta, ca mai tarziu unii mesteri deja cunoscuti sa fie studiati. Personal, m-am ocupat de cazul ultimului pictor taran- niculean, Gheorghe Feur-clopotarul La început s-a pictat pe sticla de manufactura, provenind de la Comana sau Porumbacul de Sus, si ca o descoperire ulterioara mentionez si sticla de la manufactura Azuga. o sticla de calitate, cu ondulatii perceptibile, ca odata cu scurgerea timpului sa se ajunga a fi folosita sticla clasica de 2, 3, sau chiar 4 mm., dar care impune conditia de-a avea o tenta verzuie, care-i confera culorii asezate pe sticla, un farmec aparte, lucru descoperit de mine prin experienta deceniilor, de cand pictez. Dupa prima tema cu Maica Domnului cu Pruncul Isus, au urmat, Ilie Prorocul, Isus cu vita de vie, Sfantul Ion cu mielul, Nasterea lui Isus, Arhanghelii Mihail si Gavril, Rastignirea lui Isus, Cina cea de Taina, Sfantul Gheorghe, Sfantul Niculae, Sf.Vasile, Grigore si Ioan, Adormirea Maicii Domnului, Îngroparea si Prohodul lui Isus, Arhanghelul Mihail, Maica Domnului Îndurerata, Botezul lui Isus, etc. Dintre exponentii de baza ai vechii scoli niculene pe sticla, numiti si “zugravi”, amintim aici pe: Stefan Mircea si fiica sa Maria Chifor, Stefan Beldiman, Dionisie Juga, Teodor Tecar sau Tecariu, Pop Simion, Andrei Man, familiile Tamas, Prodan, Moga, Ghimba(mai tarziu Ghimbasan), Vasile Moldovan, Simion Mircea, Gheorghe Rat, nume pe care le vom gasi mai tarziu si în alte centre de pictura pe sticla din Scheii Brasovului, Tara Barsei, Tara Oltului, în jurul Albei Iulia si chiar în Bihor, ceea ce denota ca au migrat din Nicula, ca urmare a perelinajelor lor, de-a vinde icoanele în satele din aceste zone, unde s-au stabilit prin casatorii. Curentul a avut o perioada de mare glorie, dar dupa aglomerarea de pictori, produsa spre sfarsitul secolului XIX-lea si începutul secolului al XX-lea, scoala de pictura cunoaste si o perioadade decadenta, care dispare prin naturaletea sa, astfel ca raman în a continua traditia numai cei care au produs “opere” de valoare. În anul 1945, dupa instaurarea regimului totalitar comunist, din initiativa vietuitorilor de la manastirea Nicula, si cu sprijinul satenilor din jur, Icoana Sfanta, a stat ascunsa la diverse adrese conspirative în satul Lunca Bontului, pana în anul de gratie 1964, apoi dupa descoperirea sa, la insistentele si presiunea autoritatilor comuniste atee si pentru a se putea preantampina organizarea de pelerinaje de sute de mii de oameni, la praznicul de la data de 15 August, Sfanta Fecioara Maria, Icoana Facatoare de Minuni, a fost mutata o vreme în capela Arhiepiscopiei Ortodoxe a Clujului. În anul 1991 icoana, a fost încredintata laboratorului de restaurare de pe langa Muzeul de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca, de unde cu chipul întinerit, si splendid reconditionata, este readusa cu mare pompa si sarbatoare la sfanta Manastire Nicula, la data de 24 martie 1992. Putem afirma ca, icoana de la Nicula apare din punct de vedere religios ca o afirmare a Tainei întruparii lui Hristos, sau ca o actiune a memoriei vizuale, a credintei apostolice. Nu în ultimul rand, Ea ne apare ca o capacitate de-a accepta lucrarea divina a harului sfintilor prin materie. Primul mare cercetator roman care s-a aplecat asupra acestei teme, acestui fenomen si asupra acestui mestesug cu seriozitate si competenta, a fost prof. univ. Ion Apostol Popescu, al carui elev am fost, care a reusit sa tipareasca si prima carte în materie, considerat a fi un tratat despre fenomenul Nicula, întitulat: “ Arta icoanelor pe sticla de la Nicula “ cu o prefata de A.E.Baconsky – Editura Tineretului, aparuta în anul 1969, cu mari interventii si sacrificii. Datorita deschiderii sale catre neam si lume, fenomenul Nicula, s-a revigorat în ultimile decenii prin aparitia de noi si valorosi pictori, amintindu-i aici pe: Marian Mustea-senior, Pacurar Emil, Martaian Ermone, calugarul Ilarion Muresanu si altii cu care încercam sa revigoram pe deplin fenomenul, sa continuam traditia, raportata la conditiile secolului al XXI-lea, pentru ca, prin forta acestei arte de o religiozitate si acuratete speciala, fenomenul renascut dupa decenii, sa se afirme ca valoare între valorile universale.
“ Sunt ultimul dintr-o generatie, care a daltuit prin arta, într-o piatra de prapastie, fara a vrea sau putea ajunge în varful ei. “ Vasile I. Bunea SPICUIRI DIN CURRICULUM VITAE, A LUI VASILE I. BUNEA: VASILE I. BUNEA, s-a nascut la data de 20 martie 1944, în perioada grea a refugiului, în comuna Rosia-Montana, Jud. Alba, fiind al doilea copil al sotilor Bunea Izidor si Elisabeta, si descedent din doua familii ilustre de carturari romani, pe linie paterna familia istoricului Dr. Augustin Bunea, canonic de Blaj, aparator în Procesul Memorandistilor, iar pe linie materna familia patriotului Stefan Ciceo- Pop, unul din initiatorii si promotorii Consiliului National Roman, personalitati marcante ale istoriei neamului romanesc, din acele zbuciumate vremuri. Copilaria o va petrece o parte în casa parintilor marelui filozof si poet roman Lucian Blaga, care va pune o remarcabila amprenta pe viitorul si formarea de mai tarziu a copilului de atunci, în comuna Lancram, jud. Alba. Aici copilul Vasile I. Bunea îl cunoaste pe marele poet, care atunci activa în strainatate, ca diplomat roman. Urmeaza clasa a III-a primara în orasul Sebes, unde îl va cunoaste si pe poetul Mihai Beniuc, continua clasele gimnaziale la Gherla jud. Cluj, odata cu revenirea parintilor din pribegia începuta cu refugiul, din motive etnice. Se înscrie la renumitul Liceu Teoretic (profil pedagogic) “ Petru Maior ” din orasul Gherla, unde îl va avea printre altii, pe ilustrul dascal Ion Apostol Popescu, discipol al profesorului de atunci Lucian Blaga, cu care si-a dat licenta. Vasile I. Bunea va lucra în învatamant si cultura ani de zile la diferite nivele si esaloane administrative, perioada în care va urma cursurile Institutului Pedagogic. Avand de timpuriu preocupari de condeier, va debuta în cadrul Cenaclului Tribuna de la Cluj cu poezie, împreuna cu pleiada de tineri scriitori Ana Blandiana si Ion Alexandru, fiind remarcat de critica literara a vremii. Publica poezie în presa centrala si locala. Viata-l trimite pe valurile ei spre capitala, unde va locui 30 de ani, perioada în care va fi functionar la o centrala cu profil materiale de constructii, apoi functionar în Ministerul Constructiilor Industriale, la antipod cu preocuparile si vocatia sa, dar într-un colectiv care l-a menajat si înteles pe deplin. În aceste decenii, paralel cu activitatea platita de stat, va colabora la reviste si publicatii literare ca: Saptamana, Luceafarul, Tomis, Tribuna, Suplimentul Literar Artistic al Scanteii Tineretului, Flacara, Almanahuri Literare, Albina, Vatra, Romania Literara, Tribuna Romaniei, postul de radio Bucuresti si Televiziunea Romana. Participa la cenaclurile literare care existau atunci si la propunerea poetului Dan Mutascu, este lansat oficial ca poet, în cadrul Cenaclului “Nicolae Labis” al revistei Saptamana, chiar de prozatorul Eugen Barbu. La scurt timp, împreuna cu tanarul critic literar Constantin Sorescu, va înfiinta cenaclul literar-artistic “Lumina” din capitala. Sub îndrumarea profesorilor: Serban Cioculescu, Alexandru Balaci, Vladimir Strainu, I.C.Chitimia, Zoe Dumitrescu-Busulenga, George Muntean, Vasile Netea, Edgar Papu, Dan Grigorescu si altii, face cercetare în istoria si critica literara romaneasca. O relatie speciala va avea cu acad. Alexandru Philippide, si Nicolae Steinhardt pe de o parte, care-i va deschide pasiunea si spre critica literara, iar pe de alta parte va avea o prietenie stralucita, cu fostul student a lui Lucian Blaga, fostul profesor din anii de liceu Ion Apostol Popescu, care-i va deschide apetitul spre cultura si traditia populara romaneasca, în special pentru studierea fenomenului iconografic de la Nicula. Urmare a acestor relatii deosebite, va înfiinta si conduce la Bucuresti Cenaclul Literar “Alexandru Philippide” – dupa moartea poetului, care a functionat pana în 1990, iar pe latura a doua va studia pe ultimii iconari niculeni, cu predilectie pe Gheorghe Feur – clopotarul si se va apuca efectiv si el de pictura pe sticla. Participa la nenumarate dezbateri, colocvii, seminarii, mese rotunde, simpozioane, sesiuni de comunicari stiintifice în tara si capitala, este printre membrii fondatori ai Asociatiei Etnologilor Transilvaneni cu Virgil Medan de la Cluj, Ion Apostol Popescu de la Gherla, Marza Dan si Radu Saplacan de la Dej. Datorita unor conceptii lipsite de asperitati referitoare la actul de creatie si rolul acestuia în educatia estetetica a individului, întretine o amicitie de invidiat cu Marin Preda, caruia prea putini au reusit sa-i patrunda sanctuarul de ganditor si de revolta interna, în ciuda aparentelor sale la prima vedere. Leaga o prietenie deosebita cu Nichita Stanescu, a carui amprenta se va vedea în scrierile lui Vasile I. Bunea de mai tarziu. Este unul din cei 10 apropiati, care la decesul marelui poet, î-i va organiza funeraliile, cu mult scandal si surprize din partea autoritatilor comuniste. Ca o realizare si un corolar a acelor vremuri, la recomandarea acad. Mihai Beniuc, prof. I.C.Chitimia, acad. Alexandru Balaci,Ion Alexandru, acad. Alexandru Philippide, George Muntean, Nicolae Steinhardt si Tudor Opris, etse primit în calitate de membru al Asociatiei Oamenilor de Stiinta din Romania, la sectia Etnologie. Dupa1989, recunoscandu-i-se pe deplin valoarea artei sale de iconar, de continuator si pastrator al valorilor de netagaduit al fenomenului Nicula, cu multa ambitie si mai ales cu datoria ca aceasta arta sa renasca si înfloreasca în matca ei, înfiinteaza Fundatia Nationala de Cultura si Traditie Populara“Sf. Maria si Alexandra” – Scoala Nicula, apoi este chemat si organizeaza nenumarate expozitii în tara si strainatate, întitulate sugestiv : “Cartea Sfanta pe Romaneste”, din care spicuim: GERMANIA: - Berlin – 1990 - aprilie ELVETIA: - Basel - 1991 - mai BELGIA: - Malinnes – 1992 – februarie ROMANIA: - Bucuresti – 1992 aprilie – Cercul Militar National GRECIA: - Salonic – 1992 septembrie – Institutul Francez - Volos - 1992 octombrie – Institutul Francez - Patras – 1992 noiembrie – Institutul Francez - Atena – l992 noiembrie – Casa prieteniei romano - elene - Atena – 1992 decembrie – Ambasada Romaniei - Atena – 1992 decembrie – Institutul Francez CIPRU: - Nicosia – l994 aprilie – Hotelul Hilton - Larnaca – 1994 aprilie – Holy Diocese - Limassol – 1994 aprilie – Hall of “Sf.George”s Church ROMANIA: - Bucuresti – 1994 noiembrie –Sala Dalles - Bucuresti – 1994 decembrie – Ministerul Afacerilor Externe - Bucuresti – 1995 iunie – Salla Dalles - Bucuresti - 1995 decembrie – Ministerul de Interne - Bucuresti – 1997 aprilie – World Trade Center - Bucuresti - 1997 iunie – Hotelul Triumf - Gherla – 1998 decembrie – Muzeul de Istorie - Cluj-Napoca – 1999 ianuarie – Galeria “Alianta Artelor” - Gherla – 2000 martie – Sala Francofona- Muzeul de Istorie - Cluj-Napoca – 2001 aprilie - Inspectroratul Judetean de Cultura si Arta “Spiritualitatea Romaneasca în imaginarul iconic” în cadrul Salonului Icoanei Ardelene, Editia a III-a - Cluj - Napoca - 2002 decembrie – Expozitie retrospectiva– Centrul Creatiei Populare - Gherla – 2003 aprilie – Muzeul de Istorie - Cluj-Napoca – 2004 decembrie – Muzeul National de Arta - Gherla – 2005 aprillie – Sala Francofona Muzeul de Istorie - Gherla – 2006 decembrie – Muzeul de Istorie - Cluj - Napoca – 2007 ianuarie – Centrul Creatiei Populare
Debuteaza editorial destul de tarziu, dar bine si promitator. Este primit cu interes de critica literara, cu exceptiile inerente, el fiind o persoana incomoda doar pentru cei nepriceputi. “ ….Iata zic voua: “ Volum de versuri – Bucuresti – Editura “Fiat Lux” - 1994 “ Arhitectura Erorii “ Volum de eseuri – Bucuresti – Editura “Fiat Lux”- 1995 “ Bastonul de Maresal "Poeme palmuite- Bucuresti – Editura “Fiat Lux”- 1998 “ Ion Apostol Popescu – Frumoasa Privighetorilor – Basme armenesti din Transilvania – Editura “ Ararat “ – 2001 – Editia a III-a, revazuta si adaugita, cu un studiu introductiv de Vasile I. Bunea Iata cateva spicuiri din : “Cuvinte despre autor” Yüklə 160,88 Kb. Dostları ilə paylaş:
|
