Loc: oriunde te-ai afla

IntimateLinks>uk>toate anunţurile
Răspuns: [e-mail]ăturiintimeUK.org
Postat: 2013-07-04, 16:17PM GMT

Caut o femeie care are un secret

LOC: ORIUNDE TE-AI AFLA

Salut, fetelor!

Aţi ajuns aici pentru că speraţi să găsiţi ceva care să iasă din şablonul plictisitor Vreau-să-mi-o-sugi-în-camera-mea-de-hotel al anunţurilor? Aţi ajuns unde trebuie, căutarea voastră a luat sfârşit. Eu sunt altfel, anunţul meu e altfel.

Nu vreau sex de ocazie şi nici o relaţie serioasă. Am avut destule aventuri la viaţa mea, iar o relaţie serioasă am deja şi sunt chiar fericit. De fapt, nu caut nimic sexual sau romantic. Ce caut, în cazul ăsta, pe Intimate Links? Ei bine, după cum sunt sigur că ştiţi, dacă sunteţi inteligente (şi adevărul e că femeia pe care o caut este deosebit de inteligentă), există trei feluri de intimitate. Atunci când vă dezbrăcaţi şi faceţi tot felul de nebunii cu un străin agăţat în mod clandestin, atunci când faceţi dragoste cu sufletul-pereche, un gest profund şi semnificativ… şi atunci când împărtăşiţi un secret cu cineva. Un secret important, care are o însemnătate aparte pentru amândoi.

Poate că aceşti doi oameni nu s-au întâlnit niciodată faţă în faţă sau poate că se cunosc, însă nu foarte bine. În orice caz, pot stabili o legătură solidă doar după ce acela dintre ei care deţine informaţia i-o comunică celui care are nevoie de ea. Gândiţi-vă ce sentiment minunat de uşurare aţi avea dacă aţi împărţi povara cu cineva, după chinul oribil al unei lungi tăceri, în timp ce secretul vă măcina… Dacă eşti persoana pe care o caut înseamnă că îţi doreşti cu disperare să te poţi destăinui cuiva.

Aici intru eu în scenă. Eu sunt confidentul tău, dispus şi chiar nerăbdător să te ascult. Eşti tu, oare, deţinătoarea secretului pe care aştept să-l aflu?

Hai să vedem: am să pun o întrebare al cărei răspuns îl cunoaşte doar persoana pe care o caut. Oricui altcuiva îi va părea fără sens. Trebuie să ai un pic de răbdare, însă. Înainte să ajung la întrebare, trebuie să creez atmosfera potrivită.

Imaginează-ţi o încăpere dintr-o casă uriaşă, în stil victorian – un dormitor cu tavanul înalt, aflat la primul etaj, folosit ca birou. De-a lungul pereţilor sunt rafturi care dau pe dinafară de cărţi, un tonomat muzical bleu-maroniu cu colţurile rotunjite şi cu un aer retro – e mult mai frumos decât tonomatele de prin baruri –, un fotoliu, un fişet pentru dosare, un birou lung cu picioare pătrăţoase, din lemn, şi un blat de sticlă, în mijlocul căruia se află un laptop. Acesta nu este nici deschis, nici închis. Capacul lui stă înclinat la patruzeci şi cinci de grade, ca şi cum cineva ar fi încercat să-l închidă, însă fără prea mare tragere de inimă, şi nu l-a coborât până jos. În jurul laptopului sunt nenumărate pixuri ce par de duzină, căni de cafea goale sau pe jumătate goale şi hârtii împrăştiate: bileţele scrise de mână, tot felul de idei mâzgălite pe câte o bucată de hârtie.

Un pic mai departe de birou, împins la o parte, se află un scaun pivotant negru, clasic pentru birouri, iar pe scaun, cu capul atârnându-i în partea stângă, stă un bărbat mort. A fost faimos în timpul vieţii şi – deşi e posibil ca asta să nu fie deloc relevant – deosebit de atrăgător şi viril, un fel de cowboy căruia nu-i lipsea decât calul. Dacă i-aş pomeni aici numele, sunt sigur că multă lume ar şti despre cine este vorba. Ba chiar s-ar cutremura, exclamând „Ah, nu bigotul ăla nenorocit!“ sau, mai puţin aspru, „Nu caraghiosul ăla disperat după atenţie!“. Alţii ar spune „Vai, mi-a plăcut mult de el – dădea glas lucrurilor pe care mie mi-e teamă să le spun“. Vezi tu, cadavrul nostru este (în fine, a fost) un individ care a trezit sentimente puternice. Atât de puternice, încât până la urmă a reuşit să fie ucis.

Cum a fost ucis? Ei bine, asta e partea interesantă. Au fost mai multe etape. În primul rând, a fost imobilizat. Braţele i-au fost trase în spatele scaunului, iar încheieturile i-au fost legate cu bandă adezivă. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu gleznele, care au fost prinse cu bandă adezivă în jurul bazei scaunului. Apoi criminalul, stând în spatele lui, l-a lovit în cap cu un obiect greu, făcându-l să-şi piardă conştienţa. Poliţia a găsit obiectul respectiv pe podea, lângă birou: era o pilă din metal, pentru ascuţirea cuţitelor de bucătărie. Nu aceasta l-a ucis pe bărbatul cel faimos (conform verdictului comunicat poliţiei de către medicul legist), cu toate că ar fi putut fi o armă a crimei excelentă, la cât era de grea. Cu toate acestea, se pare că, deşi criminalul a folosit-o pentru a-şi adormi victima, nu a vrut să o şi omoare cu ea.

În încăpere este şi un cuţit, însă bărbatul nu a fost înjunghiat cu el. I-a fost lipit de faţă, cu scotch. Mai precis, i-a fost lipit în dreptul gurii închise, acoperind-o complet. Scotch-ul, folosit cu mare generozitate, îi acoperă cu totul şi partea din jos a feţei, inclusiv nasul. L-a sufocat. Lama cuţitului, lipită de buzele cadavrului, era ascuţită. Medicul legist a găsit dovezi care susţin ipoteza că aceasta a fost ascuţită chiar în camera aceea, iar detectivii presupun că acest lucru s-a întâmplat după ce victima a fost legată de scaun şi a leşinat în urma loviturii.

Deasupra şemineului, pe peretele dintre două alcovuri pline cu rafturi cu cărţi, cineva a scris cu litere mari, roşii: „Nu este mai puţin mort“. Presupun că primii poliţişti care au ajuns la faţa locului au citit acele cuvinte şi s-au grăbit să tragă o concluzie greşită: că fuseseră scrise cu sângele victimei. Apoi, câteva clipe mai târziu, vor fi observat pe jos o cutie cu vopsea şi o pensulă cu vârful înroşit, deducând – şi având dreptate, de data aceasta – că pe perete fusese scris cu vopsea. Ruby Fountain 2 de la Dulux, pentru cine e interesat de detalii şi nu le cunoaşte încă.

Bănuiesc că detectivii au analizat laptopul mortului. Trebuie să fi fost cât se poate de uşor, fiindcă ucigaşul a scris, tot cu vopsea roşie, „Riddy111111“ pe o foaie A4, pe care a lăsat-o pe birou. Aceasta era parola şi i-a condus pe poliţişti direct la inbox-ul căsuţei de e-mail a victimei noastre faimoase. Au găsit un e-mail necitit, trimis de o persoană cu numele (şi adresa de e-mail aferentă) Nu Mai Puţin Mort. În mesaj nu era scris nimic, însă era ataşată o fotografie. Înfăţişa o persoană stând în picioare chiar în încăperea aceea, lângă victima leşinată şi încă ne-ucisă; persoana aceea purta un costum de protecţie asemănător celor din filmele în care are loc o epidemie, care acoperă corpul din cap până în picioare. Ochii ucigaşului nu se vedeau, întrucât nu avea privirea îndreptată spre cameră; astfel, în fotografie apărea o persoană imposibil de identificat, ce ţinea un braţ întins (pentru a face poza), iar în celălalt ţinea un cuţit ridicat deasupra pieptului bărbatului leşinat, într-o poziţie ce sugera că acesta avea să fie înjunghiat dintr-o clipă în alta. Cuţitul din fotografie era acelaşi (sau identic cu cel) care fusese, în cele din urmă, lipit peste gura bărbatului, sufocându-l, în loc de a-i vărsa sângele.

Acum urmează întrebarea, aşa că fiţi atente, doamnelor! (Urmează întrebările, de fapt.)

Crima a fost plănuită din timp, deci a fost cât se poate de premeditată. A presupus ca ucigaşul să aducă la faţa locului un cuţit, o pilă pentru ascuţit, bandă adezivă, vopsea roşie, o pensulă şi un costum de protecţie. Nu încape îndoială că ştia parola de la calculatorul victimei. Cum? Nu există niciun semn că ar fi intrat în casă prin efracţie. Oare mortul a lăsat-o de bunăvoie să intre? (Folosesc femininul pentru că asta e bănuiala mea: că ucigaşul a fost o femeie. Poate ai fost chiar tu?) Oare bărbatul faimos i-a spus „Haide, leagă-mă de scaun, lasă-mă fără conştienţă şi ucide-mă“? Pare puţin probabil. Poate ucigaşa s-a prefăcut că este vreun joc erotic, sau poate lansez ipoteza asta doar pentru că Intimate Links e cadrul perfect pentru aşa ceva – locul preferat de întâlnire al adepţilor jocurilor sexuale de orice fel.

Cea mai stranie întrebare e aceasta: de ce ai venit acasă la victimă cu un cuţit şi cu o pilă pentru ascuţit, dacă nu aveai de gând să-l înjunghii? De ce ai ascuţit cuţitul chiar la locul crimei, dacă tot ce voiai să faci era să i-l lipeşti de faţă? Pentru aşa ceva ar fi fost la fel de eficientă şi o lamă boantă.

Sau, dacă ar fi să privim lucrurile din alt punct de vedere… Dacă ai un cuţit proaspăt ascuţit şi te-ai îmbrăcat cu un costum de protecţie, pentru ca hainele să nu-ţi fie stropite cu sânge şi, în acelaşi timp, vrei să scrii un mesaj ciudat cu litere mari, pe perete, de ce nu-l înjunghii pe om, ca să poţi scrie cu sângele lui? Pentru că ţii neapărat să-l sufoci? Atunci de ce nu o faci mai direct – ştiu eu, poate punându-i o pungă de plastic pe cap şi legându-i-o în jurul gâtului, ca să nu intre aer? De ce ai folosit cuţitul?

Dintr-un motiv sau altul, ai vrut să-l ucizi cu un cuţit, dar nu ai vrut să-l înjunghii. De ce nu? Iar fotografia pe care ai trimis-o – ce rost a avut? Ce încerci să transmiţi? E un mesaj de genul „Aş fi putut să-l înjunghii, dar n-am făcut-o“?

Îmi dau seama că am început să folosesc „tu“ când vorbesc despre criminal, în loc să spun „ea“ ori „el sau ea“. Îmi pare rău. Nu te acuz că ai omorât pe cineva. Poate că nu eşti tu ucigaşa bărbatului faimos. Poţi fi cineva care îşi doreşte ca el să mai fie în viaţă, cineva care îl iubeşte sau care l-a iubit odinioară – o iubită, un prieten bun. Nu ştiu, nu sunt sigur. Tot ce ştiu este că citeşti anunţul ăsta şi cunoşti răspunsurile întrebărilor mele. Îţi doreşti cu disperare să spui cuiva ceea ce ştii.

Eu sunt persoana în care te poţi încrede. Mi-am asumat un risc enorm, împărtăşind atâtea secrete, în speranţa că te voi convinge să-mi răspunzi.

Aşa că te rog să mă contactezi. Aştept şi promit că nu te voi judeca. Orice ai făcut, sunt sigur că ai avut motivele tale. Sunt gata să te ascult şi să te înţeleg.

Aştept cu nerăbdare şi cu mare interes răspunsul tău,
C (de la Confident) x

• Loc: Oriunde te-ai afla

• Acest utilizator NU doreşte să fie contactat pentru oferirea de servicii sau în alte scopuri comerciale.

Postat: 2013-07-04, 16:17PM GMT