Ideologie şi mit în lingvistica românească

IDEOLOGIE ŞI MIT ÎN LINGVISTICA ROMÂNEASCĂ

Rodica Zafiu

(Universitatea din Bucureşti – Institutul de Lingvistică “Iorgu Iordan –Al. Rosetti”)

1. Preliminarii

Ca ştiinţă umanistă, lingvistica presupune un anumit grad de subiectivitate, care variază în funcţie de subdisciplinele sale, unele mai apropiate de ştiinţele exacte – fonetica, semantica logică, sintaxa –, altele având o componentă istorică şi socială mai puternică – istoria limbii, sociolingvistica, etnolingvistica etc. Implicarea seturilor de opinii şi valori (de grup sau individuale) ale cercetătorilor în preferinţa pentru anumite domenii, în stabilirea temelor prioritare şi în interpretarea faptelor este un dat inevitabil, care ţine de natura însăşi a cercetării. Este însă o diferenţă foarte mare între opiniile şi evaluările subiectivităţii individuale, supuse permanent unui efort de relativizare şi obiectivizare, prin confruntarea cu alte subiectivităţi, şi cele ale unei ideologii impuse sistematic, prin mecanisme de propagandă şi control, aşa cum au fost cele ale regimului comunist din România (1945-1989).

Investigarea intruziunilor ideologiei în dezvoltarea unei discipline ştiinţifice este necesară pentru a înţelege istoria gândirii şi a discursului social, dar şi pentru că efectele lor pot persista mult timp: prin menţinerea inerţială a unor idei care au căpătat în timp aparenţele adevărului şi ale naturalului, sau chiar prin reacţii polemice excesive. În cele ce urmează, vom prezenta, într-un mod sumar, doar câteva momente şi aspecte ale influenţelor ideologiei oficiale asupra unui domeniu ştiinţific care – trebuie spus de la început – şi-a păstrat în cea mai mare măsură tradiţiile cercetării autentice: respectul pentru fapte, etica utilizării surselor, reflecţia metodologică şi informarea asupra noutăţilor în domeniu. Cu eforturi mari, lingvistica românească a reuşit să-şi păstreze statutul ştiinţific şi să nu se îndepărteze de curentul principal de idei contemporane; ar fi totuşi nerealist să credem că permanentele confruntări cu un context ideologic şi propagandistic au lăsat-o complet neatinsă, într-o zonă a reflecţiei pure şi atemporale.