Mario Puzo



Yüklə 1,92 Mb.
səhifə25/42
tarix22.01.2018
ölçüsü1,92 Mb.
1   ...   21   22   23   24   25   26   27   28   ...   42

Lipi revolverul sub bărbia lui Skannet. De data aceasta, Skannet aviijH tresărire de teamă.

— Cheamă-ţi şeful înapoi, îi ceru Skannet. Aş mai putea să-i spun câteva lucruri.

— Nu, răspunse Lia. S-a terminat cu prostiile. Acum răspunde, da sau nua Skannet se uita în ochii lui Lia şi citi în ei, nu ameninţare, ci compătimire şi regret.

— Bine, acceptă Skannet. Scriu.

Imediat fu ridicat în picioare şi aşezat la masa de scris. Vazzi se instala pe canapea, în timp ce Skannet aşternea scrisorile. Apoi lua foile din faţa lui Boz şi se duse cu ele la căsuţa lui Sossa.

— Acum e în regulă? întreba el.

— Perfect, răspunse Sossa.

Vazzi se înapoie la cabana de vânătoare şi-i dădu raportul lui Cross. Apoi intra în biblioteca şi-i spuse lui Skannet:

— Asta a fost tot. De îndată ce sunt gata, te duc cu maşina înapoi la Los Angeles.

Apoi îl conduse pe Cross până la maşină.

— Ştii ce ai de făcut, îi spuse Cross. Aşteaptă până dimineaţă, ca să ajung eu la Vegas.

— Nu-ţi face griji, răspunse Vazzi. Nu credeam că vom reuşi. Ce bestie! îşi dădu seama că pe Cross îl frământa ceva. Ce ţi-a spus în lipsa mea? întrebă Vazzi. Ceva ce ar trebui să ştiu şi eu?

Cross îi răspunse furios şi amărât cum Vazzi nu-l văzuse niciodată.

— Ar fi trebuit să-l ucid pe loc. Să-mi asum riscul. Detest când cineva face atâta pe deşteptul.

— Ei, asta e, spuse Vazzi. Acum s-a terminat.

II urmări pe Cross cum ieşea pe poartă la volanul maşinii. Era una dintre rarele ocazii din ultimii zece ani când îi era dor de Sicilia. în Sicilia bărbaţii nu-şi pierdeau niciodată minţile pentru secretul unei femei. în Sicilia nu s-ar fi făcut niciodată atâta tevatură. Skannet ar fi înotat de mult pe fundul oceanului. La ivirea zorilor, în faţa cabanei de vânătoare trase o furgonetă închisă, k Lia Vazzi lua de la Leonard Sossa scrisoarea falsificată în care se vorbea de sinucidere, apoi îl conduse pe acesta la maşina care urma să-l duca înapoi în caiK ionul Topanga. Vazzi făcu curăţenie în căsuţă şi arse scrisorile lui Skannet, ULTIMUL DON 253 ştergând orjce urma care w fx pUtut n-ada că acolo locuise cineva. Cât timp rămăsese în căsuţă, Leonard Sossa nu dăduse ochii nici cu Cross, nici cu Skannet. După aceea Lia Vazzi se pregăti de execuţia lui Boz Skannet. în aceasta operaţiune erau implicaţi şase oameni. Aceştia îl legaseră la ochi pe Skannet şi-i puseseră căluş în gura, apoi îl suiseră în furgoneta. Doi oameni urcaseră alături de el. Skannet era complet neputincios, legat de mâini şi de picioare. Un alt bărbat conducea maşina, în timp ce un al patrulea se aşezase lângă şofer, cu arma în mâna. Al cincilea era la volanul maşinii lui Skannet. Lia Vazzi şi cel de al şaselea om se găseau în maşina din faţa.

Lia Vazzi urmări cum soarele se ridica încet dintre umbrele muntelui.

Convoiul parcurse vreo nouăzeci de kilometri, apoi coti pe un drum lăturalnic care se pierdea în inima pădurii.

În cele din urma, convoiul se opri. Vazzi indica exact cum trebuia parcată maşina lui Skannet. Apoi ordona ca acesta să fie coborât din furgoneta. Skannet nu opuse nici o rezistenţa. Părea împăcat cu soarta. „în sfârşit a înţeles”, îşi spuse Vazzi.

Vazzi luă funia din maşina. Măsură cu atenţie lungimea şi agăţă unul din capete de o ramură mai groasa a unui copac din apropiere. Doi bărbaţi îl ţinură drept pe Skannet, ca Vazzi să-i poată petrece laţul în jurul gâtului. Vazzi luă cele două pagini ale falsei scrisori de adio lucrate de Leonard Sossa şi le strecura în buzunarul hainei lui Skannet.

Fură necesari patru oameni ca să-l suie pe Skannet pe furgoneta, apoi Lia

Vazzi făcu semn şoferului. Furgoneta demară brusc de sub picioarele lui Skannet şi trupul acestuia începu să se legene în aer. Trosnetul gâtului frânt trimise ecouri în toată pădurea. Vazzi verifică dacă Skannet murise, apoi îi scoase cătuşele. Ceilalţi oameni îi luară căluşul din gură şi legătura de la ochi. La gură avea mici zgârieturi, dar după câteva zile în pădure ele nu vor mai conta. Vazzi cercetă braţele şi picioarele cadavrului, căutând urme de violenţă. Existau urme uşoare, care însă nu aveau să fie concludente. Era mulţumit. Nu ştia ce va ieşi până la urma din toată povestea, dar tot ce ordonase Cross fusese adus la îndeplinire. Două zile mai târziu, în urma unui telefon anonim, şeriful comitatului descoperi trupul lui Skannet. Se văzu nevoit să alunge un urs cafeniu cam curios, care zgâlţâia frânghia ca să legene cadavrul. Când sosiră la faţa locului, medicul legist şi asistenţii săi gâsrrâ pielea cadavrului intrată în putrefacţie şi fiiâncată de insecte.

CARTEA A ŞASEA O moarte la

Hollywood

Capitolul 10

Zece funduri goale de femeie se ridicară simultan ca să salute ochiul clipitor al camerei de filmat. Deşi filmul era încă la început, Dita Tommey dădea probe de filmare în studioul unde se turna Messalina, căutând o dublură pentru fundul Athenei Aquitane.

Athena refuza să apară dezbrăcată, adică să-şi arate sânii şi fesele, modestie uimitoare pentru o celebritate, totuşi nu una fatală. Dita urma, pur şi simplu, s-o substituie cu sânii şi fesele altor actriţe, care dădeau probă în faţa ei. Bineînţeles, le oferise scene întregi, cu dialoguri, nu le-ar fi înjosit cerându-le doar să pozeze ca pentru filme pornografice. Dar elementul culminant era scena de dragoste, când, rostogolindu-se în pat, femeia trebuia să-şi îndrepte fesele goale spre camera de filmat. Coregraful scenei respective lucra mişcările şi rostogolirile împreună cu actorul principal, Steve Stallings. Bobby Bantz şi Skippy Deere urmăreau şi ei probele, alături de Dita Tommey. Pe platou nu mai era decât strict echipa de filmare. Tommey nu avea nimic împotrivă ca Deere să fie de faţă, dar ce dracu' căuta Bobby Bantz? O clipă se gândise să-i interzică să rămână pe platou, dar, dacă se renunţa la filmul Messalina, atunci ea s-ar fi găsit într-o poziţie foarte vulnerabila. Aşa, putea apela oricând la bunăvoinţa lui.

— De fapt, ce căutăm? întrebă nerăbdător Bantz.

Coregraful scenei de dragoste, un tânăr pe nume Willis, care era şi şeful trupei de balet din Los Angeles, răspunse vesel:

— Cel mai frumos fund din lume. Dar trebuie să aibă şi muşchi buni. Fără Porcării, nu vrem să se vadă despicătura sexului.

— Corect, încuviinţa Bantz. Fără porcarii.

— Dar cu sânii cum rămâne? întrebă Deere.

— Nu trebuie să salte, declară coregraful.

— Sânii se vizionează mâine, anunţa Tommey. Nici o femeie nu are sâni sau ftmd perfect, poate cu excepţia Athenei, care refuză să şi le arate.

— Tu ar trebui sa ştii, Dita, interveni cu subînţeles Bantz. Tommey uită de poziţia vulnerabilă în care se afla.

— Iar tu, Bobby, eşti tipul cretinului absolut, dacă asta căutăm. Athena a refuzat să se culce cu tine, iar tu ai presupus că-i lesbiană.

— Bine, bine, bătu în retragere Bantz. Acum am de dat o groază de telefoane.

— Şi eu, îi ţinu isonul Deere.

— Nu vă cred, băieţi, declară Tommey.

— Dita, o rugă Deere, fii şi tu înţelegătoare. Ce distracţii crezi că avem, Bobby şi cu mine? Suntem prea ocupaţi ca să jucăm golf. Vizionarea de filme e munca noastră. Nu avem timp să mergem la teatru sau la operă. Abia dac| reuşim să ne procuram câte o oră de distracţie pe zi, după ce stăm cu familiile. Ce poţi face într-o singură oră zilnic? Te regulezi. E distracţia care te solicita cel mai puţin.

— Mamă, Skippy, ia uită-te aici! exclamă Bantz. E cel mai frumos fund pe care l-am văzut vreodată.

Deere încuviinţă din cap, în culmea admiraţiei.

— Bobby are dreptate, Dita, asta-i fata noastră. Noteaz-o.

Tommey încuviinţă şi ea din cap, nevenindu-i să-şi creadă ochilor.

— Iisuse, dar voi doi sunteţi idioţi de-a binelea. E un fund de negresă.

— Noteaz-o, oricum, insista exuberant Deere.

— Da, încuviinţă şi Bantz. O sclavă etiopiana pentru Mesalina. Dar de ce dracu' dă probă?

Dita Tommey îi studia intrigată pe cei doi bărbaţi. în faţa ei se găseau doi dintre cei mai puternici oameni din industria filmului, fiecare primind sute de telefoane, şi ei se purtau ca nişte adolescenţi în aşteptarea primului orgasm. I – Când difuzăm anunţuri pentru probe de film nu avem voie să menţionăm că ne trebuie doar funduri albe, răspunse ea răbdătoare.

— Vreau s-o cunosc pe fata asta, declară Bantz.

— Şi eu, se grăbi să adauge Deere.

Discuţia fu întreruptă de apariţia pe platou a lui Melo Stuart. Impresarul zâmbea victorios.

— Ne putem întoarce toţi la lucru, anunţă el. Athena reia filmările. Soţul ei, Boz Skannet, s-a spânzurat. S-a zis cu Boz Skannet.

Spunând acestea, bătu din palme, la fel cum făceau membrii echipei de im mare de fiecare dată când un actor îşi termina rolul dintr-un film. Skippy I

Bobby începură şi ei să aplaude. Dita îi ţintui pe toţi trei cu o privire plină

— Eli vă cheamă imediat pe amândoi, spuse Melo. Pe tine nu, Dita, surise el în chip de scuză. Va fi doar o discuţie de afaceri, fără decizii de ordin creator.

Bărbaţii părăsiră studioul.

După plecarea lor, Dita Tommey o chemă la ea pe fata cu pricina. Era foarte frumoasă, cu pielea mai curând neagră decât ciocolatie, şi avea o vioiciune nestăpânită, pe care Dita o ghici ca ţinând de firea ei, nu improvizata cu talent actoricesc.

— îţi dau rolul sclavei etiopiene a Messalinei, o anunţă Dita. Vei avea o replică în dialog, dar, în principal, îţi vom filma fundul. Din păcate, ca s-o dublăm pe domnişoara Aquitane avem nevoie de un fund alb, iar al tău e prea închis la culoare, altfel i-ai fura filmul. îi zâmbi prietenos. Falene Fant, un nume potrivit pentru ecran.

— N-are a face, răspunse fata. Vă mulţumesc. Şi pentru compliment, şi pentru rol.

— încă ceva, adăugă Dita. Producătorul nostru, Skippy Deere, e de părere ca ai cel mai frumos fund din lume. La fel şi domnul Bantz, preşedintele şi şeful de producţie al studioului. Vor lua legătura cu tine. Falene Fant zâmbi răutăcios.

— Şi dumneavoastră ce ziceţi? întrebă ea. Dita Tommey ridică din umeri.

— Pe mine nu mă interesează fundurile, aşa cum îi interesează pe bărbaţi.

Cred însă că eşti o fată încântătoare şi o actriţă foarte bună. îndeajuns de bună ca să poţi primi mai mult de o replică în acest film. Dacă vii la mine acasă diseară, putem discuta despre cariera ta. Te invit la masă.

În aceeaşi seară, după ce Dita Tommey şi Falene Fant petrecură două ore în pat, Dita pregăti cina şi discutară despre cariera fetei.

— A fost plăcut, spuse Dita. Cred însă că pe viitor e cazul să rămânem doar prietene şi să trecem noaptea aceasta sub tăcere.

— Desigur, se învoi Falene. Dar toată lumea ştie că eşti lesbiană. Din pricină ca fundul meu e negru? râse ea, arătându-şi toţi dinţii.

Dita nu luă în seamă cuvântul lesbiană. Era o obrăznicie intenţionată, Falene o gândise ca o revanşa pentru aşa-zisa ei respingere.

E un fund nemaipomenit, fie el negru, alb, verde sau galben, replică Dita. Efar eşti cu adevărat talentată. Dacă te voi distribui în continuare în filmele mele, talentul tău nu se va pune în valoare. Eu nu pot face filme decât o dată 'a doi ani. Trebuie să-ţi găseşti şi altceva de lucru. Majoritatea regizorilor sunt bărbaţi şi când distribuie o fată ca tine, speră de fiecare dată s-o aibă şi la pat. ^acâ te vor crede lesbiană, s-ar putea uita după alte fete.

— La ce-mi trebuie regizori, dacă am un producător şi un director de s' dio? întreba veselă Falene.

— Ii ai, încuviinţă Dita. Ei îţi pot netezi calea, însă regizorul te poate abandona pe podeaua cabinei de montaj. Sau te poate filma în aşa fel, încât să arăţi J să te auzi ca dracu'.

Falene clătina din cap cu tristeţe.

— Trebuie să mă culc cu Bobby Bantz, cu Skippy Deere şi deja m-am cJ cat cu tine. E absolut necesar?

O privi cu ochi mari şi inocenţi.

În acel moment, Dita simţi pentru ea o sinceră afecţiune. Iată o fată care M încerca să facă pe indignata.

— M-am simţit foarte bine în astă-seară, spuse ea. Ai fost exact aşa cum trebuie.

— De fapt, niciodată n-am înţeles de ce se face atâta tapaj pe tema sexului, spuse Falene. Pentru mine nu-i mare lucru. Nu consum droguri, nu beau peste măsură. Trebuie să mă distrez şi eu puţin.

— Bravo, încuviinţa Dita. Acum să vorbim despre Deere şi Bantz. Deere e un pion mai important şi am să-ţi spun de ce. Deere e îndrăgostit de propria-J persoană şi-i plac femeile. El te va ajuta cu adevărat. îţi va găsi un rol bun, 1 suficient de inteligent ca să-şi dea seama că ai talent. Bantz nu ţine la nimeni, în afară de Eli Marrion. în plus, nu are gust şi nici ochi ca să descopere talentul. Bantz îţi va semna un contract cu studioul, după care va uita de tine. Aşi face şi cu soţia lui, ca să-i închidă gura. îi dă o mulţime de roluri, plătite gras, dar niciunul de calitate. Dacă Skippy Deere te va plăcea, va face ceva concret pentru cariera ta.

— Suna puţin cam cinic, spuse Falene. Dita o bătu uşor pe braţ.

— Lasă prostiile. Sunt lesbiana, dar sunt şi femeie. în plus, cunosc actorii.

Fie ei bărbaţi sau femei, sunt în stare de orice, numai să avanseze în cariera. Toţi jucam pe mize mari. Vrei să munceşti cu program de la noua la cinci în Oklahoma sau să devii vedeta a ecranului şi să locuieşti la Malibu? Am citit pe foaia ta de înscriere că ai douăzeci şi trei de ani. Cu câţi te-ai culcat până acum?

— Te pun la socoteală şi pe tine? întrebă Falene. Poate cincizeci. Dar numai din distracţie, adăugă ea, scuzându-se în gluma.

— Prin urmare, nu va fi un şoc să mai accepţi câţiva, replica Dita. Şi, cine ştie, poate te vei distra şi de data asta.

— Ştii, îndrăzni Falene, n-aş face-o dacă n-aş fi încredinţată că într-o zi voi deveni vedetă. 261

— Bineînţeles, întări Dita. Nimeni n-ar face-o. Falene râse.

— Dar tu? întrebă ea.

— Eu n-am avut de ales, explică Dita. Am reuşit numai datorita talentului meu fără egal.

— Biata de tine, o căina Falene.

În clădirea Studiourilor LoddStone, Bobby Bantz, Skippy Deere şi Melo

Stuart se întâlniră cu Eli Marrion în biroul acestuia din urmă. Bantz era furios la culme.

— Cretin nenorocit! Ne bagă în sperieţi pe toţi şi pe urmă se omoară.

— Melo, înţeleg că clienta ta se întoarce la lucru, i se adresă Marrion lui Stuart.

— Desigur, încuviinţă Melo.

— Mai are şi alte pretenţii, e nevoie de noi metode de convingere? întreba

Marrion pe un ton ucigător de liniştit. Pentru prima oară Melo Stuart îşi dădu seama că Marrion fierbea de mânie.

— Nu, răspunse el. Poate începe filmările chiar mâine.

— Foarte bine, se bucură Deere. S-ar putea să ne încadram totuşi în buget.

— Vreau să faceţi linişte şi sa mă ascultaţi cu toţii, spuse Marrion. Bruscheţea lui, nemaiîntâlnita până atunci, îi reduse pe toţi la tăcere. Marrion vorbi pe tonul lui coborât şi agreabil dintotdeauna, dar supărarea lui era vizibilă.

— Skippy, cui îi pasă dacă filmul se încadrează în buget? Nu mai e proprietatea noastră. Am intrat în panica, am comis o greşeala prosteasca. Toţi suntem vinovaţi. Filmul nu ne mai aparţine noua, ci unui străin.

Skippy încercă să-l întrerupă.

— LoddStone va câştiga o avere din distribuirea filmului. în plus, obţinem o cotă din profituri. Nu-i o afacere chiar atât de proasta.

— Dar De Lena câştigă mai mult decât noi, interveni Bantz. Nu-i cinstit.

— E vorba ca De Lena nu a făcut nimic ca să ne rezolve problema, spuse

Marrion. Nu se poate să nu existe un temei legal în baza căruia să ne recăpătăm dreptul de proprietate asupra filmului.

— Aşa e, întări Bantz. Dracu' să-l ia pe De Lena. Să-l dăm în judecata.

— îl ameninţam cu tribunalul, apoi încheiem un târg cu el, spuse Marrion. Ii înapoiem banii şi-i oferim zece la sută din venitul brut rotunjit. Deere râse.

— Eh, Molly Flanders nu-i va îngădui să-ţi accepte oferta.

— Vom negocia direct cu De Lena, spuse Marrion. Cred că voi reuşi să-k conving. Tăcu o clipă. I-am telefonat de îndată ce am primit vestea. Va veni în curând la noi. Ştiţi bine că are o anumită reputaţie, iar sinuciderea lui Skannet i-a picat cum nu se poate mai bine. Nu cred că-i va conveni vâlva stârnită în jurul unui proces.

În apartamentul său de pe terasa hotelului Xanadu, Cross De Lena citea relatările din presă despre moartea lui Skannet. Totul se derulase perfect. Era un caz clar de sinucidere, cele două scrisori de adio nu lăsau nici o îndoială. Experţii grafologi nu aveau nici o şansă să descopere falsul. Boz Skannet nu lăsase prea multă corespondenţă, iar Leonard Sossa era prea priceput. Cătuşele în care fuseseră prinse încheieturile lui Skannet nu fuseseră prea strânse şi nu lăsaseră urme. Lia Vazzi era profesionist.

Primul telefon primit de Cross era chiar cel aşteptat. Giorgio Clericuzio îl convoca la reşedinţa Familiei din Quogue. Cross nu-şi făcuse nici o clipă iluzii că clanul Clericuzio nu-i va descoperi isprava.

Al doilea telefon veni din partea lui Eli Marrion, care-l ruga sa vină la Los

Angeles, dar fără avocată. Cross îi promise că va veni. Insă înainte de a porni către Las Vegas o sună pe Molly Flanders şi-i spuse ca Marrion îi telefonase. Avocata îşi ieşi din fire.

— Vin să te iau de la aeroport şi mergem împreună. Unui director de studio nu-i dai nici bună-ziua decât în prezenţa avocatului.

Din clipa în care intrară în Studiourile LoddStone, apoi în biroul lui

Marrion, înţeleseră că era vorba de ceva grav. Cei patru bărbaţi care-i aşteptau aveau figurile grave şi crunte ale unor persoane pregătite să recurgă la forţă. I – Am decis să-mi aduc şi avocata, i se adresă Cross lui Marrion. Sper că nu ai nimic împotrivă.

— Cum doreşti, replică Marrion. Nu voiam decât să te scutesc de o eventuală situaţie penibilă.

— Asta ar fi culmea! interveni supărată Molly Flanders, cu o expresie îndârjită. Vrei să-ţi recapeţi filmul, însă contractul e beton.

— Ai dreptate, confirmă Marrion. Dar vom apela la corectitudinea lui Cross. El n-a mişcat un deget ca să ne rezolve problema, în timp ce Studioul LoddStone a investit din belşug timp, bani şi talent, fără de care realizarea acestui film nu ar fi fost posibilă. Cross îşi va recăpăta banii. Va primi zece 1$ sută din profitul brut rotunjit, iar rotunjirile vor fi făcute cu generozitate. Nu va risca nimic.

— Deja a supravieţuit riscului, replică Molly. Oferta voastră e jignitoare. I 263

— Atunci vom fi nevoiţi să mergem la tribunal, declară Marrion. Cross, sunt c0nvins că şi ţie îţi este la fel de neplăcut.

Îi zâmbi lui Cross. Un zâmbet amabil, care dădea chipului său de gorila un aer angelic.

Molly era în culmea furiei.

— Eli, tu te duci la tribunal şi dai declaraţii de douăzeci de ori pe an, pentru ca de fiecare dată umbli cu tertipuri. Se întoarse către Cross. Hai să mergem. Dar Cross ştia că nu-şi putea permite să ajungă în instanţa. Faptul că la scurt timp după ce achiziţionase filmul survenise moartea atât de oportuna a lui Skannet va îndrepta suspiciunile asupra lui. Se vor face cercetări despre relaţiile lui, va fi analizat în fel şi chip, va deveni o figură prea cunoscuta, ceea ce Don nu ar fi îngăduit cu nici un preţ. Fără îndoiala ca Marrion îşi dădea seama de toate aceste lucruri.

— Sa rămânem, îi spuse Cross lui Molly. Apoi se întoarse către Marrion, Bantz, Skippy Deere şi Melo Stuart. Dacă la hotelul meu vine cineva care joaca la risc şi câştigă, eu îi plătesc întreaga sumă. Nu doar cât a mizat. Exact invers decât procedaţi dumneavoastră, domnilor. De ce nu reveniţi asupra propunerii?

— Aici vorbim despre afaceri, nu despre jocuri de noroc, replică dispreţuitor Bantz.

— Aşa poţi câştiga zece milioane de dolari de pe urma investiţiei dumitale, interveni împăciuitor Melo Stuart. E un târg cinstit, fără doar şi poate.

— Şi încă fără să ridici un deget, adăugă Bantz.

Numai Skippy Deere părea să fie de partea lui.

— Cross, meriţi mai mult. Dar ceea ce-ţi oferă ei e de preferat unui proces, pe care rişti să-l pierzi. Acceptă, şi cu prima ocazie vom face afaceri amândoi, fara studio. îţi promit că vei primi o cotă cinstita.

Cross ştia că era important să nu pară că ameninţa. Zâmbi resemnat.

— Poate că toţi aveţi dreptate, spuse el. Vreau sa rămân în acest gen de afaceri şi să păstrez relaţii bune cu toată lumea, iar un profit de zece milioane nu-i rău pentru început. Molly, ocupă-te de acte. Acum trebuie să prind avionul, aşa că va rog să mă scuzaţi.

Ieşi din sala de conferinţe, urmat de Molly.

— Putem câştiga procesul, îi spuse Molly.

— Nu vreau să ajung la tribunal, îi explică Cross. înţele-ge-te cu ei. Molly îl studie cu luare-aminte, apoi spuse:

— Bine, dar voi obţine mai mult de zece la suta.

A doua zi, când Cross sosi la reşedinţa Familiei din Quogue, îl aşteptau Don

^omenico Clericuzio, fiii lui, Giorgio, Vincent şi Peţie, şi nepotul Dante. Luară masa în gradină, un prânz compus din mezeluri şi brânzeturi italiene reci, un castron enorm cu salată şi pâine italienească, lungă şi crocantă. Pe masă s4 găsea castronelul cu brânză rasă pentru Don. în timp ce mâncau, Don i se adresă pe un ton degajat:

— Croccifixio, am auzit că ai intrat în industria filmului.

Făcu o pauză, ca să soarbă din vinul roşu. Apoi luă o lingură de parmezan italian ras.

— Da, confirma Cross.

— E adevărat ca ai investit o parte din procentele tale din Xanadu ca să finanţezi un film?

Am acest drept, răspunse Cross. în definitiv, sunt Bruglione al vostru pe Coasta de Vest, râse el.

— Bine zis, Bruglione, interveni Dante.

Don îi arunca nepotului său o privire dezaprobatoare.

— Te-ai implicat într-o afacere foarte serioasa, fără avizul Familiei. Nu ai avut nevoie de sfatul nostru. Iar lucrul cel mai important, ai executat o operaţiune violenta, care ar putea avea grave consecinţe oficiale. în astfel de situaţii, regula noastră este clară: ori ceri consimţământul Familiei, ori procedezi după capul tău şi suporţi consecinţele.

— Pe deasupra, ai folosit posesiuni ale Familiei, adăugă cu asprime

Giorgio. Cabana de vânătoare din Sierra Nevada. Te-ai servit de Lia Vazzi, de Leonard Sossa şi de Pollard, cu Agenţia lui de Pază şi Protecţie. E drept ca sunt oamenii noştri de pe Coasta de Vest, însă totodată sunt şi proprietatea Familiei. Din fericire, totul s-a desfăşurat fără incidente, dar dacă s-ar fi întâmplat altfel? Atunci am fi fost expuşi cu toţii.

— Ştie toate aceste lucruri, interveni nerăbdător Don Clericuzio. întrebarea e de ce a procedat aşa. Nepoate, cu ani în urmă ai cerut să nu participi la o operaţiune necesară, pe care urma s-o execute câţiva oameni de-ai noştri. Ţi-arn îndeplinit rugămintea, deşi aveam nevoie de tine. Acum faci acelaşi lucru pentru propriile tale interese. Niciodată nu ţi-a stat în fire să procedezi astfel. Cross înţelese că Don era de partea lui. Ştia că nu putea spune adevărul, şi anume că se lăsase sedus de frumuseţea Athenei; n-ar fi fost o explicaţie raţională, ci mai curând insultătoare. Poate chiar fatala. Ce putea fi mai grav decât ca atracţia faţa de o femeie străină cântărise mai greu decât fidelitatea faţă de Familia Clericuzio? Vorbi, alegându-şi cu grijă cuvintele:

— M-am gândit că am prilejul să fac bani buni, spuse el. Că mi se oferă şansa de a iniţia un nou gen de afaceri. Pentru mine şi pentru Familie. O afacere prin care s-ar putea spăla bani. Dar a trebuit să acţionez rapid. Bineînţeles 265 că nu am intenţionat să vă ascund faptele, dovada că m-am folosit de posesiunile Familiei, după cum ştiţi. Voiam să vin la voi numai o dată ce se termina totul. Don zâmbi şi îl întrebă cu blândeţe:

— Şi s-a terminat?

Cross intui imediat ca Don cunoştea toată povestea.

— Mai e ceva, spuse Cross şi le explica noua înţelegere la care ajunsese cu Marrion. Spre surprinderea lui, Don începu să râdă cu pofta.

— Ai procedat exact aşa cum trebuie, îl lăudă el. Un proces putea însemna un dezastru. Lasă-i să-şi aibă şi ei victoria lor. Dar ticăloşi mai sunt! Bine că ne-am ţinut mereu departe de astfel de afaceri. Tăcu o clipa. Cel puţin, ai câştigat zece milioane. O sumă frumuşică.


Kataloq: 2015
2015 -> Dərs vəsaiti, Bakı, Çaşoğlu -2003 A. M. Qafarov Standartlaşdırmanın əsasları
2015 -> Azərbaycan Respublikası Kənd Təsərrüfatı Nazirliyi Azərbaycan Respublikası Təhsil Nazirliyi Azərbaycan Dövlət Aqrar Universiteti
2015 -> AZƏrbaycan əraziSİNDƏ İBTİDAİ İcma quruluşU
2015 -> АзярбайжАН РЕСПУБЛИКАСЫ ТЯЩСИЛ НАЗИРЛИЙИ азярбайжан дювлят игтисад университети
2015 -> Mühazirə Mövzu: Sertifikasiyanın mahiyyəti və məzmunu. Plan əsas terminlər və anlayışlar
2015 -> Mühazirəçi: T. E. N., Prof. İ. M.Əliyev FƏNN: avtomatikanin əsaslari mühazirə 15
2015 -> Ali təhsil müəssisəsinin Nümunəvi Nizamnaməsi"nin və "Azərbaycan Respublikası Nazirlər Kabinetinin dəyişiklik edilmiş bəzi qərarlarının siyahısı"nın təsdiq edilməsi haqqında Azərbaycan Respublikasının Nazirlər Kabinetinin Qərarı
2015 -> AZƏrbaycan respublikasi təHSİl naziRLİYİ azərbaycan döVLƏT İQTİsad universiteti
2015 -> Mühazirəçi: T. E. N., Prof. İ. M.Əliyev FƏNN: avtomatikanin əsaslari mühazirə 22 MÖvzu: telemexanik sistemləR

Yüklə 1,92 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   21   22   23   24   25   26   27   28   ...   42




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2020
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə