M a m a cuprins: Deschidere Rugăciune cor



Yüklə 65,61 Kb.
tarix31.12.2018
ölçüsü65,61 Kb.
#88671

M A M A



CUPRINS:


  1. Deschidere

  2. Rugăciune

  3. COR

  4. Introducere

  5. Tema: Mama

  6. Poezie:

  7. COR

  8. Poezie:

  9. Tema: Încredere

  10. Poezie

  11. COR

  12. Tema: Fericirea

  13. Încheiere (apel)

  14. Închidere

  15. Rugăciune

  16. Postludiu – ieşire



INTRODUCERE


PRIVIRE ÎNAPOI
Cu ocazia programului nostru de astăzi este bine a arunca o privire înapoi. Unii vor privi mai departe decât alţii, pe cărarea bătătorită de vreme până la vremea când aţi şezut pe genunchii mamei voastre şi aţi auzit-o cântându-vă în amurg. Au fost zile plăcute, nu? Pe vremea aceea puţin vă dădeaţi seama de adevărata demnitate şi valoare a mamei. Însă acum când priviţi înapoi, înapoia şirului de ani care s-au scurt poţi vedea că în întreaga ei lucrare şi în eforturile ei neobosite ea îşi dovedi interesul pe care îl are faţă de tine.
Da, de multe ori după ce ochii ţi s-au închis de somn, mama încă mai rămăsese până în zorii zilei celelalte lucrând pentru tine. Poate avea de gând să-ţi facă vreo surpriză, ceva deosebit pentru tine în ziua cealaltă. Însă mama niciodată nu a dat o însemnătate faptelor făcute pentru tine, ci iubirea era care mâna orice faptă al ei.
De asemenea mama este întotdeauna înţelegătoare. Dacă s-a întâmplat ceva rău, dacă lucrurile par întunecoase pentru tine, dacă ai fost vreodată nefericit, atunci mama a fost aceea care totdeauna ţi-a adus mângâiere în ceasul de nevoie.
Şi mama cunoaşte totul. Ea era o continuă enciclopedie călătoare şi un adevărat magazin de lucruri pierdute şi găsite. Odată am auzit despre o fetiţă care primise o nouă coardă pentru sărit cu mânere roşii, foarte frumoase şi minunate. Cât de mult îi plăcea fetiţei această coardă de frânghie. În vinerea care urma săptămânii în care primise acest dar şi când au venit orele de Sabat, coarda aceasta a fost pusă la o parte de celelalte jucării. Dar Sabatul părea prea lung pentru această fetiţă, numai fiindcă se gândea mereu la noua ei coardă şi judeca astfel: „Mama n-are să afle niciodată. Mă voi duce în magazie şi voi sări cu noua mea coardă”. Şi aşa şi făcu. Dar după câtva timp, deoarece conştiinţa o mustra ea se hotărî să-i spună mamei totul în legătură cu această întâmplare. Şi după ce îi spuse totul, mama zise: „Scumpa mea, am ştiut că ai fost acolo”. Da, mama ştia totul.
Mama este în adevăr un cuvânt minunat, cel mai frumos cuvânt. Se spune că odată un profesor universitar puse la vot unui grup de studenţi să spună care este cel mai minunat cuvânt. Din cele 600 de răspunsuri, 405 au fost pentru cuvântul MAMA, în timp ce pentru „cămin” au fost numai 82.
Şi acum, întrebarea pentru fiecare este: Ce faci spre a ajuta pe mama ta? Ce faci în schimb pentru tot ce a făcut ea pentru tine? Dovedeşti cea mai deplină încredere în ea?

Amin!


TEMA I


MAMA
Unul dintre cei mai mari evanghelişti ai bisericii noastre, lucrători căruia îi datorează cunoaşterea căii de mântuire mii şi mii de oameni, cu un prilej a povestit că fiind copil avea o fire foarte rea.
Mama lui avea mult de îndurat din pricina aceasta. Fiind o femeie creştină şi rugându-se numai lui Dumnezeu s-o ajute, a izbutit cu ajutorul Lui, nu numai să-l dezbare de puterea lui rea, dar să-l aducă şi la mântuire. Apoi, pocăindu-se a fost folosit de Dumnezeu ca un puternic instrument, fiind cel dintâi dintre predicatorii adventişti care au ani în urmă au început lucrarea de evanghelizare prin radio.
Numele lui e Richards. Povestea lui în versuri sună c-am în felul următor:

Eram la mama doi feciori

Eu, cel mai mare-adeseori

Pe frate-meu mai mic îl luam

Să ne jucăm cum îi spuneam.
Dar joaca noastră prea ades

Avea un jalnic înţeles

Căci pe cel mic îl chinuiam

Şi îl băteam şi îl trânteam

Că biet de el plângea, striga

Şi-abia scăpa din mâna mea.


Sărmana mamă se-ntrista

Văzând sălbăticiunea mea

Şi câte sfaturi nu mi-a dat

Să fiu mai bun, mai delicat,

Pornirile să-mi stăpânesc

Pe frate-meu să-l ocrotesc

Şi să mă port frumos cu el

Ca să pot fi un bun model


Dar prea curând sfatul uitam

Şi iar de rele m-apucam

Până ce într-o zi apoi

Sărmana mamă mă pofti

Să stăm de vorbă amândoi

La sfat, în taină, doar noi doi.


Şi lăcrimând mama mi-a zis:

Copilul meu, mă faci de râs

Purtarea asta rea a ta

Dovadă e-mpotriva mea

Că n-am ştiut ca să te cresc

Pornirile să-ţi domolesc.


Şi iată ce m-am hotărât

Că de mai faci ceva urât

Să-mi dai tu mie, mama ta

Bătaia care-ar fi mai grea

Aşa cum vezi s-ar cuveni

Pentru purtarea-ţi a primi


Şi iată ziua a venit

Când cel mic l-am chinuit

Atuncea mama m-a chemat

Şi-a zis: de acum s-a terminat!

Pedeapsă eu am de primit

Căci vezi aşa ne-am învoit

O joardă adă-mi şi apoi

Pedeapsă să îmi dai din plin

Să ştii că astăzi nu glumim!
Cu chiu cu vai eu mă dusei

Şi-o rămurică adusei

Dar mama zise: Nu aşa

Ci adu joarda cea mai rea.


Din nou în crâng cu greu m-am dus

Şi altă ramură-am adus

Dar mama mea nu m-a slăbit

Pân’-ce din crâng nu am venit

Cu-o bâtă aspră de alun

Bună să baţi pe cel nebun.


Atuncea mama-ngenuncheat

Spinarea ea şi-a-ncovoiat

Şi mi-a strigat poruncitor

Hai bate-mă al meu fecior


Dar bâta-n mână-mi tremura

Căci fapta aceasta mă-ngrozea

Pe mama eu s-o lovesc?

Şi cu bătăi s-o chinuiesc?

Nu pot! Nu pot! Eu am strigat

Dar mama tot nu m-a lăsat.


Loveşte-mă, nu mă cruţa

Dă tare, hai nu tremura

Nu pot! Nu pot! Mămica mea

Să fac o faptă atât de rea

Şi lângă ea stăteam plângând

În hohote şi suspinând.


Când a văzut ea că eu plângeam

Mai, mai să leşin eu eram

S-a ridicat, s-a îmbrăcat

Alături de ea m-a luat

Şi dulce-apoi mi-a povestit

Cum Miel din Ceruri a venit

Isus Hristos nevinovat
Şi pentru omul din păcat

Bătăi şi chinuri a-ndurat

Şi sângele Său a vărsat

Plătind El preţul pentru noi

Făcându-ne şi sfinţi apoi.
Apoi cu mama-ngenunchiat,

Cu lacrimi grele m-am rugat

Ca Domnul viaţa să mi-o ia

Şi s-o păstreze ca a Sa

De tot ce-i rău să fiu curat

Să fac doar ce e Lui pe plac.


Să fie Domnul lăudat!

De-atunci în bine m-am schimbat

Şi mulţumesc lui Dumnezeu

Că m-a spălat de tot ce-i rău


Şi mamei mult îi mulţumesc

Şi tot mai mult o preţuiesc

Şi rog pe Domnul milostiv

S-o ţină-n veci de veci

Amin!


URARE


(poezie copiii)
Urarea mea, iubită mama,

Eu astăzi ţie o închin:

Să-ţi fie anii fără teamă

Şi sănătate să-ai din plin

Viaţa fie-ţi fericită

Şi drumul presărat cu flori

Iar bolta vieţii liniştită

Senină, mândră, fără nori.
Belşugul să te încunune

Şi-n jurul tău să răspândeşti


Iubire, har, înţelepciune...

Parfumul florilor Cereşti


Să ai belşug de bucurie

Şi pacea sfântă-n veci s-o ai

Să fii o dulce melodie

Şi mândră ca o zi de mai.


Iar toţi ai tăi iubită mamă

Sub braţul tău ocrotitor

Să ne-avântăm fără de teamă

Cu-ncredere spre viitor...


Iar pentru dragostea-ţi fierbinte

Din inimă îţi mulţumesc

Şi vreau să fiu tot mai cuminte

Să te ascult căci te iubesc.



FEMEIE



Sublimă ţi-e menirea şi rolul tău femeie


Sublimă ţi-e chemarea, pe care Dumnezeu

Ţi-a dat-o când în suflet, a dragostei scânteie

Ţi-aprinse-ntâia oară, din Sfântul Duh al Său
De veacuri, tot aceeaşi, iubire şi durere,

Ţi-e partea ta să legeni la sânu-ţi ne-ncetat

De veacuri, cu aceiaşi sublimă mângâiere

Ajungi îndurerarea din sufletu-ntristat


Femeie! Fii duioasă, trăieşte şi lucrează...

Cu dragoste şi Domnul, făcând din viaţa ta,

Făclia luminoasă, ce lumea luminează

Când Domnul e lumina, ce-ţi dă puterea Sa


Ascultă ca Maria, a Domnului chemare,

Lucrează ca Tabita, în lucrul tău cu spor,

Fii pentru toţi din juru-ţi o binecuvântare

Aceasta ţi-e chemarea: fă bine tuturor.



ÎNCREDERE

Din moment ce o tânără ascunde un secret de mama ei, primeşte o scrisoare pe care nu i-o poate arăta, sau are o prietenă de care mama ei nu ştie, tânăra aceea este în primejdie. Tânăra care este sinceră nu are nici un secret faţă de mama ei. Ea nu face nimic care; ar face-o să roşească dacă ar fi descoperită de mama ei.


Tânăra căsătorită nu ascunde nimic de soţul ei. Niciodată nu-şi permite să scrie o scrisoare despre care soţul nu ştie, şi nici nu primeşte vreuna care să o facă să nu se simtă bine, în cazul că ar trebui s-o citească şi el, că nu trebuie să aibă nici-o taină şi dacă vrea să-şi asigure armonia conjugală trebuie să spună totul: una merge, ce are de gând să facă, ce nedumeriri sau nemulţumiri are. O taină mică, poate da naştere la un scandal mare.
E bine ca tânăra să încredinţeze mamei sale atât faptele bune cât şi greşelile săvârşite. Astfel va fi sigură că va primi o povaţă bună şi se va bucura totdeauna de simpatia ei. O mamă nu vrea decât binele fiicei sale şi o urmăreşte pas cu pas, chiar şi atunci când tânăra se ascunde de mama ei. Mama va şti să dea un sfat potrivit orişicând pentru o greşeală mare sau mică ea va şti să găsească un cuvânt dojenitor, care să fie rostit din iubire. Tânăra deşteaptă primeşte cu mulţumire povaţa mamei sale.
Fetelor, iubiţi pe mama voastră, cum şi ea vă iubeşte. Dacă de la început aveţi încredere în mama voastră, ea vă va păzi ca o santinelă şi vă va feri de greşeli mari de care altminteri fiind singure nu v-aţi putea feri.
FERICIREA
„Fericirea nu vine la acela care o caută” - spunea odată cineva.

Exista oameni fericiţi şi nefericiţi. Să întrebăm pe unul despre care credem că este feri­cit dacă nu va răspunde că nu a fost ferit nici el de amărăciuni.

În fond ce este fericirea? Ea este ca un cocoş care cântă totdeauna pe gardul vecinului. Se întâmplă de multe ori ca ceea ce face pe unul fericit îl face pe celălalt nefericit. „Sărăcie şi bogăţie să nu-mi dai” se ruga pe vremuri înţeleptul Solomon. Iar în altă parte spune: „Creşte avuţia voastră, nu vă puneţi încrederea în ea”. Este un fapt recunoscut că bogăţia nu face pe nimeni fericit, puterea şi onoarea de asemenea nu.

Avem multe exemple în istorie despre oameni care păreau fericiţi însă imediat se ridica numărul acelora care căutau să distrugă această fericire, sunt mulţi care sunt nefericiţi când văd pe alţii fericiţi.

Viaţa este compusă din fericire şi nefericire. Suferinţă şi bucurie sunt surori şi locuiesc împreună, aceasta o simte fiecare mamă şi fiecare ins când s-a eliberat de anumite suferinţe corporale şi spirituale.

Tăcut şi liniştit doarme copilaşul la umbra unui pom din grădină, în timp ce mama pliveşte straturile, însă deodată un ţipat îngrozitor, mama aleargă într-acolo, un roi de viespi au năvălit asupra copilului. Mama i-a pătura şi începe să alunge viespii, acoperă copilul, însă viespii o atacă pe mama şi îi produc înţepături dureroase. La strigătul ei vin vecinii în ajutor şi distrug viespii înfuriaţi.

Ce fericită este mama - deşi are dureri groaznice provocate de viespi – că, copilul a scăpat nevătămat de înţepăturile viespilor şi că în curând îl vede din nou zâmbind.

Un tată foarte îngrijorat de băiatul lui, singurul băiat care a devenit un mare pasionat al sportului de alergări de cai. Deşi în repetate rânduri a fost sfătuit de tatăl său să se lase de această pasiune, acest tânăr a nesocotit sfaturile părinţilor ceea ce a produs o ruptură între tată şi fiu. El părăsise casa părintească şi rămâne mult timp despărţit de părinţi, după ani de zile soseşte o telegramă cu următorul conţinut: „M-am nenorocit duceţi-mă acasă”. Un cal năzdrăvan i-a fracturat piciorul drept. Când a văzut tatăl din nou pe fiul său acasă ce fericit era, deşi suferise acest accident.

Ce este fericirea? Şi ce este nefericirea? De la psalmistul David ne-a rămas o cântare în care ne arată cine poate fi fericit.

Psalmul 32,9:







FERICIŢI

NEFERICIŢI



Săraci în Duh

Cei îngâmfaţi în Duh



Cei întristaţi

Cei trufaşi şi semeţi



Cei blânzi

Cei încrezuţi



Cei flămânzi şi însetaţi

Cei indiferenţi în cele spirituale



Cei milostivi

Cei nemilostivi



Cei curaţi cu inima

Cei necuraţi cu inima



Cei împăciuitori

Cei distrugători ai păcii



Cei prigoniţi pentru adevăr

Cei ce se opun adevărului şi ei înşişi devin persecutori


M AMA
Mamă! Astăzi eu venit-am

La această sărbătoare

Şi în taină pregătit-am

Spre-aţi aduce câte-o floare.


Pentru noi în astă lume

Tu eşti singura fiinţă

Care ai primit un nume

De slăvită biruinţă


Mamă! Miile de stele

De-ar vorbi cu-a lor tumult

N-ar putea cuprinde-n ele

Decât numele-ţi mai mult.


Dumnezeu a pus în tine

Bogăţiile cereşti,

Focul dragostei divine

Ca să ştii să ne iubeşti


Tu ai fost şi eşti în stare

Ca să te jertfeşti oricând,

Fii pildă în răbdare

Şi să plângi tu suflet blând,


Să munceşti, fără de plată,

Şi să-ncepi mereu din nou

Mamă: fiinţă minunată,

Tu ai fost şi eşti erou.


Dumnezeu să-ţi răsplătească

Pentru toate ce primim

Şi de jertfa-ţi părintească,

Mamă: noi îţi mulţumim.



ÎNCHEIERE (APEL)
Nu pot să realizez îndeajuns cât valorează căminul meu pentru mine în formarea şi pregătirea mea pentru viaţă, pentru luptă, pentru ceruri.

Căminul creştin (şcoală prin care Isus doreşte să întipărească chipul Sau în noi) este cea mai puternică fortăreaţă contra valurilor de ispite şi primejdii ale lumii.

Căminul a fost atacat de Satana în Eden şi el trebuie acum refăcut.

Influenţa căminului zideşte şi dărâmă, înalţă şi coboară.

Adevăratele căminuri sunt ca un refugiu, ca nişte cetăţi de scăpare pentru credincioşi. Aici este singurul loc de adăpost unde influenţa celui rău nu ne poate distruge.

Numai în aceste cetăţi de scăpare putem fi siguri de prezenţa lui Dumnezeu.

Dacă familia noastră va deveni un simbol al familiei cereşti atunci ea va fi cel mai puternic argument în favoarea religiei creştine.

Nu titlul şi nici bogăţia, ci viaţa din cămin ne promovează sau ne descalifică pentru cer.

În cămin se descoperă Dumnezeu pentru noi, şi prin noi întregii lumi.

Caracterul desăvârşit format într-un cămin creştin este cel mai eficace mijloc de a demonstra puterea Evangheliei lui Hristos.

Tatăl nostru care eşti în ceruri,

Vină împărăţia Ţa în inimile noastre

Facă-se voia Ţa, în viaţa noastră

Precum în cer, aşa să fie şi pe pământ



în căminurile noastre!!!

Amin!

Yüklə 65,61 Kb.

Dostları ilə paylaş:




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2022
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə