Intervenţia timpurie la copilul cu risc de deficienţe senzoriale ghid practic pentru părinţI

INTERVENŢIA TIMPURIE LA COPILUL CU

RISC DE DEFICIENŢE SENZORIALE

GHID PRACTIC PENTRU PĂRINŢI

Bucureşti

2007

Autori:

Prof. psihopedagog Alexandra Casapu

Prof. psihopedagog Florina Săndoiu

Prof. psihopedagog Monica Marin

Prof. psihopedagog Oana Buică-Belciu

Prof. Psihopedagog Marin Casapu

Institutor Carmen Blăjan
Acest material este realizat cu sprijinul financiar al

Fundaţiei Sense Internaţional România

CUPRINS

CUPRINS 3

INTRODUCERE 3

SFATURI PENTRU PĂRINȚI 4

PROGRAM DE PARTENERIAT 5

CE ESTE INTERVENȚIA TIMPURIE? 6

ETAPELE DEZVOLTĂRII LA NOU-NĂSCUT 8

DEZVOLTAREA SENZORIALĂ AUDITIV-VIZUALĂ ÎN PRIMII ANI 18

Dezvoltarea psihomotorie a copilului (0 – 1 an) 19

CAUZE ALE TULBURĂRILOR ÎN DEZVOLTAREA NOU-NĂSCUTULUI 21

CE ESTE PREMATURITATEA? 22

FAMILIA CA SUPORT 38

SIMȚURILE 39

Vazul 40

40

Auzul 40

Gustul: 41

Mirosul 41

Tactilul 42

O vizită la doctor – Ce se poate remedia medical ? 42

Masajul bebelușului 43

De ce plânge bebelușul meu atât de mult? 45

CODUL BEBELUȘULUI 46

TIPURI TEMPERAMENTALE 46

Jocul ca terapie 50

Relația dintre mamă și copil 55

Interacţiune şi stimulare 56

56

Care sunt metodele eficiente? 57

Familia ca suport 58

PERSPECTIVE ŞI PROGNOZE PENTRU COPILUL MEU, CUM DEPISTEZ? 59

SPERANŢA PENTRU PĂRINTE ŞI COPIL 60

INTRODUCERE

A aduce un copil pe lume este o bucurie, o minune ….dar în aceeaşi măsură nelinişte şi îndoială. Adaptarea va veni încet.

Aveţi încredere !

Bebeluşul vă va ajuta ! Observaţi-l atent şi îi veti cunoaşte repede temperamentul, gusturile, felul în care îi place să fie îngrijit şi mângâiat. Vă va arăta singur dacă este mulţumit …sau nu. Cu fiecare lacrimă pe care o veţi vărsa, vă veţi simţi mai sigură şi mai competentă în rolul de PĂRINTE !

Fiecare copil are nevoie să ştie că este dorit şi iubit. Fiecare părinte încearcă să-i spună acest lucru, să-i spună că este minunat, că este cel mai de preţ lucru pe care el, părintele, l-a dobândit pe lumea asta. Atingerea, mângâierea, imbrăţişările, zâmbetul, modul drăgăstos de a-l privi, tonul afectuos cu care îi vorbeşti, bucuria care te animă atunci când copilul iţi zâmbeşte sau îngrijorarea care te doboară atunci când bebeluşul tău plânge, toate acestea sunt modalităţi de bază care stabilesc comunicarea între copil şi părinte. Cea mai importantă formă de interacţiune are loc prin contactul privirii şi schiţarea zâmbetului de către adult; ca răspuns la zâmbetul acestuia, copilul va invăţa şi el şi va reproduce, la rândul lui, acest gest; se naşte astfel un prim “dialog” timid, dar cu o uriaşă încărcătură afectivă, un puternic catalizator al interacţiunilor ulterioare. Încrederea se va stabili intre dvs şi copil şi va crea acea legătură afectivă unică prin care un biet om devine un bun părinte !

Fiecare părinte trebuie să inveţe să perceapă copilul cât mai realist şi diferenţiat pentru a putea să descopere nevoile şi să-i ofere în mod corect tot ce îi este necesar pentru a se dezvolta pe deplin. Fiţi atenţi la ce poate şi nu poate încă să facă pentru a fi alături de el când va avea nevoie de sprijin şi dragoste ! Aşteptările dumneavoastră trebuie să fie cât mai aproape de posibilităţile copilului pentru că numai aşa îl veţi ajuta să depăşească problemele !

Copiii vin pe lume singuri ca să ne gasească pe noi, părinţii ! Nu uitaţi nici o clipă să le dăruiţi toată dragostea şi sprijinul de care au nevoie, atunci când au nevoie.

Sperăm să vă putem fi de ajutor cu sfaturile şi experienţa noastră !

SFATURI PENTRU PĂRINȚI

• 
  Copilul se naşte pregătit sa înveţe ;
  
• 
  Pentru aceasta îşi foloseşte toate simţurile ca să înţeleagă lumea din jurul lui ;
  
• 
  Învăţarea începe în braţele mamei, iar atunci când mama face ceva ce el nu poate încă să facă, fac împreună ;
  
• 
  Copilul mic învaţă prin joc, aşadar jocul nu poate fi separat de învăţare ;
  
• 
  Părinţii trebuie să antreneze copilul în toate tipurile de joc şi astfel să îi susţină dezvoltarea ;
  
• 
  Observarea atentă a copilului şi evaluarea au drept scop cunoaşterea şi înţelegerea lui ;
  
• 
  Nu faceţi comparaţii cu ceilalţi copii pentru a-l evalua, pentru că fiecare copil are ritmul său de dezvoltare şi caracteristici individuale ;
  
• 
  Părinţii trebuie să înveţe cum se dezvoltă copilul şi, mai ales, când trebuie să se întâmple salturi importante în evoluţia sa ;
  
• 
  Etapele de dezvoltare sunt importante pentru că ne dau informaţii orientative despre parametrii medii de evoluţie ;
  
• 
  Nu orice abatere de la medie înseamnă neapărat o problemă în dezvoltarea copilului dumneavoastră ;
  
• 
  Când distanţa dintre performanţele copilului şi indicatorii medii de dezvoltare este mai mare, o atitudine de aşteptare sau indiferenţa sunt dăunătoare ;
  
• 
  Problemele nu numai că nu se rezolvă de la sine pe măsură ce copilul creşte, dar se pot agrava, dacă nu se intervine la timp ;
  
• 
  Este bine să stiţi că în aceste cazuri, a apela la sfatul serviciilor specializate este măsura cea mai potrivită ;
  
• 
  Părinţii care reuşesc să-şi cunoască bine copilul şi care intervin, în funcţie de necesităţile copilului, cu activităţile stimulatorii potrivite, sunt cel mai eficient ajutor pentru copilul lor .
  

PROGRAM DE PARTENERIAT

Scopul parteneriatului :

• 
  Să ofere sprijin în dezvoltarea copilului în toate ariile sale : promovarea interacţiunii şi a comunicării, stimularea senzorială (educaţie vizuală, educaţie auditivă, antrenament tactil şi psihomotric), orientare şi mobilitate, joc şi formarea deprinderilor socio-emoţionale.
  
• 
  Să ofere informaţii părinţilor asupra modalităţilor de influenţare a dezvoltării şi a formării competenţelor de comunicare la copilul prematur (cu risc).
  
• 
  Să ofere sprijin părinţilor în cunoaşterea legislaţiei şi a drepturilor lor de a avea acces la diverse servicii medicale şi educaţionale.
  
• 
  Consilierea părinţilor şi facilitarea contactelor cu persoane care au fost confruntate cu aceleaşi probleme.
  
• 
  Consilierea tuturor persoanelor care vor fi implicate în educarea copilului ; coordonarea măsurilor de sprijin de care au nevoie părinţii.
  
• 
  Să dezvolte şi să standardizeze instrumente pentru depistarea timpurie a tulburărilor de dezvoltare ; să iniţieze programe pentru prevenirea instalării unor decalaje prea mari în dezvoltarea copilului.
  
• 
  Să dezvolte programe de intervenţie timpurie pentru părinţi, care să înceapă din perioada spitalizării şi prin care să ofere pregătirea necesară pentru a răspunde adecvat semnelor date de copil.
  
• 
  Sprijin pentru o evaluare corectă şi precisă a potenţialului copilului înainte de a determina forma ajutorului necesar.
  
• 
  De ce este atât de importantă depistarea timpurie a oricăror decalaje de dezvoltare ? - pentru că observarea atentă a copilului ne ajută să oferim stimularea de care are nevoie pentru a reduce impactul negativ al unor deficienţe de auz sau de vedere, a unor tulburări în formarea copilului.
  
• 
  Prin intervenţie timpurie şi o bună evaluare medicală sunt puse în evidenţă stagnările, dificultăţile in evoluţia copilului şi măsurile de stimulare necesare progresului în dezvoltare.
  
• 
  Intervenţia timpurie se bazează pe plasticitatea cerebrală a nou-născutului şi reprezintă un ansamblu de strategii de prevenire (medicale şi educative) care să favorizeze o bună dezvoltare a acestuia.
  
• 
  Parteneriatul familie - echipa de specialişti - medic este triada care poate rezolva multe probleme care apar în dezvoltarea copilului.