Guidelines for Applying Protected


Probleme de luat în considerare



Yüklə 1,24 Mb.
səhifə5/19
tarix31.10.2017
ölçüsü1,24 Mb.
1   2   3   4   5   6   7   8   9   ...   19

Probleme de luat în considerare
● Există câteva zone terestre şi marine care nu poartă amprenta unei acţiuni umane recente, în multe cazuri fiind părăsite de vechii locuitori. În multe situaţii, ariile din categoria Ia vor necesita prin urmare un proces de refacere naturală. Această refacere naturală trebuie să aibă loc prin procese naturale sau prin intervenţie limitată în timp: dacă necesită intervenţie continuă, ar fi mai potrivit să fie încadrată într-o altă categorie, de exemplu a IV-a sau a V-a.
● Sunt doar câteva arii care nu se află încă sub o formă de proprietate juridică sau cel puţin tradiţională, aşa că de multe ori sunt greu de găsit locuri din care să se poată exclude activităţile umane.
● Unele acţiuni ale omului au consecinţe regionale şi globale care nu pot fi oprite de graniţele ariei protejate. Efectele sunt cel mai evidente în cazul schimbărilor climatice şi poluării atmosferice, ca şi al bolilor noi şi emergente. Într-o ecologie din ce în ce mai modificată, poate deveni tot mai dificil să se menţină arii neafectate de intervenţia omului.
● Multe situri naturale sacre sunt gestionate de o manieră asemănătoare ariilor protejate din categoria Ia, din motive spirituale şi culturale, putând fi chiar integrate ariilor protejate din categoriile V şi VI.
Categoria Ib: Zonă de sălbăticie
Categoria Ib de arii protejate constă de obicei din zone mari, nemodificate sau doar slab modificate, care îşi păstrează caracterul natural şi influenţa, în lipsa aşezărilor umane permanente sau semnificative, şi care sunt protejate sau gestionate astfel încât să-şi păstreze starea naturală.
Înainte de a opta pentru o categorie, verificaţi mai întâi dacă situl respectă definiţia unei arii protejate (pagina 8).
Obiectivul principal
● Protejarea integrităţii ecologice pe termen lung a ariilor naturale neafectate de activităţi umane semnificative, lipsite de infrastructură modernă şi în care predomină forţele şi procesele naturale, astfel încât generaţiile actuale şi cele viitoare să aibă ocazia de a cunoaşte astfel de arii.

Alte obiective
● Asigurarea accesului public la un nivel şi într-un mod în care să se menţină calităţile de sălbăticie ale ariei pentru generaţiile actuale şi cele viitoare;
● Permiterea păstrării stilului de viaţă şi a obiceiurilor tradiţionale legate de sălbăticie a populaţiilor indigene care locuiesc în densităţi mici şi utilizează resursele disponibile în moduri compatibile cu obiectivele de conservare;
● Protejarea valorilor culturale şi spirituale relevante şi a beneficiilor non-materiale aparţinând populaţiilor indigene sau non-indigene, ca de exemplu izolarea, respectul pentru siturile sacre, respectul pentru strămoşi etc.;
● Permiterea activităţilor educative sau de cercetare ştiinţifică cu impact redus şi efect invaziv minim, atunci când activităţile de acest gen nu pot fi desfăşurate în afara zonei de sălbăticie.

Trăsături distinctive
În general, aria trebuie:
● Să fie lipsită de infrastructură modernă, dezvoltare şi activităţi industriale extractive, printre care, dar nu exclusiv, drumuri, conducte, linii de tensiune, antene de telefonie mobilă, platforme petrolifere sau de gaze, terminale maritime de gaz natural lichefiat, alte structuri permanente, minerit, construcţii hidrotehnice, extracţie de petrol şi gaze, agricultură care include păşunat intensiv, pescuit comercial, zboruri la joasă înălţime etc., preferabil cu restricţionarea severă sau interzicerea accesului vehiculelor cu motor.
● Să fie caracterizată printr-un grad ridicat de stare naturală: conţinând un procent însemnat din întinderea iniţială a ecosistemului, ansambluri de faună şi floră nativă complete sau aproape complete, reţinând intacte sistemele răpitor-pradă şi incluzând mamifere mari.
● Să aibă o mărime suficientă pentru protejarea biodiversităţii; să menţină procesele ecologice şi serviciile de ecosistem; să menţină refugii ecologice; să asigure un tampon faţă de impactul schimbărilor climatice; şi să menţină procesele evolutive.
● Să ofere oportunităţi remarcabile de izolare, de care să ne putem bucura de îndată ce am ajuns în această arie, cu mijloace de transport simple, nezgomotoase şi neintruzive (de exemplu acces nemotorizat sau, dacă este neapărată nevoie, motorizat strict reglementat, şi compatibil cu obiectivele biologice de mai sus).
● Să fie ferite de utilizarea sau prezenţa neadecvată sau excesivă a omului, care să diminueze valorile de sălbăticie şi care în cele din urmă să împiedice respectarea criteriilor biologice şi culturale de mai sus. Prezenţa omului, însă, nu trebuie să fie factorul determinant pentru a decide stabilirea unei arii de categoria Ib. Obiectivele cheie sunt caracterul biologic intact şi absenţa infrastructurii permanente, a industriilor extractive, agriculturii, utilizării vehiculelor cu motor şi a altor indicatori ai tehnologiei moderne de lungă durată.
În plus, însă, ele mai pot include:
● Zone afectate, într-o oarecare măsură, dar capabile de refacere la starea de sălbăticie, şi arii mai mici care pot fi extinse sau ar putea juca un rol important într-o strategie mai amplă de protecţie a sălbăticiei, ca parte a unei reţele de arii protejate care să includă sălbăticia, dacă obiectivele de management pentru acele arii afectate într-o oarecare măsură, sau mai mici, sunt compatibile cu obiectivele enumerate mai sus.
Acolo unde integritatea biologică a unei zone de sălbăticie este asigurată şi obiectivul primordial prezentat mai sus este respectat, orientarea managementului zonei de sălbăticie se poate schimba spre alte obiective, precum protecţia valorilor culturale sau agrementul, dar numai atâta timp cât obiectivul principal rămâne asigurat.

Rolul jucat în peisajul terestru/marin
În multe privinţe, zonele de sălbăticie joacă un rol similar parcurilor naţionale din categoria a II-a, prin aceea că protejează ecosisteme funcţionale mari (sau cel puţin zone în care multe aspecte ale ecosistemului se pot manifesta înfloritor).

Între aceste roluri specifice se număraă:


● Protecţia unor zone mari, în principal neatinse de om, în care procesele din ecosistem, precum evoluţia, pot continua fără a fi împiedicate de către activităţile umane, ce includ dezvoltare sau turism de masă;

● Protecţia unor servicii de ecosistem compatibile;

● Protecţia anumitor specii şi comunităţi ecologice care necesită zone relativ întinse sau un habitat neafectat;

● Asigurarea unui „fond” de astfel de specii care să ajute la popularea ariilor gestionate sustenabil, care înconjoară aria protejată;

● Asigurarea de spaţiu pentru un număr limitat de vizitatori care să se poată bucura de sălbăticie;

● Furnizarea de oportunităţi de a reacţiona la schimbările climatice, printre care modificarea biomului.


Care sunt trăsăturile unice ale categoriei Ib?


Categoria Ib diferă de alte categorii în următoarele feluri:

Categoria Ia


Ariile protejate din categoria Ia sunt arii strict protejate, vizitate de om într-o măsură limitată. Ele au adesea (dar nu întotdeauna) suprafeţe relativ reduse, spre deosebire de Ib. În categoria Ia nu există de obicei locuitori, însă în multe arii protejate din categoria Ib există utilizări ale resurselor de către comunităţile indigene şi locale.

Categoria a II-a


Ariile protejate din categoriile Ib şi II se aseamănă adeseori din punct de vedere al mărimii şi al obiectivului de protejare a ecosistemelor funcţionale; Dar în timp ce categoria a II-a include de obicei (sau urmăreşte să includă) utilizarea de către vizitatori, cu infrastructura necesară aferentă, în cazul categoriei Ib utilizarea de către vizitatori este mai limitată şi se restrânge la cei care dispun de tehnicile şi echipamentele necesare pentru a supravieţui fără ajutor.

Categoria a III-a


Categoria a III-a are ca obiectiv protejarea unei trăsături naturale specifice, ceea ce nu se urmăreşte în categoria Ib. Ariile protejate din categoria a III-a sunt adeseori destul de mici şi, precum cele din categoria a II-a, caută să încurajeze prezenţa vizitatorilor, uneori în număr mare; siturile Ib pe de altă parte sunt în general mai mari şi urmăresc descurajarea oricăror vizitatori în afara specialiştilor.

Categoria a IV-a


Ariile protejate din categoria a IV-a sunt în mod normal ecosisteme relativ mici şi cu siguranţă nu complet funcţionale, cele mai multe vor avea nevoie de intervenţii periodice de management pentru a menţine biodiversitatea asociată: toate aceste atribute sunt opusul condiţiilor impuse în categoria Ib.

Categoria a V-a


Ariile protejate din categoria a V-a conţin peisaje culturale terestre şi marine, care s-au format prin intervenţie umană (de obicei pe termen lung) şi care în mod normal conţin importante comunităţi umane stabile. Categoria Ib ar trebui să se afle într-o stare cât mai naturală posibil şi să nu conţină peisaje culturale decât dacă se urmăreşte readucerea acestora la o stare cât mai apropiată de cea naturală.

Categoria a VI-a


Obiectivul categoriei a VI-a este stabilirea unor zonări interioare şi regimuri de management care să susţină utilizarea durabilă; deşi zonele de sălbăticie includ uneori utilizări tradiţionale limitate ale populaţiilor indigene, acestea au un caracter incidental pentru obiectivele de management, nefiind parte intrinsecă a acestora.



Probleme de luat în considerare
● Unele zone de sălbăticie conţin activităţi de păşunat ale unor populaţii nomade şi poate fi necesar să se facă deosebirea dintre păşunatul intensiv şi cel neintensiv; însă această chestiune va ridica probleme dacă oamenii vor dori să crească numărul animalelor.

Categoria a II-a: Parc naţional
Ariile protejate din Categoria a II-a sunt arii naturale sau aproape naturale de mare întindere, stabilite pentru a proteja procese ecologice la scară mare, împreună cu speciile şi ecosistemele caracteristice zonei, care oferă de asemenea bazele unor oportunităţi de vizitare în scopuri spirituale, ştiinţifice, educaţionale, recreative sau turistice, compatibile din punct de vedere al mediului şi cultural.
Înainte de a opta pentru o categorie, verificaţi mai întâi dacă situl respectă definiţia unei arii protejate (pagina 8).

Obiectivul principal
● Protejarea biodiversităţii naturale alături de structura sa ecologică de bază şi a proceselor de mediu pe care se sprijină, şi de a promova educaţia şi recreereac.

Alte obiective:
● De a gestiona aria cu scopul de a perpetua, într-o stare cât mai naturală posibil, exemple reprezentative de regiuni fizicografice, comunităţi biotice, resurse genetice şi procese naturale neafectate;

● De a menţine populaţii şi ansambluri de specii native viabile şi ecologic funcţionale, în densităţi suficiente pentru a conserva integritatea ecosistemului şi rezistenţa sa pe termen lung;

● De a contribui îndeosebi le conservarea speciilor cu teritorii întinse, a proceselor ecologice regionale şi a rutelor de migraţie;

● De a gestiona utilizarea de către vizitatori în scop inspiraţional, educaţional, cultural şi recreativ la un nivel care să nu cauzeze o degradare biologică sau ecologică semnificativă a resurselor naturale;

● De a ţine seama de nevoile populaţilor indigene şi ale comunităţilor locale, inclusiv privind utilizarea resurselor pentru subzistenţă, în măsura în care aceasta nu va afecta negativ obiectivul primar de management;

● De a contribui la economiile locale prin turism.


Caracteristici distinctive
Ariile din categoria a II-a au de obicei suprafeţe mari şi conservă un “ecosistem” funcţional, deşi, petnru a putea realiza acest lucru, poate fi necesar ca aria protejată să fie completată de un management adecvat al ariilor din jur.
● Aria ar trebui să conţină exemple reprezentative ale principalelor regiuni naturale şi ale trăsăturilor biologice, de mediu sau de peisaj în care speciile native de plante şi animale, habitatele şi siturile cu geodiversitate prezintă o însemnătate spirituală, ştiinţifică, educaţională, recreativă sau turistică specială.

● Aria trebuie să aibă o suprafaţă şi o calitate ecologică suficiente pentru a putea menţine funcţiile şi procesele ecologice care să permită speciilor şi comunităţilor native să persiste pe termen lung cu intervenţii minime de management.

● Compoziţia, structura şi funcţia biodiversităţii trebuie să fie în mare măsură în stare „naturală” sau să aibă potenţialul de a reveni la această stare, cu un risc relativ scăzut de invazii ale speciilor neindigene.

Rol în peisajul terestru/marin
Categoria a II-a oferă oportunităţi de conservare la scară largă acolo unde procesele ecologice pot fi perpetue, permiţând continuarea evoluţiei. Aceste arii sunt adesea mijloace cheie în proiectarea şi dezvoltarea coridoarelor biologice de mari dimensiuni sau a altor iniţiative de conservare a conectivităţii necesare pentru speciile (cu teritorii mari şi/sau migratoare) care nu pot fi conservate integral într-o singură arie protejată. Prin urmare, principalele lor roluri sunt următoarele:
● Protejarea unor procese ecologice la scară mai mare, care ar fi omise în arii protejate mai mici sau în cadrul peisajelor culturale;

● Protejarea unor servicii de ecosistem compatibile;

● Protejarea anumitor specii şi comunităţi care necesită zone relativ întinse de habitat neafectat;

● Asigurarea unui „fond” de astfel de specii care să ajute la popularea ariilor gestionate adecvat care înconjoară aria protejată;

● Să fie integrate în strategiile de utilizare a terenurilor sau suprafeţelor de apă, care să contribuie la planurile de conservare la scară mare;

● Să informeze şi să conştientizeze vizitatorii cu privire la necesitatea şi potenţialul programelor de conservare;



● Să susţină dezvoltarea economică compatibilă, mai ales prin activităţi de agrement şi turism, care pot aduce beneficii economiilor locale şi mai ales comunităţilor locale.
Ariile din categoria a II-a trebuie să fie strict protejate în cazurile în care funcţiile ecologice şi compoziţia speciilor indigene sunt relativ intacte; peisajele care le înconjoară pot avea grade diferite de utilizări cu scopuri de consum sau nu, dar în mod ideal ar trebui să servească drept tampon pentru aria protejată.

Caracteristicile unice ale categoriei a II-a


Categoria a II-a diferă de alte categorii în următoarele feluri:

Categoria Ia


Categoria a II-a nu este în general la fel de strict conservată ca şi categoria Ia şi poate include infrastructură de turism şi vizitare. Însă ariile protejate din categoria a II-a au adesea zone centrale în care numărul vizitatorilor este strict controlat, care pot fi asemănătoare cu categoria Ia.

Categoria Ib

Vizitarea în categoria a II-a diferă probabil foarte mult de cea a zonelor de sălbăticie, având în vedere infrastructura aferentă (poteci, drumuri, cabane, etc.) iar de aceea, va avea un număr mai mare de vizitatori. Ariile protejate din categoria a II-a au adesea zone centrale în care numărul vizitatorilor este strict controlat, ceea ce seamănă mai mult cu categoria Ib.

Categoria a III-a

Managementul din categoria a III-a se axează pe o singură caracteristică naturală, pe când în categoria a II-a se axează pe menţinerea întregului ecosistem.

Categoria a IV-a


Categoria a II-a are ca scop menţinerea integrităţii ecologice la scară ecosistemică, pe când categoria a IV-a este destinată mai mult protecţiei unor habitate şi specii. Practic, ariile protejate din categoria a IV-a sunt rareori suficient de întinse pentru a proteja un întreg ecosistem, iar deosebirea dintre categoriile a II-a şi a IV-a este prin urmare mai mult o chestiune de grad: siturile din categoria a IV-a sunt mai degrabă mici (mlaştini individuale, fragmente de pădure, deşi sunt şi excepţii), pe când în categoria a II-a ele sunt mai degrabă mari şi într-o oarecare măsură se pot autosusţine.

Categoria a V-a


Ariile protejate din categoria a II-a sunt practic sisteme naturale în curs de refacere pentru a reveni la sisteme naturale, pe când cele din categoria a V-a sunt peisaje culturale şi urmăresc să rămână în această stare.

Categoria a VI-a

În categoria a II-a nu se permite în general utilizarea resurselor, cu excepţia cazurilor de utilizare pentru subzistenţă sau în scop recreativ.


Yüklə 1,24 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   2   3   4   5   6   7   8   9   ...   19




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2020
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə