Melcul Elysia…jumatate animal evolutia întoarsă pe dos de un melc…



Yüklə 437,13 Kb.
səhifə10/13
tarix31.10.2017
ölçüsü437,13 Kb.
1   ...   5   6   7   8   9   10   11   12   13


(05.01.2014)


Cum sa devii ateu... Sunt doua reguli principale si grele pentru oricine doreste sa devina un “ateu”. Daca esti tentat, ai grija. Nu este un lucru usor de facut. Prima regula este sa ignori designul din natura. Il vei vedea peste tot; de la plante, la atomi, la pasari si albine, la anotimpuri, la designul corpului omenesc, la designul pestelui, florilor, fructelor, picioarelor, si chiar a ciupercilor. Si desigur, uimitorul ochi. Oriunde te uiti si oriunde nu te poti uita, vei vedea design. Acum vine partea cea grea. Ignora simtul realitatii dat de Dumnezeu. Admite ca tot ceea ce a facut omul este facut de om, dar sa fie lipsit de compromisuri si de neclintit faptul ca totul a aparut din nimic, fara nici un Designer. Odata ce ti-ai rezervat perspicacitatea de a face asta, incoroneaza-te ca fiind inteligent. Foarte. Apoi gaseste alti atei care iti vor confirma ca esti cu adevarat inteligent. A doua regula este sa “crezi’. Acest lucru este foarte important, pentru ca daca lasi sa te cuprinda indoiala, vei ajunge la teama, si acesta poate fi un lucru infricosator in cazul in care miza este un loc numit “iad”. Crede ca esti corect in credintele tale. Crede ca evolutia este intr-adevar adevarata. Crede ca este stiintifica. Crede ca nu exista verigi lipsa, si crede ca Richard Dawkins stie despre ce vorbeste. Crede ca esti o maimuta, si ca nu esti responsabil din punct de vedere moral deoarece maimutele nu au absolute morale. Crede ca, constiinta ta ti-a fost data de pariniti si de societate, nu de Dumnezeu (intotdeauna foloseste un “d” mic pentru Dumnezeu daca este posibil). Sa cresti ca si ateu, va trebui sa inveti limba “credinciosilor” – fraze precum “Nu exista creatie”, “Evolutia este un fapt dovedit”, si puternica expresie “Flying Spaghetti Monster”. Invata arta fina “cut and paste”, si sa raspunzi cu “Straw man”! Asta inseamna ca nu trebuie sa raspunzi la orice provocare. Toate acestea te vor face inteligent. Niciodata sa nu contesti evolutia, si sa nu gandesti pentru tine insuti. Fa aceste lucruri, si vei fi capabil sa te numesti un ateu. Cat de tare! Ei bine, ar trebui sa spun, ca oricum nimeni nu poate sa fie un ateu adevarat pentru ca ai nevoie de “cunostinta absoluta” sa spui ca nu exista Dumnezeu. Deci, pana cand vei fi omniscient (ca si Dumnezeu), poti doar sa pretinzi ca esti un ateu adevarat.

Dnu evoluționist minciuna are ,,picioare" scurte...

Pestele coelacant descoperit pe coasta de Est a Africii care este viu si nevatamat despre care se spune ca a disparut cu 400 milioane ani in urma. El arata exact ca fosilele sale si nu a evoluat deloc.

Cea mai mare minciuna ,,Copacul vietii"



Cu totii cunoastem imaginea din manuale - evolutia „copacul vietii” lui Ernst Haeckel ce ilustreaza aparitia diferitelor forme de viata de la organisme unicelulare la om. Insa un model asemanator dar fara ramuri tufoase cu diferite organisme pe ele, a prezentat mai inainte Darwin in cartea sa „Originea speciilor”. La radacina acestor „copaci” se afla stramosul comun al tuturor organismelor, pe ramuri se situiaza plante multicelulare, nevertebrate, pesti, amfibii, taratoare, pasari, mamifere, maimute si altele, iar in varful copacului omul.
Asa dar, acest „copac evolutionist”, este prezentat in ilustratiile evolutionistilor pana in zilele noastre, - ducand in eroare o alta fantezie a artistului, filosof si sustinator inflacarat al eugeniei Ernst Haeckel, ca si capodoperele sale „teoria recapitularii ebrionare” si „maimuta-om care nu vorbeste”. In realitate copacul nu are trunchi, fiindca lipsesc formele simple de viata care sar fi aflat inaintea acestora. Deodata apar diferite organisme vii foarte complexe. De exeplu, organismele perioadei cambrian (542-488 milioane ani in urma), cand au aparut 35 de noi structuri de organisme (inclusiv cu schelet) fara nici o urma de transformare evolutiva.
Unii savanti considera, ca in „explozia majora” din perioada Cambriana, au aparut toate (pana la 100) tipurile de animale cunoscute pe deplin formate. De atunci au disparut cele vechi (au ramas mai putin de 40) si nu au aparut structuri noi de organisme, ceea ce reprezinta un paradox profund pentru ipoteza evolutionista. Intr-adevar aparitia brusca a tuturor (sau majoritatea) structurilor cunoscute de organisme fara stramosi evolutivi, rastoarna „copacul vietii” cu picioarele in sus. Se primeste ca nu evolutia unui organism catre mai multe, ci invers degradarea de la o varietate mare de fiinte vii (de exemplu, Cambrian) catre mai putine care exista astazi....
sursa: www.creationismulstiintific.ro

cea mai mare minciuna ,,copacul vietii

Inca un exemplu de organ cu elementele si functiile de o complexitate ireductibila, serveste urechea umana compusa din pavilion, canal auditiv-extern, timpan, ciocan, nicovala, trompa lui Eustachio, scarita, fereastra rotunda, canal semicircular, nerv vestibular, nerv auditiv, organul cohlee care transforma sunetul in semnale electrice si asa mai departe.


Pentru transmiterea sunetului, trebuie sa lucreze toate elementele, o mare parte din ele la randul lor sunt sisteme complicate cu multe componente. In lipsa macar a unui catus de putin element, toata sitema auzului este fara de folos, dupa cum ea este inutila fara celulele nervoase si a sitemelor de prlucare a informatiei in creer. Ca si ochiul, urechea la randul ei este creata deodata ca un tot intreg, ele nu puteau sa apara in rezultatul dezvoltarii treptate separate sau dezvoltate treptat in general fara scop. Sa afirmi contrariul, insemna sa crezi naiv ca daca detaliile ciasului sa le zdrunciuni in cutie 3 miliarde de ani, atunci neaparat se va forma ceasul … si inca si cu cuc. .
Argumentul de mai sus se poate de atribuit nu numai altor organe a omului, ca de exemplu, creerul, inima, sitemului circulatiei sangvine sau respiratorii, dar si elementului de baza celula, micutul organ avand marimea aproximativa de 0,01mm (10 microni). Celula se poate de numit organ, deoarece ea reprezinta ca si o fabrica chimica, un microunivers, ce contine trilione de molecule cu legaturi complexe si cu 40 000 de functii.
Exista o problema nerezolvata pentru materialistii religiosi, care se numeste ''problema complexitatii ireductibile'' ("irreduciable complexity"). Din toate functiile celulei nu se poate de taiat nici una, inacceptabil de desprins nici o legatura, altfel celula moare. Astfel de sistema ce nu se supune micsorarii complexitatii trebuia sa apara deodata, in intregime, si sa-si indeplineasca functiile sale.
Sursa: www.creationismulstiintific.ro

inca un exemplu de organ cu elementele si functiile de o complexitate ireductibila, serveste urechea umana compusa din pavilion, canal auditiv-extern, timpan, ciocan, nicovala, trompa lui eustachio, scarita, fereastra rotunda, canal semicircular, nerv vestibular, nerv auditiv, organul cohlee care transforma sunetul in semnale electrice si asa mai departe. pentru transmiterea sunetului, trebuie sa lucreze toate elementele, o mare parte din ele la randul lor sunt sisteme complicate cu multe componente. in lipsa macar a unui catus de putin element, toata sitema auzului este fara de folos, dupa cum ea este inutila fara celulele nervoase si a sitemelor de prlucare a informatiei in creer. ca si ochiul, urechea la randul ei este creata deodata ca un tot intreg, ele nu puteau sa apara in rezultatul dezvoltarii treptate separate sau dezvoltate treptat in general fara scop. sa afirmi contrariul, insemna sa crezi naiv ca daca detaliile ciasului sa le zdrunciuni in cutie 3 miliarde de ani, atunci neaparat se va forma ceasul … si inca si cu cuc. . argumentul de mai sus se poate de atribuit nu numai altor organe a omului, ca de exemplu, creerul, inima, sitemului circulatiei sangvine sau respiratorii, dar si elementului de baza celula, micutul organ avand marimea aproximativa de 0,01mm (10 microni). celula se poate de numit organ, deoarece ea reprezinta ca si o fabrica chimica, un microunivers, ce contine trilione de molecule cu legaturi complexe si cu 40 000 de functii. exista o problema nerezolvata pentru materialistii religiosi, care se numeste \'\'problema complexitatii ireductibile\'\' (

A apărut viața 'La Întâmplare'?



Cu milioane de ani în urmă, evoluționiștii susțin că o mulțime de substanțe chimice se agitau în oceane lipsite de forme de viață (sau în lacuri, bălți), aici pe Pământ. În atmosferă era prezent gazul metan care era bombardat cu raze cosmice, și fulgere puternice străbăteau văzduhul, luminând peisajul deșertic. După suficient de mult timp, destule raze cosmice si fulgere, s-a format treptat o "supă primordială" care conținea aminoacizi. Aceștia apoi s-au unit unii cu alții formând proteine simple, considerate "cărămizile" vieții. La un moment dat aceste proteine s-a întâmplat să se aranjeze în ordinea potrivită, și un prim obstacol a fost trecut: proteinele au început să se reproducă, și astfel "s-a născut" o formă simplă de viață.
După nenumărate ere de timp, această formă simplă de viață a devenit treptat tot mai complexă prin modificări aleatoare ale proteinelor inițiale, combinate cu condiții externe de umiditate, temperatură, rezerve de nutrienți, etc., pentru ca în cele din urmă să producă toată varietatea formelor complexe de viață care au locuit întâi oceanele, apoi uscatul, și în final atmosfera, pe care le putem observa în prezent. Homo sapiens e considerat ca fiind vârful arborelui evoluției vieții, dar acest arbore încă mai se extinde, și cine știe cum vor arăta următoarele noi ramuri?
CONFRUNTAREA CU REALITATEA
În timp ce povestea de mai sus este interesantă, și variații ale acesteia (cu multe detalii imaginative adăugate) sunt predate în majoritatea școlilor și universităților de pe tot globul ca fiind explicația științifică pentru originea și dezvoltarea vieții pe Pământ, tot mai mulți oameni încep să se întrebe, "Oare chiar așa s-a întâmplat? Oare oamenii aceia care se numesc oameni de știință știu cu adevărat despre ce vorbesc?" La urma urmei, nimeni n-a fost martor în urmă cu milioane de ani să observe amestecul supei primordiale, sau să vadă primul pește migrând din apă spre uscat, sau să vadă prima creatură înaripată înălțându-se puternic în zbor pentru prima oară. Povestea evoluției e una simpatică, dar este oare suportată de dovezi?
ARN și ADN
Orice organism viu, de la cel mai simplu virus la cel mai complex animal, conține în celulele sale compuși complecși numiți acizi nucleici. Există două forme, numite acid ribonucleic (ARN) și acid deoxiribonucleic (ADN). Virușii conțin numai unul din cei doi, iar celulele îi conțin pe amândoi. În timp ce ARN-ul controlează producția de proteine, AND-ul este componenta principală din cromozomi, care reprezintă instrucțiunile sau modelul ereditar (materialul genetic). De fiecare dată când o celulă se divizează, RNA-ul din corpul celulei și ADN-ul din nucleul celulei trebuie să fie copiate exact, fiecare nouă celulă primind o copie. ADN-ul este o moleculă incredibil de complexă, ce seamănă cu o scară lungă răsucită sub formă de spirală. Laturile sunt alcătuite din compuși numiți fosfați și zaharide, în timp ce "treptele" sunt alcătuite din două baze dintr-un total de patru posibile, în combinații specifice de câte două. Compoziția exactă și ordinea "treptelor" variază de la un individ la altul. Fiecare "scară" ADN are aproximativ 20,000 de "trepte", și fiecare cromozom conține multe mii de molecule ADN. ARN-ul are o structură similară, dar zaharidele sunt diferite, și una din cele patru baze este de-asemenea diferită.
Din moment ce ADN-ul cromozomic furnizează planul de construcție pentru fiecare celulă și fiecare individ (în unele cazuri și ARN-ul), dacă una din miile de trepte e copiată greșit, sau dacă combinații diferite sunt interschimbate în timpul copierii, celula fiică va fi defectă. Contrar crezului răspândit, cele mai multe schimbări în structura ADN-ului (mutații) în cel mai bun caz slăbesc celula, și în cel mai rău caz o omoară. Foarte puține mutații sunt neutre, iar mutațiile benefice sunt practic inexistente. Pentru a produce un individ sănătos și deplin funcțional, fiecare copie de ADN și ARN trebuie să fie în totalitate identice cu originalul, până la ultima "treaptă".
SCOPUL
Că asemenea complexitate poate apărea din întâmplare dintr-o “supă primordială” prin reacții chimice aleatoare este imposibil din punct de vedere statistic, bio-chimic, și termodinamic. 1) Există mult prea multe conecții într-o moleculă ADN pentru ca acestea să se aranjeze la întâmplare, indiferent de cât timp e vorba. 2) Când biochimiștii au reușit să producă aminoacizi simplii într-o "supă" simulată, a fost prin controlul strict al condițiilor mediului; n-a fost nimic "aleator" sau " la întâmplare" în acest proces, iar saltul de la aminoacizi simplii la o moleculă ADN este astronomic. 3) A doua lege a Termodinamicii spune că ordinea tinde spre dezordine, și complexitatea tinde spre simplitate (și niciodată invers), decât sub intervenția unei forțe superioare. Fulgerele (presupusa forță superioară responsabilă pentru reacțiile chimice din “supă”) sunt de fapt foarte buni creatori de dezordine. Noțiunea că ceva la fel de complex ca o moleculă ADN ar putea apărea din întâmplare este deci o absurditate non-științifică!
BINE, DAR...
De dragul discuției, să presupunem că o moleculă de ADN s-a format cumva la întâmplare, și mai departe să mai presupunem că mii de molecule ADN s-au unit să formeze un cromozom funcțional, și să presupunem și că mai mulți cromozomi și-au unit forțele (fără ca vreun fulger să distrugă această colecție de cromozomi). Ca urmare avem încă doar o schiță, o listă de instrucțiuni care spune cum să producem un organism viu. E nevoie de o celulă vie să interpreteze acea schiță cu instrucțiuni, dar e nevoie de acea schiță pentru a construi o celulă vie. (La acest aparent paradox evoluționiștii pot doar murmura, "trebuie să se fi întâmplat cumva. Doar viața există, nu?")
UN EXEMPLU
Eu lucrez la o fabrică de manufactură. Acolo cumpărăm piese turnate de fier și alamă care sunt finisate la strung de atelierul nostru mecanic și care sunt apoi asamblate pentru a produce pompe. Tehnicianul primește o schiță creată de Departamentul de Inginerie care precizează toate dimensiunile piesei finisate, și instrucțiuni speciale cum ar fi nivelul de șlefuire a piesei, mărimea filetului pentru găuri filetate, "prelucrarea începe aici," etc. Poți pune o schiță pe o piesă turnată din metal brut și s-o privești timp de un miliard de ani și nu va produce o piesă finisată. Însă tehnicianul ia schița, pune piesa brută în strung, și când a terminat, o piesă este gata pentru asamblat. Are nevoie de schiță care îi spune cum să prelucreze acea piesă, iar schița este fără valoare fără strung și tehnician. La fel este cu ADN-ul și cu celulele vii. Fiecare are nevoie de cealaltă pentru a funcționa, și împreună pot produce celule noi.
ÎN CONCLUZIE
Departe de a fi o explicație logică, științifică, și demonstrabilă a originii și dezvoltării vieții pe Pământ, Evoluția pare să fie sistem de convingeri ținut cu tot atâta credință religioasă ca oricare alt crez, cu dificultatea adăugată de a fi contrar unor adevăruri incontestabile. Pentru a crede în evoluție, un "om de știință" trebuie să renunțe la metoda științifică, să-și amorțească bunul simț, și să sucească sau să ignore realitatea. Faptul că așa de mulți continuă să facă exact asta, și că desconsideră pe cei ce îndrăznesc să aducă provocări convingerilor lor, arată de fapt tăria credinței lor. Departe de a fi căutători sinceri ai adevărului și cu orizonturi deschise, evoluționiștii par să fie încuiați, și “apărători dogmatici ai credinței". A apărut viața "la întâmplare"? Voi ce credeți?


Yüklə 437,13 Kb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   5   6   7   8   9   10   11   12   13




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2020
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə