Mario Puzo



Yüklə 1,92 Mb.
səhifə40/42
tarix22.01.2018
ölçüsü1,92 Mb.
1   ...   34   35   36   37   38   39   40   41   42

Începuse să ia mită în schimbul protecţiei jocurilor de noroc, apoi să fabrice dovezi împotriva unor traficanţi de droguri, ca să-i oblige să-i plătească taxă de protecţie. Se mândrise cu faima lui de „poliţist erou”, cu aprecierea de care se bucura pentru curajul lui, totuşi nu beneficia şi de satisfacţii materiale, îşi cumpăra tot haine ieftine, trebuia în continuare să-şi drămuiască banii cu atenţie, ca să-i ajungă leafa. El, care-i apăra pe cei bogaţi de cei săraci, nu primea nici o răsplată, ba chiar făcea parte din rândul sărăcimii. Dar ultima picătură fusese faptul că opinia publică îi socotea pe poliţişti mai prejos de infractori. Câţiva prieteni ai lui, apărători ai legii, fuseseră judecaţi şi condamnaţi la închisoare pentru că-şi făcuseră datoria. Alţii îşi pierduseră slujba. Violatorii, spărgătorii, ucigaşii de drumul mare, tâlharii înarmaţi care atacau ziua în amiaza mare aveau mai multe drepturi decât poliţiştii. în decursul anilor, Losey se convinsese de adevărul opiniilor sale. Presa şi televiziunea îi înfierau pe apărătorii legii. în plus, blestematele de drepturi în faţa legii şi nenorocita de ACLUM Ia să fi patrulat şi avocaţii străzile vreo şase luni, să vezi cum ar fi instituit din nou linşajul.

în definitiv, el recurgea la vicleşuguri, bătăi şi ameninţări pentru a-i determina pe nişte ticăloşi să-şi mărturisească fărădelegile, ca să-i trimită într-un loc unde nu mai puteau să facă râu societăţii. Dar Losey nu se putea lăsa cumpărat cu totul, era un poliţist prea bun. Nu se putea lăsa cumpărat ca să devină ucigaş.

La naiba, va fi bogat. îşi va arunca insigna şi diplomele de merit în obrazul guvernului şi al opiniei publice. Va fi şef al serviciului de pază al hotelului Xanadu, cu o leafă de zece ori mai mare şi, din acest Paradis crescut în inima deşertului, va privi cu satisfacţie oraşul Los Angeles îngenuncheat sub asaltul infractorilor pe care el va înceta să-i mai vâneze. în seara aceasta avea să vizioneze filmul Messalina şi să participe la petrecerea cineaştilor. Poate chiar să-şi încerce norocul cu Athena. Aici gândurile îi îngheţară, chiar daca trupul îl durea la ideea de a exercita o asemenea putere sexuală. La petrecere îi va propune lui Skippy un film inspirat din cariera lui, cel mai mare detectiv al departamentului de poliţie din Los Angeles. Dante îi spusese că Cross intenţiona să investească, ceea ce i se părea chiar nostim. De ce să ucidă un om dispus să dea bani pentru un film cu el? Răspunsul era simplu. Fiindcă ştia ca Dante l-ar fi lichidat dacă bătea în retragere. Cu toată experienţa lui, Losey ştia că nu-l putea omorî pe Dante. Cunoştea prea bine Familia Clericuzio. O clipa se gândi la Marlowe, un negru cumsecade, chiar simpatic, mereu vesel şi cooperant. întotdeauna îi plăcuse Marlowe, uciderea lui era singurul lucru pe care-l regreta.

Jim Losey mai avea de aşteptat câteva ore bune până la începerea vizionarii şi a petrecerii. Se putea duce să joace în cazinoul cel mare, dar jocurile de noroc intrau în obiceiurile delincvenţilor. Hotărî să se abţină. îl aştepta o noapte de pomină. Mai întâi, filmul şi petrecerea, apoi la trei dimineaţa îl va ajuta pe Dante să-l ucidă pe Cross De Lena şi să-l îngroape în deşert. Bobby Bantz îi invitase pe principalii realizatori ai filmului Messalina în vila sa la ora cinci după-amiaza, ca să bea ceva în cinstea încheierii filmărilor: Athena, Dita Tommey, Skippy Deere şi, de convenienţa, pe Cross De Lena. însă Cross refuzase, pretextând că avea multe treburi la hotel într-o noapte speciala ca aceea.

Bantz îşi adusese ultima „cucerire”, o fata tânără, după toate aparenţele nouă în meserie, pe nume Johanna, descoperita de un căutător de talente într-un orăşel din Oregon. Fata semnase un contract pe doi ani cu cinci sute de dolari pe săptămâna. Frumoasa, dar total lipsită de talent, îşi luase un aer atât de feciorelnic, încât puritatea ei constituia o atracţie în plus. Totuşi, cu o viclenie ieşită din comun pentru anii ei, refuzase să se culce cu Bobby până când acesULTIMUL DON 413 ta nu-i făgăduise că o va lua cu el la Vegas, pentru vizionarea filmului Messalina.

Skippy Deere, care îşi avea apartamentul în aceeaşi vilă cu Bantz, hotărâse să joace rolul intrusului în locuinţa acestuia, împiedicându-l astfel s-o trântească repede la pat pe Johanna, motiv pentru care Bantz era un pachet de nervi. Skippy tocmai îşi expunea o idee de film artistic la care ţinea enorm. Obsesia pentru idei era una dintre laturile fireşti ale meseriei de producător. Deere îi povestea lui Bantz despre Jim Losey, cea mai proeminentă figură a poliţiei din Los Angeles, un tip înalt şi frumos, care putea interpreta personal rolul titular, întrucât filmul urma să relateze povestea vieţii lui. Era una dintre acele măreţe poveşti „adevărate”, în care puteai să pui orice îţi trecea prin cap, numai de dragul acţiunii.

Atât Bantz cât şi Deere ştiau că Losey, pe post de interpret al propriului personaj, era ceva de domeniul fanteziei, o idee menita să-l convingă să-şi vândă ieftin povestea şi care, totodată, ar avea mare priză la public. Skippy Deere îi schiţa înflăcărat povestea. Nimeni n-ar fi vândut mai bine o idee inexistentă. într-un moment de entuziasm ridica receptorul şi, înainte ca Bantz să protesteze, îl invită pe detectiv la cocteilul de la ora cinci. Losey întrebă dacă putea veni cu încă cineva, iar Skippy îl asigură că da, presupunând că era vorba de o prietenă. în calitate de producător, lui Skippy Deere îi plăcea să adune în jurul lui persoane aparţinând unor lumi deosebite, întotdeauna puteai avea surprize.

Cross De Lena şi Lia Vazzi se găseau în apartamentul de pe terasa hotelului Xanadu, ca să revadă o data în plus detaliile operaţiunii pe care urma s-o execute în noaptea aceea.

— Toţi oamenii mei sunt la posturi, anunţă Lia. Complexul de vile e sub controlul meu. Niciunul dintre ei nu ştie ce urmează să facem tu sau eu, nu vor fi amestecaţi în nici un fel. Dar mi s-a spus că o echipă adusă de Dante din Enclava Bronx sapă pentru tine o groapă în deşert. La noapte trebuie să fim cu ochii în patru.

— Pe mine mă îngrijorează ce va urma după aceasta noapte, replică Cross. Atunci va trebui să-l înfruntam pe Don Clericuzio. Crezi că va înghiţi povestea?

— Nu prea, răspunse Lia. Dar e singura noastră speranţa. Cross ridica din umeri.

— Nu am de ales. Dante mi-a ucis tatăl, aşa că va fi nevoit să mă ucidă şi pe mine. Tăcu o clipa, apoi adăugă: Sper ca Don nu a fost din capul locului de partea lui. Altfel, nu avem nici o şansă.

— Am putea renunţa la toate planurile, ca să-i mărturisim lui Don ce avem pe suflet. Să-l lăsăm pe el să decidă şi să ia măsuri, spuse din prudenţă Lia.

— Nu, se opuse Cross. Nu poate lua o hotărâre împotriva nepotului sau.

— Bineînţeles că ai dreptate, întări Lia. Cu toate acestea, Don a devenit cam prea îngăduitor. I-a lăsat pe tipii de la Hollywood să te tragă pe sfoară, ceea ce în tinereţea lui nu ar fi acceptat cu nici un chip. Nu pentru bani, ci pentru lipsa lor de respect.

Cross umplu din nou paharul lui Lia şi-i aprinse trabucul. Nu-i spuse nimic de David Redfellow.

— Cum îţi place camera ta? îl întrebă el pe un ton glumeţ. Lia pufai din trabuc.

— Ce întrebare! E foarte frumoasă. Dar la ce bun? La ce-i trebuie cuiva să trăiască în aşa o ambianţă? E prea mult. Luxul te moleşeşte. Trezeşte invidie. Nu-i bine să-i insulţi aşa pe cei săraci, altfel ce te mai miri că vor să te omoare? în Sicilia tatăl meu era un om bogat, dar niciodată n-a trăit în lux.

— Nu înţelegi America, Lia, îi spuse Cross. Fiecare sărac care dă cu ochii de interiorul vilei se bucură. în adâncul sufletului ştie că într-o zi va locui şi el într-un asemenea palat.

În acelaşi moment sună telefonul privat din apartament. Cross ridică receptorul. Simţi cum îi tresaltă inima. Era Athena.

— Ne putem vedea înainte de vizionare? întreba ea.

— Numai dacă vii în apartamentul meu, răspunse Cross. Nu pot pleca de aici.

— Câtă galanterie! comentă cu răceală Athena. Atunci ne putem vedea după petrecere. Voi pleca devreme şi poţi veni tu la vila mea.

— îţi jur că nu pot, insistă Cross.

— Mâine dimineaţă plec la Los Angeles, îl anunţa Athena. Poimâine zbor cu avionul la Paris. Nu ne vom mai întâlni între patru ochi decât când vei veni în Franţa… daca vei mai veni.

Cross se uită la Lia, care clatină din cap şi se încruntă. Cross vorbi din nou în receptor:

— Poţi veni acum la mine? Te rog.

Se aşternu o lungă tăcere, apoi ea spuse:

— Da, dă-mi răgaz o ora.

— Trimit o maşină şi oameni de pază după tine, îi spuse Cross. Te vor aştepta în faţa vilei. Puse receptorul în furca şi se întoarse către Lia: Trebuie să stăm cu ochii pe ea. Dante e suficient de nebun ca să fie în stare de orice. Cocteilul din vila lui Bantz se desfăşura sub semnul frumuseţii. 415

Melo Stuart era însoţit de o tânără actriţă renumită în teatru şi pe care el şi Skippy Deere plănuiau s-o distribuie în principalul rol feminin din filmul cu povestea vieţii lui Jim Losey. Frumuseţea ei avea un pronunţat caracter egiptean, cu trăsături bine desenate şi un fel de a fi imperios. Bantz venise cu noua lui descoperire, Johanna – numele de familie nu i se cunoştea – fecioara cea nevinovată. Athena, care niciodată nu arătase mai strălucitoare, era înconjurată de prietene: Claudia, Dita Tommey şi Molly Flanders. Athena era neobişnuit de tăcută, totuşi Johanna şi actriţa de teatru, Liza Wrongate, o priveau cu invidie şi aproape cu veneraţie. Amândouă veniră la Athena, regina căreia sperau să-i ia locul.

— Nu l-ai invitat şi pe fratele meu? îl întreba Claudia pe Bobby Bantz.

— Ba da, răspunse acesta. Dar era prea ocupat.

— îţi mulţumesc că ai cedat familiei lui Ernest procentele care i se cuveneau, adăuga Claudia, zâmbind larg.

— Molly m-a jefuit, mârâi Bantz. întotdeauna o simpatizase pe Claudia, poate pentru că şi Marrion o plăcuse, aşa că nu-l deranjase gluma. Mi-a pus un tun la tâmplă.

— Puteai să te ţii tare, spuse Claudia. Marrion te-ar fi aprobat.

Bantz o fixa cu o privire lipsită de expresie. Dintr-o dată simţi cum îi dau lacrimile. Niciodată nu avea să ajungă ce fusese Marrion. Eli îi lipsea teribil. între timp Skippy Deere o încolţise pe Johanna şi-i povestea despre noul lui film, în care exista un rol magnific, cel al unei tinere violate brutal şi apoi ucise de un traficant de droguri.

— Eşti exact figura potrivită pentru rol. Nu prea ai experienţă, dar, dacă îl conving pe Bobby, poţi veni să dai o probă. Tăcu o clipă, apoi adăugă pe un ton afectuos şi confidenţial: Cred ca ar trebui să-ţi schimbi numele. Johanna e prea nesemnificativ pentru cariera ta.

Cu alte cuvinte, o aştepta celebritatea.

Observă că fata se îmbujorase la faţă; era de-a dreptul înduioşător cât de convinse se arătau fetele tinere de frumuseţea lor, cât îşi doreau să fie vedete, cu aceeaşi patimă cu care tinerele din epoca Renaşterii visau să ajungă nişte sfinte. îi veni în minte surâsul cinic al lui Ernest Vail. „N-are decât să radă cât pofteşte”, îşi spuse Deere. Dorinţa lui rămânea de ordin spiritual. în ambele cazuri ar fi dus mai curând la martiriu decât la glorie, dar asta făcea parte din meserie. într-o bună zi avea să realizeze un film mare.

După cum era de aşteptat, Johanna se duse să discute cu Bantz. Deere se apropie de Melo Stuart şi de prietena lui, Liza. Deşi talentată în teatru, Skippy avea dubii în privinţa viitorului ei ca vedetă a ecranului. Camera era prea neiertătoare pentru acest gen de frumuseţe. Iar inteligenţa o făcea nepotrivita pentru un mare număr de roluri. Totuşi, Melo insistase ca fata să primească rolul principal din filmul cu Jim Losey şi existau momente când Melo nu putea fi refuzat. Unde mai pui că personajul feminin era o tâmpenie, un fel de ajutor de băgător de seamă.

Deere o sărută pe Liza pe amândoi obrajii.

— Te-am văzut la New York, îi spuse el. Minunat spectacol! Făcu o pauză, apoi adăugă: Sper să accepţi rolul din noul meu film. Melo e de părere că va fi marea ta şansă de a te afirma în cinematografie.

Liza îi zâmbi cu răceală.

— Trebuie să văd scenariul, răspunse ea.

Pentru o secundă Deere simţi un fulger de mânie, aşa cum i se întâmpla de fiecare dată. îi ofereai şansa vieţii ei şi ea voia să vadă un nenorocit de scenariu. Remarcă zâmbetul amuzat al lui Melo.

— Bineînţeles, răspunse Deere. Dar te rog să mă crezi că nu ţi-aş trimite un scenariu care să nu fie pe potriva talentului tău.

Melo, care era întotdeauna mai puţin pătimaş ca amant decât ca om de afaceri, spuse:

— Liza, îţi garantăm rolul principal feminin dintr-un film de categoria A.

Scenariul nu-i un text intangibil ca în teatru. Poate fi schimbat, astfel încât să te mulţumească.

Liza îi adresă un zâmbet ceva mai cald.

— Şi tu crezi tâmpenia asta? Piesele de teatru sunt rescrise. Ce îţi închipui c facem atunci când le jucăm de probă în provincie?

Înainte ca cei doi bărbaţi să-i dea vreun răspuns, în apartament îşi făcur apariţia Jim Losey şi Dante Clericuzio. Deere se repezi să-i întâmpine şi săprezinte celorlalţi invitaţi.

Losey şi Dante erau o pereche aproape comică. Losey înalt, frumos îmbrăcat impecabil – cămaşă încheiată la toţi nasturii şi cravată, cu toat arşiţa de la Vegas. Lângă el, Dante, mic de statură, cu muşchii proeminen bombaţi pe sub tricou, cu bereta lui renascentistă cu pietre sclipitoare aşeza' peste pârul negru şi sârmos. Toţi ceilalţi oaspeţi, experţi în crearea aparenţelor ştiau că cei doi nu erau o ficţiune, în ciuda înfăţişării lor bizare. Chipurile Io erau prea reci şi inexpresive. Asemenea figuri nu se puteau crea prin a machiajului.

Losey se duse imediat la Athena şi-i spuse că aştepta cu nerăbdare s-o va în Messalina. Renunţase la felul lui de a fi autoritar şi se purta aproape c slugărnicie. Femeile îl găsiseră întotdeauna încântător, Athena de ce să fi făcu excepţie? 417

Dante îşi luă de băut şi se aşeză pe canapea. Nimeni nu veni la el, în afară de Claudia. în decursul anilor se întâlniseră cel mult de trei ori; singurul lucru care îi lega erau amintirile din copilărie. Claudia îl săruta pe obraz. Când erau mici, el o chinuise, totuşi fata îi păstrase întotdeauna o anumită afecţiune. Dante se ridică s-o îmbrăţişeze.

— Cugina, cât de frumoasă te-ai făcut! Dacă ai fi fost la fel şi în copilărie, zău că nu te-aş fi bătut atât de des.

Claudia îi scoase bereta renascentista.

— Cross mi-a povestit despre beretele tale. îţi stau foarte bine. îşi puse bereta pe cap. Nici Papa nu are ceva atât de elegant.

— Papa, care are o mulţime de tichii? întrebă Dante. Cine ar fi crezut că vei deveni o figură atât de importanta în lumea filmului?

— Tu cu ce te mai ocupi? îl întrebă Claudia.

— Conduc o reţea de măcelarii, răspunse Dante. Aprovizionăm hoteluri.

Zâmbi, apoi întrebă: Ascultă, mă poţi prezenta frumoasei voastre vedete?

Claudia îl conduse la Athena, care continua să fie reţinută de Jim Losey, mai fermecător decât oricând. Athena zâmbi văzând bereta lui Dante. Dante îşi luă un aer de un comic dezarmant.

Losey continuă cu complimentele.

— Sunt convins că Messalina va fi un mare film, îi spuse el Athenei. După petrecere poate ai să-mi permiţi să te însoţesc până la vilă, în chip de pază de corp. După aceea am putea să bem ceva împreună.

Juca rolul poliţistului de treabă.

Athena încercă să refuze cât mai politicos cu putinţă.

— Mi-ar face mare plăcere, răspunse ea. Dar rămân la petrecere numai o jumătate de oră şi n-aş vrea să te privez de ea. Mâine la prima oră trebuie să prind avionul, în continuare plec în Franţa. Pur şi simplu, am prea multe lucruri de făcut.

Dante era în culmea admiraţiei. Vedea limpede că Athena îl detesta pe Losey şi ca se temea de el. Dar îl lăsa să creadă că avea totuşi o şansă.

— Pot veni cu tine la Los Angeles, se oferi Losey. La ce oră ai avion?

— Eşti foarte drăguţ, răspunse Athena. E un mic avion închiriat şi toate locurile sunt ocupate.

O data ajunsă înapoi la vilă, unde se găsea în siguranţă, îi telefona lui Cross şi-l anunţă că pornea spre el.

Primul lucru pe care-l remarcă Athena era paza. Existau oameni de pază la ascensorul care ducea la apartamentul de pe terasa hotelului Xanadu. Ascensorul avea o cheie specială. In tavanul cabinei erau camere de supraveghere, iar uşile se deschideau într-o anticameră în care se găseau cinci oameni. Unul era postat la uşă, ca s-o întâmpine. Un altul şedea la biroul izolat pe care se aflau mai multe monitoare, alţi doi jucau cărţi într-un colţ al încăperii. Al cincilea şedea pe canapea citind Sports Illustrated.

Toţi îi adresară o privire admirativa şi uşor uimită, pe care o întâlnise de atâtea ori şi care lăsa să se înţeleagă ca frumuseţea ei era de o factură cu totul aparte. Dar astfel de aprecieri încetaseră de mult să-i mai trezească orgoliul; acum nu făceau decât s-o avertizeze de existenţa unui pericol. Omul de la birou apăsa pe un buton, care deschidea uşa apartamentului în care locuia Cross. Athena păşi înăuntru şi uşa se închise în urma ei. Se afla în birou. Cross îi ieşi în întâmpinare şi o conduse în locuinţa propriu-zisă. O sărută fugar pe buze, apoi o duse în dormitor. Fără un cuvânt, amândoi se dezbrăcară şi, goi, se îmbrăţişară. Cross trăia o asemenea senzaţie de relaxare, strângându-i trupul în braţe şi privindu-i chipul fericit, încât scoase un suspin.

— Aş sta să te privesc o viaţă întreagă, spuse el.

Drept răspuns, ea îl mângâie, îi lipi buzele de ale ei, apoi îl trase pe pat.

Simţea că acest bărbat o iubea cu adevărat, ca ar fi făcut tot ce-i cerea şi că şi ea i-ar fi îndeplinit orice dorinţă. Pentru prima oara după multa vreme Athena reacţiona atât cu trupul cât şi cu mintea. îl iubea sincer şi-i plăcea să facă dragoste cu el. Totuşi, ştiuse întotdeauna ca era un om periculos, într-un fel chiar şi pentru ea.

După o oră se îmbrăcară şi ieşiră pe balcon.

Las Vegas era scăldat în lumini de neon, soarele după-amiezii inunda străzile şi hotelurile multicolore într-un şuvoi de aur. Aici, sus, se găseau parcă în afara timpului; drapelele verzi ale vilelor atârnau încremenite, neatinse de nici o adiere.

Athena îl ţinea strâns de mină.

— Ne vedem la vizionare şi la petrecere? întreba ea.

— îmi pare rău, dar nu pot veni, răspunse Cross. însă ne vom vedea în Franţa.

— Am observat că-i foarte greu să ajung până la tine, spuse ea. Ascensorul e încuiat şi ai mulţi paznici.

— Numai pentru câteva zile, o linişti Cross. Exista prea mulţi străini în oraş.

— L-am cunoscut pe vărul tău, Dante, îi povesti Athena. Detectivul pare să-i fie bun prieten. Fac un cuplu nemaipomenit. Losey s-a interesat îndeaproape de soarta şi de programul meu. Dante şi-a oferit şi el serviciile. Erau preocupaţi să ajung cu bine la Los Angeles.

Cross îi strânse mâna. 419

— Vei ajunge cu bine, o asigura el.

— Claudia mi-a spus că tu şi Dante sunteţi veri, adăugă Athena. De ce poarta tot timpul beretele alea caraghioase?

— Dante e un tip simpatic, răspunse Cross.

— Tot Claudia mi-a povestit că voi doi v-aţi duşmănit încă din copilărie, insista Athena.

— Aşa e, încuviinţă binevoitor Cross. Dar asta nu înseamnă că nu-i un tip de treabă.

Tăcură amândoi; străzile de la picioarele lor erau ticsite de maşini şi de oameni care mergeau la diverse hoteluri, ca să ia cina şi să joace jocuri de noroc. Un vis al plăcerii plin de riscuri.

— Deci e ultima oară când ne vedem, spuse Athena şi-l strânse de mină, ca şi cum ar fi vrut să-şi retragă cuvintele.

— Ţi-am spus ca ne vedem în Franţa, repetă Cross.

— Când? întrebă Athena.

— Nu ştiu, răspunse Cross. Daca nu vin, înseamnă că am murit.

— Situaţia e chiar atât de grava? întreba Athena.

— Da, răspunse Cross.

— Nu-mi poţi spune despre ce e vorba? întrebă ea. Cross tăcu o clipă.

— Vei fi în siguranţa, o linişti el. Cred ca şi eu. Mai mult de atât nu-ţi pot spune.

— Am să te aştept, declară Athena.

Îl sărută, apoi ieşi din dormitor şi părăsi apartamentul. El o urmări cu privirea, pe urmă se duse pe balcon şi o văzu ieşind din hotel şi oprindu-se la colonade. Văzu maşina cu oamenii lui, care aveau s-o ducă înapoi la vila. Apoi ridică receptorul şi-i telefona lui Lia Vazzi, cerându-i să întărească paza în jurul Athenei.

Către ora zece seara jumătatea sălii de bal destinata proiecţiei se umpluse.

Spectatorii se adunaseră şi aşteptau să vizioneze montajul preliminar al filmului Messalina. Exista un rând de locuri pentru invitaţii de onoare, cu fotolii moi, între care se găsea o măsuţă cu un telefon. Era şi un fotoliu gol, pe care fusese pusă o coroană de flori cu numele lui Steve Stallings. în celelalte fotolii şedeau Claudia, Dita Tommey, Bobby Bantz şi prietena lui, Johanna, Melo Stuart şi Liza. Skippy Deere trecu imediat la telefon.

Athena sosi ultima, fiind întâmpinată cu ovaţii de echipa de filmare şi de cascadorii din personalul auxiliar. Principalii realizatori, restul actorilor din distribuţie şi toţi cei care şedeau în rândul de fotolii aplaudară şi o sărutară pe obraz, în timp ce ea îşi croia drum către fotoliul din mijloc. Apoi Skippy Deer ridică receptorul şi-i spuse operatorului să înceapă proiecţia. Pe fundalul întunecat apărură cuvintele „în memoria lui Steve Stallings” ş spectatorii aplaudară discret şi respectuos. Bobby Bantz şi Skippy Deere s împotriviseră acestei introduceri, însă Dita Tommey îşi impusese punctul d vedere, „Dumnezeu ştie de ce”, comentase Bantz. Dar ce dracu', nu era decî un montaj preliminar şi, în definitiv, sentimentalismul va contribui la publici tate.

Apoi începu filmul.

Athena era fascinantă, mai senzuală pe ecran decât în viaţa cea de toate zilei şi de o inteligenţă care nu surprindea pe nimeni dintre cei care o cunoştea” îndeaproape. într-adevăr, Claudia scrisese replicile tocmai pentru a-i pune valoare această calitate. Nu se făcuse economie la fonduri, iar principalele scen erotice erau realizate cu bun gust.

Fără îndoială că, în ciuda avatarurilor sale, filmul Messalina avea să fie mare succes. Chiar şi fără muzica din final şi fără efectele speciale. Dit

Tommey era în extaz, în sfârşit, devenise o regizoare de categoria B. Mei

Stuart calcula cât să ceară pentru viitorul film al Athenei; Bantz, care nu pâre prea fericit, îşi punea exact aceeaşi problema. Skippy socotea câţi bani v câştiga; în sfârşit, îşi va putea permite un avion particular. Claudia era cea mai fericită dintre toţi. Creaţia ei văzuse lumina ecranului Meritul era numai al ei, scrisese un scenariu original. Datorită lui Moli Flanders beneficia de o cotă din venitul brut. Bineînţeles, scenariul mai fuses rescris pe ici-pe colo de către Ben Sly, dar nu îndeajuns cât să fie socotit coautor Toţi se adunară în jurul Athenei şi al Ditei Tommey, ca să le felicite. Moli rămăsese cu ochii la unul dintre cascadori. Cascadorii erau nişte nebuni, avea” trupuri vânjoase şi erau grozavi la pat.

Coroana lui Steve Stallings căzuse pe podea şi lumea o călca în picioare

Molly o văzu pe Athena ieşind din mulţime şi ridicând-o, ca s-o pună înapo pe scaun. Athena prinse privirea lui Molly şi amândouă înălţară din umeri Athena zâmbind timid, ca şi cum ar fi vrut să spună „Aşa-i în lumea filmului” Publicul se duse în cealaltă parte a sălii de bal. Aici cântau câţiva instrumen tişti, însă toţi dădură năvala asupra bufetului rece. Apoi începu dansul. Moli” se duse la cascador, care privea încruntat în jurul lui; la astfel de petreceri cas cadorii erau extrem de vulnerabili. Aveau impresia că munca lor nu er apreciată şi îi călca pe nervi când slăbănogul din rolul principal trebuia săsnopească în bătaie pe ecran, când, în realitate, ei l-ar fi putut face una c pământul. „Ca orice cascador, e deja în erecţie”, gândi Molly în timp ce el conducea către ringul de dans. 421

Athena nu ramase la petrecere decât o oră. Primi felicitările cu graţie şi, totodată, conştientă de propria-i amabilitate, lucru pe care-l detesta. Dansă cu „şeful” şi cu alţi băieţi din echipa de filmare, apoi cu un cascador a cărui agresivitate o determină să se retragă.


Kataloq: 2015
2015 -> Dərs vəsaiti, Bakı, Çaşoğlu -2003 A. M. Qafarov Standartlaşdırmanın əsasları
2015 -> Azərbaycan Respublikası Kənd Təsərrüfatı Nazirliyi Azərbaycan Respublikası Təhsil Nazirliyi Azərbaycan Dövlət Aqrar Universiteti
2015 -> AZƏrbaycan əraziSİNDƏ İBTİDAİ İcma quruluşU
2015 -> АзярбайжАН РЕСПУБЛИКАСЫ ТЯЩСИЛ НАЗИРЛИЙИ азярбайжан дювлят игтисад университети
2015 -> Mühazirə Mövzu: Sertifikasiyanın mahiyyəti və məzmunu. Plan əsas terminlər və anlayışlar
2015 -> Mühazirəçi: T. E. N., Prof. İ. M.Əliyev FƏNN: avtomatikanin əsaslari mühazirə 15
2015 -> Ali təhsil müəssisəsinin Nümunəvi Nizamnaməsi"nin və "Azərbaycan Respublikası Nazirlər Kabinetinin dəyişiklik edilmiş bəzi qərarlarının siyahısı"nın təsdiq edilməsi haqqında Azərbaycan Respublikasının Nazirlər Kabinetinin Qərarı
2015 -> AZƏrbaycan respublikasi təHSİl naziRLİYİ azərbaycan döVLƏT İQTİsad universiteti
2015 -> Mühazirəçi: T. E. N., Prof. İ. M.Əliyev FƏNN: avtomatikanin əsaslari mühazirə 22 MÖvzu: telemexanik sistemləR

Yüklə 1,92 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   34   35   36   37   38   39   40   41   42




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2020
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə