Melcul Elysia…jumatate animal evolutia întoarsă pe dos de un melc…



Yüklə 437,13 Kb.
səhifə3/13
tarix31.10.2017
ölçüsü437,13 Kb.
1   2   3   4   5   6   7   8   9   ...   13

06.06.2014


Dovada creatiei – Cateva exemple scurte:

Lipsa fosilelor intermediare. Charles Darwin a scris: “Uitandu-ne nu la un anumit timp, ci la toate timpurile, daca teoria mea este adevarata, varietatile intermediare nenumarate, care leaga laolalta toate speciile din acelasi grup, cu siguranta trebuiau sa existe si ele. Dar, daca dupa teoria aceasta, trebuiau sa existe nenumarate forme intermediare, de ce nu le gasim incrustate in numere fara numar in scoarta pamantului?” (Originea speciilor, 1859). De cand si-a lansat Darwin teoria, oamenii de stiinta au cautat evidenta fosiselor care sa indice tranzitii organice trecute. Aproape 150 de ani mai tarziu, in arhiva fosilifera nu a fost gasita nicio dovada de tranzitie.

Lipsa mecanismului natural. Charles Darwin a propus in Originea Speciilor selectia naturala ca fiind mecanismul prin care un simplu organism unicelular original ar fi putut evolua treptat in toate speciile prezente astazi, atat vegetale, cat si animale. Darwin defineste evolutia ca “descendenta cu modificari”. Totusi, selectia naturala este cunoscuta ca un proces conservativ si nu ca un mijloc de dezvoltare a complexului din simplu. Mai tarziu, odata cu cresterea intelegerii noastre a geneticii, s-a considerat ca s-ar putea ca selectia naturala impreuna cu mutatia genetica au permis dezvoltarea tuturor speciilor dintr-un stramos comun. Totusi, acest lucru este controversat si ramane doar in teorie, din moment ce inca nu au fost observate mutatiile “benefice”. De fapt, oamenii de stiinta au observat pana acum doar mutatii daunatoare si “descendente”.

Limitele de timp. Atat creationistii, cat si evolutionistii sunt de acord ca daca totusi evolutia este posibila, este nevoie de o cantitate excesiva (daca nu infinita) de timp. In timpul secolului XX se credea ca evolutionistii dispuneau de tot timpul de care aveau nevoie. Daca pamantul parea vreodata prea tanar pentru ca anumite dezvoltari evolutioniste sa aiba loc, varsta era impinsa inapoi in manuale. In 1905 pamantul era declarat vechi de doua miliarde de ani. Prin 1970 s-a stabilit ca pamantul avea 3,5 miliarde de ani, iar prin 1990 pamantul a devenit 4,6 miliarde de ani. Totusi, adeptii pamantului tanar au identificat in ultimii ani destui cronometri ai pamantului tanar. Actualmente exista aproximativ de cinci ori mai multi cronometri naturali care indica spre un “pamant tanar” decat spre “un pamant vechi”. Fiecare descoperire este un “factor limitator” suplimentar care plaseaza o limita posibilei varste a pamantului. De exemplu, miscarea lunii, viteza de rotatie a pamantului, scaderea intensitatii campului magnetic, gradul de eroziune, influxul de substante chimice spre ocean, salinitatea oceanului, etc, toate limiteaza varsta posibila a pamantului. Fiecare factor limitator este distinct. Daca unul a fost contestat cu succes, ramane problema cu toate celelalte. Mai mult, exista factori limitatori care restrang varsta posibila a universului, precum galaxiile spirale care isi mentin structura spiralata in ciuda faptului ca centrele lor se rotesc mai repede decat marginile lor.

Modele inacceptabile ale originilor. Teoria Big Bang este sursa originilor acceptata printre majoritatea evolutionistilor si este predata in scolile noastre publice. Totusi, Big Bang-ul nu explica multe lucruri, inclusiv distributia neuniforma a materiei care rezulta in “viduri” si “mormane” sau miscarea retrograda care trebuie sa incalce legea conservarii momentului cinetic (angular momentum). Mai mult, Big Bang-ul nu se adreseaza intrebarii majore in discutie: “de unde au aparut toate? Nu a explodat nimic? Cum a produs aceasta explozie ordinea cand fiecare explozie observata in istoria scrisa produce dezordine si dezastru?

01.06.2014


Dinozaurii

La muzeul Grigore Antipa din Bucureşti se află un schelet gigantic al unei reptile pe care nu o mai vedem trăind în zilele noastre. Asemenea schelete se găsesc şi în alte muzee. Oficial li se spune dinozauri.

Evoluţioniştii susţin că dinozaurii ar fi trăit cu zeci de milioane de ani în urmă şi că existenţa lor ar contrazice creaţionismul creştin. Dar oare aşa să fie?

Biblia ne relatează că proorocul Daniel a omorât un balaur în Babilon. Mai târziu, Sfântul Gheorghe a omorât şi el un balaur în cetatea Berit (astăzi Beirut), fapt pentru care întreaga cetate a devenit creştină. Acestea nu sunt basme ci relatări istorice.

Practic la toate popoarele există relatări ale luptelor dintre oameni şi reptile gigantice numite balauri, dragoni sau altfel.

Vedem că reptilele gigantice au existat într-adevăr, dar nu acum multe zeci de milioane de ani, ai în timpuri istorice. Faptul că unii le spun dinozauri iar alţii balauri e doar o problemă de terminologie.

Aşadar, existenţa lor nu infirmă creaţionismul crestin, ci dimpotrivă, confirmă adevărul celor relatate în Biblie cu privire la proorocul Daniel.

Adevărata contradicţie este între ideea evoluţionistă că aceste reptile ar fi trăit cu zeci de milioane în urmă şi relatările istorice care ne spun că de fapt cu trăit mult mai recent.

În concluzie, ar fi bine să dăm mai multă crezare Sfintei Scripturi şi să nu ne mai luăm după minciunile evoluţioniştilor.

01.06.2014

Omul de Piltdown – marea inselatorie


Omul de Piltdown: Perioada de timp

Omul de Piltdown (Eoanthropus Dawsoni) a fost odata considerat ca fiind “veriga lipsa” dintre om si maimuta. Primele fragmente de Piltdown au fost descoperite in 1912. Ulterior, peste 500 de eseuri stiintifice au fost scrise despre Omul de Piltdown, intr-o perioada de 40 de ani. In anul 1953 s-a dovedit ca descoperirea a fost de fapt o farsa facuta in mod deliberat.

Omul de Piltdown: Resturile fosilei

Omul de Piltdown era alcatuit din doua cranii umane, o falca de urangutan, un molar de elefant, un dinte de hipopotam si un dinte canin de la un cimpanzeu. Sir Kenneth Oakley a determinat vechimea craniilor umane ca fiind de aproximativ 620 de ani. Ele ar fi putut apartine indienilor Ona din Patagonia, deoarece craniile erau foarte groase, aceasta fiind o trasatura comuna printre indienii Ona. Falca de urangutan are aproximativ 500 de ani vechime, probabil fiind din Sarawak. Molarul de elefant se considera a fi din Tunisia. Dintele de hipopotam se considera ca ar proveni din Malta sau Sicilia. Dintele canin apartine unui cimpanzeu din Pleistocen. Ramasitele omului de Piltdown au fost intentionat imprastiate in jurul unei cariere din Piltdown, Anglia, asa incat ele sa poata fi “descoperite” mai tarziu ca dovezi pentru evolutia omului din maimuta. Craniile au fost tratate cu acid. Toate resturile de fosile au fost vopsite cu o solutie de sulfat de fier. Dintele canin a fost colorat in maro si lipit cu guma de mestecat. Molarii au fost slefuiti in partea de jos. Portiunea falcii de urangutan care facea legatura intre falca si craniu a fost rupta cu grija in asa fel incat sa nu se cunoasca ca falca nu apartine unui craniu uman.

Omul de Piltdown: Autori

Inselatoria cu omul de Piltdown se considera ca a fost comisa de catre Charles Dawson, un arheolog, geolog si achizitor de fosile pentru British Museum. Oricum, nu se stie cu certitudine cine a fost implicat. Exista un numar de suspecti, incluzand pe Sir Arthur Smith Woodward, supraveghetor al departamentului de istorie naturala din cadrul British Museum si Pierre Teilhard de Chardin, paleontolog si teolog iezuit.

Omul de Piltdown: o farsa deliberata

Omul de Piltdown a fost in mod evident o farsa intentionata. La o investigatie amanuntita, farsa a fost demonstrata foarte repede. Insa “descoperirea” nu a fost investigata corespunzator decat la patruzeci de ani de la “descoperirea” initiala. Aceasta s-a datorat in primul rand bunei reputatii detinuta de cel ce a facut “descoperirea”. Foarte putini experti au suspectat inselaciunea. Asta pana in 1949, cand fosilele au fost datate folosind tehnica absorbtiei de fluor, iar autenticitatea “descoperirii” a fost pusa subt semnul intrebarii. Este adevarat ca testul cu fluor nu a fost efectuat decat la multi ani dupa farsa. Oricum, semnele de slefuire de pe dinti si faptul ca “uzura” era in partea din spate, ar fi fost evidente imediat, la orice inspectie de inceput.

Omul de Piltdown: O avertizare generala

Istoria omului de Piltdown este o avertizare catre noi toti. Trebuie sa investigam pe deplin si foarte atent toate datele. Nu doar luptand impotriva obscuritatii din trecut, dar si impotriva intentiilor ascunse ale oamenilor ambitiosi.



01.06.2014

Panza de paianjen sustine creationismul

“Doctrina lui Darwin nu este altceva decat o tesatura de erori de logica.”

Dacă ne uităm cu atenţie la o pânză de păianjen, constatăm că este alcătuită din două tipuri de fire: unele mai groase şi nelipicioase, care alcătuiesc un fel de schelet al pânzei şi între ele altele mai subţiri şi lipicioase.

Cele două tipuri de fire au două roluri distincte: pe cele groase se deplasează păianjenul pentru a nu se prinde în propria plasă, iar cele lipicioase capturează prada.

Teoria evoluţionistă susţine că animalele evoluează treptat, deci cele două tipuri de fire ar fi trebuit să apară pe rând.

Numai că în cazul în care ar fi apărut mai întâi firele lipicioase, păianjenul s-ar fi prins în propria plasă, iar în cazul în care ar fi apărut mai întâi firele nelipicioase, ar fi murit de foame pentru că nu ar fi putut prinde alte insecte. În ambele cazuri, vedem că păianjenul nu ar fi putut supravieţui pentru a evolua ulterior spre alte forme.

Aşadar, păianjenul trebuie să fi fost capabil de la început să secrete ambele tipuri de fire, ceea ce contrazice teoria evoluţionistă şi confirmă faptul că speciile au fost create de un Creator inteligent, care le-a dotat cu tot ce le era necesar pentru a trăi.



01.06.2014

RARITATEA EXTREMA A SPECIILOR DE FOSILE DE CARACATITA, DAU PESTE CAP TEORIA LUI DARWIN!

Teoria lui Darwin, precum ca o caracatita ar fi evoluat in timp dintr-un peste marin, numit"stea de mare",este la fel de incerta ca si multe altele.Nu exista nici o dovada in acest sens,asa cum niciodata nu s-au cunoscut stramosii caracatitei. El sustine ca unei caractite, pentru a fi completa,cu tentacule si ventuze,i-au trebuit milioane de ani de evolutie si ca, un astfel de exemplar,care dateaza de cca.95.ooo.oo ani, a fost depus intr-un mare muzeu din Paris. In mod normal, cand o caracatita moare,se scufunda foarte repede,este mancata si lasa o pata ca de cerneala,dezintegrandu-se in cateva zile.Gasirea unor astfel de specimene,sunt mai rare decat "stranutul"fosilizat al unei caracatite.Din aceste considerente,putem retine doua lucruri: 1) caracatita, a fost creata COMPLETA de la inceput, de catre Dumnezeu...2) conservarea rapida a acesteia.Dupa potopul lui Noe de care vorbeste si Biblia,masele de sedimente, ar fi creat conditii toxice care au dus la stergerea cantitatii masive de viata marina,asa cum o dovedesc raritatea acestor fosile,care duc la concluzia ca au murit foarte repede pe fundul oceanului.Asadar,si de data aceasta,marele atuu(AS),il detine in exclusivitate,BIBLIA!

Lucruri pe care evoluţia nu le poate face - paianjenul scafandrul care sfidează evoluţia

Acest păianjen trăiește aproape toată viața sub apă în camere de aer ţesute din mătase . Cum ar putea acest păianjen sa evolueze treptat? Răspunsul e foarte simplu: nu se poate! Cu siguranţa primul paianjen s-ar fi înecat incercand realizarea corecta a camerelor sale de aer.

lucruri pe care evoluţia nu le poate face - paianjenul scafandrul care sfidează evoluţia acest păianjen trăiește aproape toată viața sub apă în camere de aer ţesute din mătase . cum ar putea acest păianjen sa evolueze treptat? răspunsul e foarte simplu: nu se poate! cu siguranţa primul paianjen s-ar fi înecat incercand realizarea corecta a camerelor sale de aer.

01.06.2014

fotografia creevo.

fotografia creevo.

Metamorfoza. Frumusețea enigmatică a fluturilor.


O minune a creației sunt și diferitele faze ale ciclului vieții fluturilor - dezvoltarea de la un mic ou la o omidă, apoi la nimfă și, în cele din urmă, la fluture. Aici, ca la nicio altă ființă, se pune întrebarea despre cum s-a format prima dată întregul sistem. În special, trecerea de la omidă la insectă adultă este mai mult decât o nucă tare pentru mecanismele evoluției la întâmplare.


Cum a apărut într-un singur organism planul de construcție pentru două ființe complet diferite, în pași evolutivi de modificare incidentală și selecție? Două organisme construite genial împart același genom.

01.06.2014

Au evoluat plantele?


de Alexander Williams

Ati vazut vreodata o serie de plante fosile expuse intr-un muzeu sau intr-un manual despre evolutie? Eu nu am vazut. Atunci cand am studiat botanica la universitate, in anii ‘60, ne predau evolutia si paleobotanica (studiul plantelor fosile) dar nici o serie de plante fosile nu ne-a fost prezentata, ca dovada a evolutiei plantelor. Asa ca, atunci cand am vazut o noua carte intitulata Diversitatea si Evolutia Plantelor, datata 1995 si publicata de CRC Press, o editura respectabila care tipareste manuale stiintifice, am fost curios sa vad care sunt noile dovezi descoperite in cei 30 de ani de cercetare. Autorul, Dr Lorentz Pearson, parea a fi bine calificat, fiind profesor de botanica respectat.

Arborele filogenetic (istoricul evolutiei) al plantelor. Nici o veriga din acest lant nu este sustinuta de dovezi fosile. (S-au folosit numele populare ale celor 29 de clase) In prefata, prof. Pearson afirma ca evolutia este un fapt atestat de dovezile fosile. Introducerea este in intregime dedicata unei descrieri narative a istoricul evolutiei.

Cartea cuprinde 18 capitole care trateaza intregul regn, la nivelul tuturor celor 29 de clase. Fiecare capitol contine o diagrama ale relatiilor stramos-descendent dintre fiecare clasa si vecinii ei; astfel de diagrame se numesc ‘arbori filogenetici’. La prima citire a cartii, am combinat informatiile continute in arborii filogenetici pentru a alcatui un singur arbore, pentru a avea o viziune de ansamblu asupra teoriei prezentate de prof. Pearson (vezi figura). Am evitat, pe cat posibil, numele lungi si tehnice ale claselor si am identificat fiecare clasa cu numele popular al unui membru reprezentantiv.

Figura arata, conform cu Pearson, ca fiecare clasa a evoluat din alta, stramosul original al tuturor fiind bacteria. Era o singura conexiune discutabila; Pearson nu era sigur daca algele maro au evoluat direct din dinoflagelate, sau daca au aparut indirect din dinoflagelate via algele galben-verzi. Conform diagramei lui Pearson, istoria evolutiei plantelor este aproape completa.

Fiecare capitol este impartit in sectiuni consistente, una dintre ele fiind ‘Filogenia si clasificarea’. Filogenia inseamna ‘istoria evolutiva’. Asa ca atunci am inceput sa citesc ceea ce prof. Pearson avea de spus despre dovezile fosile, din care isi derivase istoricul evolutiv. In fata sigurantei afisata in prefata, introducere si diagramele filogenetice, ceea ce am descoperit a fost surprinzator.

In toate cele 18 capitole, nu a fost mentionata nici o serie fosila care sa sustina arborii filogenetici! Multe grupuri au dovezi fosile semnificative, dar nici unul nu arata fara echivoc o trecere de la unul al altul, asa cum cere evolutia.

Descrierile procesului de evolutie sunt realizate cu termeni nesiguri, folosind cuvinte ca ‘probabil’, ‘este posibil’, ‘aparent’, ‘se presupune’, etc. Singura afirmatie definitiva pe care am gasit-o este la pagina 503: ‘Evolutia coniferelor din cordaitale a fost documentata riguros de Rudolf Florin, (Banks 1970)’. Insa se pare ca prof Pearson nu a studiat munca lui Florin, deoarece face referinta nu la lucrarea originala a lui Florin ci la un alt autor (Banks), care la randul lui a facut referire la munca lui Florin. Toate acestea sugereaza ca prof Pearson nu a avut nici o dovada clara atunci cand a facut aceste afirmatii grandioase despre evolutia in regnul vegetal.

Nu numai ca lipsesc dovezi in favoarea evolutiei, dar exista si contradictii intre cele trei diagrame si descrierile scrise. La pagina 367, arborele sau filogenetic arata ca in clasa algelor verzi sunt doua sub-grupe, una evoluand din cealalta. Dar la pagina 386 el afirma ca aceasta clasa are un istoric fosil excelent care arata ca sub-grupele au evoluat independent de la inceput! La pagina 407, arborele sau filogenetic afirma ca muschii au evoluat din hepaticofite (Marchantiophyta-nota trad. nu am gasit o traducere/clasificare in limba romana), dar la pagina 413, el enumera patru motive pentru istoricul fosil nu sustine acest aranjament. Iar la pagina 447, el admite ca exista ‘diferente considerabile de opinii’ referitoare la partea superioara a arborelui filogenetic, cea care beneficiaza de cel mai mare istoric fosil!

Asadar, a avansat in ultimii 30 de ani cunoasterea in domeniul evolutiei plantelor? Raspunsul pare a fi un rasunator ‘nu’!

Asemeni multor altor oameni, prof Pearson pare sa fi acceptat evolutia ca un fapt, apoi a complet dovezile lipsa cu imaginatia sa. Iata un exemplu: la pagina 550 el afirma ca ‘Herngreen (1974) a studiat staminele unor plante asemanatoare cu Cloranthus din Cretacic si a stabilit ca granulelee de polen fosilizate sunt identice cu cele existente astazi, aruncand astfel lumina asupra evolutiei Chlorantaceelor’. Observati ca dovezile prezentate nu arata nici o evolutie (polenul fosilizat este identic cu cel modern) si totusi prof Pearson afirma ca aceasta face lumina in evolutia acelei familii. Credinta sa in evolutie a tranformat dovezile inexistentei acesteia in dovezi in favoarea evolutiei!

Cred ca nu este nerezonabil sa concluzionam ca, potrivit dovezilor disponibile, evolutia plantelor nu a avut loc.



au evoluat plantele? de alexander williams ati vazut vreodata o serie de plante fosile expuse intr-un muzeu sau intr-un manual despre evolutie? eu nu am vazut. atunci cand am studiat botanica la universitate, in anii ‘60, ne predau evolutia si paleobotanica (studiul plantelor fosile) dar nici o serie de plante fosile nu ne-a fost prezentata, ca dovada a evolutiei plantelor. asa ca, atunci cand am vazut o noua carte intitulata diversitatea si evolutia plantelor, datata 1995 si publicata de crc press, o editura respectabila care tipareste manuale stiintifice, am fost curios sa vad care sunt noile dovezi descoperite in cei 30 de ani de cercetare. autorul, dr lorentz pearson, parea a fi bine calificat, fiind profesor de botanica respectat. arborele filogenetic (istoricul evolutiei) al plantelor. nici o veriga din acest lant nu este sustinuta de dovezi fosile. (s-au folosit numele populare ale celor 29 de clase) in prefata, prof. pearson afirma ca evolutia este un fapt atestat de dovezile fosile. introducerea este in intregime dedicata unei descrieri narative a istoricul evolutiei. cartea cuprinde 18 capitole care trateaza intregul regn, la nivelul tuturor celor 29 de clase. fiecare capitol contine o diagrama ale relatiilor stramos-descendent dintre fiecare clasa si vecinii ei; astfel de diagrame se numesc ‘arbori filogenetici’. la prima citire a cartii, am combinat informatiile continute in arborii filogenetici pentru a alcatui un singur arbore, pentru a avea o viziune de ansamblu asupra teoriei prezentate de prof. pearson (vezi figura). am evitat, pe cat posibil, numele lungi si tehnice ale claselor si am identificat fiecare clasa cu numele popular al unui membru reprezentantiv. figura arata, conform cu pearson, ca fiecare clasa a evoluat din alta, stramosul original al tuturor fiind bacteria. era o singura conexiune discutabila; pearson nu era sigur daca algele maro au evoluat direct din dinoflagelate, sau daca au aparut indirect din dinoflagelate via algele galben-verzi. conform diagramei lui pearson, istoria evolutiei plantelor este aproape completa. fiecare capitol este impartit in sectiuni consistente, una dintre ele fiind ‘filogenia si clasificarea’. filogenia inseamna ‘istoria evolutiva’. asa ca atunci am inceput sa citesc ceea ce prof. pearson avea de spus despre dovezile fosile, din care isi derivase istoricul evolutiv. in fata sigurantei afisata in prefata, introducere si diagramele filogenetice, ceea ce am descoperit a fost surprinzator. in toate cele 18 capitole, nu a fost mentionata nici o serie fosila care sa sustina arborii filogenetici! multe grupuri au dovezi fosile semnificative, dar nici unul nu arata fara echivoc o trecere de la unul al altul, asa cum cere evolutia. descrierile procesului de evolutie sunt realizate cu termeni nesiguri, folosind cuvinte ca ‘probabil’, ‘este posibil’, ‘aparent’, ‘se presupune’, etc. singura afirmatie definitiva pe care am gasit-o este la pagina 503: ‘evolutia coniferelor din cordaitale a fost documentata riguros de rudolf florin, (banks 1970)’. insa se pare ca prof pearson nu a studiat munca lui florin, deoarece face referinta nu la lucrarea originala a lui florin ci la un alt autor (banks), care la randul lui a facut referire la munca lui florin. toate acestea sugereaza ca prof pearson nu a avut nici o dovada clara atunci cand a facut aceste afirmatii grandioase despre evolutia in regnul vegetal. nu numai ca lipsesc dovezi in favoarea evolutiei, dar exista si contradictii intre cele trei diagrame si descrierile scrise. la pagina 367, arborele sau filogenetic arata ca in clasa algelor verzi sunt doua sub-grupe, una evoluand din cealalta. dar la pagina 386 el afirma ca aceasta clasa are un istoric fosil excelent care arata ca sub-grupele au evoluat independent de la inceput! la pagina 407, arborele sau filogenetic afirma ca muschii au evoluat din hepaticofite (marchantiophyta-nota trad. nu am gasit o traducere/clasificare in limba romana), dar la pagina 413, el enumera patru motive pentru istoricul fosil nu sustine acest aranjament. iar la pagina 447, el admite ca exista ‘diferente considerabile de opinii’ referitoare la partea superioara a arborelui filogenetic, cea care beneficiaza de cel mai mare istoric fosil! asadar, a avansat in ultimii 30 de ani cunoasterea in domeniul evolutiei plantelor? raspunsul pare a fi un rasunator ‘nu’! asemeni multor altor oameni, prof pearson pare sa fi acceptat evolutia ca un fapt, apoi a complet dovezile lipsa cu imaginatia sa. iata un exemplu: la pagina 550 el afirma ca ‘herngreen (1974) a studiat staminele unor plante asemanatoare cu cloranthus din cretacic si a stabilit ca granulelee de polen fosilizate sunt identice cu cele existente astazi, aruncand astfel lumina asupra evolutiei chlorantaceelor’. observati ca dovezile prezentate nu arata nici o evolutie (polenul fosilizat este identic cu cel modern) si totusi prof pearson afirma ca aceasta face lumina in evolutia acelei familii. credinta sa in evolutie a tranformat dovezile inexistentei acesteia in dovezi in favoarea evolutiei! cred ca nu este nerezonabil sa concluzionam ca, potrivit dovezilor disponibile, evolutia plantelor nu a avut loc.

Top of Form

Bottom of Form

01.06.2014

Unde au disparut toti oamenii?


by Silvio Famularo

Conform viziunii care este raspandita in zilele noastre, primul Homo Sapiens a trait cu peste un million de ani in urma. Daca este asa intr-adevar, unde sunt toate trilioanele de oameni care ar fi trebuit sa fie ori vii, ori ale caror ramasite ingropate, si posibil fosilizate, ar trebui sa fie gasite in imensele cimitire imprastiate in intreaga lume?

Copil fiind am fost invatat sa cred ca Adam si Eva au fost primii doi oameni creati si nu am avut nici o problema sa cred asta. Dar mai tarziu oamenii au spus ca ne tragem din maimute si am inceput sa am probleme.

O intrebare serioasa mi-a rasarit in minte “Cu cate milioane de ani in urma ar fi putut sa inceapa presupusa aparitie a oamenilor din maimute?”

Am calculat de cate ori s-a dublat populatia lumii de la primul barbat si prima femeie. Luand in considerare bolile din trecut, foametea, epidemiile, razboaiele si mortalitatea infantile populatia s-ar fi dublat probabil cam o data la doua sute de ani, rata care ar fi mai mica comparativ cu 60-70 de ani cat i-a luat sa se dubleze ultima oara. Inmultind numarul care ne spune de cate ori populatia s-a dublat cu cateva sute de ani ar trebui sa ne dea o idee estimativa, plus sau minus cateva mii de ani, despre cand au fost creati sau si-au inceput evolutia primii oameni.

Crezi sau nu populatia lumii s-a dublat doar de 31,5 de ori de la aparitia primului cuplu pe pamant. Asta inseamna 6.500 de ani. Poti calcula singur cu propriul calculator.

O doamna Maori a murit in Noua Zeelanda la varsta de 112 ani lasind 450 de descendenti.

Un profesor evolutionist mi-a spus o data ca nu au existat nicicand doar doi oameni pentru ca o intreaga populatie ar fi evoluat. Daca asa a fost, atunci asta inseamna ca populatia umana s-a dublat de mult mai putin de 31 de ori si jumatate. Dar pentru a maximiza credibilitatea scenariului evolutionist, haideti sa spunem ca populatia a inceput cu numai patru oameni cu un milion de ani in urma. Asta ar insemna ca timpul mediu de care a avut nevoie populatia globului ca sa se dubleze a fost aproximativ 33.000 de ani (30,5 dublari). Astfel ar fi trebuit atat de multi ani ca sa se ajunga la opt oameni si alti 33.000 de ani inainte ca populatia lumii sa ajunga la 16. Asta este o crestere cam inceata – prin comparati, o doamna Maori a murit in Noua Zeelanda, in decembrie 1984 la varsta de 112 ani, lasind 450 de descendenti.

Cresterea populatiei este in prezent la o rata de aproximativ 1,8% pe an ( World Book Encyclopaedia) sau se dubleaza la fiecare 39 de ani.

Chiar daca in trecut populatia s-a dublat in medie atat de rar, o data la o mie de ani (aceasta reprezentand 1/25 din rata prezenta de crestere) aceasta ar plasa primul cuplu pe Pamant cu doar 31.500 de ani in urma.

Unii oameni, nedorind sa creada ca omenirea a fost creata acum doar cateva mii de ani, pretind ca populatia lumii a fost aproape exterminata de multe ori. Evident niciodata nu a fost exterminata complet. In timp ce unii oameni sustin ca populatia lumii a fost aproape stearsa de pe fata pamantului de cateva ori, fara a oferi vreo dovada care sa sustina acest lucru, aceiasi oameni devin foarte agitati daca sugeram ca populatia a fost aproape complet stearsa de pe fata Pamantului de un mare Potop in vremea lui Noe.

Populatia lumii a fost de aproximativ 600 de milioane in 1650 si a crescut la aproximativ 2.400 pana in 1950.Asta inseamna ca s-ar fi dublat de doua ori in 300 de ani, la o rata medie de o data la 150 de ani.

Multumita Bibliei putem trasa descendentii evreilor si arabilor catre acelasi patriarh, Avram, care s-a nascut aproximativ in anul 2167 iCr. si a avut 6 fii. Primul lui fiu, Ismael, a fost tatal arabilor, si al doilea fiu al lui, Isaac, a fost tatal lui Iacob, mai tarziu numit Israel, din ai carui fii au iesit cele 12 triburi ale lui Israel, foarte bine cunoscuti ca evrei.

The World Book of Knowledge(Cartea Mondiala a Intelepciunii) spune ca sunt aproximativ 200 de milioane de arabi in lume si aproximativ 18 milioane de evrei.

Asta inseamna ca din vremea lui Avram, descendentii lui, doar prin doi fii s-au dublat aproximativ de 28 de ori la o rata medie de aproximativ o data la fiecare 150 de ani.

Pana acum poporul evreu a trecut printr-o serie serioasa de persecutii si masacre de-a lugul secolelor. Hitler a ucis peste sase milioane in lagarele de concentrare doar in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial.

Ei trebuie sa fi pierdut multi membri din cauza bolilor, mortalitatii infantile si foametei de-a lungul secolelor la fel ca si celelalte grupuri de oameni. Istoria lor este incarcata de povesti de lupta si pierderi de vieti din cauza razboaielor. Totusi descoperim ca numarul lor s-a dublat de minimum 23 de ori, la o rata medie de o data la 182 de ani.

Noi putem calcula rata de crestere a populatiei incepand de acum aproximativ 4.500 de ani, cand din detaliile istorice gasite in Biblie, Noe si familia lui – 8 in total-au supravietuit potopului. Populatia aceea trebuie sa se fi dublat de 29 de ori si jumatate pentru a ajunge la populatia actuala de sase miliarde si jumatate, la o rata medie de dublare de o data la fiecare 152 de ani. Interesant, nu-i asa? Ragazul de timp al istoriei din Biblie se potriveste cu datele.



20.05.2014

Adam, Eva si Noe vs. genetica moderna


de Dr Robert W. Carter

Harta evolutiva a migratiilor lumii este izbitor de apropiata de istorisirea Bibliei a unei singure dispersari a oamenilor de la Babel. Teoria evolutionista “in afara Africii” ne spune ca a existat o singura dispersare a oamenilor, avand centrul langa Estul Mijlociu si calatorind prin Estul Mijlociu cu trei linii mitocondriale diferite, cu oameni care calatoreau grupuri mici prin teritorii care inainte nu fusesera locuite, si toate acestea s-au intamplat in trecutul recent. Toate ideile din acea lista sunt lucruri prezise clar de istorisirea Turnului Babel din Biblie. (Photo www.mitomap.org).


E o surpriza pentru majoritatea oamenilor sa auda ca exista dovezi multiple ca rasa umana s-a tras din doi oameni doar cu cateva mii de ani in urma (Adam si Eva), ca a fost o serioasa prabusire (ingustare) a populatiei in trecutul recent (in vremea Potopului), ca a existat o singura dispersare a oamenilor in lume dupa aceea (Turnul Babel).1 Ii surprinde si mai mult sa afle ca mare parte dintre aceste dovezi vin de la oamenii de stiinta evolutionisti. De fapt, o marturie a istoriei biblice a fost adusa de genetica moderna. Este evidenta pentru oricine daca stie unde sa caute!

Pentru scopurile noastre, cele mai importante locuri unde trebuie sa cautam sunt in cromozomul Y (care se gaseste la barbat si este transmis din tata in fiu) si in ADN-ul mitochondrial (un inel mic de ADN pe care il mostenim doar de la mamele noastre; barbatii nu il transmit copiilor lor). Aceste doua bucati de ADN inregistreaza niste lucruri uimitoare despre trecutul nostru.

In ultimele decenii, o cantitate uriasa de informatii s-a adunat, cantitate care ne permite sa raspundem la intrebari pe care nu am fi putut nici macar sa le luam in considerare inainte. Instrumentele geneticii moderne ne permit sa raspundem in mod précis la intrebari referitoare la istorie, deoarece genele nostre poarta o inregistrare care ne spune de unde am venit si cum am ajuns unde suntem. Instrumentele care sunt la dispozitia noastra sunt puternice.

Creatia si Genetica

Sunt doua pasaje concise in relatarea Creatiei pe care le putem folosi pentru a trage niste concluzii referitoare la istoria genetica a umanitatii. Va rugam sa retineti ca nu putem folosi aceste pasaje pentru animale (pentru ca nu stim cate din fiecare fel au fost create initial) sau pentru vreo specie de innotatoare. (“de care misuna apele”—Gen 1:21) Acesete afirmatii se pot aplica doar oamenilor:

“Domnul Dumnezeu a facut pe om din tarana pamantului, i-a suflat in nari suflare de viata si omul s-a facut astfel un suflet viu” (Gen 2:7)

“Atunci Domnul Dumnezeu a trimis un somn adanc peste om, si omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui si a inchis carnea la locul ei. Din coast ape care o luase din om, Domnul Dumnezeu a facut o femeie si a adus-o la om.” (Gen 2:21–22)

Aceste afirmatii simple au implicatii profunde. Ele limiteaza cantitatea de diversitate pe care ar trebui sa o gasim la oamenii care traiesc astazi. Biblia spune clar ca rasa umana a pornit doar de la doi oameni. Dar cat de diferiti erau acesti doi oameni? Exista o posibilitate contrarianta ca Eva sa fi fost o clona a lui Adam. Stiinta clonarii inseamna prelevarea de ADN de la un organism si folosirea lui pentru a face o copie aproape perfecta a originalului. Aici, Dumnezeu ia o bucata de carne, cu cellule, organe si cel mai important ADN-ul lui Adam si o foloseste pentru crearea unei femei. Bineinteles, ea nu putea fi o clona perfecta pentru ca era femeie! Dar daca Dumnezeu a avut un genom si l-a folosit pentru a o crea pe Eva? Tot ce ar fi avut de facut era sa lase la o parte cromozomul Y al lui Adam, sa dubleze cromozomul lui X si iata femeia instant!

Nu stim daca Eva era din punct de vedere genetic identica cu Adam. Singurul motiv pentru care aduc asta in discutie este faptul ca noi avem doua posibilitati in modelul biblic de istorie genetica a umanitatii: un genom original sau doi. Fiecare dintre rezultate este totusi foarte diferit de majoritatea modelelor populare evolutioniste,2 dar noi trebuie sa discutam gama de posibilitati pe care ni le permite Biblia.

Genomul tau este ca o enciclopedie ( literal vorbind). Si, ca orice enciclopedie, genomul se imparte in volume, numite cromozomi, dar tu ai doua copii ale fiecarui volum ( cu exceptia cromozomilor X si Y, femeile au doi de X dar barbatii au un X si un Y). Imaginati-va ca faceti o comparatie intre doua copii ale aceluiasi volum puse una langa alta si gasiti un cuvant intr-o anumita propozitie ortografiat diferit in fiecare volum (poate ‘’color’’ vs. ‘’colour’’). Se poate vedea ca daca Eva a fost o clona a lui Adam ar fi existat doua posibile variante in genom? Daca Eva nu a fost o clona, totusi ar fi fost patru posibilitati in genom (pentru ca fiecare din cromozomii originali vin in patru copii) Aceasta totusi permite destul de multa diversitate pana la urma dar restrictioneaza variatia la 2, 3 sau 4 citiri originale.

Vine asta in intampinarea dovezilor? Absolut! Majoritatea locurilor variabile in genom vin in doua versiuni si aceste doua versiuni sunt imprastiate in lume. Exista niste locuri cu un grad mare de variabilitate care par sa contrazica asta dar majoritatea sunt datorate mutatiilor care au aparut la diferite subpopulatii dupa Babel.

Exista totusi indicatii ca Eva nu poate sa fi fost o clona. Grupa de sange ABO este exemplul de manual al unei gene cu mai mult de doua versiuni.3 Exista trei versiuni principale ale genei grupei de sange ( A, B si O) Oricum, multi dar nu toti oamenii cu grupa O au ceva ce seamana foarte mult cu un mutant A ( mutatia impiedica producerea trasaturii A in celulele externe) deci iata o gena cu mai mult de doua versiuni, dar una dintre principalele versiuni este clar o mutatie. Aceasta este valabil pentru multe alte gene desi acestea sunt de obicei exceptii. Punctul important de retinut este ca in esenta toata variatia genetica la oamenii de astazi a putut incapea in doi oameni, daca nu luam in considerare mutatiile care au aparut dupa dispersarea noastra pe glob. Asta este o surpriza pentru multi.

Potopul si genetica

Ca si povestea Creatiei sunt doar cateva versete in Potop care ne ajuta cu modelul nostru. Dar cum am vazut mai devreme , aceste versete sunt profunde. La aproximativ 10 generatii dupa Creatie, o serioasa si scurta prabusire a populatiei a aparut. Dintr-un numar nestiut de oameni, intreaga populatie a lumii a fost redusa la doar opt suflete cu doar trei cupluri care se puteau inmulti.

“Si Noe a intrat în corabie cu fiii sai, cu nevasta sa si cu nevestele fiilor sai, din pricina apelor potopului.” Geneza 7:7


“Fiii lui Noe, care au iesit din corabie, erau: Sem, Ham si Iafet … Acestia au fost cei trei fii ai lui Noe, si din ei s-au raspandit oameni peste tot pamantul.” Geneza 9:18–19
Putem face multe deductii importante pornind de la aceste afirmatii. De exemplu, pe baza Genezei 7 si 9, cati cromozomi Y erau pe Arca? Raspunsul este: unul. Da, erau patru barbati, dar Noe a dat cromozomul lui Y fiecarui fiu al sau. Daca nu a existat o mutatie (ceea ce este foarte posibil), fiecare dintre fii a dus mai departe acelasi cromozom Y. Nu stim in ce masura mutatia a aparut inainte de potop. In timpul perioadelor lungi de viata ale patriarhilor antideluvieni, este rezonabil sa presupunem ca s-au produs mutatii intr-o mica masura. Dar toata Creatia, inclusiv genomul uman, fusese blestemat, astfel incat s-ar putea sa nu fie foarte intelept sa tragem concluzia ca nu a avut loc nici un fel de mutatie inainte de Potop. Masura in care s-a produs mutatia ar putea fi o chestiune in discutie, totusi, deoarece daca ea a aparut, Potopul ar fi trebuit sa stearga orice urma a ei (orice urma in cazul cromozomului Y)

Cate linii de ADN mitocondrial erau pe Arca? Raspunsul este: trei. Da, erau patru femei dar Biblia nu spune ca sotia lui Noah a avut copii dupa Potop ( in acest caz fete). Si retineti afirmatiile din Geneza 9:19, “Acestia au fost cei trei fii ai lui Noe, si din ei s-au raspandit oameni peste tot pamantul”. Aceasta este o indicatie clara ca sotia lui Noe nu a mai contribuit cu altceva la populatia lumii. Cu nici o interdictie in ceea ce priveste casatoriile intre frati, totusi,4 una sau mai multe dintre nurori ar fi putut fi fiicele ei, dar asta nu schimba faptul ca , la o prima vedere, ne asteptam la un maxim de trei linii mitocondriale in populatia actuala a lumii. Exista o sansa ca acestea sa fie mai putine, daca a existat mutatie intr-o mica masura inainte de Potop sau daca cateva dintre nurori aveau legaturi de rudenie apropiate. Cel mult, nu asteptam mai mult de patru.

Cate linii de cromozomi X erau pe Arca? Asta depinde. Daca ii numeri pe toti obtii opt. Daca din intamplare sotia lui Noe a transmis mai departe acelasi cromozom X fiecaruia dintre cei trei fii ( probabilitate de 25%), atunci au fost sapte. Daca Noe a avut o fiica dupa Potop ( nu este de asteptat dar este posibil), ar putea fi noua linii de cromozomi X. In oricare dintre cazuri , este vorba despre o cantitate considerabila de material genetic. Si cum cromozomii X se recombina (la femei), ne uitam in mod potential la o cantitate uriasa de diversitate genetica in cromozomii X ai lumii.

Vine asta in intampinarea dovezilor? Absolut! Se dovedeste ca cromozomii Y sunt similari in intraga lume. Conform spuselor evolutionistilor, nici un cromozom Y “strabun” (ex. cu mutatii considerabile sau diferit in mare masura) nu a fost gasit.5 Acesta serveste ca un mic puzzle evolutionistilor, si ei trebuie sa recurga la cautarea unei “exceptii reproductive” intre barbati mai de graba decat femei, grade mari de “ conversie a genelor” in cromozomul Y , sau poate “maturare selectiva” care a sters toate celelalte linii masculine.6 Pentru modelul biblic este o corelatie frumoasa si o putem lua asa cum este.

Dovezile din ADN-ul mitocondrial se potrivesc cu modelul nostru la fel de clar ca si datele cromozomului Y. Dupa cum reiese, sunt trei linii de ADN mitocondrial principale gasite in intreaga lume. Evolutionistii au numit aceste linii “M”, “N”, si “R”, asa ca ne vom referi la ei folosind aceleasi nume. Ei nu spun ca acestea provin de pe Arca. Ei pretind ca au derivat din linii mai vechi gasite in Africa, dar aceasta pe baza unei suite de presupuneri ( am discutat despre acestea in amanunt intr-un articol recent in “Jurnalul Creatiei7”). Se dovedeste de asemenea ca M, N si R difera doar prin cateva mutatii. Asta ne da noua indicatii despre cantitatea de mutatii care s-a produs in generatii inaintea Potopului.

Sa presupunem ca au existat zece generatii de femei de la Eva la doamnele de pe Arca. M si N sunt separate de aproximativ opt mutatii (o mica fractiune a 16.500 de litere in genomul mitochondrial). R difera de N doar printr-o mutatie. Aceasta indica incarcatura de mutatie care a aparut inainte de Potop. Pornind de la presupunerea ca mutatiile apar in egala masura in toate liniile, aproximativ patru mutatii separa pe fiecare, pe M si N de Eva ( poate patru mutatii in fiecare linie in zece generatii). Dar ce putem spune despre R? Este foarte asemanator cu N. Au fost N si R surori, sau poate mult mai strans inrudite una cu alta decat erau cu M? Nu vom sti niciodata dar cu siguranta este fascinant sa ne gandim la asta.

Inca o dovada isi face aparitia in cantitatea de diversitate genetica care a fost gasita la oamenii din intreaga lume. In esenta s-a gasit mult mai putin decat majoritatea (evolutionisti!) a prezis. Lipsa generala de diversitate intre oameni este motivul pentru care modelul “In afara Africii” a facut ca umanitatea sa treaca printr-o micsorare dezastruoasa aproape de disparitie a populatiei cu doar aproximativ 10.000 (si poate doar 10008) de supravietuitori. Oricum motivul acestei lipse de diversitate este dublu. In primul rand, rasa umana a pornit de la doi oameni, In al doilea rand rasa umana nu este atat de batrana si nu a acumulat multe mutatii in ciuda ratei mari a mutatiei. In al treilea rand chiar a existat un eveniment de micsorare, Potopul lui Noe!

Turnul Babel si genetica

Turnul Babel a fost povestea de seara preferata a multorgeneratii. Dar este ea mai mult decat un basm? ste posibil sa existe dovezi care sa sustina aceasta poveste despre rebeliune si judecata? Ca si istorisirile despre Creatie si Potop sunt doar cateva versete care se aplica modelului nostrum de genetica. Dar ca si celelalte aceste versete sunt profunde in aceeasi masura in care sunt simple.

“Tot pamantul avea o singura limba si aceleasi cuvinte” Gen 11:1

“Si au mai zis:”Haidem! Sa ne zidim o cetate si un turn al carui varf sa atinga cerul, sis a ne facem un nume, ca sa nu fim imprastiati pe toata fata pamantului” Gen 11:4

Se pare ca ei aveau o cultura omogena, dar ce fac oamenii in aceasta situatie? Te-ai astepta ca ei sa se amestece dupa bunul plac? Erau limba si barierele culturale cele care i-au fi putut impiedica pe fii lui Sem sa se casatoreasca cu fiicele lui Iafet? S-ar fi casatorit fiicele lui Ham de buna voie cu fii unuia dintre cei trei barbati? Observati in Gen 11:4 ca ei stiau despre posibilitatea de a se imprastia si de a se separa unul de altul si in mod intentionat au actionat invers! Oricum, asta a fost impotriva comenzii exprese a lui Dumnezeu care, le ordonase sa se imprastie (sa populeze pamantul). Astfel, El a luat problema in Propriile maini.

Haidem” Sa ne pogoram sis a le incurcam acolo limba ca sa nu-si mai inteleaga vorba unii altora. Si Domnul i-a imprastiat de acolo pe toata suprafata pamantului: asa ca au incetat sa zideasca cetatea.” Gen 11:7–8

Sunt implicatii insemnate care pornesc de la povestea Turnului Babel. In primul rand explica uimitoarea legatura culturala a oamenilor vechi – cum ar fi constructia piramidelor, legende comune despre potop si genealogii stabune, ne crestine care leaga oamenii de figurile biblice ( ex. multe dintre casele regale pagane ale Europei de Nord duc inapoi la Iafet, fiul lui Noe.9)

Cresterea dramatica a populatiei lumii in ultimele decenii este un fapt bine cunoscut. Din perspective biblica, populatia actuala se potriveste cu usurinta in modelul standard de crestere a populatiei folosind parametric foarte conservatori.10 De fapt incepand cu 6 oameni si dubland populatia la fiecare 150 de ani reiese mai mult decat populatia din acest moment ( o rata de crestere de mai putin de 0,5% pe an). Populatia ar fi crescut repede data fiind masura in care populatia de dupa Potop a restabilit agricultura, cresterea animalelor, industria si civilizatia. Deci trebuie sa ne punem intrebarea: “De ce sunt atat de putini oameni in lume azi?” Raspunsul este ca lumea este tanara si inca nu suntem aici de mii de ani.

Cand a parut dispersarea? Cel mai bun indiciu al nostru legat de eveniment vine din Gen 10:25. Referindu-se la un descendent de a cincea generatie a lui Shem, un barbat numit Peleg, citatul spune “ pe vremea lui s-a impartit pamantul”. La ce se refera asta? Multa lume crede ca asta se refera la o diviziune a suprafetei pamantului (placile tectonice). Asta ar putea fi adevarat dar ar presupune o cantitate mare de activitate geologica dupa Potop, si asta se presupune ca ar fi aparut intr-un timp istoric ale caror evenimente nu au fost inregistrate. Interpretarea pe care o sustin este ca acest pasaj se refera la diviziunea oamenilor la Babel. Doar cateva versete dupa referirea la Peleg, sectiunea este rezumata cu alta referinta la diviziunea de la Babel. Aceasta se potriveste atat cu contextul cat si cu stiinta. In context, Peleg a fost asociat cu Babel.

Cat de mare era populatia la momentul acela? Ne-am astepta la o crestere rapida a populatiei, dar nu putem sti sigur. Sunt 16 fii numiti care li s-au nascut celor trei frati Shem, Ham si Iafet. Daca presupunem ca tot atatea fete, Noe a avut 30 de copii. La rata de crestere ar fi fost aproximativ 150 de copii in generatia lui Salah, aproximativ 750 in a lui Eber si aproximativ 3750 in generatia lui Peleg. Bineinteles aceste generatii se suprapun in parte asa ca sa zicem ca erau intre 1000 si 10000 de oameni in viata in vremea lui Babel. Asta se potriveste foarte bine cu datele disponibile. Este o rata mare de crestere dar razboaiele si bolile au facut totusi victimele lor.

Mai este un verset in aceasta sectiune pe care trebuie sa il discutam :

“Acestea sunt familiile fiilor lui Noe, dupa spita neamului lor, dupa neamurile lor. Si din ei au iesit eamurile cares-au raspandit pe pamant dupa potop” Gen 10:32

La Babel nu s-au separat generatiile dupa limba. Dumnezeul a folosit limba ca sa le separe in functie de genealogia paterna! Aceasta are o insemnatate monumentala si este cheia intelegerii istoriei geneticii umane.


Vedeti implicatiile acestui simplu verset? La Babel Dumnezeu nu a separate natiunile in functie de limba, El a folosit limba ca sa le separe in functie de genealogia paterna! Aceasta are o insemnatate monumentala si este cheia intelegerii istoriei geneticii umane. Sortarea dupa tata duce la linii cromozomiale specifice in diferite locatii geografice. Din moment ce barbati si femei din aceeasi familie s-au amestecat dupa bunul plac inainte de asta, aceasta a dus de asemenea la un amestec de linii mitocondriale. Este ca si cum Dumnezeu ar fi pus toti oamenii pe o foaie gigantica si ar fi apasat pe un buton “ Sorteaza dupa tata”. Si a apoi a luat acea lista si a folosit-o pentru a divide si separa natiunile.

Am vazut deja ca cromozomii Y au putina variatie intre ei. Acum adaugam faptul ca aceasta mica variatie este aproape intotdeauna specifica zonei geografice. Asta inseamna ca dupa ce au fost separate natiunile in functie de cromozomul Y, au aparut mutatii in diverse linii. Deoarece liniile au fost trimise in anumite zone geografice, mutatiile sunt specifice zonei geografice. Actuala distributie a liniilor cromozomilor Y este o confirmare uimitoare a modelului biblic.

ADN-ul mitochondrial (mtADN) aduce o alta confirmare. Am aflat deja ca sunt trei linii principale de mtADN. Adaugam acum faptul ca aceste trei linii sunt mai mult sau mai putin aleatoriu distribuite in lume. De asemenea, variatele mutatii in fiecare din cele trei familii principale de mtADN sunt si ele specifice zonei geografice.11 Cu alte cuvinte cum acestea trei amestecate cu linii mitocondriale au fost duse mai departe cu dispersarea cromozomului Y, fiecare linie din fiecare zona a inceput sa adune noi mutatii, exact cum am prezis.

Dupa Potop

Ultima referinta semnificativa ramasa din Biblie care ne va ajuta sa ne construim modelul nostru de istorie genetica a umanitatii se numeste Tabla Natiunilor. Se gaseste in Geneza capitolele 9 si 10. Tabla Natiunilor este o inregistrare a triburilor post Babel, din cine au descins ele si unde s-au dus. Daca Biblia este o sursa istorica exacta unii s-ar putea astepta sa poata gasi o cantitate semnificativa de dovezi pentru Tabla Natiunilor in datele genetice. Adevarul nu este atat de simplu, oricum si este important sa retinem cateva lucruri. In primul rand, povestirea a fost scrisa de cineva din Estul Mijlociu si dintr-o perspectiva a Estului Mijlociu. Este incompleta deoarece sunt sectiuni uriase ale lumii despre care nu se discuta (Africa sub Sahariana, Europa de Nord, majoritatea Asiei, Australia, Americile si Oceania). Reflecta de asemenea un instantaneu in timp. A fost scrisa dupa ce dispersarea a inceput, dar nu neaparat inainte ca aceasta sa se termine. Intr-adevar multe s-au schimbat in anii care au urmat. Grupuri de oameni au migrat, culturi au disparut, limbi s-au schimbat, culturi separate s-au unit etc. Istoria umanitatii e plina de reflux si flux in functie de cum s-au amestecat sau s-au luptat oamenii, cum au rezistat invaziilor sau au fost cuceriti. Istoria omenirii de la Babel este foarte complicata. Genetica moderna poate raspunde unor intrebari importante dar raspunsurile referitoare la mici detalii s-ar putea sa ne evite pentru totdeauna.

Acesta este un subiect important pentru modelul creatiei. Lumea nu priveste Biblia intr-o lumina favorabila. De fapt o discrediteaza, deseori cu o ostilitate evidenta. Atacurile sunt de multe ori bazate pe pretentia ca Biblia nu este credibila pe baze istorice, si daca istoria Bibliei nu este exacta ce sa mai spunem despre teologie? Ganditi-va la ce i-a spus Isus lui Nicodim in Ioan 3:12 “Daca v-am vorbit despre lucruri pamantesti si nu credeti, cum veti crede cand va voi vorbi despre lucrurile ceresti?” Multi oameni de azi nu vad istoria in Biblie: prin urmare implicatiile spirituale sunt nesemnificative pentru ei. Ce s-ar intampla cu evanghelismul daca istoria Bibliei se dovedeste a fi adevarata pana la urma?

Referinte si note
See Nelson, J.W., Genetics and Biblical demographic events, Journal of Creation [formerly TJ] 17(1):21–23, 2003; http://creation.com/genetics-and-biblical-demographic-events
The most common version of the Out of Africa Theory has people living in Africa (as Homo erectus) for about a million years. Several tens of thousands of years ago (the data varies from author to author), a sudden bottleneck event reduced the population to 10,000 people or less. Modern humans came out of this bottleneck, our population grew and diversified a little, and then we left Africa and colonized the rest of the world.
Criswell D., ABO Blood and Human Origins, Acts & Facts 37(2):10, 2008; <www.icr.org/article/3647>; Sarfati, J., Blood types and their origin (Countering the Critics), Journal of Creation (then called CEN Technical Journal) 11(1):31–32, 1997.
Prohibitions against marrying close relatives were first given in Lev. 18 and 20, about 2,500 years after Creation. Indeed, Abraham, Isaac and Jacob each married close relatives from their own family.
Jobling, M.A., Tyler-Smith, C., The human Y chromosome: an evolutionary marker comes of age, Nature Reviews 4:598–612, 2003.
Garrigan, D. and Hammer, M.F., Reconstructing human origins in the genomic era, Nature Reviews 7:669–680, 2006.
Carter, R.W., The Neutral Model of evolution and recent African origins, Journal of Creation 23(1):70–77, 2009.
Harpending, H.C., et al., The genetic structure of ancient populations, Current Anthropology 34:483, 1993.
A five part series on this subject was printed in the Journal of Creation (then called CEN Technical Journal) in the early 1990s. See Cooper, W.R., The early history of man: Part 1. The table of nations. CEN Tech J 4:67–92, 1990.
Batten, D., Where are all the people? Creation 23(3):52–55, 2001; http://creation.com/where-are-all-the-people. You can do your own simulation in a spreadsheet program using the formula N = Noekt, where No = the starting population size (6), k = growth rate per year (experiment with different rates and see what happens), and t = time (in years).
Torroni, A., et al., Harvesting the fruit of the human mtDNA tree, TRENDS in Genetics 22(6):339–345, 2006.

07.05.2014

În interiorul nucleului fiecărei celule umane se află mii de instrucţiuni codificate atent (numite gene) care trebuie traduse, transportate şi reproduse. Cercetătorii au realizat că informaţiile nu sunt alcătuite din materie– nu au masă, lungime sau lăţime– dar că pot fi transportate de către materie. De asemenea, nu s-a demonstrat că informaţiile ar putea apărea sau ar putea fi îmbunătăţite prin mutaţii.

Fiecare moleculă de ADN uman conţine cam trei miliarde de caractere genetice– şi, incredibil, rata de eroare a celulei, după ce toate mecanismele de editare moleculară îşi fac treaba, este de numai o greşeală de copiere (numită mutaţie punctuală) la 10 miliarde de caractere!

După cum explica fizicianul şi chimistul Jonathan Sarfati: „Cantitatea de informaţii care ar putea fi stocată într-un volum punctual de ADN este echivalentă cu conţinutul unui normal de cărţi de 500 de ori mai înalt decât distanţa de la Pământ la Lună, fiecare cu un conţinut diferit. Cu alte cuvinte, dacă credem că noile hard-diskuri de 40 GB reprezintă o tehnologie avansată, un vârf de ADN ar putea conţine de 100 de milioane de ori mai multe informaţii” (DNA: Marvelous Messages or Mostly Mess?, martie 2003, ediţia online).

Oare ar putea evoluţia şi selecţia naturală, fără nici o inteligenţă în spatele lor, să creeze nişte instrucţiuni ADN atât de precise şi sofisticate – inclusiv instinctele, existente la fiecare specie, care le permite vieţuitoarelor să supravieţuiască? Este nevoie de mai mult credinţă pentru a crede că o evoluţie oarbă, întâmplătoare, ar putea crea asemenea informaţii ADN uimitoare, decât pentru a crede că un Creator se află în spatele acestui limbaj de programare extrem de precis!

„Ceea ce cred eu că a făcut materialul ADN”, afirmă Sir Antony Flew din Marea Britanie, care a fost unul dintre cei mai de frunte ateişti din lume, „este că a arătat, prin complexitatea aproape de necrezut a aranjamentelor care sunt necesare pentru a produce [viaţă], că trebuie să fi existat implicată o inteligenţă în a face aceste elemente extraordinar de diverse să funcţioneze împreună.”

„Este vorba de enorma complexitate a numărului de elemente şi de enorma subtilitate a modurilor în care lucrează acestea împreună. Întâlnirea acestor două aspecte la momentul potrivit, întâmplător, este de necrezut. Este vorba de enorma complexitate prin care sunt obţinute rezultatele, ceva ce mie mi s-a părut a fi lucrarea unei inteligenţe” (There Is a God, 2007, pag. 75).



Yüklə 437,13 Kb.

Dostları ilə paylaş:
1   2   3   4   5   6   7   8   9   ...   13




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2020
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə