J. J. Rousseau



Yüklə 2,9 Mb.
səhifə14/72
tarix31.12.2018
ölçüsü2,9 Mb.
#88540
1   ...   10   11   12   13   14   15   16   17   ...   72

; infirm, iar eu îi aprob caritatea; însă eu nu am un asemenea talent: tiu să-1 învăţ să trăiască pe cel ce se gândeşte numai cum să se fe-

; ă de moarte.;

°Jî? JluiLJLăj|ibă.

— Vigoare. Eentrua_a: sculţajde. Sufletj Un bun ser-~trebuie să fie robust. Ştiu că neeumpătârea aţâţă pasiunile; ea slă-', cu vremea, corpul; lipsurile şi posturile produc adesea acelaşi, datorită unei cauze opuse. Cu cât corpul e mai slab, cu atât e soruncitor; cu cât e mai puternic, cu atât e mai supus. Toate pasiunile laie locuiesc în corpuri delicate; acestea se irită cu atât mai mult,; corpul le poate satisface mai puţip”'8).

Jn corp debil59) slăbeşte sufletul. De aici dominaţia medicinii, artă iăunătoare oamenilor decât toate bolile pe oare pretinde că le vin-' °). In ceea ce mă priveşte, nu ştiu de ce boală pot să ne vindece

Iwiirk face aici trimitere la H o r a ţ i u, Epist. I, 2, 62.

Mey observase că, potrivit acestei afirmaţii, Rousseau ar fi trebuit să aibă „suflet” foarte slab; observaţia pare a fi forţată, deoarece nu ţine seama de Eăşurarea gândirii lui Rousseau în întregul context. Pare straniu deci inte-il lui Rousseau pentru cei debili din punct de vedere fizic. Să fie oare uenţa austeră şi barbară a modului de viaţă spartan pe care îl lăuda mult? Mai curând, sistemul său utopic nu putea fi construit decât pe modelul unui l ipotetic, comun şi normal în orice privinţă? Pare vizibilă influenţa plato-ană.

Ribele împotriva medicinei se întâlnesc şi în alte locuri în opera lui Rous-'.', ele trebuie privite din perspectiva valorii pe care Rousseau o atribuie tei în general.

În Discurs asupra originii şi fundamentelor inegalităţii dintre oameni, Rousscria: „în privinţa bolilor n-am să repet declaraţiile zadarnice şi false pe le fac împotriva medicinei majoritatea oamenilor sănătoşi; dar voi întreba există vreo observaţie temeinică din care să se poată scoate concluzia că, irile unde această artă este mai neglijată, viaţa medie a omului ar fi mai

: ă decât în acelea în care este cultivată cu cea mai mare grijă. Şi cum ar

3 fi, când noi ne creăm mai multe boli decât remediile pe care le oferă cina?… Când te gândeşti la buna constituţie a sălbaticilor, cel puţin a pe care nu i-am distrus cu lichiorurile noastre puternice, când ştii că ei ape nu cunosc alte boli decât rănile şi bătrâneţea, eşti îndemnat să crezi ar scrie cu uşurinţă istoria bolilor omeneşti urmărind pe cea a societăţilor

? Aceasta e cel puţin părerea lui Platon, care socoteşte, după unele leacuri îtoedicii, dar ştiu că ne dau altele cumplite: laşitatea, mişelia, credulitatea, teama de moarte. Dacă vindecă trupul, ucid curajul. Ce ne foloseşte dacă pun cadavre pe picioare? Nouă ne trebuie oameni, ceea ce nu se văd ieşind din mâinile lor61).

Medicina este la modă printre noi şi trebuie să fie. Ea este distracţia inşilor lipsiţi de ocupaţie, care, neştiind ce să facă cu timpul, îl petrec conservându-se. Dacă ar fi avut nenorocul de a se naşte nemuritori, ar fi fost fiinţele cele mai de plâns: o viaţă pe care ei n-ar avea niciodată teama de a o pierde n-ar avea nici un preţ pentru ei. Acestor inşi le trebuie medici care să-i ameninţe pentru a-i linguşi şi care să le facă singura plăcere pe care o pot simţi, aceea de a nu fi morţi.

Nu urmăresc să mă extind asupra nimicniciei medicinei. Preocuparea mea este s-o privesc numai pe latura morală. Totuşi nu mă pot opri să observ că oamenii fac asupra folosinţei ei aceleaşi sofisme ca şi asupra cercetării adevărului. Ei presupun că tratând un bolnav, îl vindeci şi că cercetând un adevăr, îl descoperi. Ei nu văd că trebuie să pui în cumpănă avantajul unei singure vindecări realizate de medic cu decesul a o sută de bolnavi pe care i-a omorât, ca şi utilitatea unui singur adevăr descoperit cu neajunsul pe care-1 produc erorile care se strecoară în acelaşi timp. Ştiinţa care instruieşte şi medicina care vindecă sunt, fără îndoială, foarte bune; însă ştiinţa care înşală şi medicina care ucide sunt rele. Învăţaţi-ne, aşadar, să le deosebim62). Iată nodul chestiunii. Dacă am şti să ignorăm adevărul, nu am fi niciodată înşelaţi de minciună; dacă~ăm şti sj nu dorim o'vindecafe jrnpotrlvanalurii. Nu am muri nâctgdatăL_de mmamedjcului.

CARTEA 29

Aceasta arta care minte, potrivită mai mult pentru relele spiritului it pentru cele ale corpului, nu este utilă nici unora, nici altorane ieca mai puţin de boli decât ne sădeşte frica de ele Ea îndepărtează puţin moartea decât ne face s-o simţim mai dinainte; istoveşte viaţa oc s-o prelungească; si, dacă ar prelungi-o, ar fi în dauna speciei r, en că ne depărtează de societate prin îngrijirile pe care ni le immita e datorii prin groaza pe care ne-o produce. Numai cunoaşterea per lor ne face să ne temem de ele; celui ce s-ar crede invulnerabil nu fi teamă de nimic, înarmându-1 pe Ahile contra pericolului poetul luat meritul vitejiei; oricine altul în locul său ar fi fost un Abilei îceeaşi valoare. ' faeţi să găsiţi oameni cu adevărat curajoşi? Căutaţi-i în locurile unde 3ânt medici, unde nu se cunosc urmările bolilor şi unde oamenii nu îndese deloc la moarte, în mod natural, omul ştie să sufere neconte-51… Moarejn_p_ace. Numai medicii cu reţetele lor, 'filosofii cu preceptele şi preoţii cu predicile lor îi înjosesc sufletul şi-l împiedică să înveţe un”

5ă mi se dea, aşadar, un elev care nu are nevoie de toţi aceşti inşi, îl refuz. Nu vreau ca alţii să-mi strice opera; vreau să-1 cresc sinaltfel nu mă amestec, înţeleptul Locke, care şi-a petrecut o parte viaţă cu studiul medianei, recomandă stăruitor să nu se dea nici-ă doctorii copiilor, nici din prevedere, nici pentru uşoare indispoVoi merge mai departe şi declar că, nechemând niciodată medic ru mine, nu voi chema nici pentru Emil al meu, afară numai dacă i sa nu este în pericol evident, căci atunci nu i-ar putea face rău de->morându-l.

iu prea bine că medicul nu va pierde avantajul pe care-1 poate din această întârziere. Dacă copilul moare, va zice că a fost chemat târziu; dacă scapă, va spune că el 1-a scăpat. Fie, să învingă me-[, dar să nu fie chemat decât în caz extrem.

Feştiind să se vindece, copilul să ştie să sufere: această artă o înlo-ite pe cealaltă şi adesea reuşeşte mai bine; este arta naturii. Când un.'al este bolnav, suferă în tăcere şi nu zice nimic; şi nu se văd mai e animale bolnăvicioase decât oameni. Pe câţi însă nu i-a omorât ne-area, teama, neliniştea şi mai ales doctoriile, în vreme ce boala i-ar uţat, iar timpul singur i-ar fi vindecat? Mi se spune că animalele, d într-un fel mai conform cu natura, sunt supuse la mai puţine boli noi. Ei bine, acesta e tocmai felul în care vreau să-mi cresc ele-=1 trebuie deci să scoată acelaşi profit.

Ingura parte_ folositoare a medicinei este igiena. Dar şi igiena este ăT”rmcă~măiură ştiinţă, şi mai curând o artă. Cumpătarea şi munca: ei doi medici adevăraţi ai omului. Munca îi aţâţă pofta de mâncare, impătarea îl împiedică să abuzeze de ea.

I să ştii ce regim este mai folositor vieţii şi sănătăţii, nu trebuie să lecât ce regim ţin popoarele care o duc mai bine, care sunt cele le avea corpul invulnerabil, cu excepţia călcâiului.

Ia asemenea afirmaţii şi altele mai tari.

— Care, fără îndoială, conţineau un bure de adevăr.

— Rousseau fusese extrem de contrariat de faptul că bise-i catolică 1-a atacat cu atâta violenţă, asemuindu-1 uneori cu satana.

Mai robuste şi trăiesc mai mult timp. Dacă observaţiile generale nu vor Dovedi că medicina dă oamenilor o sănătate mai viguroasă şi o viaţă mai lungă, atunci această artă nu este folositoare, ci dăunătoare, pentru că întrebuinţează timpul, oamenii şi lucrurile în mod cu totul zadarnic, Timpul folosit pentru a conserva viaţa nu este numai pierdut, el trebuie scăzut din ea; dar când acest timp e întrebuinţat pentru a ne chinui, e mai puţin decât zero, e o mărime negativă; iar pentru a calcula în mod echitabil, ar trebui să-1 scădem clin cel care ne mai rămâne de trăit. Un om care trăieşte zece ani fără medici, trăieşte pentru sine şi pentru ceilalţi mad mulţi decât cel care trăieşte treizeci de ani ca victimă a lor. Am făcut experienţa şi într-o parte, şi în alta şi mă socotesc mai îndreptăţit decât oricare altul să trag această concluzie65).

Iată temeiurile pentru care nu vreau decât un elev robust şi sănătos, precum şi principiile mele pentru a-1 menţine astfel. Nu voi insista prea mult pentru a dovedi utilitatea lucrărilor manuale şi a exerciţiilor corpului pentru întărirea temperamentului şi a sănătăţii; aceasta nu o pune nimeni la îndoială; exemplele de viaţă lungă ne sunt înfăţişate mai totdeauna de oamenii care au făcut mai multe exerciţii, care au îndurat mai mult oboseala şi munca*). Nu voi intra, de asemenea, în prea multe amănunte cu privire la măsurile pe care voi lua în acest scop. Se va vedea că ele sunt cuprinse în practica mea şi că e destul să li se înţeleagă spiritul ca să nu mai fie nevoie de vreo altă explicaţie.

Odată cu viaţa încep trebuinţele. Noului născut îi trebuie o doică. Dacă mama consimte să-şi îndeplinească datoria, cu atât mai bine; i se vor da. Instrucţiuni în scris; căci acest avantaj are neajunsul că ţine guvernorul ceva mai departe de elevul său. Insă e de crezut că interesul copilului şi stima mamei pentru cel căruia îi încredinţează o depunere atât de scumpă o vor face atentă la părerile învăţătorului şi suntem siguri că va îndeplini totul mai bine decât alta. Dacă ne trebuie o doică străină, să începem prin a o alege bine.

„Una din nefericirile oamenilor bogaţi e aceea că sunt înşelaţi în toate. Trebuie oare să te miri că-i judecă rău pe oameni? Bogăţiile îi corup si, printr-o compensare justă, ei simt cei dintâi defectul singurului instrument care le este cunoscut. Totul este la ei rău făcut, exceptând ceea ce fac ei înşişi, şi ei nu fac niciodată aproape nimic. Dacă e vorba să caute o doică, pun s-o aleagă mamoşul. Ce urmează de aici? Cea mai

65) Uneori, în argumentarea sa, Rousseau se limitează la aprecieri subiective. Unele afirmaţii impresionează mai mult prin accentul lor stilistic decât prin conţinutul pe care-1 reflectă.

*) Iată un exemplu, scos din ziarele engleze, pe care nu mă pot opri să-1 redau, căci prilejuieşte aşa de multe reflecţii în legătură cu subiectul meu: „Un cetăţean, numit Patrice Oneil, născut în 1647, s-a căsătorit în 1760 pentru a şaptea oară. El a servit în corpul dragonilor, în al şaptesprezecelea an al domniei lui Carol al II-lea, şi în alte corpuri până în 1740. A făcut toate campaniile regelui William şi ale ducelui de Marlborough. Acest om n-a băut decât bere obişnuită, a mâncat numai vegetale şi n-a mâncat carne decât când da vreo masă pentru familia sa. Obiceiul său era să se culce şi să se scoale odată cu soarele, afară de cazul când era împiedicat de obligaţii. Acum este'de 113 ani, aude bine, e sănătos şi umblă fără baston. Cu toată vârsta sa înaintată, nu stă nici un moment degeaba, iar duminicile se duce la biserică, însoţit de copiii, nepoţii şi strănepoţii săi”.

CARTEA l 31 ia e cea care 1-a plătit mai bine. Nu-1 voi consulta deci pe mamoş itru doica lui Emil; voi avea grijă s-o aleg singur. Poate că nu voi, ea judeca atât de savant ca un chirurg asupra acestui lucru, însă voi lesigur de mai bună credinţă şi zelul meu mă va înşela mai puţin de-zgârcenia lui66).

Această alegere nu este de loc o taină aşa de mare; regulile sărit cucute; însă nu ştiu dacă nu trebuie dată mai multă atenţie vârstei de-calităţii laptelui. Laptele nou este cu totul zeros, el trebuie să fie ritiv pentru a curaţi restul de meconium61) îngroşat în intestinele ilului nou-născut. Încetul cu încetul, laptele devine consistent şi dă rană mai solidă copilului devenit mai puternic pentru a o digera, igur, nu degeaba la femelele oricărei specii natura schimbă consis-; a laptelui potrivit vârstei sugarului.

R trebui o doică care să fie sănătoasă deopotrivă la suflet şi la corp: ănţuirea pasiunilor poate, ca şi cea a umorilor, altera laptele; rnai t, considerând numai fizicul, înseamnă să nu observi lucrurile decât umătate. Laptele poate fi bun şi doica rea; un caracter bun este tot de esenţial ca şi un bun temperament. Dacă se ia o femeie visă, nu spun că sugaciul va prelua viciile sale, dar spun că va suferi cauza lor. Nu îi datorează oare, odată cu laptele, îngrijiri care cer răbdare, blândeţe, curăţenie? Dacă este lacomă şi nestăpânită, îşi va a îndată laptele; dacă este neglijentă sau iritabilă, ce soartă va avea trocitul care este la discreţia sa şi nu se poate nici apăra, nici plânge? Xlată, în nici o împrejurare, cei răi nu sunt în stare de nimic bun.

Jegerea doicii e cu atât mai importantă, cu câţ sugaciul nu trebuie_ să şi altă guvernantă, după cum nu trebuie să aibă alt preceptor decât uvernorul său. Acesta era obiceiul celor vechi, care vorbeau mai pu-i erau mai înţelepţi decât noi. Doicile, după ce alăptau copiii de acej-

: i începe capitolul despre îngrijirea copilului. Sallwiirk arată că un extras al stuia s-a publicat pentru cetăţenele franceze, în timpul Revoluţiei franceze, urma hotărârii Convenţiei, cu titlul: Prindpes de J. J. Rousseau sur l'educa-i des enfants et sur leur education physique et morale, depuis leur naissance qu'ă l'epoque de leur entree dans Ies ecoles nationales. Ouvrage indique pour concours, suivant le decret de la convention naţionale du 9 Pluviose dernier, 3aris, l'an 2 de la Rep. Fr. (Principiile lui J. J. Rousseau asupra educaţiei 'iilor şi asupra educaţiei lor fizice şi morale, de la naştere pină în epoca arii lor în şcolile naţionale. Lucrare indicată pentru concurs, potrivit decre-Ji Convenţiei naţionale din 9 Pluvioz (a cincea lună din calendarul republi-

— 18.11, Paris, anul 2 al Rep. Fr.). Scrierea a fost întregită şi prelucrată i de dr. S. Hahnemann (Leipzig. 1796).

Este de la sine înţeles că indicaţiile lui Rousseau privitoare la alimentarea: ii etc. Nu mai interesează azi, după cum multe din ideile sale despre ali-itarea copilului sunt, în general, depăşite de progresele ulterioare ale fizioloşi igienei infantile.: erii fecale.

Laşi sex cu ele, nu-i mai părăseau. Iată de ce, în piesele lor de teatru, cele CARTEA mai multe confidente sunt doici. Este imposibil ca un copil care trece succesiv prin atâtea mâini să fie bine crescut. La fiecare schimbare, el 33 face comparaţii ascunse, care tind să micşoreze stima sa pentru cei care îl conduc şi, ca urmare, şi autoritatea acestora asupra lui. Dacă ajunge vreodată să judece că sunt oameni în vârstă care n-au mai mult bun simţ decât copiii, autoritatea vârstei este pierdută şi educaţia compromisă. Un copil nu trebuie să cunoască alţi superiori decât pe tatăl şi pe mama sa sau, în lipsa lor, pe doică şi pe guvernor; poate chiar că unul dintre ei e de prisos; dar această împărţire este inevitabilă şi tot ce se poate face pentru a o remedia este ca persoanele de ambele sexe eare-1 conduc să se înţeleagă atât de bine în privinţa lui, încât să nu fie, pentru el, decât o singură persoană.

J) oica trebuie să trăiască ceva mai comod, să mănânce mâncări ceva mai substanţiale, dar să nu-şi schimbe cu totul modul ei de viaţă; căci o schimbare bruscă şi totală, chiar din rău în bine, este totdeauna periculoasă pentru sănătate; şi pentru că regimul său obişnuit a lăsat-o sau a făcut-o sănătoasă şi robustă, de ce am sili-o să şi-l schimbe?

Tărăncile mănâncă mai puţină carne şi mai multe legume decât femeile din oraş; acest regim vegetal pare mai favorabil pentru ele şi pentru copiii lor. Când au sugari burghezi68) li se dă supă de vacă, crezând că supa de carne le face un chil69) mai bun şi produce lapte mai mult. Nu sunt deloc de această părere şi am de partea mea experienţa, care ne îny vată că sugarii astfel nutriţi sunt supuşi la colici şi la limbrici mai mult ca ceilalţi.

Lucrul nu este surprinzător, deoarece în substanţa animală în putrefacţie mişună viermi, ceea ce nu se întâmplă cu substanţa vegetală. Laptele, deşi se produce în corpul animalului, este o substanţă vegetală*); analiza lui o dovedeşte; se înăcreşte uşor şi nu dă amoniac, ca substanţele animale, ci o sare neutră şi concentrată, ca plantele70).

Laptele femelelor ierbivore este mai dulce şi mai sănătos decât al celor oarnivore. Format dintr-o substanţă identică, îşi conservă mai bine natura şi este mai puţin supus putrefacţiei. In ce priveşte cantitatea, oricine ştie că făinoasele dau mai mult sânge decât carnea; ele trebuie deci să dea şi mai mult lapte. Nu pot crede că un copil pe care nu 1-ai înţărca prea devreme, sau pe care 1-ai înţărca numai cu hrană vegetală şi a cărui doică n-ar trăi, de asemenea, decât cu vegetale, va fi vreodată expus limbricilor71).

Se poate ca alimentele vegetale să dea un lapte care se acreşte mai lesne; dar sunt departe de a socoti laptele înăcrit drept o hrană nesănătoasă; popoare întregi care n-au altfel de lapte o duc foarte bine, şi tot cs) De la oraş.

Ffl) Principii nutritive în alimente. *) Femeile mănâncă pâine, legume şi produse lactate; la fel mănâncă femelele de câine şi pisică; lupoaicele chiar pasc. Iată sucuri vegetale pentru laptele lor.

Rămâne de examinat laptele speciilor care nu se pot nutri decât cu carne, dacă există asemenea specii, lucru de care mă îndoiesc.

70) Sare, în semnificaţia chimică a noţiunii.

71) Multe din afirmaţiile lui Rousseau nu mai corespund datelor fiziologiei şi igienei infantile de azi (Ouăle de limbrici pot fi introduse şi prin apă, de exemplu).

Ia e cea care 1-a plătit mai bine. Nu-1 voi consulta deci pe mamoş itru doica lui Emil; voi avea grijă s-o aleg singur. Poate că nu voi; ea judeca atât de savant ca un chirurg asupra acestui lucru, însă voi îesigur de mai bună credinţă şi zelul meu mă va înşela mai puţin de-zgârcenia lui66).

Această alegere nu este de loc o taină aşa de mare; regulile sunt cucute; însă nu ştiu dacă nu trebuie dată mai multă atenţie vârstei de-calităţii laptelui. Laptele nou este cu totul zeros, el trebuie să fie ritiv pentru a curaţi restul de meconium61) îngroşat în intestinele ilului nou-născut. Încetul cu încetul, laptele devine consistent şi dă irană mai solidă copilului devenit mai puternic pentru a o digera, igur, nu degeaba la femelele oricărei specii natura schimbă consista laptelui potrivit vârstei sugarului.

Ar trebui, aşadar, la un copil nou-născut, o doică potrivită care să ascut ea însăşi de curând. Ştiu că acest lucru comportă încurcături; de îndată ce ieşim din ordinea naturală, reuşita oricărui lucru com-; ă încurcături. Singurul mijloc comod este să faci rău şi acesta este; 1 care se alege.

Trebui o doică care să fie sănătoasă deopotrivă la suflet şi la corp: ănţuirea pasiunilor poate, ca şi cea a umorilor, altera laptele; rnai t, considerând numai fizicul, înseamnă să nu observi lucrurile decât umătate. Laptele poate fi bun şi doica rea; un caracter bun este tot de esenţial ca şi un bun temperament. Dacă se ia o femeie visă, nu spun că sugaciul va prelua viciile sale, dar spun că va suferi cauza lor. Nu îi datorează oare, odată cu laptele, îngrijiri care cer răbdare, blândeţe, curăţenie? Dacă este lacomă şi nestăpânită, îşi va a îndată laptele; dacă este neglijentă sau iritabilă, ce soartă va avea irocitul care este la discreţia sa şi nu se poate nici apăra, nici plânge? Xlată, în nici o împrejurare, cei răi nu sunt în stare de nimic bun.

Jegerea doicii e cu atât mai importantă, cu câţ sugaciul nu trebuie să şi altă guvernantă, după cum nu trebuie să aibă alt preceptor decât uvernorul său. Acesta era obiceiul celor vechi, care vorbeau mai pu-i erau mai înţelepţi decât noi. Doicile, după ce alăptau copiii de ace-

: i începe capitolul despre îngrijirea copilului. Sallwiirk arată că un extras al: stuia s-a publicat pentru cetăţenele franceze, în timpul Revoluţiei franceze, urma hotărârii Convenţiei, cu titlul: Principes de J. J. Rousseau sur l'educa-n des enfants et sur leur education physique et morale, depuis leur naissance qu'ă l'epoque de leur entree dans Ies ecoles nationales. Ouvragc indique pour concours, suivant le decret de la convention naţionale du 9 Pluviose dernier, 3aris, l'an 2 de la Rep. Fr. (Principiile lui J. J. Rousseau asupra educaţiei Ailor fi asupra educaţiei lor fizice şi morale, de la naştere pină în epoca rării lor în şcolile naţionale. Lucrare indicată pentru concurs, potrivit decre-Ji Convenţiei naţionale din 9 Pluvioz (a cincea lună din calendarul republi-: 28.1. – 18.11, Paris, anul 2 al Rep. Fr.). Scrierea a fost întregită şi prelucrată 'i de dr. S. Hahnemann (Leipzig. 1796).

Este de la sine înţeles că indicaţiile lui Rousseau privitoare la alimentarea: ii etc. Nu mai interesează azi, după cum multe din ideile sale despre agitarea copilului sunt, în general, depăşite de progresele ulterioare ale fizioloşi igienei infantile, lerii fecale.

Laşi sex cu ele, nu-i mai părăseau. Iată de ce, în piesele lor de teatru, cele CARTEA mai multe confidente sunt doici. Este imposibil ca un copil care trece succesiv prin atâtea mâini să fie bine crescut. La fiecare schimbare, el 33 face comparaţii ascunse, care tind să micşoreze stima sa pentru cei care ţi conduc şi, ca urmare, şi autoritatea acestora asupra lui. Dacă ajunge vreodată să judece că sunt oameni în vârstă care n-au mai mult bun simţ decât copiii, autoritatea vârstei este pierdută şi educaţia compromisă. Un copil nu trebuie sa cunoască alţi superiori decât pe tatăl şi pe mama sa sau, în lipsa lor, pe doică şi pe guvernor; poate chiar că unul dintre ei e de prisos; dar această împărţire este inevitabilă şi tot ce se poate face pentru a o remedia este ca persoanele de ambele sexe care-1 conduc să se înţeleagă atât de bine în privinţa lui, încât să nu fie, pentru el, decât o singură persoană.

J) oica trebuie să trăiască ceva mai comod, să mănânce mâncări ceva mai substanţiale, dar să nu-şi schimbe cu totul modul ei de viaţă; căci o schimbare bruscă şi totală, chiar din rău în bine, este totdeauna periculoasă pentru sănătate; şi pentru că regimul său obişnuit a lăsat-o sau a făcut-o sănătoasă şi robustă, de ce am sili-o să şi-l schimbe?

Tărăncile mănâncă mai puţină carne şi mai multe legume decât femeile din oraş; acest regim vegetal pare mai favorabil pentru ele şi pentru copiii lor. Când au sugari burghezi68) li se dă supă de vacă, crezând că supa de carne le face un chil69) mai bun şi produce lapte mai mult. Nu sunt deloc de această părere şi am de partea mea experienţa, care ne îny vată că sugarii astfel nutriţi sunt supuşi la colici şi la limbrici mai mult ca ceilalţi.

Lucrul nu este surprinzător, deoarece în substanţa animală în putrefacţie mişună viermi, ceea ce nu se întâmplă cu substanţa vegetală. Laptele, deşi se produce în corpul animalului, este o substanţă vegetală*); analiza lui o dovedeşte; se înăcreşte uşor şi nu dă amoniac, ca substanţele animale, ci o sare neutră şi concentrată, ca plantele70).

Laptele femelelor ierbivore este mai dulce şi mai sănătos decât al celor carnivore. Format dintr-o substanţă identică, îşi conservă mai bine natura şi este mai puţin supus putrefacţiei, în ce priveşte cantitatea, oricine ştie că făinoasele dau mai mult sânge decât carnea; ele trebuie deci să dea şi mai mult lapte. Nu pot crede că un copil pe care nu 1-ai înţărca prea devreme, sau pe care 1-ai înţărca numai cu hrană vegetală şi a cărui doică n-ar trăi, de asemenea, decât cu vegetale, va fi vreodată expus limbricilor71).

Se poate ca alimentele vegetale să dea un lapte care se acreşte mai lesne; dar sunt departe de a socoti laptele înăcrit drept o hrană nesănătoasă; popoare întregi care n-au altfel de lapte o duc foarte bine, şi tot cs) De la oraş.

*°) Principii nutritive în alimente. *) Femeile mănâncă pâine, legume şi produse lactate; la fel mănâncă femelele de câine şi pisică; lupoaicele chiar pasc. Iată sucuri vegetale pentru laptele lor.

Rămâne de examinat laptele speciilor care nu se pot nutri decât cu carne, dacă există asemenea specii, lucru de care mă îndoiesc.



Yüklə 2,9 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   10   11   12   13   14   15   16   17   ...   72




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2022
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə