Introducere în politicile publice


Lucrarea de analiză a politicii



Yüklə 1,31 Mb.
səhifə32/34
tarix22.01.2018
ölçüsü1,31 Mb.
1   ...   26   27   28   29   30   31   32   33   34

Lucrarea de analiză a politicii



Scopul. Toate lucrările reuşite de analiză a politicilor împărtăşesc acelaşi obiectiv general: de a informa politicienii în legătură cu modul în care o politică publică dintr-o anumită zonă poate fi îmbunătăţită. O lucrare de analiză a unei politici este în întregime un exerciţiu practic: nu este nici teoretic, nici general. Obiectivul său este de a identifica şi evalua opţiunile politice disponibile pentru o anumită temă.
Conţinutul. O asemenea lucrare evaluează o decizie prin cercetarea politicilor guvernamentale curente şi potenţiale. Este un document scris pentru a ajuta decidenţii să selecteze cea mai bună politică pentru rezolvarea unei probleme particulare. O lucrare de analiză a politicilor trebuie să cuprindă:


  1. selectarea şi definirea clară a unei politici guvernamentale specifice;

  2. definirea cu grijă a problemei sociale, guvernamentale, economice sau de altă natură, pe care politica este destinată s-o rezolve;

  3. descrierea mediului economic, social şi politic în care a apărut problema şi în care s-a dezvoltat politica existentă de rezolvare a situaţiei;

  4. evaluarea eficacităţii politicii curente sau carenţele politicii în tratarea problemei;

  5. identificarea politicilor alternative care pot fi adoptate pentru rezolvarea problemei respective, precum şi estimarea costurilor şi beneficiilor economice, sociale, politice şi de mediu ale fiecărei alternative;

  6. o comparaţie sumară a tuturor alternativelor examinate.

Lucrările de analiză a politicilor trebuie să conţină şase elemente de bază :




1. Titlul

2. Prezentare sumară

3. Cuprins (inclusiv o listă de tabele şi ilustraţii)

4. Text


5. Referinţe bibliografice

6. Anexe




Parametrii textului. Două reguli generale guvernează mulţimea de informaţii prezentate în cadrul lucrării:


  • conţinutul trebuie să fie adecvat pentru a face o bună lucrare de analiză a politicilor (în lucrare trebuie incluşi toţi factorii necesari înţelegerii avantajelor şi dezavantajelor semnificative ale politicii şi ale alternativelor sale - indiferent dacă susţin sau nu propriul punct de vedere);

  • trebuie incluse numai informaţiile folositoare în respectiva decizie.


Prezentarea sumară:


  • să nu fie mai lungă de o pagină şi să urmeze imediat paginii de început (care conţine titlul);

  • să fie compusă din propoziţii atent construite, care să exprime conceptele principale tratate amănunţit în textul lucrării;

  • să îşi propună ca decidentul să înţeleagă, cât mai repede posibil, principalele consideraţii ce vor fi avute în vedere (decidentul trebuie să-şi poată face o imagine clară asupra întregii probleme a politicii şi asupra costurilor politicilor alternative doar prin citirea acestei pagini).


Textul unei lucrări de analiză a politicilor trebuie să conţină cinci tipuri de informaţii:

  • o descriere a politicii care va fi analizată;

  • o descriere a mediilor social, fizic, economic, politic (legal şi institutional) în care s-a dezvoltat sau se va dezvolta politica;

  • o evaluare a eficienţei şi eficacităţii actualei politici;

  • o evaluare a alternativelor la actuala politică;

  • o comparaţie sumară a opţiunilor politice.




O lucrare de analiză a politicilor trebuie să urmeze următoarea structură:

I. Descrierea politicii

A. O expunere clară şi concisă a politicii

B. O scurtă istorie a politicii



  1. O descriere a problemei pe care politica respectivă trebuie să o rezolve, inclusiv estimarea importanţei şi întindereii sale.

II. Mediul politicii

A. O descriere a factorilor sociali şi fizici care afectează originea, dezvoltarea şi implementarea politicii.

B. O descriere a factorilor economici care afectează originea, dezvoltarea şi implementarea politicii.

C. O descriere a factorilor politici care afectează originea, dezvoltarea şi implementarea politicii.

III. Eficienţa şi eficacitatea politicii actuale

A. Cât de bine îşi îndeplineşte sarcina actuala politică

B. Cât de bine funcţionează actuala politică în raport cu resursele şi eforturile dedicate ei

IV. Alternativele politicii

A. Posibile modificări ale actualei politici, cu estimarea costurilor şi beneficiilor corespunzătoare

B. Alternative la actuala politică, cu estimarea costurilor şi beneficiilor corespunzătoare


I. Descrierea politicii. Se referă la descrierea politicii existente în acel moment, pentru a-i permite cititorului să înţeleagă situaţia prezentă şi evoluţia ei. Descrierea politicii conţine trei părţi:



  • Prima - o expunere clară şi concisă a politicii selectate. Dacă nu există politici asupra subiectului tratat, trebuie menţionată lipsa lor şi enumerate şi descrise apoi orice alte politici care pot afecta indirect problema. Dacă există astfel de politici, trebuie citate direct din documentele care le expun, menţionând sursa citării.

  • A doua parte a acestei secţiuni trebuie să includă o scurtă istorie a politicii. Există mai multe întrebări la care trebuie să se răspundă aici: Când a fost iniţiată politica existentă? Cum s-a ajuns la ea? Ca răspuns la ce problemă sau nevoie a apărut această politică? Ce efecte a avut politica respectivă?

  • A treia parte a acestei secţiuni este reprezentată de o descriere atentă a problemei pe care politica trebuie să o rezolve, inclusiv o estimare a importanţei şi răspândirii sale.

II. Mediul politicii. Nici o politică nu există în vid: legislatorii, guvernanţii, preşedinţii nu stau în turnuri de fildeş departe de lumea reală, iar dacă ei se poartă de parcă ar fi astfel, atunci vor plăti un preţ politic ridicat. Politica se formulează în raport cu diferite medii, cele mai importante fiind cel:



  • social: cultural, etnic, religios, obiceiuri, practici, aşteptări, modele de inter-relaţionare pe care le stabileşte fiecare societate;

  • fizic: clima, arhitectura, topografia, resursele naturale şi alte elemente fizice care influenţează modelele de viaţă dintr-o societate;

  • economic: conţinutul şi vitalitatea vieţii economice a societăţii, inclusiv tipul de industrie şi comerţ, nivelul de trai din zona afectată de politică, rata şomajului, rata creşterii economice ş.a.m.d.;

  • politic: structurile guvernamentale, legile aplicabile, partidele politice, ideologiile dominante, chestiunile curente proeminente.

III. Eficienţa şi eficacitatea actualei politici. O evaluare a eficacităţii politicii trebuie să indice cititorului cât de bine îşi îndeplineşte rolul pentru care a fost creată o anumită politică. Există multe metode de a evalua eficacitatea actualei politici şi mulţi factori care pot fi folosiţi în această analiză.




Evaluarea eficacităţii politicii presupune trei paşi:

1. Construirea unui cadru de evaluare;

2. Aplicarea acestui cadru la politica evaluată;

3. Extragerea concluziilor în urma aplicaţiei.


Pentru a construi un cadru de evaluare sunt necesare:



  • Definirea scopurilor generale pentru care a fost creată politica

  • Definirea obiectivelor specifice sau a paşilor care probează îndeplinirea parţială a scopului

  • Definirea criteriilor specifice pentru determinarea gradului în care au fost îndeplinite obiectivele

  • Definirea măsurilor specifice pentru aplicarea criteriilor asupra obiectivelor.

După stabilirea cadrului de analiză se efectuează măsurătorile proiectate anterior pentru a face cât mai multe evaluări cantitative permise de subiectul respectiv. De asemenea, vor trebui efectuate şi analize calitative pentru acele criterii care nu pot fi măsurate cantitativ.

Ultimul pas este formularea concluziilor în urma măsurătorilor. Este indicat să se interpreteze doar datele care demonstrează clar ceva anume, iar nu şi implicaţiile care încă mai au nevoie de dovezi.

Eficienţa merge cu un pas mai departe decât eficacitatea, ea relaţionând îndeplinirea sarcinii cu costurile; este preocupată nu numai de cât de bine a fost îndeplinită sarcina, dar şi de cantitatea de resurse folosite pentru aceasta.

IV. Alternativele politicii. Având foarte clar definite deficienţele politicii actuale, următoarea întrebare este: „Ce se poate face în acest sens?”. A defini opţiunile înseamnă a descrie diferitele abordări pentru soluţionarea problemei, iar nu de a descrie mai multe măsuri combinate într-o singură abordare. Opţiunile dintr-o lucrare de analiză a politicilor sunt abordări diferite, reciproc exclusive în soluţionarea unei probleme. Dacă este aleasă una din alternative, toate celelalte vor fi respinse.



Realizarea unei analize cost-beneficiu simple. Pentru fiecare opţiune disponibilă trebuie descrise întâi beneficiile, apoi costurile. Atât beneficiile, cât şi costurile pot include factori economici, sociali, politici şi de mediu.

Toate acestea vor fi estimări care nu trebuie să fie nici exacte, nici perfecte. Este important să realizăm că cineva trebuie să ia o decizie politică şi că o estimare rezonabilă a costurilor şi beneficiilor sale este mult mai utilă decât lipsa oricărei estimări.



În secţiunea de recomandări a lucrării, trebuie prezentat un rezumat al analizei cost-beneficiu sub forma unui tabel urmat de un paragraf de comparaţii explicative.
Referinţele bibliografice: toate sursele de informaţii trebuie să fie corect citate.
Anexele: conţin informaţii suplimentare utile de tipul graficelor, diagramelor, tabelelor, hărţilor etc.


15. CERCETAREA CALITATIVĂ



Cercetarea calitativă este complementară cercetării cantitative. Ea presupune şi cunoştinţe de psihologie şi psihologie socială, valorificate într-o varietate de tehnici. Cercetarea calitativă acordă un rol esenţial interpretării rezultatelor cercetării şi încearcă să răspundă la întrebările: CE? DE CE? CUM?, dar nu răspunde la întrebarea: CÂT? Aşa cum au accentuat criticii ei, principalul neajuns al cercetării calitative constă în aceea că eşantioanele mici, la care se apelează în cadrul ei, nu sunt întotdeauna reprezentative.


Cele mai importante tehnici de cercetare calitativă sunt următoarele:

  1. Discuţii de grup: grupuri standard, mini-grupuri, brainstorming, grupuri extinse, grupuri chemate de mai multe ori, grupuri cu două dimensiuni.

  2. Interviuri individuale în adâncime: cu profunzime standard, de mini-adâncime, cu dublă profunzime, interviuri semi-structurate, interviuri triunghiulare, interviuri ale familiei.

  3. Observaţia participativă.

Yüklə 1,31 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   26   27   28   29   30   31   32   33   34




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2020
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə