Mario Puzo



Yüklə 1,92 Mb.
səhifə24/42
tarix22.01.2018
ölçüsü1,92 Mb.
1   ...   20   21   22   23   24   25   26   27   ...   42

în decursul anilor Cross se dusese la cabana de vânătoare la sfârşit de săptămână şi amândoi merseseră la vânătoare. Vazzi îi povestea despra tulburările din Sicilia şi despre viaţa diferita trăită în America. Cross îl invitasa pe Vazzi împreuna cu familia la Vegas, pe cheltuiala hotelului Xanadu, şi-l acordase un credit de cinci mii la cazinou, bani pe care nu-i ceruse niciodată să-i restituie.

La masă discutară de una, de alta. Vazzi nu înceta să se minuneze de viaţa pe care o ducea în America. Fiul lui cel mare urma să-şi ia diploma la Universitatea din California, fără să bănuiască viaţa secretă a tatălui sau. Pa Vazzi îl încerca un sentiment de vinovăţie.

— Uneori îmi spun că nu a moştenit sângele meu, zise el. Crede tot ce-l învaţă profesorii. Crede că femeile sunt egale cu bărbaţii, crede că ţăranilor ara trebui să li se distribuie gratuit pământ. Face parte din echipa de înot a colegiu* lui. De când sunt pe lume – şi Sicilia e o insulă – n-am văzut sicilian care sa înoate.

— Decât vreun pescar căzut din barcă, râse Cross.

— Nici măcar! replică Vazzi. Se îneacă toţi.

Când terminară de mâncat, începură să discute despre afaceri. Vazzi nu se dădea în vânt după mâncarea de la Vegas, în schimb îi plăceau coniacul şj| havanele. în fiecare an, cu ocazia Crăciunului, Cross îi trimitea câte o lădiţă ci| coniac fin şi o cutie de havane subţiri.

— Am pentru tine o treaba foarte dificilă, spuse Cross. O treabă la care e nevoie de o minte inteligentă.

— Asta-i întotdeauna foarte greu, replică Vazzi.

— Operaţiunea trebuie să aibă loc la cabana de vânătoare, continuă Cross.

Vom aduce acolo o anumită persoana. Vreau sa scrie câteva scrisori. Şi vreai| să destăinuie o anumită informaţie. Tăcu, zâmbind la gestul nepăsător al lui! Vazzi. Lia făcea adesea comentarii pe marginea filmelor americane, în cârd eroul pozitiv sau negativ refuza să dezvăluie o informaţie. „îl pot face să vor| bească şi chinezeşte”, părea să spună Vazzi. Greutatea, continuă Cross, constă în faptul că pe corp nu trebuie să rămână urme, iar în organism nu trebuie să sa găsească nici urmă de drog. De asemenea, persoana respectivă este foartek tenace.

— Numai femeile îi pot face pe bărbaţi să-şi dezlege limba cu sărutări, spuse binevoitor Vazzi, savurându-şi trabucul. Mi se pare că ai de gând să te implici personal în această afacere.

— Nu am încotro, îi răspunse Cross. Cei care vor executa misiunea vor fi oamenii tai, dar, mai întâi, trebuie să-ţi trimiţi soţia şi copiii de acasă. Vazzi îşi flutura trabucul prin aer. 243

— Se vor duce la Disneyland, o binecuvântare atât la bucurie cât şi la necaz, întotdeauna îi trimit acolo.

— La Disneyland? întrebă, râzând, Cross.

— Eu n-am fost niciodată, continuă Vazzi. Sper să nu ajung decât când mi-o fi dat să mor. Va fi o împărtăşanie sau o Miruire?

— O Miruire, răspunse Cross.

În continuare, trecură la detalii. Cross îi explică lui Vazzi în ce consta operaţiunea, de ce şi cum trebuia executată.

— Ce părere ai? întreba el.

— Eşti mult mai sicilian decât fiul meu, deşi te-ai născut în America, răspunse Vazzi. Dar ce se întâmplă dacă se va încăpăţâna şi nu-ţi va spune ceea ce vrei să afli de la el?

— Atunci vina va fi a mea, declară Cross. Şi a lui. în plus, totul se plăteşte. Din acest punct de vedere, în America e la fel ca în Sicilia.

— Adevărat, încuviinţă Vazzi. La fel ca în Rusia, China şi Africa. După cum spune adesea Don, pe urma putem merge toţi să înotăm pe fundul oceanului.

Capitolul 9

Eli Marrion, Bobby Bantz, Skippy Deere şi Melo Stuart se adunaseră într-o şedinţă urgentă acasă la Marrion. Andrew Pollard îi raportase lui Bantz planul secret al lui Cross De Lena de a o aduce pe Athena înapoi la lucru.

Informaţia fusese confirmata de Jim Losey, care însă refuzase să-şi divulge sursa.

— E jaf curat! exclamă Bantz. Melo, eşti impresarul ei, răspunzi de Athena şi de toţi clienţii tăi. Adică, suntem în mijlocul turnării unui mare film şi vedeta ta refuză să se întoarcă la lucru până când nu obţine jumătate din profituri?

— Numai dacă eşti îndeajuns de nebun ca să-i plăteşti, replica Stuart. Lăsaţi-l pe acest De Lena să rezolve treaba. Nu va rămâne mult timp în afacere.

— Melo, tu vorbeşti în perspectivă, iar noi ne referim la ce se întâmpla în clipa de faţa, interveni Marrion. Dacă Athena se înapoiază la lucru, atunci tu şi clienta ta ne uşuraţi de bani ca nişte spărgători de bancă. Vei îngădui aşa ceva? Toţi făcură ochii mari. Rareori se întâmpla ca Marrion să fie atât de tranşant, cel puţin de când era trecut de anii tinereţii. Stuart se alarmă.

— Athena nu ştie nimic, preciza el. Mi-ar fi spus şi mie.

— Dacă ar şti, ar accepta târgul? întrebă Deere.

— Eu aş sfătui-o s-o facă, dar i-aş scrie o scrisoare confidenţiala, prin care aş îndemna-o să dea jumătate din bani studioului.

— Atunci toate pretenţiile ei de teamă ar fi o bătaie de joc, declară ca asprime Bantz. Pe scurt, vorbe goale. Cât despre tine, Melo, baţi câmpii. Crezi că studioul s-ar mulţumi cu jumătate din ce primeşte Athena de la De Lena? Toţi banii ne aparţin de drept nouă. Poate că Athena se va îmbogăţi graţie lui De Lena, dar asta ar însemna sfârşitul carierei ei cinematografice. Nici un studio n-o va mai angaja vreodată.

— Numai cele străine, protestă Skippy. Poate că ele şi-ar asuma riscul. Marrion ridică receptorul şi i-l întinse lui Stuart.

— Vorbim degeaba. Sun-o pe Athena. Spune-i ce vrea să-i ofere Cross Lena şi întreab-o dacă are de gând să accepte.

— A dispărut în week-end-ul trecut, spuse Deere. 245

— S-a întors, îl linişti Stuart. Adesea i se întâmpla să dispară în week-end. Apăsa pe tastele telefonului.

Nu schimbară decât câteva cuvinte. Stuart închise telefonul şi zâmbi.

— Spune că nu a primit o astfel de ofertă. Şi chiar dacă ar primi-o, tot nu s-ar întoarce la lucru. Puţin îi pasa de carieră. Tăcu o clipa, apoi adăugă admirativ: Mi-ar plăcea să-l cunosc pe acest Skannet. Un bărbat care reuşeşte să sperie o actriţă în aşa hal, încât s-o determine să renunţe la carieră nu poate să nu aibă anumite calităţi.

— Deci e limpede, vorbi Marrion. Ne-am recuperat pierderile dintr-o situaţie disperata. Oricum, mare păcat. Athena era, într-adevăr, o actriţa de excepţie.

Andrew Pollard primise instrucţiuni. In primul rând, trebuia să-l informeze pe Bantz despre intenţiile lui Cross De Lena în privinţa Athenei. în al doilea rând, trebuia să-şi retragă oamenii care-l urmăreau pe Skannet. In al treilea rând, trebuia să meargă la Skannet şi să-i facă o propunere.

Skannet îl pofti pe Pollard în apartamentul său de la hotelul Beverly Hills, îmbrăcat în flanelă de corp şi mirosind a colonie.

— Tocmai m-am bărbierit, spuse el. Acest hotel are mai multe parfumuri de baie decât un bordel.

— Parcă trebuia să nu mai fii în oraş, îi spuse Pollard cu reproş. Skannet îl bătu pe spate.

— Ştiu, dar mâine plec. Mai am de rezolvat unele treburi.

Cu altă ocazie, bucuria răutăcioasă şi torsul masiv al lui Skannet l-ar fi speriat pe Pollard, acum însă, că era implicat şi Cross, nu-i inspirau decât compătimire. Trebuia însă să rămână cu ochii în patru.

— Athena nu-i surprinsă că n-ai plecat, spuse el. Are impresia că studioul nu te înţelege, însă ea, da. Aşa că vrea să te întâlnească personal. Crede că între patru ochi aţi putea cădea la învoiala.

Văzând roşeaţa bruscă din obrazul lui Skannet, Pollard îşi dădu seama că

Cross avusese dreptate. Boz continua să fie îndrăgostit de Athena, aşa că avea să înghită momeala.

Brusc, Boz Skannet deveni circumspect.

— Nu prea e stilul ei. Nu poate să mă vadă în ochi, deşi n-o condamn. Râse. Doar are nevoie de mutrişoara ei frumoasă.

— Vrea să-ţi facă o ofertă serioasa, continua Pollard. O rentă viageră. Dacă vrei, chiar şi o cotă din câştigurile ei pentru tot restul vieţii. Doreşte însă să discute cu tine personal şi în secret. Fiindcă mai vrea un lucru.

— Ştiu ce vrea, interveni Skannet.

Pe chipul lui se aşternu o expresie bizara. Pollard o mai văzuse pe faţa violatorilor, care îşi recunoşteau vinovăţia cu un amestec de regret şi nostalgie.

— La ora şapte, spuse Pollard. Doi dintre oamenii mei vor veni sa te ia şi să te ducă la locul de întâlnire. Vor rămâne lângă ea ca gărzi de corp. Doi dintre cei mai buni oameni ai mei, amândoi înarmaţi. Aşa ca nu care cumva să faci prostii. Skannet zâmbi.

— Nu-ţi face griji pentru mine, spuse el.

— Bine, încuviinţa Pollard şi plecă.

Când uşa se închise în urma lui, Boz ridică braţul drept în sus, într-un gest victorios. O va revedea pe Athena, păzită doar de doi detectivi particulari cretini. Va avea şi dovada că ea propusese întâlnirea, deci el nu încălcase ordinul judecătorului.

Tot restul zilei se gândi la întâlnire. Pentru el era, într-adevăr, o surpriză şi, pe măsură ce se gândea, ajungea la concluzia că Athena îşi va folosi farmecele trupeşti ca să-l convingă să accepte târgul. Păstrase imaginea clară a trupulujj ei. Pielea albă, pântecele rotund, sânii cu sfârcuri trandafirii, ochii atât de verzi, de parcă erau o altă sursă de lumină, buzele calde şi delicate, răsuflarea, pârul strălucitor ca soarele, care în întunericul nopţii căpăta reflexe de bronz. O clipă simţi cum îl năpădeşte iubirea de altădată, iubirea pentru inteligenţa şi curajul ei, pe care el le transformase în spaimă. Apoi, pentru prima oară de la şaisprezece ani, începu să se mângâie. Mintea lui evoca imagini clare ale Athenei, îndemnându-l să continue, până când se eliberă. In acel unic moment se simţi fericit şi îndrăgostit de ea.

Brusc, reveni la realitate. îl cuprinse un sentiment de ruşine şi de umilinţă.

O detesta din nou. Deodată îi încolţi convingerea că era o capcană. Ce ştia, de, fapt, despre acest individ, Pollard? Skannet se îmbrăcă grăbit şi studie cartea de vizită lăsată de Pollard. Agenţia se afla la numai douăzeci de minute de mers cd maşina faţă de hotel. Ieşi alergând din hotel şi un funcţionar îi aduse maşina. De cum intră în Agenţia de Pază şi Protecţie Pacific Ocean, ramase surprins de dimensiunile şi opulenţa instituţiei. Se duse la biroul de recepţie, unde spuse pentru ce venise. Un paznic înarmat îl conduse până în biroul lui Pollard, Skannet observă că pereţii erau împodobiţi cu medalii primite de la Departamentul de Poliţie Los Angeles, Asociaţia de Ajutorare a Celor Lipsiţii de Adăpost şi alte organizaţii, inclusiv Cercetaşii Americii. Printre ele exista chiar şi un premiu cinematografic.

Andrew Pollard îl privi surprins şi uşor îngrijorat. Skannet se grăbi să-l liniştească.

— Voiam să te anunţ că voi merge la întâlnire cu maşina mea, spuse el.

Oamenii dumitale pot veni împreună cu mine, ca să-mi dea indicaţii.

Pollard ridică din umeri. Asta nu mai era treaba lui. El făcuse ceea ce i sflj ceruse să facă.

— Foarte bine, încuviinţă Pollard. Dar ai fi putut să-mi telefonezi. Skannet îi zâmbi cu gura până la urechi. 247

— Bineînţeles, dar am vrut să văd cu ochii mei unde lucrezi. In plus, vreau s-o sun pe Athena, ca să mă asigur că treaba e cinstita. Mă gândeam că, poate, vrei s-o chemi dumneata. Ar putea refuza să vorbească cu mine.

— Sigur, accepta amabil Pollard.

Ridică receptorul. Nu ştia ce se întâmpla şi, în adâncul sufletului, spera că

Skannet va renunţa la întâlnire, iar el nu va fi amestecat în ceea ce plănuia să facă Cross. în acelaşi timp, era convins că Athena va refuza să vorbească direct cu Boz.

Formă numărul şi o ceru pe Athena. Puse în funcţiune difuzorul, ca Skannet să poată auzi convorbirea. Secretara Athenei îi spuse că domnişoara Aquitane era plecată şi că urma să se întoarcă abia a doua zi. Puse receptorul în furcă şi se uită la Skannet cu o sprinceană ridicată. Skannet părea fericit. Şi chiar era. Avusese dreptate. Athena intenţiona să-şi folosească trupul ca sa încheie târgul. Plănuia să-şi petreacă noaptea împreună cu el. Obrazul lui roşcovan căpătă o nuanţă ca de bronz în clipa în care sângele îi năvăli în creier, o dată cu amintirea tinereţii lor, când Athena îl iubea aşa cum o iubea şi el. La ora şapte în aceeaşi seară, când Lia Vazzi sosi la hotel împreună cu unul dintre oamenii lui, Skannet îl aştepta gata de plecare. Se îmbrăcase curat, ca un adolescent. Purta blugi de un albastru închis, o cămaşă de doc bleu-pal şi un bluzon alb de sport. Se bărbierise cu grijă şi îşi pieptănase parul blond, dându-l pe spate. Pielea lui roşcovană părea mai palidă, dând chipului o expresie mai blândă. Lia Vazzi şi însoţitorul său îi arătară lui Skannet legitimaţiile false, cu antetul Agenţiei de Pază şi Protecţie Pacific Ocean. Cei doi nu-l impresionară pe Skannet. Doi ţărănoi din care unul părea mexican după accent. Nu-i vor crea probleme. Agenţiile particulare de pază erau o mare tâmpenie, ce fel de protecţie îi puteau oferi Athenei?

— Am înţeles că vrei să mergi cu maşina dumitale, i se adresă Vazzi lui

Skannet. Eu voi veni cu dumneata, iar prietenul meu ne va urma cu maşina noastră. Ai ceva împotrivă?

— Nu, răspunse Skannet.

Când coborâră din ascensor în holul hotelului, îi opri Jim Losey. Detectivul aşteptase pe o banchetă lângă şemineu şi-i intercepta dintr-o simplă presimţire. Rămăsese prin preajmă ca să poată fi cu ochii pe Skannet, pentru orice eventualitate. Le prezentă celor trei legitimaţia. Skannet se uită la ea şi întrebă:

— Ce dracu' vrei?

— Cine sunt cei doi bărbaţi care te însoţesc? întrebă Jim Losey.

— Nu-i treaba ta! i-o întoarse Skannet.

Vazzi şi însoţitorul său rămaseră tăcuţi, Losey îi privea cu atenţie.

— Vreau să discut ceva cu tine între patru ochi, spuse Losey. Skannet îl dădu deoparte, dar Losey îl prinse de braţ. Amândoi erau solizi. Skannet se zbătu cu disperare.

— Acuzaţiile împotriva mea au fost retrase, îi strigă el furios lui Losey. Nu sunt obligat să discut cu tine. Şi dacă nu-ţi iei mâna de pe mine, îţi rup oasele, j Losey îi dădu drumul din strânsoare. Nu era intimidat, dar mintea lui lucra cu repeziciune. Prezenţa celor doi bărbaţi alături de Skannet i se părea bizară,'! ceva se întâmpla. Se dădu deoparte, dar veni pe urma lor până sub arcadele! hotelului, unde erau aduse maşinile clienţilor. II urmări pe Skannet cum urcai în maşina personală, împreună cu Lia Vazzi. Celălalt bărbat parcă intrase îis pământ. Losey îi remarcă absenţa şi aşteptă să vadă dacă din parcare mai ieşea! încă o maşina, dar nu trecu niciuna.

Nu avea rost să pornească după ei şi nici să dea în urmărire maşina lui

Skannet. Chibzui dacă să-i relateze sau nu incidentul lui Skippy Deere, dam decise să n-o facă. Un lucru era sigur, dacă Skannet mai făcea o prostie, avei să regrete amarnic insultele de astăzi.

Drumul era lung. Skannet nu înceta să protesteze, să pună întrebări, ba chiar ameninţă că va face cale întoarsă. Dar Lia Vazzi îl linişti. Lui Skannet i se spusese că locul de întâlnire era o cabană de vânătoare a Athenei, situata în, munţii Sierra Nevada, în care cei trei urma să rămână până a doua zi. Athena; insistase că ţinea ca întâlnirea să rămână secretă şi că va rezolva problema, ast-' fel încât toată lumea să fie mulţumită. Skannet nu-şi dădea seama ce însemna acest lucru. Ce-ar fi putut face Athena ca să topească ura crescută între ei îlijj ultimii zece ani? Oare era chiar atât de proastă, încât să-şi închipuie că o noapte de dragoste şi un teanc de bani îl vor îndupleca? îl credea chiar atât de dobitoc?

Întotdeauna îi admirase inteligenţa, dar poate că şi ea era la fel ca toate actriţelek înfumurate de la Hollywood, care îşi închipuiau că puteau cumpăra orice cu, trupul şi cu banii lor. Cu toate acestea, imaginea frumuseţii ei îl obseda. în; sfârşit, după atâţia ani Athena îi va zâmbi, îl va fermeca, i se va supune. Indiferent ce se întâmpla, în noaptea aceea avea să-i aparţină. Pe Lia Vazzi nu-l îngrijorau ameninţările lui Skannet că se va întoarce din drum. Ştia că în spatele lor veneau trei maşini de escortă şi primisej instrucţiuni. în ultima instanţă, putea, pur şi simplu, să-l lichideze. Totodată, instrucţiunile precizau că Skannet nu trebuia bruscat cu nici un chip pana îfljj momentul morţii.

Intrară pe poarta deschisa şi Skannet râmase surprins de dimensiunile cabanei de vânătoare. Arata ca un mic hotel. Coborî din maşina şi-şi dezmorţi braţele şi picioarele. Pe toată lungimea cabanei erau parcate cinci-şase maşini, J şi Skannet avu o clipă de nedumerire. 249

Vazzi îl conduse până la uşă, pe care o deschise. în acelaşi moment, Skannet auzi mai multe maşini trăgând pe alee. întoarse capul, închipuindu-şi că sosise Athena. Văzu trei automobile care tocmai parcau, apoi din fiecare coborâră câte doi bărbaţi. Lia îl conduse pe intrarea principala, pana în salonul unde se găsea un şemineu uriaş. Acolo, stând pe canapea, îl aştepta un om pe care nu-l întâlnise niciodată. Era Cross De Lena.

Totul se petrecu foarte rapid.

— Unde-i Athena? întrebă furios Skannet.

Atunci doi bărbaţi îl înşfăcară de braţe, alţi doi îi lipiră pistoalele de tâmplă, iar aparent inofensivul Lia Vazzi îi puse piedică, aşa încât Skannet se prăbuşi pe podea.

— Daca nu faci exact ceea ce ţi se spune, vei muri, îi spuse Vazzi. Nu te mai zbate. Stai liniştit. Alt bărbat îi prinse gleznele cu cătuşe, apoi îl ridicară în picioare, cu faţa către Cross. Pe Skannet îl surprinse cât se simţea de neputincios chiar şi după ce-i eliberară braţele. Ca şi cum cătuşele de la picioare l-ar fi secat de puteri. îşi repezi braţul, măcar să-i poată trage un pumn ticălosului, dar Vazzi se feri, iar Skannet făcu un mic salt înainte, fără a reuşi să-l atingă. Vazzi îl privi liniştit şi dispreţuitor. Ştim că eşti violent, spuse el, dar a sosit vremea să-ţi foloseşti şi creierul. De data asta, forţa nu-ţi slujeşte la nimic.

Skannet îi urmă sfatul. Mintea îi lucra cu înfrigurare. Daca ceilalţi ar fi vrut să-l ucidă, ar fi făcut-o până atunci. Era o manevră de intimidare, ca să-l oblige sa accepte ceva. Foarte bine, va accepta. Iar pe viitor îşi va lua masuri de precauţie. De un lucru era sigur. Athena nu avea nici un amestec în toată povestea. Fără să-i mai acorde vreo atenţie lui Vazzi, se întoarse către omul care şedea pe canapea.

— Tu cine dracu' eşti? întrebă el.

— îţi cer să faci câteva lucruri, după care te poţi urca la volan şi poţi pleca acasă, vorbi acesta.

— Iar daca refuz, mă veţi tortura, nu-i aşa? râse Skannet.

Începea să creadă că cei de la studio recurgeau la o scena hollywoodiana de două parale, vreun film de prost gust produs de ei.

— Nu, răspunse simplu Cross. Nici vorba de tortură. Nimeni nu se va atinge de tine. Vreau să iei loc la masa aceea şi să scrii patru scrisori. Una către Studiourile LoddStone, prin care să promiţi că niciodată nu te vei mai apropia de platourile lor. Una către Athena Aquitane, ca să-ţi ceri scuze pentru ce i-ai făcut şi să juri că în viaţa ta n-ai să-i mai ieşi în cale. Una către poliţie, prin care să declari că ai cumpărat acid cu gând să-l foloseşti într-un nou atac la adresa soţiei tale, şi ultima pentru mine, în care îmi vei destăinui secretul pe care îl deţii despre soţia ta. Asta-i tot. Skannet făcu un salt nesigur către Cross, dar unul dintre bărbaţi îl îmbrânci, aşa că se prăbuşi pe canapea, în faţa lui Cross. Nu-l atingeţi, ordona acesta cu asprime.

Sprijindu-se în braţe, Skannet se ridică din nou în picioare.

Cross îi făcu semn către un birou pe care se găsea un teanc de coli.

— Unde-i Athena? întrebă Skannet.

— Nu-i aici, răspunse Cross. Toată lumea să iasă, în afară de Lia, ceru el.

Ceilalţi bărbaţi părăsiră încăperea. Du-te şi aşazâ-te la birou, îi spuse luj

Skannet. Acesta făcu ce i se ceruse. Vreau să discut cu tine foarte serios, continuă Cross. Nu te mai strădui să faci pe durul. Ascultă ce-ţi spun. Lasă prostiile. Ai mâinile libere şi asta îţi poate da impresia că încă eşti puternic. N» vreau decât să scrii scrisorile, apoi eşti liber.

— Du-te dracului! îl repezi dispreţuitor Skannet. Cross se întoarse către Vazzi şi rosti:

— N-are rost să pierdem timpul. Ucide-l.

Cross nu ridicase nici o clipă tonul, şi totuşi, calmul lui avea ceva înfricoşător. în acel moment pe Skannet îl năpădi o spaimă cum nu mai trăise' din copilărie. Pentru prima oară înţelese ce era cu bărbaţii aceia din cabană şi că toţi erau împotriva lui. Lia Vazzi nu schiţase nici o mişcare.

— Bine, acceptă Skannet. Fac ce-mi spui.

Luă o coală de hârtie şi începu să scrie. Viclean, scrise scrisorile cu mâna stângă; ca orice bun atlet, se putea folosi aproape la fel de bine de ambele mâini. Cross veni în spatele lui şi privi peste umăr. Ruşinat de clipa lui de laşitate, Skannet îşi propti bine tălpile în podea. încrezător în puterea lui de a-şi coordona gesturile, îşi trecu fulgerător stiloul în mâna dreaptă şi ţâşni uf picioare, cu gând să înfigă stiloul în obrazul lui Cross şi sperând să i-l înfigă în ochi. Sări ca un arc, repezindu-şi braţul şi încordându-şi torsul, dar îl surprinse uşurinţa cu care Cross se feri din calea lui. Deşi avea picioarele legate^ Skannet încerca să se mişte.

Cross îl privi liniştit şi spuse:

— Fiecare are dreptul la o singură încercare. La fel şi tu. Acum pune jos stiloul şi dă-mi foile.

Skannet se supuse. Cross studie scrisorile şi spuse:

— Nu mi-ai dezvăluit secretul.

— Nu vreau să-l aştern pe hârtie. Dă-l afară pe tipul de colo, arata el către Vazzi, şi am să-ţi spun.

Cross îi înmâna scrisorile lui Lia.

— Ocupă-te de ele, ordonă el. Vazzi ieşi din cameră. Bine, i se adresa el lui Skannet. Şi-acum, să auzim marele secret.

Când ieşi din cabana de vânătoare, Vazzi parcurse în fugă cei o sută de metjB până la căsuţa unde fusesea instalat Leonard Sossa. Acesta îl aştepta. Se uită m cele două foi de hârtie şi spuse dezgustat: 251

— E scris cu stânga. Nu pot imita scrierea cu mâna stângă. Cross ştie bine asta.

— Mai uită-te o data, îl îndemnă Vazzi. Individul a încercat să-l înjunghie pe Cross cu mâna dreaptă.

Sossa cerceta din nou paginile.

— Da, întări el. Tipul nu-i stângaci. Pur şi simplu, încearcă să vă tragă clapa.

Vazzi luă foile şi se înapoie la cabana de vânătoare, ducându-se în biblioteca.

După expresia de pe chipul lui Cross, înţelese că ceva nu era în ordine. Pe faţa lui Cross se citea nedumerirea, în timp ce Skannet stătea lungit pe canapea, cu picioarele pe braţul acesteia şi zâmbea încântat, cu ochii în tavan.

— Scrisorile nu sunt bune, îl anunţa Vazzi. Le-a scris cu mâna stângă, iar specialistul spune că nu e stângaci.

Cross se întoarse către Skannet.

— Cred că eşti prea tare pentru mine. Nu te pot speria, nu te pot sili să faci ce vreau eu, aşa că renunţ.

Skannet se ridica de pe canapea şi i se adresă răutăcios lui Cross:

— Dar ceea ce ţi-am spus e adevărat. Toată lumea se îndrăgosteşte de Athena, dar nimeni n-o cunoaşte aşa cum o cunosc eu.

N-o cunoşti, îl contrazise netulburat Cross. Şi nu mă cunoşti nici pe mine.

Se duse la uşă şi făcu un semn cu mâna. în cameră intrară patru bărbaţi. Atunci Cross se întoarse către Lia.

— Ştii ce vreau. Dacă nu face ce trebuie, scapă de el. Părăsi încăperea.

Lia Vazzi răsuflă vădit uşurat. îl admira pe Cross, i se supusese cu dragă inimă în toţi aceşti ani, dar Cross era prea răbdător. E drept ca marii Doni sicilieni aveau darul răbdării, totuşi ştiau când să se oprească. Vazzi se temea că Cross De Lena avea o oarecare toleranţă americănească, ceea ce avea să-i îngreuneze ascensiunea la putere. Vazzi se răsuci spre Skannet şi spuse cu glas mieros:

— Şi acum, între noi doi. Apoi se adresă celor patru bărbaţi: Legaţi-i mâinile, dar cu blândeţe. Nu-l bruscaţi. Cei patru se năpustiră asupra lui Skannet. Unul dintre ei scoase o pereche de cătuşe şi într-o clipa Skannet deveni complet inofensiv. Vazzi îl sili să îngenuncheze pe podea, iar ceilalţi îl forţară să rămână pe loc. Comedia s-a sfârşit, îi spuse Vazzi lui Skannet. Trupul lui vânjos părea relaxat, tonul devenise conversaţional. Vei scrie scrisorile cu mâna dreapta. Eşti liber să refuzi. Unul dintre bărbaţi scoase un revolver uriaş şi o cutie cu gloanţe, pe care i le întinse lui Lia. Acesta încarcă revolverul, arătându-i lui Skannet gloanţele unul câte unul. Se duse la fereastră şi trase în direcţia pădurii, până când goli încărcătorul. Apoi se înapoie lângă Skannet şi vârî în revolver un singur glonţ. După ce răsuci butoiaşul, aPasa ţeava armei sub nasul lui Skannet. Nu ştiu exact unde e glonţul, spuse Lia. Nu ştii nici tu. Dacă refuzi şi acum să scrii scrisorile, apăs pe trăgaci. Aşadar, da sau nu? Skannet se uită în ochii lui Lia, fără să răspundă. Lia apăsa pe trăgaci. Se auzi clinchetul unui lăcaş gol. Lia dădu din cap aprobator. Ai toată admiraţia mea îi spuse el lui Skannet. Privi în interiorul butoiaşului şi puse un glonţ în primul lăcaş. Se duse la fereastra şi apasă pe trăgaci. Detunătura făcu să se cutremuiţ pereţii. Lia se înapoie la masa, luă din cutie un alt glonţ şi-l puse în încârcâtot învârtind butoiaşul. Mai încercăm o dată, spuse Lia.


Kataloq: 2015
2015 -> Dərs vəsaiti, Bakı, Çaşoğlu -2003 A. M. Qafarov Standartlaşdırmanın əsasları
2015 -> Azərbaycan Respublikası Kənd Təsərrüfatı Nazirliyi Azərbaycan Respublikası Təhsil Nazirliyi Azərbaycan Dövlət Aqrar Universiteti
2015 -> AZƏrbaycan əraziSİNDƏ İBTİDAİ İcma quruluşU
2015 -> АзярбайжАН РЕСПУБЛИКАСЫ ТЯЩСИЛ НАЗИРЛИЙИ азярбайжан дювлят игтисад университети
2015 -> Mühazirə Mövzu: Sertifikasiyanın mahiyyəti və məzmunu. Plan əsas terminlər və anlayışlar
2015 -> Mühazirəçi: T. E. N., Prof. İ. M.Əliyev FƏNN: avtomatikanin əsaslari mühazirə 15
2015 -> Ali təhsil müəssisəsinin Nümunəvi Nizamnaməsi"nin və "Azərbaycan Respublikası Nazirlər Kabinetinin dəyişiklik edilmiş bəzi qərarlarının siyahısı"nın təsdiq edilməsi haqqında Azərbaycan Respublikasının Nazirlər Kabinetinin Qərarı
2015 -> AZƏrbaycan respublikasi təHSİl naziRLİYİ azərbaycan döVLƏT İQTİsad universiteti
2015 -> Mühazirəçi: T. E. N., Prof. İ. M.Əliyev FƏNN: avtomatikanin əsaslari mühazirə 22 MÖvzu: telemexanik sistemləR

Yüklə 1,92 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   20   21   22   23   24   25   26   27   ...   42




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2020
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə