I. Antreprenoriatul şi sectorul imm

Yüklə 572 b.

səhifə	1/11
tarix	15.09.2018
ölçüsü	572 b.
	#82327

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11

I. Antreprenoriatul şi sectorul IMM

I. Antreprenoriatul şi sectorul IMM
În legislaţia Republicii Moldova antreprenoriatul este definit în felul următor:
Antreprenoriatul are ca principale obiecte de activitate crearea, finanţarea şi gestionarea întreprinderilor, cu scopul de a obţine
profit. Poate fi vorba despre o întreprindere nouă sau o activitate individuală cu scopul angajării proprii în câmpul muncii, dar şi,
de asemenea, despre activitatea de lărgire/ dezvoltare a întreprinderii existente. Antreprenoriatul este un tip specific de activitate
şi se bazează pe patru „piloni”:
· Iniţiativa – întreprinzătorul nu aşteaptă indicaţii ci, de sine stătător, manifestă iniţiativă, mobilizând resurse financiare, materiale şi umane, cu scopul de a produce mărfuri şi a le vinde. Desigur, în baza fiecărei iniţiative se află speranţa de a obţine un profit suplimentar.
· Luarea deciziei – independent, întreprinzătorul ia decizii referitor la afacere şi trasează direcţiile de dezvoltare a întreprinderii.
· Inovaţia – întreprinzătorul este inovatorul, raţionalizatorul, care tinde să producă mărfuri sau servicii sau să implementeze noi moduri de a le produce/ presta.
· Riscul – întreprinzătorul îşi riscă reputaţia, cu investiţiile sale, adică resursele investite în afacere.

Prin acest termen generic, de obicei, se subînţelege o activitate antreprenorială de un volum redus, iar firmele care activează

Prin acest termen generic, de obicei, se subînţelege o activitate antreprenorială de un volum redus, iar firmele care activează
în acest mod sunt denumite întreprinderi mici şi mijlocii (IMM). Este internaţional recunoscută abrevierea SME (Small and
Medium Enterprises) - echivalentul în engleză a IMM, care se utilizează atunci când se face referinţă la businessul mic şi mijlociu.
În majoritatea ţărilor acest sector include trei tipuri de întreprinderi: micro, mici şi mijlocii.
Conform legislaţiei Republicii Moldova, „Legea cu privire la susţinerea întreprinderilor mici şi mijlocii” № 206-XVI din
07.07.2006, sectorul ÎMM cuprinde trei categorii de agenţi economici, clasificaţi în baza a trei indicatori: numărul angajaţilor,
volumul anual al vânzărilor, valoarea de bilanţ a activelor.
numărul de angajaţi volumul anual al vînzărilor valoarea de bilanţ a activelor
Micro – pînă la 9 - pînă la 3 mil. lei - pînă la 3 mil. lei
Mici – pînă la 49 - pînă la 25 mil. lei - pînă la 25 mil. lei
Medii - pînă la 249 - pînă la 50 mil. lei - pînă la 50 mil. lei
Într-una din aceste categorii se poate încadra, cu unele excepţii, orice agent economic, atât persoană fizică, cât şi juridică,
înfiinţată în baza capitalului propriu.
În această categorie nu se încadrează şi nu dispun de facilităţi următoarele întreprinderi:
a) agenţii economici care ocupă o poziţie dominantă pe piaţă – 35% din piaţă;
b) agenţi economici care au fondatori care nu fac parte din sectorul IMM şi deţine o pondere mai mare de 35% din fondul statutar;
c) companiile fiduciare şi companiile de asigurare;
d) fondurile de investiţii;
e) agenţii economici, care importă mărfuri cu accize;
f) băncile, organizaţiile micro-financiare, asociaţiile de creditare şi economii şi alte întreprinderi financiare;
g) casele de schimb valutar şi casele de amanet;
h) întreprinderile care activează în ramura jocurilor de noroc.
Conform statisticii, în ţările dezvoltate întreprinderile mici şi mijlocii constituie majoritatea agenţilor economici. Ponderea
acestora constituie 95% din numărul total. De exemplu, în ţările europene ÎMM constituie –98%, iar în Marea Britanie – 99,8%.
Aproximativ 70% din locurile de muncă sunt create de ÎMM, majoritatea produselor serviciilor fiind sunt produse de reprezentanţii
businessului mic şi mijlociu.

Este necesar ca un antreprenor începător să ştie care sunt avantajele şi dezavantajele businessului mic şi mijlociu. În calitate

Este necesar ca un antreprenor începător să ştie care sunt avantajele şi dezavantajele businessului mic şi mijlociu. În calitate
de „puncte tari” pot fi enumerate următoarele:
Businessul mic are un înalt nivel de flexibilitate şi mobilitate, ceea ce-i permite să reacţioneze operativ la cerinţele pieţei.
Pentru lansarea afacerii nu sunt necesare investiţii substanţiale de capital, fapt ce influenţează pozitiv costul producţiei fabricate.
Dimensiunile mici ale întreprinderii asigură un nivel înalt de gestionare, în comparaţie cu cheltuielile mici de administrare. În afară de aceasta, pentru majoritatea întreprinderilor mici şi mijlocii este caracteristic ca proprietarul şi managerul să fie aceeaşi persoană.
Un nivel rapid al circulaţiei informaţiei, operativitatea luării şi implementării deciziilor. Acest fapt este determinat de un volum mic de informaţie la întreprinderile mici, cât şi comunicarea directă între antreprenor şi angajaţi.
Posibilitatea de a se limita la micro-credite în caz de insuficienţă a resurselor proprii.
Posibilitatea înlocuirii unui lucrător cu altul, posibilitatea îndeplinirii temporare a funcţiilor unui lucrător de către altul, ceea ce este caracteristic pentru un colectiv mic.
Yüklə 572 b.

Dostları ilə paylaş:

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11

I. Antreprenoriatul şi sectorul imm

I. Antreprenoriatul şi sectorul IMM

I. Antreprenoriatul şi sectorul IMM

În legislaţia Republicii Moldova antreprenoriatul este definit în felul următor:

Antreprenoriatul are ca principale obiecte de activitate crearea, finanţarea şi gestionarea întreprinderilor, cu scopul de a obţine

profit. Poate fi vorba despre o întreprindere nouă sau o activitate individuală cu scopul angajării proprii în câmpul muncii, dar şi,

de asemenea, despre activitatea de lărgire/ dezvoltare a întreprinderii existente. Antreprenoriatul este un tip specific de activitate

şi se bazează pe patru „piloni”:

· Luarea deciziei – independent, întreprinzătorul ia decizii referitor la afacere şi trasează direcţiile de dezvoltare a întreprinderii.

· Inovaţia – întreprinzătorul este inovatorul, raţionalizatorul, care tinde să producă mărfuri sau servicii sau să implementeze noi moduri de a le produce/ presta.

· Riscul – întreprinzătorul îşi riscă reputaţia, cu investiţiile sale, adică resursele investite în afacere.

Prin acest termen generic, de obicei, se subînţelege o activitate antreprenorială de un volum redus, iar firmele care activează

Prin acest termen generic, de obicei, se subînţelege o activitate antreprenorială de un volum redus, iar firmele care activează

în acest mod sunt denumite întreprinderi mici şi mijlocii (IMM). Este internaţional recunoscută abrevierea SME (Small and

Medium Enterprises) - echivalentul în engleză a IMM, care se utilizează atunci când se face referinţă la businessul mic şi mijlociu.

În majoritatea ţărilor acest sector include trei tipuri de întreprinderi: micro, mici şi mijlocii.

Conform legislaţiei Republicii Moldova, „Legea cu privire la susţinerea întreprinderilor mici şi mijlocii” № 206-XVI din

07.07.2006, sectorul ÎMM cuprinde trei categorii de agenţi economici, clasificaţi în baza a trei indicatori: numărul angajaţilor,

volumul anual al vânzărilor, valoarea de bilanţ a activelor.

numărul de angajaţi volumul anual al vînzărilor valoarea de bilanţ a activelor

Micro – pînă la 9 - pînă la 3 mil. lei - pînă la 3 mil. lei

Mici – pînă la 49 - pînă la 25 mil. lei - pînă la 25 mil. lei

Medii - pînă la 249 - pînă la 50 mil. lei - pînă la 50 mil. lei

Într-una din aceste categorii se poate încadra, cu unele excepţii, orice agent economic, atât persoană fizică, cât şi juridică,

înfiinţată în baza capitalului propriu.

În această categorie nu se încadrează şi nu dispun de facilităţi următoarele întreprinderi:

a) agenţii economici care ocupă o poziţie dominantă pe piaţă – 35% din piaţă;

b) agenţi economici care au fondatori care nu fac parte din sectorul IMM şi deţine o pondere mai mare de 35% din fondul statutar;

c) companiile fiduciare şi companiile de asigurare;

d) fondurile de investiţii;

e) agenţii economici, care importă mărfuri cu accize;

f) băncile, organizaţiile micro-financiare, asociaţiile de creditare şi economii şi alte întreprinderi financiare;

g) casele de schimb valutar şi casele de amanet;

h) întreprinderile care activează în ramura jocurilor de noroc.

Conform statisticii, în ţările dezvoltate întreprinderile mici şi mijlocii constituie majoritatea agenţilor economici. Ponderea

acestora constituie 95% din numărul total. De exemplu, în ţările europene ÎMM constituie –98%, iar în Marea Britanie – 99,8%.

Aproximativ 70% din locurile de muncă sunt create de ÎMM, majoritatea produselor serviciilor fiind sunt produse de reprezentanţii

businessului mic şi mijlociu.

Este necesar ca un antreprenor începător să ştie care sunt avantajele şi dezavantajele businessului mic şi mijlociu. În calitate

Este necesar ca un antreprenor începător să ştie care sunt avantajele şi dezavantajele businessului mic şi mijlociu. În calitate

de „puncte tari” pot fi enumerate următoarele:

Businessul mic are un înalt nivel de flexibilitate şi mobilitate, ceea ce-i permite să reacţioneze operativ la cerinţele pieţei.

Pentru lansarea afacerii nu sunt necesare investiţii substanţiale de capital, fapt ce influenţează pozitiv costul producţiei fabricate.

Dimensiunile mici ale întreprinderii asigură un nivel înalt de gestionare, în comparaţie cu cheltuielile mici de administrare. În afară de aceasta, pentru majoritatea întreprinderilor mici şi mijlocii este caracteristic ca proprietarul şi managerul să fie aceeaşi persoană.

Un nivel rapid al circulaţiei informaţiei, operativitatea luării şi implementării deciziilor. Acest fapt este determinat de un volum mic de informaţie la întreprinderile mici, cât şi comunicarea directă între antreprenor şi angajaţi.

Posibilitatea de a se limita la micro-credite în caz de insuficienţă a resurselor proprii.

Posibilitatea înlocuirii unui lucrător cu altul, posibilitatea îndeplinirii temporare a funcţiilor unui lucrător de către altul, ceea ce este caracteristic pentru un colectiv mic.