Intermediari societăţi de servicii de investiţii financiare autorizate de asf, instituţii de credit autorizate de bnr, în conformitate cu legislaţia bancară aplicabilă



Yüklə 466 b.
tarix08.05.2018
ölçüsü466 b.



Intermediari - societăţi de servicii de investiţii financiare autorizate de ASF, instituţii de credit autorizate de BNR, în conformitate cu legislaţia bancară aplicabilă, precum şi entităţi de natura acestora autorizate în state membre sau nemembre să presteze servicii şi activităţi de investiţii de natura celor prevăzute de Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital

  • Intermediari - societăţi de servicii de investiţii financiare autorizate de ASF, instituţii de credit autorizate de BNR, în conformitate cu legislaţia bancară aplicabilă, precum şi entităţi de natura acestora autorizate în state membre sau nemembre să presteze servicii şi activităţi de investiţii de natura celor prevăzute de Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital

  • Societăţile de servicii de investiţii financiare (SSIF), sunt persoane juridice, constituite sub forma unor societăţi pe acţiuni, emitente de acţiuni nominative, conform Legii nr.31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, care funcţionează numai în baza autorizaţiei ASF şi prestează cu titlu profesional, în limita autorizaţiei acordate, serviciile şi activităţile de investiţii, serviciile conexe şi alte activităţi care pot fi desfăşurate potrivit reglementărilor ce vor fi emise de ASF sau potrivit dispoziţiilor art. 776 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată.



Principalele reglementări naţionale aplicabile societăţilor de servicii de investiţii financiare sunt:

  • Principalele reglementări naţionale aplicabile societăţilor de servicii de investiţii financiare sunt:

  • Regulamentul ASF nr.32/2006 privind serviciile de investiţii financiare

  • Regulamentul nr.5/2010 privind utilizarea sistemului de conturi globale, aplicarea mecanismelor cu şi fără prevalidarea instrumentelor financiare, efectuarea operaţiunilor de împrumut de valori mobiliare, a celor de constituire a garanţiilor asociate acestora

  • Regulamentul nr.3/2014 privind unele aspecte legate de aplicarea OUG nr.99/2006



SSIF trebuie să fie constituită ca societate pe acţiuni

  • SSIF trebuie să fie constituită ca societate pe acţiuni

  • să aibă sediul social sau în cazul în care deţine şi un sediu central (locul unde se află centrul principal de conducere şi de administrare a activităţii) în România

  • obiectul de activitate să fie prestarea serviciilor şi desfăşurarea activităţilor de investiţii, precum şi prestarea serviciilor conexe, prevăzute în Legea nr. 297/2004 cu modificările şi completările ulterioare

  • să aibă un capital iniţial corespunzător serviciilor pe care intenţionează să le presteze; acesta trebuie să fie subscris şi integral vărsat în numerar

  • să prezinte ASF planul de afaceri, descrierea structurii organizatorice şi a regulilor de ordine internă

  • să prezinte ASF contractului încheiat cu un auditor financiar



calificarea, experienţa profesională şi integritatea adminis-tratorilor, conducătorilor, auditorilor şi persoanelor din cadrul compartimentului de control intern să corespundă prevederilor reglementărilor ASF

  • calificarea, experienţa profesională şi integritatea adminis-tratorilor, conducătorilor, auditorilor şi persoanelor din cadrul compartimentului de control intern să corespundă prevederilor reglementărilor ASF

  • acţionarii care deţin o participaţie calificată în cadrul SSIF să respecte criteriile stabilite prin reglementările ASF privind regulile de procedură şi criteriile aplicabile evaluării prudenţiale a achiziţiilor şi majorărilor participaţiilor la o SSIF.

  • O societate nu poate fi autorizată ca SSIF dacă intenţionează să presteze exclusiv serviciile conexe prevăzute de lege.

  • SSIF poate începe activitatea la data acordării autorizaţiei, sub condiţia dobândirii calităţii de membru al Fondului de Compensare a Investitorilor.



A. servicii şi activităţi de investiţii:

  • A. servicii şi activităţi de investiţii:

  • a) preluarea şi transmiterea ordinelor privind unul sau mai multe instrumente financiare

  • b) executarea ordinelor în numele clienţilor

  • c) tranzacţionarea pe cont propriu

  • d) administrarea portofoliilor

  • e) consultanţa de investiţii

  • f) subscrierea de instrumente financiare şi/sau plasamentul de instrumente financiare în baza unui angajament ferm

  • g) plasamentul de instrumente financiare fără un angajament ferm

  • h) administrarea unui sistem alternativ de tranzacţionare.



B. servicii conexe:

  • B. servicii conexe:

  • a) păstrarea în siguranţă şi administrarea instrumentelor financiare în contul clienţilor, inclusiv custodia şi servicii în legătură cu acestea, cum ar fi administrarea fondurilor sau garanţiilor

  • b) acordarea de credite sau împrumuturi unui investitor, pentru a-i permite acestuia efectuarea unei tranzacţii cu unul sau mai multe instrumente financiare, în cazul în care firma care acordă creditul sau împrumutul este implicată în tranzacţie

  • c) consultanţă acordată entităţilor cu privire la structura capitalului, strategia industrială şi aspectele conexe acesteia, precum şi consultanţă şi servicii privind fuziunile şi achiziţiile unor entităţi



d) servicii de schimb valutar în legătură cu activităţile de servicii de investiţii prestate

  • d) servicii de schimb valutar în legătură cu activităţile de servicii de investiţii prestate

  • e) cercetare pentru investiţii şi analiză financiară sau alte forme de recomandare generală referitoare la tranzacţiile cu instrumente financiare

  • f) servicii în legătură cu subscrierea în baza unui angajament ferm

  • g) servicii şi activităţi de investiţii şi serviciile conexe de tipul celor prevăzute mai sus legate de activul suport al instrumentelor derivate, în cazul în care acestea sunt în legătură cu prevederile privind serviciile de investiţii şi conexe.



echivalentul în lei a 730.000 euro pentru toate serviciile de investiţii financiare

  • echivalentul în lei a 730.000 euro pentru toate serviciile de investiţii financiare

  • echivalentul în lei a 125.000 euro pentru servicii principale şi servicii conexe care nu includ tranzacţionarea pe cont propriu, subscrierea în cadrul emisiunilor de valori mobiliare în baza unui angajament ferm şi acordarea de credite sau împrumuturi de instrumente financiare

  • echivalentul în lei a 50.000 euro pentru servicii principale care nu includ deţinerea de fonduri şi/sau instrumente financiare aparţinând investitorilor, tranzacţionarea pe cont propriu şi subscrierea în cadrul emisiunilor de valori mobiliare în baza unui angajament ferm



Consiliul de administraţie trebuie să fie format din cel puţin trei membri

  • Consiliul de administraţie trebuie să fie format din cel puţin trei membri

  • Conducătorii sunt angajaţi ai SSIF cu contract individual de muncă şi pot fi membri ai consiliului de administraţie

  • Conducătorii trebuie să aibă studii superioare absolvite în unul dintre domeniile economic, juridic ori în alt domeniu care să se circumscrie activităţii financiare sau să fi absolvit cursuri post-universitare în unul dintre aceste domenii

  • Conducătorii şi membrii consiliului de administaţie trebuie să aibă o experienţă de minimum 3 ani în domeniul financiar-bancar sau al pieţei de capital

  • Nu pot îndeplini funcţia de conducători persoanele care asigură conducerea nemijlocită a compartimentelor SSIF, a sucursalelor şi a altor sedii secundare.



serviciile de investiţii financiare ce urmează a fi prestate

  • serviciile de investiţii financiare ce urmează a fi prestate

  • modul în care intenţionează să acţioneze pentru prestarea serviciilor de investiţii financiare, astfel încât activităţile să se desfăşoare într-un mod sigur şi prudent

  • instrumentele financiare avute în vedere în cadrul prestării serviciilor de investiţii financiare

  • categoriile de clienţi cu care intenţionează să încheie contracte

  • societatea intenţionează să desfăşoare operaţiuni pe pieţe reglementate sau în cadrul sistemelor alternative de tranzacţionare

  • sistemele de compensare-decontare/casele de compensare cu care va încheia contracte pentru efectuarea operaţiunilor specifice

  • detalii în ceea ce priveşte studiul pieţei şi al factorilor ce pot afecta fezabilitatea planului de afaceri

  • politica de investiţii şi planul de finanţare a afacerii, incluzând perioada de recuperare a investiţiei.



Instituţiile de credit pot presta în mod direct servicii de investiţii financiare pe piaţa de capital dacă procedurile interne prevăd cel puţin următoarele:

  • Instituţiile de credit pot presta în mod direct servicii de investiţii financiare pe piaţa de capital dacă procedurile interne prevăd cel puţin următoarele:

  • delimitarea atribuţiilor personalului care prestează servicii de investiţii financiare

  • identificarea spaţiilor în care se prestează astfel de servicii

  • evidenţa distinctă a operaţiunilor aferente pieţei de capital de cele specifice activităţii bancare.



Agentul pentru servicii de investiţii financiare este persoana fizică aflată sub responsabilitatea unui singur intermediar, care prestează servicii de investiţii financiare, exclusiv în numele intermediarului al cărui angajat este, după autorizarea în numele acestuia şi după înscrierea în Registrul ASF.

  • Agentul pentru servicii de investiţii financiare este persoana fizică aflată sub responsabilitatea unui singur intermediar, care prestează servicii de investiţii financiare, exclusiv în numele intermediarului al cărui angajat este, după autorizarea în numele acestuia şi după înscrierea în Registrul ASF.

  • Agentul delegat este persoana fizică sau juridică care, sub responsabilitatea deplină şi necondiţionată a unei singure SSIF în numele căreia acţionează, în baza unui contract, promo-vează clienţilor sau clienţilor potenţiali servicii de investiţii şi/sau servicii conexe, preia şi transmite instrucţiunile sau ordinele de la clienţi referitoare la instrumente financiare ori servicii de investiţii, plasează instrumente financiare şi/sau furnizează clienţilor sau clienţilor potenţiali servicii de consultanţă privind aceste instrumente ori servicii.



Intermediarii vor organiza un compartiment de control intern specializat pentru supravegherea respectării de către societate şi personalul acesteia a legislaţiei în vigoare incidente pieţei de capital, a reglementărilor entităţilor pieţei de capital şi a proce-durilor interne, precum şi minimizarea riscurilor societăţii de neîndeplinire a obligaţiilor.

  • Intermediarii vor organiza un compartiment de control intern specializat pentru supravegherea respectării de către societate şi personalul acesteia a legislaţiei în vigoare incidente pieţei de capital, a reglementărilor entităţilor pieţei de capital şi a proce-durilor interne, precum şi minimizarea riscurilor societăţii de neîndeplinire a obligaţiilor.

  • Intermediarii trebuie să stabilească, să implementeze şi să menţină mecanisme corespunzătoare de control intern destinate asigurării respectării deciziilor şi procedurilor la toate nivelele ierarhice ale SSIF şi să angajeze personal calificat cu aptitudini, cunoştinţe şi experienţă necesare pentru ducerea la îndeplinire a responsabilităţilor alocate.

  • Reprezentanţii compartimentului de control intern sunt persoanele încadrate în compartimentul de control intern, supuse autorizării şi înscrierii în Registru ASF.



să monitorizeze aplicarea prevederilor legale incidente şi a procedurilor interne, să ţină evidenţa neregulilor descoperite, să propună măsuri de remediere a acestora şi să prevină apariţia oricăror posibile încălcări

  • să monitorizeze aplicarea prevederilor legale incidente şi a procedurilor interne, să ţină evidenţa neregulilor descoperite, să propună măsuri de remediere a acestora şi să prevină apariţia oricăror posibile încălcări

  • să raporteze membrilor CA, conducătorilor şi auditorilor interni situaţiile de încălcare a legislaţiei, reglementărilor sau a procedurilor interne de către societate sau de către angajaţii acesteia

  • să asigure informarea cu privire la regimul juridic aplicabil

  • să avizeze documentele transmise în vederea obţinerii autorizaţiilor

  • să avizeze raportările transmise ASF şi entităţilor pieţei

  • să analizeze şi să avizeze materialele informative/publicitare ale SSIF

  • să se asigure de utilizarea exclusiv personală de către fiecare agent a codurilor de acces şi a parolelor transmise de entităţile pieţei

  • să ţină evidenţa tuturor reclamaţiilor primite de la clienţi şi a modului de soluţionare a acestora.



SSIF trebuie să stabilească şi să menţină o funcţie de audit intern care este separată şi independentă de alte funcţii şi activităţi.

  • SSIF trebuie să stabilească şi să menţină o funcţie de audit intern care este separată şi independentă de alte funcţii şi activităţi.

  • Îndeplinirea acestei funcţii presupune următoarele responsabilităţi:

  • stabilirea, implementarea şi menţinerea unui plan de audit pentru a evalua şi examina eficacitatea şi caracterul adecvat al sistemelor, controlului intern, mecanismelor şi procedurilor SSIF

  • emiterea de recomandări bazate pe rezultatul activităţii desfăşurate conform lit. a)

  • verificarea respectării recomandărilor prevăzute la lit. b)

  • furnizarea conducătorilor şi membrilor consiliului de administraţie de rapoarte periodice cu privire la problemele de audit intern şi raportarea oricărei deficienţe constatate şi a măsurilor de remediere adecvate luate.



În aplicarea cerinţelor legale referitoare la administrarea riscurilor, SSIF trebuie să dispună următoarele măsuri:

  • În aplicarea cerinţelor legale referitoare la administrarea riscurilor, SSIF trebuie să dispună următoarele măsuri:

  • să stabilească, să implementeze şi să menţină politici adecvate de administrare a riscului şi proceduri care identifică riscurile aferente activităţilor SSIF, operaţiunilor şi sistemelor sale, şi dacă este cazul, să stabilească nivelul riscului pe care societatea îl poate suporta

  • să adopte proceduri, metode şi mecanisme pentru administrarea riscurilor aferente activităţilor, operaţiunilor şi sistemelor SSIF

  • să monitorizeze următoarele:

    • eficacitatea şi controlul adecvat al politicilor şi procedurilor de evaluare a riscului SSIF
    • măsura în care SSIF şi persoanele relevante respectă procedurile, metodele şi mecanismele adoptate
    • eficacitatea şi caracterul adecvat al măsurilor luate pentru rezolvarea oricărei nereguli în raport cu politicile, procedurile, măsurile, metodele şi mecanismele de către persoanele relevante.


SSIF trebuie să stabilească şi să menţină o funcţie de administrare a riscului care este exercitată în mod independent, în situaţia în care acest lucru este adecvat şi proporţional în raport cu natura, dimensiunea şi complexitatea activităţilor sale, precum şi cu natura şi gama serviciilor şi activităţilor desfăşurate.

  • SSIF trebuie să stabilească şi să menţină o funcţie de administrare a riscului care este exercitată în mod independent, în situaţia în care acest lucru este adecvat şi proporţional în raport cu natura, dimensiunea şi complexitatea activităţilor sale, precum şi cu natura şi gama serviciilor şi activităţilor desfăşurate.

  • În cazul în care funcţia de administrare a riscului nu este exercitată în mod independent, reprezentantul compartimentului de control intern poate exercita şi funcţia de administrare a riscului.

  • Această funcţie presupune îndeplinirea următoarelor atribuţii:

  • implementarea politicii şi procedurilor de evaluare şi administrare a riscurilor

  • furnizarea conducătorilor şi membrilor consiliului de administraţie, în mod frecvent şi oricând este necesar, a rapoartelor scrise în situaţia constatării oricărei deficienţe în îndeplinirea atribuţiilor, incluzând măsurile de remediere adecvate luate

  • acordarea de consultanţă conducătorilor SSIF.



Documentul de prezentare este un formular standard pe care intermediarul îl prezintă clientului înaintea semnării contractului şi a deschiderii de cont.

  • Documentul de prezentare este un formular standard pe care intermediarul îl prezintă clientului înaintea semnării contractului şi a deschiderii de cont.

  • Contractul este documentul în baza căruia se prestează servicii de investiţii financiare, în contul investitorilor.

  • Deschiderea de cont este un formular standard, anexă la contractul de intermediere.



  • Proceduri interne

  • reguli şi proceduri interne privind mecanismele de control intern

  • reguli şi proceduri interne privind evaluarea şi administrarea riscurilor

  • reguli şi proceduri interne privind securitatea şi controlul sistemelor informatice

  • reguli şi proceduri pentru încheierea tranzacţiilor cu instrumente financiare în contul propriu şi în contul persoanelor relevante

  • reguli şi proceduri privind includerea sau nu a clienţilor în categoria clienţilor profesionali

  • reguli şi proceduri privind evidenţierea separată a instrumentelor financiare, în scopul protejării drepturilor lor de proprietate



Proceduri interne

  • Proceduri interne

  • reguli şi proceduri privind evidenţierea separată a fondurilor aparţinând clienţilor, cu scopul protejării dreptului de proprietate, cu excepţia instituţiilor de credit

  • reguli şi proceduri privind politica de executare a ordinelor

  • reguli şi proceduri pentru prevenirea şi evitarea conflictelor de interese

  • reguli şi proceduri cu privire la relaţiile cu clienţii

  • reguli şi proceduri aplicabile în situaţia externalizării unor funcţii în scopul evitării riscului operaţional suplimentar



  • Conţine:

  • datele de identificare ale intermediarului;

  • grupul căruia aparţine intermediarul, dacă este cazul;

  • denumirea autorităţii competente care a emis autorizaţia;

  • serviciile de investiţii financiare autorizate;

  • instrumentele financiare şi strategiile de investiţii avute în vedere;

  • informaţii cu privire la caracteristicile principale ale fiecărui instrument financiar şi avertismente cu privire la riscurile asociate investiţiilor în respectivele instrumente financiare sau cu privire la anumite strategii de investiţii;

  • locurile (“trading venues”) unde sunt executate tranzacţiile (piaţa reglementată, ATS etc. );

  • informaţii despre fondul de compensare a investitorilor;

  • comisioanele şi tarifele, taxele şi impozitele asociate;

  • informaţii cu privire la existenţa compartimentului de control intern, a reprezentantului acestuia şi a posibilităţii transmiterii eventualelor reclamaţii;

  • elementele minime necesare derulării tranzacţiilor cu instrumente financiare, inclusiv constituirea marjelor, fondurilor de garantare etc.



Conţine:

  • Conţine:

  • serviciile de investiţii financiare ce vor fi prestate şi tipul instrumentelor financiare ce vor fi tranzacţionate;

  • durata contractului, modul în care contractul poate fi reînnoit, modificat şi/sau reziliat;

  • drepturile şi obligaţiile părţilor;

  • procedura şi mijloacele prin care clienţii vor transmite ordine şi instrucţiuni;

  • tipul, conţinutul şi frecvenţa documentelor privind activitatea desfăşurată, ce vor fi transmise clientului;

  • consimţământul expres al clientului pentru înregistrarea şi stocarea de către intermediar a instrucţiunilor/confirmărilor acestuia transmise telefonic;

  • declaraţia clientului prin care menţionează că înţelege termenii şi îşi asumă riscul ce decurge din tranzacţiile cu instrumente financiare;

  • comisioanele şi orice alte tarife;

  • regimul dobânzii aferente sumelor depuse de clienţi în conturile curente;

  • cursul de schimb valutar şi condiţiile în care clientul poate refuza acest curs;

  • orice alte clauze convenite de părţi;

  • semnătura clientului, a persoanei autorizate din partea intermediarului şi ştampila societăţii.



Conţine:

  • Conţine:

  • datele de identificare ale clientului persoană fizică sau juridică;

  • informaţii privind profilul clientului care se vor referi la: încadrarea sau nu, în categoria clienţilor profesionali, pregătirea profesională, estimarea valorii investiţiei, nivelul riscului pe care doreşte să şi-l asume (ridicat, mediu, scăzut) şi informaţii cu privire la client, specifice serviciului care urmează să fie prestat;

  • deţinerile de valori mobiliare mai mari sau egale cu 5%;

  • valoarea tranzacţiilor cu instrumente financiare şi deţinerile de poziţii deschise printr-un alt intermediar, dacă este cazul;

  • numele şi funcţia salariatului/agentului cu care clientul va ţine legătura;

  • semnătura clientului, a persoanei autorizate din partea intermediarului şi ştampila societăţii;

  • împuternicirea pentru persoana care transmite ordine dacă aceasta nu este reprezentantul legal al clientului persoană juridică, după caz;

  • copia documentului de identitate sau a certificatului de înregistrare la ORC sau la instituţia similară din statul de origine



  • Contractul pentru administrarea unui cont pe bază discreţionară:

  • caracteristicile contului de portofoliu referitoare la tipurile de instrumente financiare în care se vor face investiţii şi eventualele limite impuse, tipul de tranzacţii pe care intermediarul le poate efectua cu respectivele instrumente financiare;

  • identificarea tranzacţiilor pe care intermediarul le poate face numai cu acordul expres al clienţilor, dacă este cazul. Dacă nu sunt impuse restricţii, acest aspect va fi menţionat în mod distinct;

  • posibilitatea intermediarului de a delega competenţele primite în baza contractului de administrare, limitele şi condiţiile unei asemenea delegări, iar în situaţia în care delegarea nu priveşte întregul portofoliu, instrumentele financiare şi pieţele reglementate pentru care această delegare poate fi acordată;

  • posibilitatea clienţilor de a revoca unilateral mandatul dat unui intermediar în baza contractului de administrare a portofoliului sau de a-şi retrage, parţial sau integral, în orice moment fondurile libere de sarcini, fără ca acest fapt să inducă plata unor despăgubiri. Clientul are obligaţia de a acoperi eventualele pierderi rezultate din tranzacţiile efectuate în contul său;

  • numele agentului pentru servicii de investiţii financiare mandatat de intermediar cu administrarea contului clientului.



Intermediarii trebuie să evidenţieze distinct, să întocmească şi să ţină la zi cel puţin următoarele:

  • Intermediarii trebuie să evidenţieze distinct, să întocmească şi să ţină la zi cel puţin următoarele:

  • un formular pentru fiecare ordin de tranzacţionare, formulare de confirmare a executării ordinelor întocmite conform prevederilor Regulamentului ASF;

  • evidenţe privind apelurile în marjă şi alte debite/credite ale clienţilor;

  • fişele conturilor clienţilor, conturilor persoanelor relevante şi contului propriu;

  • evidenţe ale operaţiunilor referitoare la tranzacţiile cu instrumente financiare, ale intrărilor/ieşirilor de numerar şi ale altor avansuri sau debite ale clienţilor, precum şi documentele primare care au stat la baza lor;

  • evidenţele deţinerilor clienţilor, care să reflecte, în contul de numerar al fiecărui client, toate vânzările şi cumpărările, primirile şi livrările de instrumente financiare;



situaţii privind activele şi pasivele, conturile de venituri, de cheltuieli şi de capital, actualizate cel puţin lunar;

  • situaţii privind activele şi pasivele, conturile de venituri, de cheltuieli şi de capital, actualizate cel puţin lunar;

  • documente care să reflecte, separat pentru fiecare instrument financiar, la data compensării, toate poziţiile deţinute de intermediar în conturile personale şi ale clienţilor săi, precum şi localizarea lor;

  • evidenţe ale instrumentelor financiare în curs de transfer, ale dividendelor şi dobânzilor primite, ale împrumuturilor acordate sau primite, precum şi ale instrumentelor financiare ce nu au fost primite sau nu au fost livrate, actualizate cel puţin zilnic;

  • fişele angajaţilor, cu menţionarea sancţiunilor şi a situaţiilor de punere sub acuzare în legătură cu activitatea de intermediere.

  • Toate aceste documente trebuie să poată fi puse la dispoziţie ASF, la cerere, în cel mult 2 zile lucrătoare.



Intermediarii trebuie să depună la ASF următoarele documente:

  • Intermediarii trebuie să depună la ASF următoarele documente:

  • situaţii financiare lunare, trimestriale sau semestriale, după caz, întocmite şi transmise ASF în conformitate cu prevederile Regulamentelor ASF/BNR şi cele ale Uniunii Europene privind adecvarea capitalului societăţilor de servicii de investiţii financiare;

  • raportul privind evidenţa operaţiunilor de împrumut, a cumpărărilor în marjă şi a vânzărilor în lipsă şi raportul privind tranzacţiile cu instrumente financiare derivate;

  • raportul semestrial, în termenul legal stabilit prin reglementările ASF, care va cuprinde situaţiile financiare semestriale compuse din bilanţ, cont de profit şi pierdere, situaţia modificărilor capitalului propriu şi situaţia fluxurilor de trezorerie;



raportul anual, în termenul legal stabilit prin reglementările ASF, care va cuprinde:

  • raportul anual, în termenul legal stabilit prin reglementările ASF, care va cuprinde:

    • situaţiile financiare anuale compuse din bilanţ, cont de profit şi pierdere, situaţia modificărilor capitalului propriu, situaţia fluxurilor de trezorerie, politici contabile şi note explicative;
    • raportul administratorilor;
    • raportul auditorului financiar.
  • raportul auditorilor interni, raportul privind sursa veniturilor SSIF (detaliate pe categorii de servicii de investiţii financiare) şi destinaţia cheltuielilor, precum şi raportul privind sursa veniturilor (detaliate pe categorii de servicii de investiţii financiare) şi destinaţia cheltuielilor, pe fiecare sediu secundar. Acestea se transmit la ASF împreună cu raportul anual.



Directiva nr. 2004/39/CE privind pieţele de instrumente financiare (MiFID I)

  • Directiva nr. 2004/39/CE privind pieţele de instrumente financiare (MiFID I)

  • Directiva nr. 2006/73/CE de punere în aplicare a Directivei 2004/39/CE privind cerinţele organizatorice şi condiţiile de funcţionare ale firmelor de investiţii şi termenii definiţi în sensul directivei menţionate

  • Regulamentul CE nr. 1287/2006 de implementare a MiFID

  • Regulamentul (UE) nr. 648/2012 privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărţile centrale şi registrele centrale de tranzacţii (EMIR)

  • Regulamentul (UE) nr. 575/2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și firmele de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012



  • Principalul obiectiv – este armonizarea protecţiei investitorilor pe teritoriul Uniunii Europene.

  • Elemente de noutate - sunt aduse ample transformări arhitecturii de ansamblu a pieţei de capital, prin eliminarea regulii concentraţiei (tranzacţionarea pe o piaţă bursieră, cu reguli şi proceduri stricte) şi deschiderea competiţiei între pieţele reglementate, sistemele alternative de tranzacţionare şi operatorii independenţi, ca locuri de tranzacţionare legal permise.



  • În vederea asigurării gradului ridicat de protecţie a investitorilor, MiFID impune trei principii generale pe care firmele de investiţii trebuie să le adopte în relaţia cu investitorii:

  • să acţioneze cu onestitate, corectitudine şi profesionalism, în concordanţă cu cel mai bun interes al clientului;

  • să furnizeze clientului informaţii adecvate şi cuprinzătoare, care să fie corecte, clare şi să nu inducă în eroare;

  • să presteze servicii care să ia în considerare profilul şi cerinţele investitorului.



  • Înainte de a se declanşa activitatea de investiţie, atunci când investitorii devin clienţi noi ai unei firme de investiţii, aceasta are obligaţia încadrării lor în una din principalele categorii de clienţi: contraparte eligibilă, profesional sau retail.

  • În categoria contrapărţilor eligibile sunt incluşi în principal investitorii instituţionali: bănci, firme de investiţii, societăţi de asigurări, organisme de plasament colectiv, fonduri de pensii, autorităţi centrale



  • Investitorii profesionali includ contrapărţile eligibile, o serie de societăţi care desfăşoară activităţi de investiţie în instrumente financiare, precum şi clienţi de retail care vor să fie trataţi în această categorie.

  • Clienţii pot opta pentru încadrarea într-una din categoriile cu un grad de protecţie mai ridicat.

  • În mod normal, clienţii persoane fizice (despre care se presupune că au mai puţine cunoştinţe şi experienţă investiţională), vor fi încadraţi în categoria clienţilor de retail, fapt ce le va conferi cel mai ridicat nivel de protecţie a investitorilor exercitat de firma de investiţii.



În mod excepţional, clienţii persoane fizice pot fi încadraţi în categoria clienţilor profesionali, la cerere, dacă vor dori să aibă acces la anumite instrumente financiare nedisponibile clienţilor de retail sau dacă vor dori să devină clienţi ai unei firme de investiţii care nu operează pentru clienţi de retail şi vor pierde, în consecinţă, unele dintre măsurile de protecţie aplicabile clienţilor de retail.

  • În mod excepţional, clienţii persoane fizice pot fi încadraţi în categoria clienţilor profesionali, la cerere, dacă vor dori să aibă acces la anumite instrumente financiare nedisponibile clienţilor de retail sau dacă vor dori să devină clienţi ai unei firme de investiţii care nu operează pentru clienţi de retail şi vor pierde, în consecinţă, unele dintre măsurile de protecţie aplicabile clienţilor de retail.

  • Clienţii sunt sfătuiţi ca decizia de schimbare a încadrării să fie bazată pe o convingere personală a faptului că sunt capabili să ia decizii proprii de investire, sunt capabili să evalueze riscurile şi nu au nevoie de un nivel mai ridicat de protecţie.

  • Oricum, înainte de schimbarea încadrării, firmele de investiţii trebuie să evalueze dacă categoria de client profesional este adecvată investitorului solicitant.



Firma de investiţii va comunica clienţilor informaţii (care pot include şi comunicări de marketing în scop promoţional) generale despre firmă (documentul de prezentare), informaţii care descriu activitatea de administrare a portofoliului în numele clientului (obiective, riscuri asociate, tipuri de produse, metoda de evaluare a portofoliului, frecvenţa evaluării), informaţii despre produsele financiare (natura, riscul şi costul acestora) şi despre costurile tranzacţionării (taxe, comisioane).

  • Firma de investiţii va comunica clienţilor informaţii (care pot include şi comunicări de marketing în scop promoţional) generale despre firmă (documentul de prezentare), informaţii care descriu activitatea de administrare a portofoliului în numele clientului (obiective, riscuri asociate, tipuri de produse, metoda de evaluare a portofoliului, frecvenţa evaluării), informaţii despre produsele financiare (natura, riscul şi costul acestora) şi despre costurile tranzacţionării (taxe, comisioane).

  • Anterior efectuării oricăror tranzacţii, firma va încheia, cu clienţii noi, contractul de intermediere financiară.



  • Desfăşurarea efectivă a serviciilor de investiţii financiare este condiţionată de analiza în prealabil a profilului fiecărui client.

  • 1. administrarea portofoliului în numele clientului - atunci când clientul acordă firmei de investiţii autoritate discreţionară, bazându-se pe deciziile şi alegerile firmei. În această situaţie, firma de investiţii nu va comunica cu clientul de fiecare dată când investeşte în numele acestuia, şi are nevoie să obţină informaţii suficiente de la client pentru a putea presta serviciul solicitat. MiFID impune firmelor de investiţii să întocmească un test de adecvare (“suitability test”).



  • Testul de adecvare presupune punerea unor întrebări clientului, pentru ca firma de investiţii să poată alege tipurile de investiţii potrivite clientului. Prin efectuarea acestui test, firma va urmări obţinerea unor informaţii legate de obiectivele investiţionale ale clientului (durata menţinerii investiţiei, nivelul de risc asumat, scopul investiţiei), situaţia financiară (sursa veniturilor, averea, proprietăţile imobiliare, angajamentele financiare), cunoştinţe şi experienţă (tipuri de servicii şi produse cu care clientul este familiarizat, natura, volumul şi frecvenţa tranzacţiilor anterioare, nivelul de educaţie, profesia actuală/profesia anterioară).



  • 2. consultanţa de investiţii - constă în furnizarea către client a recomandărilor de investiţii, produse şi strategii. La fel ca în cazul prestării serviciului de administrare a portofoliului, firma de investiţii trebuie să întocmească clientului testul de adecvare. Firma de investitii nu va putea face recomandări, dacă nu obţine, sau nu poate să obţină, informaţiile necesare pentru evaluarea adecvării serviciului solicitat. Furnizarea de informaţii limitate conduce la limitarea de către firma de investiţii a recomandărilor în legătură cu produsele şi serviciile adecvate nivelului de informaţii obţinut.



  • 3. cumpărarea şi vânzarea de produse financiare (fără ca firma de investiţii să administreze portofoliul acestuia sau să-i acorde consultanţă de investiţii). În acest caz, MiFID impune firmelor de investiţii să asigure clienţilor măsuri diferite de protecţie decât pentru celelalte două servicii, prin efectuarea testului de corespondenţă/oportunitate (“appropriateness test”). Testul se va aplica atunci când clientul reacţionează la o abordare individualizată din partea firmei de investiţii care avea drept scop influenţarea acestuia cu privire la un produs sau o tranzacţie anume sau când produsul în cauză este, conform MiFID, “complex” (de ex. opţiuni, contracte futures, swap-uri şi alte contracte derivate, obligaţiuni convertibile, warante).



Testul are ca scop protejarea clienţilor care poate nu înţeleg sau nu sunt pe deplin conştienţi de implicaţiile şi nivelurile de risc ale unei tranzacţii, în mod special atunci când produsele vizate sunt “complexe” sau când clientul nu a avut iniţiativa tranzacţiei şi presupune punerea de întrebări, pentru obţinerea de informaţii care să permită firmei de investiţii evaluarea cunoştinţelor şi experienţei necesare clientului pentru înţelegerea riscurilor asociate.

  • Testul are ca scop protejarea clienţilor care poate nu înţeleg sau nu sunt pe deplin conştienţi de implicaţiile şi nivelurile de risc ale unei tranzacţii, în mod special atunci când produsele vizate sunt “complexe” sau când clientul nu a avut iniţiativa tranzacţiei şi presupune punerea de întrebări, pentru obţinerea de informaţii care să permită firmei de investiţii evaluarea cunoştinţelor şi experienţei necesare clientului pentru înţelegerea riscurilor asociate.

  • Întrebările vor urmări obţinerea de informaţii despre tipurile de servicii şi produse cu care clientul este familiarizat, natura, volumul şi frecvenţa tranzacţiilor anterioare, nivelul de educaţie, profesia/profesia anterioară. De obicei, aceste informaţii sunt solicitate de firmele de investiţii la deschiderea contului, deci înaintea tranzacţiei, fiind actualizate de fiecare dată când este necesar.



În funcţie de evaluarea efectuată de către firma de investiţii, dacă se ajunge la concluzia că experienţa şi cunoştinţele clientului sunt suficiente pentru înţelegerea riscurilor asociate tranzacţionării, atunci firma poate executa tranzacţia.

  • În funcţie de evaluarea efectuată de către firma de investiţii, dacă se ajunge la concluzia că experienţa şi cunoştinţele clientului sunt suficiente pentru înţelegerea riscurilor asociate tranzacţionării, atunci firma poate executa tranzacţia.

  • Testul de corespondenţă/oportunitate nu se va aplica în cazul tranzacţionării, la iniţiativa clientului, a produselor financiare “non-complexe” (de ex. acţiuni admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată, instrumente ale pieţei monetare, diferite tipuri de obligaţiuni, titluri de participare la anumite fonduri de investiţii) şi atunci când clientul a ales firma de investiţii pentru efectuarea unei tranzacţii (adică atunci când clientul nu reacţionează la o abordare individualizată din partea firmei de investiţii în scopul influenţării acestuia cu privire la un produs sau o tranzacţie anume).



  • După executarea unui ordin, firma de investiţii va transmite clientului o confirmare de executare a ordinului, care va cuprinde informaţii esenţiale, cum sunt: denumire produs, preţ, dată, oră şi suma totală a comisioanelor şi cheltuielilor.

  • În cazul administrării portofoliului în numele clientului, firma de investiţii va transmite periodic rapoarte care vor evidenţia produsele cuprinse în portofoliul clientului, valoarea acestuia, taxe şi cheltuieli totale şi evoluţia investiţiilor pe perioada raportării.



Investitorii sunt informaţi asupra faptului că ordinele lor vor trebui să fie executate de firma de investiţii cât mai curând posibil, ţinând cont de ordinea cronologică a acestuia în totalul ordinelor primite de la clienţi. Dacă apar probleme obiective la executarea ordinului, firma de investiţii trebuie să notifice clientul.

  • Investitorii sunt informaţi asupra faptului că ordinele lor vor trebui să fie executate de firma de investiţii cât mai curând posibil, ţinând cont de ordinea cronologică a acestuia în totalul ordinelor primite de la clienţi. Dacă apar probleme obiective la executarea ordinului, firma de investiţii trebuie să notifice clientul.

  • Firma de investiţii are obligaţia executării ordinului în cel mai bun interes al clientului (“Best execution”). Acest lucru presupune identificarea şi alegerea unui loc de tranzacţionare (“execution venue” – pieţe reglementate, ATS, platforme electronice sau chiar firme de investiţii) care să permită obţinerea celei mai bune execuţii a ordinului, luând în considerare anumiţi factori, cum ar fi: preţul produsului, costurile execuţiei, rapiditatea şi probabilitatea execuţiei. Dintre aceşti factori, cei mai importanţi sunt preţul produsului şi costurile execuţiei, având în vedere cheltuielile totale generate de o tranzacţie.



  • Respectarea obligaţiei executării ordinului în cel mai bun interes al clientului reprezintă o provocare pentru firmele de investiţii, mai ales în contextul fragmentării pieţei şi a competiţiei ridicate între diversele locuri de tranzacţionare. De asemenea, trebuie avut în vedere rolul firmei de investiţii: de intermediar în executarea ordinului clientului (preluarea şi transmiterea ordinelor ori administrarea portofoliilor), sau ca executant final al ordinului. Atunci când firma de investiţii execută ordinele prin altă companie, îi poate impune celei din urmă strategia de selecţie a locurilor de tranzacţionare şi de executare a ordinelor fără, însă, a monitoriza procesul tranzacţie cu tranzacţie.



Abordarea problematicii stimulentelor („inducements”) reprezintă un nou element de transparenţă adus de MiFID. Practic, prezentarea comisioanelor, tarifelor sau a altor beneficii care pot fi primite sau plătite de firmă, permit evaluarea unor posibile situaţii în care aceasta nu ar acţiona în cel mai bun interes al clientului.

  • Abordarea problematicii stimulentelor („inducements”) reprezintă un nou element de transparenţă adus de MiFID. Practic, prezentarea comisioanelor, tarifelor sau a altor beneficii care pot fi primite sau plătite de firmă, permit evaluarea unor posibile situaţii în care aceasta nu ar acţiona în cel mai bun interes al clientului.

  • In general, se porneşte de la premisa că firma de investiţii acţionează în cel mai bun interes al clientului atunci când:

    • comisioanele, tarifele sau beneficiile de altă natură sunt primite de la client sau sunt oferite acestuia;
    • atunci când comisioanele sau beneficiile sunt aferente relaţiei între firma de investiţii şi o terţă parte, mărimea sau metoda de calcul este adusă la cunoştinţa clientului, iar scopul lor este de a îmbunătăţi calitatea serviciilor de investiţii financiare;
    • comisioanele, tarifele şi beneficiile sunt necesare desfăşurării serviciilor de investiţii financiare (comisioane de custodie, tarife aferente autorităţilor, etc.)


Un client încheie un contract de administrare de portofoliu cu o firmă de investiţii. Acceptă să plătească pentru acest serviciu un comision anual de 1% aplicat la valoarea portofoliului. Plata acestui comision de către client nu conduce la încălcarea principiilor MiFID.

  • Un client încheie un contract de administrare de portofoliu cu o firmă de investiţii. Acceptă să plătească pentru acest serviciu un comision anual de 1% aplicat la valoarea portofoliului. Plata acestui comision de către client nu conduce la încălcarea principiilor MiFID.

  • Un client încheie un contract de administrare de portofoliu cu o firmă de investiţii. Preţul contractului este reprezentat de comisionul anual de administrare şi de comisioanele de tranzacţionare. Firma de investiţii apelează la o altă firmă pentru executarea tranzacţiilor, urmând să încaseze de la aceasta 20% din valoarea comisioanelor de tranzacţionare. Încasarea acestei sume poate conduce la încălcarea principiilor MiFID, deoarece nu este datorată îmbunătăţirii serviciilor prestate şi poate conduce la încălcarea principiului celei mai bune execuţii, (tranzacţionare excesivă etc.)



Un furnizor de produse financiare oferă training angajaţilor unei firme de investiţii care prestează şi serviciile de consultanţă. Respectarea principiilor MiFID trebuie evaluată în corespondenţă cu modalitatea în care acest beneficiu poate influenţa serviciile prestate de firmă, cu posibila alterare a respectării intereselor clienţilor şi cu modalitatea de oferire a beneficiului şi a serviciilor ataşate.

  • Un furnizor de produse financiare oferă training angajaţilor unei firme de investiţii care prestează şi serviciile de consultanţă. Respectarea principiilor MiFID trebuie evaluată în corespondenţă cu modalitatea în care acest beneficiu poate influenţa serviciile prestate de firmă, cu posibila alterare a respectării intereselor clienţilor şi cu modalitatea de oferire a beneficiului şi a serviciilor ataşate.

  • Spre exemplu, un training oferit într-un loc „exotic” este foarte probabil să fie privit ca o încălcare a MiFID şi, pe cale de consecinţă, să fie interzis.



Piete reglementate – administrate de operatori de piaţă, care sunt autorizate şi funcţionează în mod regulat;

  • Piete reglementate – administrate de operatori de piaţă, care sunt autorizate şi funcţionează în mod regulat;

  • - au reguli clare privind admiterea la tranzacţionare a instrumentelor financiare (acestea trebuie să deţină potenţial de tranzacţionare în mod eficient, transparent şi corect, iar emitenţii lor se supun obligaţiilor de informare continuă şi periodică)

  • MTF (Sistem multilateral de tranzactionare) – administrat de un operator de piaţă sau firmă de investiţii;

  • - au la bază reglementări prin care se asigură: criterii pentru determinarea instrumentelor financiare care pot fi tranzacţionate, proceduri pentru tranzacţionarea corectă şi ordonată, criterii corecte în vederea executării eficiente a ordinelor.



Intermediari

  • Intermediari

  • Operatori independenţi – firme de investiţii care, în mod organizat, frecvent şi sistematic, tranzacţionează pe cont propriu, în executarea ordinelor clienţilor, în afara pieţelor reglementate sau MTF.

  • Atunci când efectuează tranzacţii cu acţiuni admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată, operatorii inde-pendenţi sunt obligaţi să facă publice cotaţii ferme, cu excepţia cazurilor în care aceştia tranzacţionează volume mai mari decât cele realizate în mod normal pe piaţă. Volumele realizate în mod normal pe piaţă se calculează ca medie aritmetică a tranzacţiilor realizate pe piaţă într-o perioadă de timp.



Intermediarii pot presta serviciile pentru care au fost autorizaţi în statul de origine pe teritoriul oricărui stat membru, fie în mod direct, fie prin înfiinţarea unei sucursale

  • Intermediarii pot presta serviciile pentru care au fost autorizaţi în statul de origine pe teritoriul oricărui stat membru, fie în mod direct, fie prin înfiinţarea unei sucursale

  • Sucursalele nu fac obiectul unei autorizaţii a statului membru gazdă

  • Sistemele MTF pot fi accesate în mod direct de intermediari din alte state membre, ulterior notificării MTF către autoritatea competentă din statul de origine al intermediarilor în cauză

  • Intermediarii pot avea acces la pieţele reglementate din alte state membre fie prin deschiderea de sucursale în aceste state, fie de la distanţă (“remote acces”)

  • In scopul finalizării tranzacţiilor derulate pe MTF sau pieţe reglementate situate în alte state membre, intermediarii vor avea acces la contrapartea centrală şi sistemele de compensare şi decontare din acele state.



Directiva nr. 2014/65/UE privind pieţele de instrumente financiare și de modificare a Directivei 2002/92/CE și a Directivei 2011/61/UE (MiFID II)

  • Directiva nr. 2014/65/UE privind pieţele de instrumente financiare și de modificare a Directivei 2002/92/CE și a Directivei 2011/61/UE (MiFID II)

  • Regulamentul (UE) nr. 600/2014 privind piețele instrumentelor financiare și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (MiFIR)

  • Directiva nr. 2014/59/UE de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții și de modificare a unor directive

  • Regulamentul (UE) nr. 806/2014 de stabilire a unor norme uniforme și a unei proceduri uniforme de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții în cadrul unui mecanism unic de rezoluție și al unui fond unic de rezoluție



Elemente cheie ale pachetului legislativ MiFID II:

  • Elemente cheie ale pachetului legislativ MiFID II:

  • Reguli detaliate şi stricte, structuri de piață mai eficiente și mai solide, creșterea gradului de reglementare a locurilor de tranzacționare

  • Adaptarea la inovațiile tehnologice

  • Îmbunătățirea cerinţelor de transparenţă pre- şi post-tranzacţionare

  • Puteri întărite de supraveghere și un cadru mai strict pentru piețele de derivate

  • Îmbunătățirea protecției investitorilor

  • În privința modalităţii de transpunere a prevederilor directivei MiFID II la nivelul statelor membre, este impus un termen de doi ani de la momentul publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (12.06.2014).

  • În ceea ce privește regulamentul de punere în aplicare a MiFID II, MiFIR nu necesită transpunere în legislația statelor membre, ci se aplică direct, realizându-se astfel o armonizare completă la nivel european.



  • Vă mulţumesc!




Yüklə 466 b.

Dostları ilə paylaş:




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2020
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə