Melcul Elysia…jumatate animal evolutia întoarsă pe dos de un melc…


Imposibilitatea generarii spontane a vietii (05.01.2014)



Yüklə 437,13 Kb.
səhifə11/13
tarix31.10.2017
ölçüsü437,13 Kb.
1   ...   5   6   7   8   9   10   11   12   13

Imposibilitatea generarii spontane a vietii (05.01.2014)

Invatatura evolutionista se refera nu la stiinta practica, dar la cea istorica (despre trecutul neobservabil), mai precis la filosofia naturalista, mascata sub stiinta. Aceasta stiinta istorica trebuie sa explice tot procesul invers: de la om pana la primul organism viu care sa se auto-produca, dar…. nu poate.


De aceea nu e de mirare, ca tot mai multi savant considera ipoteza evolutiei nedovedita, in deosebi, afirmatia despre o aparitie intimplatoare si dezvoltarii vietii pe Pamant din materie neorganica.
Deoarece pentru compusul anorganic e necesar doar energia. Dar pentru structurile vii – energia si informatia specifica privind mecanismele biologice, care nu rezulta din proprietatile materiei (dar intrece cu mult posibilitatile tehnice moderne ale omului).
Descoperirea ADN, ca purtator a codului genetic, a aratat ca aparitia vietii este nemijlocit legata de disponibilitatea unei sisteme complexe a informatiei chimice. Numai datorita prezentei ei putea sa apara protobacteria sau prima amoeba: din neviu sa apara ceva viu. ADN, contrar opiniilor evolutionistilor, reprezinta nu un sablon, dar instructiunea (software-ul), care nu se poate scrie pe sine insusi.
Corect ar fi de remarcat faptul ca idea generarii spontane a vietii apartine neodarwinistilor. Personal Darwin era de o alta parere: “Probabil, toate organismele vii, care au existat vreodata pe Pamant, provin de la o singura forma initiala, in care prealabil i-a fost insuflata viata”.


CARACATITA (05.01.2014)


RARITATEA EXTREMA A SPECIILOR DE FOSILE DE CARACATITA,DAU PESTE CAP TEORIA LUI DARWIN! Teoria lui Darwin,precum ca o caracatita ar fi evoluat in timp dintr-un peste marin,numit”stea de mare”,este la fel de incerta ca si multe altele.Nu exista nici o dovada in acest sens,asa cum niciodata nu s-au cunoscut stramosii caracatitei.El sustine ca unei caractite,pentru a fi completa,cu tentacule si ventuze,i-au trebuit milioane de ani de evolutie si ca,un astfel de exemplar,care dateaza de cca.95.ooo.oo ani,a fost depus intr-un mare muzeu din Paris.In mod normal,cand o caracatita moare,se scufunda foarte repede,este mancata si lasa o pata ca de cerneala,dezintegrandu-se in cateva zile.Gasirea unor astfel de specimene,sunt mai rare decat “stranutul”fosilizat al unei caracatite.Din aceste considerente,putem retine doua lucruri: 1) caracatita,a fost creata COMPLETA de la inceput,de catre Dumnezeu…2) conservarea rapida a acesteia.Dupa potopul lui Noe de care vorbeste si Biblia,masele de sedimente,ar fi creat conditii toxice care au dus la stergerea cantitatii masive de viata marina,asa cum o dovedesc raritatea acestor fosile,care duc la concluzia ca au murit foarte repede pe fundul oceanului.Asadar,si de data aceasta,marele atuu(AS),il detine in exclusivitate,BIBLIA!


Tot ce ne incojoara poarta amprenta unui Creator întelept (05.01.2014)



image

Cărăbușii-bombardieri


Ce este atât de neobişnuit în acest insecte mici care au atras atenţia asupra industriei aviatice?

Oamenii de stiinta de la Universitatea din Leeds, Marea Britanie, a primit o bursă pentru a studia mecanismul de protecţie a cărăbușului bombardier, bazat pe procesul de injectare. Ei spera ca studiul va ajuta să înveţe cum să repornească motoarele de aeronave în timpul zborului. Jane Reck a spus:

  “ Gândacul bombardier se apără de prădători deranjanți(furnici, broaşte şi gândaci) folosind un jet de lichid fierbinte, proiectat  sub presiune mare într-un timp scurt de acţiune . Bazat pe munca de Profesorlui Tom Eyshnera de la Universitatea Cornell, va demara un nou proiect, care are ca scop să îmbunătăţească înţelegerea noastră asupra aceastui mecanism unic de ardere în impulsuri în unul din organele acestui cărăbuș. Un alt obiectiv al acestui proiect este de a determina modul în care inginerii în domeniul fizicii proceselor de ardere ar putea folosi aceste cunoştinţe în practică. De exemplu, cunoştinţele extrase pot contribui la dezvoltarea unui dispozitiv care ajută la repornirea motoarelor  aeronave la altitudini mari prin  injectarea cu mare precizie a unui jet de plasmă în camera de ardere a motorului avionului” (2003).”

Ce este atât de neobişnuit în acest mici insecte care au atras atenţia asupra industriei aviatice?Gândacul bombardier are un mecanism de protecţie, care funcţionează după cum urmează. Două element chimice,  hidrochinona şi peroxidul de hidrogen sânt produse de glandele insectei şi apoi depozitate în rezervoare speciale situate în cavitatea abdominală a cărăbușului.În timpul pericolul de muşchii din jurul acestui rezervor se contractă, împingând elementele chimice în cameră printr-o supapa controlate de muschi. această cameră este tapetată cu celule care produc peroxidaza şi catalaza – enzime oxidative. Enzimele descompun rapid peroxidul de hidrogen şi catalizeaza oxidarea hidrochinonei în p-benzochinonă – elemente chimice, cunoscute pentru proprietăţile lor iritante. Ca rezultat al acestei reacţii chimice se eliberează oxigen liber şi o cantitate  de căldură considerabilă. Mai mult, gândacul este capabil să arunce acest jet de lichid dintr-o turelă rotativă. Temperatura lichidului – 100 grade Celsius ! Emisiile apar impulsiv de până la 500 runde pe secundă . (Aneshansley şi Eisner, 1969; Eisner, et al 2000.,).

Vă puteţi imagina complexitatea tuturor acestor detalii de design complex la acest cărăbuș apărând prin procese aleatoare de evolutie, desfășurându-se  în natură de-a lungul a milioane de ani? Şi totuşi, sustinatorii teoriei evoluţiei susţin că există explicaţii logice de o dezvoltare în etape a prezentei capacități unice a acestui gândac. Cu toate acestea, adevărul este că doar prin design inteligent se poate explica cum gândacul poate produce anume elementele chimice necesare, pe care le păstrează separat și doar atunci când are nevoie produce enzime care formează lichidul incandescent pe care apoi îl proiecteza în direcția inamicului.

Descriind mecanism de apărare, Jeffrey, Dan si colegii sai au observat:

“Acest  lichid de protecţie a gândacului bombardier (numele latin al gândacului – insignis Stenaptinus ) este eliminat foarte repede în impulsuri  (aproximativ 500 runde pe secundă)  şi nu pur și simplu într-un flux continuu … sistemul de proiectare a lichidului observat la cărăbuș demonstrează similitudinea de ansamblu cu mecanismul de aer a bombei ”zumzăitoare” germane sub numele de cod al V-1, utilizate în timpul celui de-al doilea război mondial. Aici am raportat că spray-ul cărăbușuluiul nu este produs în flux continuu, ca în majoritatea  glandelor de animale, dar ca un jet pulsativ, similar cu sistemele de livrare lichid cunoscute în industrie (1990, 248:1219).”

Sistemul defensiv al cărăbușului bombardier este extraordinar de complicat – ceva de genul unui hibrid dintre gaze lacrimogene şi automatul Thompson. Când gândacul simte pericolul, el imediat amestecă enzimele conţinute într-una din camerele sale cu soluţii de compuşi chimici- peroxid de hidrogen şi hidrochinonă- care sunt în altă camera . Rezultatul acestei reacţii chimice este un amestec de gaze toxice, care sînt pe punctul de a fierbe. Mai mult decât atât, amestec acesta este propulsat cu mare viteze, într-un jet impulsiv, ca dintr-o mitralieră B-17, lovind o furnica deranjantă sau broasca cu o acurateţe incredibilă. “



image

Jane Reck a spus că scopul acestui proiect de cercetare este studiul multor aspecte interesante de design ale Cărăbușului Bombardier, iar studiul va implica modelare matematice asistate de computer. Ea a spus: “La început, trebuie să ne concentrăm pe înţelegerea proceselor de ardere ce au loc în camera cu amestecuri toxice .” Andy McIntosh, manager de proiect, continuând să vorbească despre această idee, a spus: ”Sistemul de apărare al Cărăbușului Bombardier este o formă naturală foarte eficientă a procesului de oxidare. Copierea mecanismelor naturale este o metodă tot mai mult aplicată în cadrul invențiilor. Oamenii de stiinta afla multe funcţii sofisticate de design care există în natură. O cunoaştere mai bună  a acestei insecte poate da un imbold progresului în cadrul studiilor despre procesele de ardere ” (Reck, 2003).

Astfel, suntem într-o situaţie când vom încerca să modelăm tehnologia  acestor creaturi uimitoare. Cu toate acestea, suporterii evoluționiști striga într-o singură voce că nu există nici un design inteligent, şi că, de fapt, aceste celule speciale în cărăbuși şi capacitatea de a produce substanţe chimice inflamabile e doar o coincidenţă de împrejurări întâmplătoare. Pur și simplu e uimitor pînă unde poate merge încăpățânarea omenească!



Yüklə 437,13 Kb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   5   6   7   8   9   10   11   12   13




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2020
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə