Jurnal hunedorean 2016 Imi place sa scriu jurnale…



Yüklə 133,76 Kb.
səhifə2/5
tarix28.10.2017
ölçüsü133,76 Kb.
#17988
1   2   3   4   5

In anul 1585 egumenul Ioan ajunge mitropolit la Balgrad (Alba Iulia), iar preotul Teofil devine - in anul 1615, episcop la Vad. Aici in secolul XVII vietuieste Sfantul Ioan de la Prislop, care infiinteaza “scoala de invatatura bisericeasca” pentru tinerii care urmau sa devină preoti la sate.

In anul 1762, biserica a fost incendiata din ordinul generalului austriac Adolf Nikolaus von Buccow (1712 - 1764), iar calugarii ortodoxi au fost alungati. Picturile au fost distruse aproape complet. Doar icoana Fecioarei Maria a fost salvata.

Fac acum o paranteza - in anul 1596 s-a infiintat prima biserica greco-catolica din Europa, sub apostolatul papei Grigore XIII. Bisericile catolice de rit bizantin, cunoscute sub numele de biserici greco-catolice, sunt bisericile rasaritene de rit bizantin (grecesc) care s-au format prin intrarea/unirea unor mitropolii sau episcopii ortodoxe in deplina comuniune cu Biserica Catolica de la Roma, acompaniata de iesirea din comuniunea cu Biserica Ortodoxa de la Constinopol (Istanbul).

Cel care a contribuit la infiintarea bisericilor greco-catolice din Transilvania a fost Inocentiu Micu-Klein, pe numele lui laic Ioan Micu, nascut la Sadu, in Marginimea Sibiului, in anul 1692 si inmormantat la Roma in 22 septembrie 1768, considerat intemeietorul gandirii politice romanesti moderne si unul dintre parintii fondatori ai miscarii culturale Scoala Ardeleana, alaturi de Petru Maior, Gheorghe Sincai si Ioan Budai Deleanu. Aceasta miscare de emancipare politico-sociala din Transilvania s-a inscris în contextul iluminismului german (Aufklärung). Diferenta fata de iluminismul francez este data de faptul ca Scoala Ardeleana nu a constituit un curent anticlerical, miscarea culturala transilvaneana pornind tocmai din sanul bisericii Greco - catolice. Scoala Ardeleana a contribuit nu numai la emanciparea spirituala si politica a romanilor transilvaneni, ci si la a celor de peste munti, din Regat. Unul din documentele cele mai importante elaborate de Scoala Ardeleana il constituie cererea adresata imparatului Leopold II, fiul imparatesei Maria Tereza a Austriei (1717-1780) in vederea recunoasterii natiunii romane ca parte constitutiva a marelui Principat Transilvania - petitia Supplex Libellus Valachorum (1791-1792). O alta realizare a Scolii Ardelene a fost introducerea grafiei latine in scrierea in limba romana, in locul scrierii cu caractere chirilice si tiparirea primului dictionar cvadrilingv al limbii romane - Lexiconul de la Buda. Deviza Scolii Ardelene a fost "Virtus Romana Rediviva" (prescurtat V.R.R.), care indemna la renasterea vechilor virtuti ostasesti, in lupta pentru drepturi nationale, pentru limba si credinta strabuna, pentru unirea tuturor romanilor intr-o singura tara.

Biserica Romana Unita cu Roma = Greco-Catolica a jucat un rol esential in dezvoltarea culturii si educatiei romane moderne, iar traditional este considerata una din cele doua biserici nationale romanesti. Biserica Romana Unita cu Roma s-a format in urma unirii marii majoritati a clerului si a credinciosilor Mitropoliei Ortodoxe din Transilvania cu Biserica Romei. Din datele recensamantului din anul 1930 reiesea ca 31,1% din populatia din Transilvania era greco-catolica, iar 27,8% era ortodoxa. Biserica greco-catolica a fost desfiintata de comunisti in anul 1947 si reinfiintata in Romania in anul 1990.

Revin : la jumatatea secolului XVIII manastirea Prislop devine greco-catolica si ramane asa pana in 1948, cand este transformata in manastire ortodoxa. In acel an, staret a fost numit parintele ieromonah Arsenie Boca (1910-1989), care, in urmatorii zece ani a schimbat cu totul infatisarea manastirii. Arsenie Boca este considerat al treilea mare ctitor al manastirii, dupa Nicodim si Zamfira si o figura legendara pentru ortodoxia romaneasca. In anul 1959, manastirea Prislop a fost desfiintata de regimul comunist instaurat in Romania dupa obligarea abdicarii regelui Miha si a fost transformata in sediu pentru diverse destinatii laice, redevenind manastire de calugarite de-abia in anul 1976. In anul 1991, la manastirea Prislop s-a infiintat Seminarul Teologic Monahal Sfanta Ecaterina – cu durata de scolarizare de 5 ani.

Zian (Arsenie) Boca s-a nascut la 29 septembrie 1910 la Vata de Sus, comitatul Hunedoara, Austro-Ungaria. A urmat Liceul „Avram Iancu” din Brad, pe care l-a terminat, ca sef de promotie, in anul 1929. In același an, Zian Boca s-a inscris la Academia Teologica din Sibiu, pe care a absolvit-o in anul 1933. Primeste o bursa din partea Mitropolitului Ardealului - Nicolae Balan, pentru a urma cursurile Institutului de Arte Frumoase din Bucuresti. In paralel, audiaza cursurile tinute de profesorul Francisc Rainer la Facultatea de medicina si prelegerile de Mistica crestina ale profesorului Nichifor Crainic de la Facultatea de Teologie din Bucuresti. Remarcandu-i talentul artistic, profesorul-pictor Costin Petrescu i-a încredintat pictarea scenei care il reprezinta pe Mihai Viteazul de pe fresca circulara din Atheneul Roman. Pe 11 septembrie 1936 Zian Boca este hirotonit diacon celibatar, sub numele de Arsenie Boca, de catre mitropolitul Nicolae Balan. In anul 1939, este trimis de mitropolit la Muntele Athos pentru a aduce manuscrisele romanesti si grecesti ale Filocaliei. Aici are parte de o experienta duhovniceasca formatoare pentru viata de calugar pentru care optase inca din anii studentiei de la Sibiu. Petrece trei luni la Schitul Romanesc Prodromu de la Muntele Athos, apoi este repartizat la Manastirea Brancoveanu din Sambata de Sus (judetul Brasov). In Vinerea Izvorului Tamaduirii din anul 1940 Arsenie Boca este tuns in monahism, iar in anul 1942 este numit staret al Manastirii Brancoveanu pe care o renoveaza schimband total infatisarea locurilor.

In anul 1940, Arsenie Boca declanseaza la Manastirea de la Sambata de Sus ceea ce s-a numit „miscarea de reinviere duhovniceasca de la Sambata”, de inspiratie nationalist-legionara, despre care Nichifor Crainic spunea : „Ce vreme inaltatoare cand toata tara lui Avram Iancu se misca in pelerinaj, cantand cu zapada pana la piept, spre Sambata de Sus, ctitoria voievodului martir Constantin Brancoveanu”. In iarna anului 1944 profesorul Nichifor Crainic verifica la Sambata de Sus traducerea staretului Arsenie Boca si a lui Serafim Popescu din Filocalie. La publicarea, in timpul regimului comunist, a primelor patru volume din Filocalie, numele lui Arsenie Boca nu mai este mentionat. Il ajuta pe parintele profesor Dumitru Staniloae (fostul sau profesor de la Sibiu) in demersul de a traduce Filocalia. Ii pune la dispozitie manuscrisele aduse din calatoria la Muntele Athos, il incurajeaza la lucru, recitind textele, realizeaza coperta colectiei. In prima editie a volumelor, parintele Dumitru Staniloae il numeste pe Arsenie Boca „cititor de frunte al Filocaliei romanesti”.

Filocalia - care inseamna in limba greaca “iubirea de frumusete divina” sau “iubirea de virtute” este o culegere (antologie) de texte scrise de 25 de pustnici, calugari si clerici crestini din secolele IV - XV. Antologia aceasta fusese intocmita de catre Sfintii Nicodim de la Muntele Athos (1749-1809) si Macarie de la Corint (1730-1805) si publicata, pentru prima data, la Venetia, in anul 1782. Ea poate fi denumita ca o intreaga documentatie pentru desavarsirea spirituala a fiecarui crestin.

Parintele Arsenie Boca a fost arestat pentru prima oara la Ramnicu Valcea pe 17 iulie 1945, pentru participarea activa la miscarea legionara, a fost dus la Bucuresti si apoi eliberat pe data de 30 iulie 1945, in urma presiunilor Patriarhiei ortodoxe romane. Apoi a fost arestat in 14 mai 1948, pentru ajutorul dat luptatorilor anticomunisti - fosti legionari, pregatiti si parasutati de americani in Muntii Fagarasului. Este schingiuit o luna si jumatate, silit sa dea repetate declaratii, fiind apoi eliberat. Mitropolitul Nicolae Balan il stramuta de la manastirea din Sambata la Manastirea Prislop in noiembrie 1948, unde si devine staret.

In 15/16 ianuarie 1950 Arsenie Boca este arestat pentru a treia oara. Face detentie „administrativa” la Canal (fiind declarat vinovat), pana pe 23 martie 1951. Eliberarea s-a datorat Patriarhului Justinian care i-a semnalat lui Teohari Georgescu pericolul revoltarii fagaresenilor. De sarbatoarea Rusaliilor din anul 1953, Arsenie Boca este din nou anchetat, apoi este arestat si trimis in temnita la Timisoara, Jilava si Oradea, pana in aprilie 1956. In anul 1959 i se insceneaza nereguli financiare pentru a fi scos abuziv din monahism si pentru a i se interzice sa slujeasca la altar. A urmat pribegia la Bucuresti, unde a fost tot timpul tinut in marginalitate. Cu cele doua licente ale sale, una la Belle Arte si alta la Teologie, n-a fost admis decat ca muncitor pictor bisericesc, pana cand e pensionat, cu o pensie de mizerie, in anul 1968. A fost permanent supravegheat de Securitate. Din anul 1968 si pana in anul 1984 picteaza biserica de la Draganescu - Giurgiu. La manastirea Sinaia, incepand cu anul 1969 si-a avut chilia si atelierul de pictura, unde s-a si retras, dupa 1984 si unde a trecut la cele vesnice in 28 noiembrie 1989, la varsta de 79 de ani. Arsenie Boca fost inmormantat, dupa dorinta proprie, la manastirea Prislop, la 4 decembrie 1989, proorocind, cu multi ani mai inainte, ca aici va fi loc de pelerinaj.

Mormantul parintelui Arsenie Boca de la manastirea Prislop, constituie astazi unul dintre cele mai importante locuri de pelerinaj ortodox din Romania, in ultimii ani numarul de pelerini veniti pe 28 noiembrie fiind de 30.000 – 40.000 de oameni.

Cand am ajuns noi la Prislop - fiind zi de inceput de saptamana, nu erau foarte multi pelerini. Drumul pana la mormantul preotului Arsenie Boca este in panta, pietruit cu bucati de piatra cubica savant asezate in caldaram, noi – pelerinii, am facut un sir lung, admirand, pe dreapta, pietrele funerare ale unui cimitir al calugaritelor care au vietuit in manastirea Prislop. Este o zi senina, atmosfera este patriarhala, oamenii se roaga in tacere. Mormantul este asezat intr-un pavilion de lemn frumos sculptat si este acoperit de flori multicolore. Un preot tanar sta in dreptul crucii lui Arsenie Boca si prezenta lui ma impiedica sa ma concentrez pe rugaciunea facuta la mormantul celui care a suferit atat de mult in timpul vietii din cauza convingerilor sale si care este acum idolatrizat pentru minunile savarsite de el in timpul vietii si dupa ce a trecut la cele vesnice. Mare este puterea lui Dumnezeu. Doamne ajuta-ne pe noi si pe cei dragi inimii noastre !

Am parasit in tacere manastirea Prislop, urcandu-ne in autocar pentru a merge la o pensiune de pe malul lacului Cincis unde vom manca de pranz. Acesta se afla in centrul judetului Hunedoara la aproximativ 15 kilometri de resedinta municipiului, la altitudinea de 800 metri fata de nivelul marii. Lacul Cincis este un lac de acumulare pe cursul raului Cerna, avand o lungime de aproximativ 5 kilometri, o latime medie de 2 kilometri, o adancime medie de 30 de metri si o suprafata de 8,67 kilometri patrati. Dupa legenda, numele satului Cincis se trage de la cele cinci persoane care au intemeiat satul, un taran, fiul lui si cei trei nepoti care au luptat impotriva otomanilor, in armata lui Iancu de Hunedoara, la locul in care se afla acum Poiana Turcului.

La inceputul anilor 1960, comunistii au hotarat transformarea acestei vai de la poalele Tinutului Padurenilor, strabatuta de raul Cerna, intr-un lac de acumulare din care urma sa fie aprovizionata cu apa potabila Hunedoara si combinatul siderurgic al municipiului. Patru sate hunedorene au fost stramutate din vale pe dealuri, iar cele 150 de familii au fost nevoite sa isi paraseasca locuintele, scoala, muzeul si bisericile si sa isi infiinteze gospodarii noi in alta parte. Preotul Oprea Craciun si sotia sa Ana au reusit sa salveze din calea apelor trei statui misterioase, de marmura, din perioada romana, care se aflau in muzeul satului Cincis. Nu au mai putut impiedica insa demolarea celor 2 biserici. In lacasul ortodox ridicat in vremea regilor din dinastia de Huniade, cei doi se casatorisera chiar in primavara anului 1962, inainte cu cateva saptamani ca biserica veche de 600 de ani sa fie pusa la pamant si apoi acoperita de ape.

A trecut jumatate de secol de la inundarea vechiului sat Cincis. O ploaie marunta increteste apele lacului Cincis care continua sa-si pastreze, cu strasnicie, enigmele. Noi stam pe terasa pensiunii, admiram lacul si peisajul care il inconjoara si ne imortalizam in fotografii.

14 IUNIE 2016 – O ZI PLOIOASA DE MARTI

Este ora 7,45. Ma scol devreme, mai ceva ca acum 18 ani, cand inca mai lucram in Ministerul Transporturilor ) Dupa un mic dejun frugal, stropit cu suc de portocale si cafea, ies pe terasa acoperita a pensiunii. Ploaia napraznica face balonase in apa piscinei care, desi albastra ca un lichior de Curacao, pare destul de trista fara utilizatori. Ei, ne vom imbarca in masinile colegilor si vom merge la Brad, la Muzeul Aurului.

Orasul Brad, din judetul Hunedoara, se afla la aproximativ 40 de kilometri nord de Deva, pe Drumul National 76 : Deva – Oradea. La aceasta ora a diminetii si pe ploaie, pare aproape pustiu. In drum spre muzeu am trecut pe langa sediul Consiliului Local Brad, pe langa Biblioteca Municipala si pe langa Casa de Cultura, toate cladirile arborand tricolorul si steaguri cu portretul lui Avram Iancu. Orasul avea, in anul 2011 o populatie de 13.909 locuitori.

Mineritul in zona Brad se facea inca din anul 21 i.Ch. Se pare ca aurul extras din minele de aici ar fi ajuns in piramidele egiptene, in Roma antica, in Imperiul Austro-Ungar, dar si in fosta Uniune Sovietica – ca datorie de razboi, pentru ca Romania, desi cobeligeranta, a fost declarata de sovietici (cu acordul tacit al anglo-americanilor) natiune invinsa ! Ultimul gram de aur din mina de la Brad a fost scos in anul 2006. Oprirea functionarii minelor din aceasta zona s-a intamplat doar o singura data, in ultimele sute de ani si doar pentru 3 luni si anume in perioada Revolutiei de la 1848.

Localitatea Brad, renumita pentru exploatarea de carbune brun si minereu aurifer a fost atestata documentar, pentru prima oara, in anul 1445, intr-un inscris in care se pomeneste numele maghiarizat al Bradului - Fenyonpataka. Orasul Brad a fost unul dintre principalele centre ale Revolutiei de la 1848 din Transilvania. Dupa o dominatie austro-ungara de 100 de ani, in anul 1849 a fost eliberata de o armata revolutionara condusa de Avram Iancu. Brad-ul a devenit oras in anul 1941 iar municipiu in anul 1995.

Colectia mineralogica, cunoscuta sub denumirea de Muzeul Aurului Brad se gaseste pe strada Independentei, la numarul 3. Apartine Filialei Bradmin a Companiei Nationale Minvest din Deva si a fost fondat in anul 1896, cand un geolog german a strans cateva piese gasite in minele din zona si le-a expus. Intre timp, aici s-a adunat cea mai mare colectie de piese din aur nativ din Europa – aproximativ 1.300 de exponate de aur nativ si peste 1.000 esantioane minerale din tara si de pe alte continente. Aproximativ 80% dintre esantioane provin din zona Bran – Ruda, Musariu, Valea Morii si Bradisor, acestea fiind prezentate exact asa cum au fost scoase din subteran (fara prelucrari ulterioare). Repet, piesele de aur, cantarind, in total, mai mult de 20 de kilograme, sunt expuse exact in forma in care au fost extrase, minereul putand fi admirat fin dispersat, liber sau concrescent cu alte minerale, lamele, dendrite, etc. Interesante sunt si rarele combinatii chimice naturale ale aurului cu telurul (compusi chimici numiti silvanit sau nagyagyt), care au fost identificate pentru prima data in lume in zacamintele din Muntii Apuseni.

Muzeul Aurului a fost renovat timp de 5 ani, cu fonduri europene si a fost redeschis in decembrie 2012. La intrarea in muzeu suntem intampinati de un citat apartinand scriitorului Geo Bogza, care a vizitat muzeul in 30 iulie 1963 : ”Este mult aur in Muntii Apuseni, dar mai mult in inima celor ce sunt urmasii lui Horia. Am trecut pe aici intr-o dimineata de vara si m-am bucurat de marea bogatie a tarii noastre – in aur si in oameni de aur”. Prima consemnare intr-un registru de vizitatori este inregistrata in anul 1912, data ce atesta existenta Muzeului Aurului, care cuprindea, la acea data, cateva sute de exponate. Biletul de intrare in muzeu costa 15 lei si nu se percepe taxa de fotografiere, dar iluminarea naturala a creat mari reflexii pe vitrinele de sticla, dand probleme colegilor care voiau sa faca fotografii de calitate in salile unde se gaseau cele mai pretioase exponate. Colectia prezentata in muzeu cuprinde :

• Obiecte arheologice descoperite in zona Brad – Criscior, care atesta existenta omului preistoric in urma cu 5.000 de ani precum si activitatile de extragerea aurului, vechi de 2.000 de ani.

• Unelte si diverse obiecte intrebuintate la extragerea si prelucrarea minereului de aur in ultimii 200 de ani. Spectaculos este un obiect pe care, in secolul XIX minerul si-l introducea in anus, pentru ca acesta sa poata fura aur din mina fara a fi depistat de autoritatile minei.

• Esantioane aurifere extrase de geologi sau de minieri care au lucrat in diferite exploatari din Muntii Metaliferi, inca din secolul XIX.

• Esantioane minerale din alte zone din Romania precum si din multe alte tari, de o varietate impresionanta a formelor si culorilor, organizate in functie de proprietatile fizice sau de compozitia lor chimica : sulfuri metalifere, saruri halogenate, oxizi auriferi, carbonati de aur, sulfati de aur sau silicati auriferi.

• Zacamintele din zona Bradului – foarte bine expuse, cu forme spectaculoase, reprezentinta frunze, flori, animale, siluete, toate cu denumiri metaforice : Steagul de lupta al Dacilor, Dodecaedrul de aur, Balerina, Mireasa, Pana lui Eminescu, Feriga, Dansatoarea de Flamenco,Tunul lui Avram Iancu, Catelul, Sarpele, Aripa de pasare, Fram Ursul Polar, Soparla de aur mare, Soparla de aur mica, Cristalul cu 12 fatete, Harta Romaniei.

Ma gandesc ca probabil sistemul de securitate al Muzeului Aurului din Brad trebuie sa fie foarte performant, pentru a asigura o protectie profesionista a acestor inestimabile exponate.

Noi nu am vizitat nici unul dintre celelalte obiective turistice ale municipiului Brad, pe care o sa le enumar totusi :

• Centrul istoric al orasului - strazile Republicii, Motilor, Closca, Zarandului, Independentei, Horea.

• Casa de Cultura, fost sediu al Societatii Mica, pe strada Independentei la numarul 7.

• Muzeul de Istorie locala si Etnografie, fondat in anul 1987, ce cuprinde exponate reprezentative pentru etnografia Tarii Zarandului.

• Copia Statuii Lupoaicei - Lupa Capitolina, simbolul latinitatii poporului roman.

• Statuia "Noi - Dacii" din Piata Centrala - sculptor Ioan Vasile Grama, 2006.

• Statuia lui Horia din fata Postei, executata de sculptorul Nicolae Pascu (cel care a sculptat si bustul lui Avram Iancu din curtea liceului).

• In parcul Orasului Nou Brad a existat o statuie din bronz a lui Avram Iancu, executata de sculptorul Naum Corcescu, dar aceasta statuie a fost mutata langă Gara CFR, la periferia orasului, pe motiv ca nu il reprezenta corect pe Avram Iancu. In locul acesteia a fost adusa o noua statuie a lui Avram Iancu executata de sculptorul Horia Flamand. Dupa un anumit timp, statuia de la gara Brad a fost desprinsă de pe soclu si a fost depozitata intr-o magazie de la Racova. Dupa anul 1989, statuia a fost reparata si reamplasata langa gara.

• Gara CFR, cladire de patrimoniu, construita in stil austriac, in urma cu 115 ani, dupa proiectul unei statii de cale ferata din Tirol (Austria). Starea sa actuala, este una de degradare avansata, in ciuda importantei arhitectonice a acestui monument.

• Mormantul lui Avram Iancu, din apropierea municipiului Brad, din satul Tebea, monument istoric aflat in vecinatatea Gorunului lui Horea.

Am iesit din cladirea Muzeului Aurului Brad si parca ploaia este si mai amenintatoare. Totusi, unii dintre noi ne aventuram sa mergem si la Manastirea Crisan, desi, pentru a ajunge acolo, am trecut pe o sosea foarte inundata, unde apa ploii ajungea pana in dreptul portierelor masinii familiei Negrutiu (

Manastirea Crisan, cunoscuta si sub denumirea de Manastirea Vaca, este o manastire ortodoxa situata in satul Crisan din comuna Ribita, judetul Hunedoara. Ea este asezata in marginea de nord a satului Crisan, la numai 200 de metri in stanga drumului asfaltat care vine dinspre Brad si traverseaza satul. La nord de manastire se continua dealul impadurit.

Comuna Ribita este situata in partea nordica a judetului Hunedoara, in Depresiunea Bradului din frumoasa Tara a Zarandului, pe prelungirile culmilor care coboara ca niste spinari dinspre Muntii Bihorului si Muntele Gaina. Prima atestare a comunei Ribita dateaza din anul 1369, prin documentul care ii confirma lui Neacsa Teodor stapanirea asupra satelor Ribita, Mesteacanul de Sus si de Jos si Tertfala (Tebea). Susmentionatul Neacsa Teodor era tatal cneazului Vladislav, ctititorul bisericii de la Ribita si, in anul 1404 fusese sanctionat de catre regele Ungariei - Sigismund de Luxemburg cu pierderea mosiilor, pentru "nota infidelitas". Totusi, in acelasi an, fii lui Teodor Neacsa : Matei, Vlatislav si Miclaus, reprimesc mosiile, si, drept multumire, incep constructia bisericii de la Ribita. Dintre cele sase biserici ortodoxe ale comunei Ribita, patru sunt monumente de arhitectura, fiind inscrise in Lista Monumentelor Istorice din Romania. Acestea sunt : Biserica Sfantul Ierarh Nicolae (secolul XIV), Biserica Sfanta Cuvioasa Paraschiva din Ribicioara (secolul XVIII), Biserica Adormirea Maicii Domnului din Dumbrava de Jos (secolul XIX) si Biserica Sfantul Ierarh Nicolae din Dumbrava de Sus (1848).

Deci, manastirea cu obste de calugari, intemeiata in secolul XVI, este situata la o distanta de aproximativ 7 km nord de Brad (si la 46 km nord de Deva). Pe drumul dinspre Brad, dupa 5 kilometri, in partea dreapta se desprinde un drum asfaltat, care trece peste calea ferata si dupa alti doi kilometri se ajunge in centrul comunei.

Aceasta manastire este o marturie a ortodoxiei romanesti pe atat de zbuciumatul pamant al Transilvaniei. Ansamblul monahal este situat pe un deal, cu diferenta destul de mare de nivel si de aceea a fost necesar, pentru constructia cladirilor, sa se sparga si sa se niveleze malul dealului. Biserica manastirii poarta hramul "Nasterea Maicii Domnului”.

Iar satul Crisan prezinta un interes deosebit din punct de vedere istoric si cultural, putand fi considerat un sat istoric. Aici s-a nascut Gheorghe Crisan, cel de-al treilea conducator al Rascoalei de la 1784 din Transilvania - Rascoala lui Horea, Closca si Crisan.

Intemeierea manastirii de la Vaca – Crisan, trebuie pusa in legatura cu ofensiva Reformei lui Martin Luther (1483-1546), si apoi a calvinismului, asupra religiei ortodoxe din Transilvania. Acceptarea reformei religioase de catre familiile nobiliare de origine romaneasca de la Ribita : Nemes Ribiczei si Bradi, i-a determinat credinciosii ortodoxi din satele Ribita si Vaca, ramasi fara biserica, sa-si construiasca propriul lor asezamant religios.

Astfel Manastirea Crisan a fost construita la sfarsitul secolului XVI si inceputul celui urmator prin eforturile localnicilor, dar si prin sprijinul material primit din partea unor domni ai Tarii Romanesti, intre care Mihai Viteazul, ctitor a numeroase biserici si manastiri din Transilvania, cat si prin grija prelatilor de la Manastirea Prislop, din Tara Hategului. Ea este singura manastire din partile Zarandului cu atestare documentara si care dureaza de cel mai mult in timp. Biserica manastirii a fost ridicata din piatra si caramida, trecand de-a lungul vremii prin mai multe faze de distrugere, incendii, bombardamente si reconstructie.

Documente istorice din anul 1759 mentioneaza ca manastirea Crisan este in ruina. Dar, in anul urmator biserica incepe sa fie recladita cu sprijinul egumenului Varlaam din Prislop si a protopopului Ghiura din Ilia. Dupa alte surse, manastirea ar fi fost restaurata incepand cu anul 1759 de catre episcopul Petru Pavel Aron, ctitor aici si al unei scoli. Dupa "Conscriptia lui Rednic", din anul 1765, manastirea Crisan este risipita in timpul "revolutiei antiuniate” a Sfantului Cuvios Marturisitor Sofronie de la Cioara si parasita din anul 1772 pana in timpul rascoalei lui Horia, Closca si Crisan” din perioada 1784 - 1785.



Yüklə 133,76 Kb.

Dostları ilə paylaş:
1   2   3   4   5




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2022
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə