Metode de recuperare medicala bft in glezna posttraumatica



Yüklə 103,96 Kb.
səhifə3/3
tarix01.11.2017
ölçüsü103,96 Kb.
1   2   3

Prin masaj si gimnastica medicala, se previn si se combat: aderentele, retractiile, cicatricile vicioase, depozitele patologice periarticulare si alte urme ale accidentelor si bolilor articulare (traumatisme, reumatism, artrite si artroze) care limiteaza miscarile normale.

Oasele beneficiaza de efectele circulatorii si trofice ale masajului numai in mod indirect, prin intermediul tesuturilor moi, pe care le acopera si in care se ramifica reteaua vasculara si nervoasa.

Aceste efecte sunt mai sigure atunci cand sunt masati muschii cu care oasele au legaturi functionale. In acelasi fel se pot explica si influentele masajului periostal asupra circulatiei sangelui si asupra nutritiei din interiorul osului.


Descrierea anatomica a regiunii
Descrierea anatomica a gambei. Deosebim la gamba doua regiuni: una anterioara, alta posterioara.

Regiunea anterioara a gambei cuprinde muschii extensori si peronierii. Creasta tibiei este accesibila pe toata intinderea ei si poate sa fie explorata cu degetele. Pielea este subtire si putin mobila. Tendoanele muschilor acestei regiuni se gasesc in teci, care pot fi sa fie interesate de procese inflamatoare. Muschii se gasesc in loji osteofibroase.

Regiunea posterioara a gambei cuprinde toate partile moi care se gasesc inapoia tibiei si peroneului. In sus, regiunea este larga si convexa, formand moletul, iar in jos devine din ce in ce mai ingusta, catre glezna. Ea cuprinde doua loji musculare: una supeficiala care contine muschii gemeni ce se insereaza pe tendonul lui Ahile, plantarul subtire si solearul, alta profunda care contine popliteul, gambierul posterior, flexorul comun al degetelor si flexorul propriu al degetului mare.

Descrierea anatomica a gleznei. Glezna, sau gatul piciorului, cuprinde doua articulatii: peroneotibiala inferioara si tibiotarsiana, impreuna cu toate partile moi pe care le inconjoara. Regiunea anterioara este limitata lateral la maleola interna si maleola externa. Intre ele este intins ligamentul inelar al tarsului sub care trec dinauntru in afara tendoanele gambierului anterior, extensorului propriu al degetului mare si al extensorului comun. Intre grupul acestor tendoane si cele doua maleole se afla doua depresiuni in care se afla direct sub piele sinoviala articulara, accesibila astfel masajului. Regiunea poasterioara prezinta de o parte si de alta cele doua maleole, la mijloc tendonul lui Ahile care se insereaza pe calcai, iar intre ele, doua santuri profunde prin care trec tendoanele muschilor posteriori si laterali ai gambei. Sub tendonul lui Ahile se afla o bursa seroasa retrocalcaneana. Articulatia gleznei cuprinde doua articulatii: peroniero-tibiala si tibio-tarsiana impreuna cu toate partile moi care le inconjoara.

Articulatia talo-crurala. La formarea ei participa oasele gambei si talusul. Suprafetele articulare sunt reprezentate, de partea gambei, de o formatiune concava (formata din extremitatile inferioare ale tibiei si fibulei) iar suprafata tarsiana a articulatiei este reprezentata de fata superioara a talusului data de trohlee si de doua fetisoare maeleolare laterala si mediala. Ca mijloace de unire, sunt reprezentate de capsula articulara intarita pe lateral de doua ligamente puternice. Capsula este subtire, foarte stransa pe lateral si mult mai laxa, dar rezistenta in partile anterioara si posterioara. Tendoanele muschilor extensori ai piciorului adera intim de capsula. Ligamente: ligamentul colateral lateral cu 3 fascicule distincte si ligamentul colateral medial care este puternic, are forma de triunghi de unde rezulta si denumirea de ligament deltoidian format din patru fascicule.

Scheletul piciorului propriu-zis este alcatuit din 3 segmente: tars, metatars si falange.

Muschii piciorului se gasesc atat pe fata dorsala cat si pe cea plantara. Pe fata dorsala se gasesc muschii interososi si pe fata plantara muschii se impart in 3 grupe: mediali (muschiul abductor, muschiul adductor si muschiul flexor scurt al halucelui), externi (muschiul adductor, muschiul flexor scurt al degetului mic), mijlocii (muscii interososi si muschiul flexor comun al degetelor 2-5).

Inervatie: dintre nervii membrului inferior, nervul tibial inerveaza extensorul comun al degetelor, extensorul propriu al halucelui, muschiul pedios, muschii interososi, muschii lombricali.

Vascularizatie: artera tibiala anterioara - iriga piciorul pe fata dorsala si degetele si artera tibiala posterioara - iriga fata plantara si degetele.

Tehnica masajului
Masajul gambei se va face succesiv la urmatoarele grupuri musculare:


  • Grupul gambierului anterior cu extensorul comun al degetelor si extensorul propriu zis al degetelui mare, la care se face mai intai netezirea cu o singura mana, cu policele pe marginea anterioara a tibiei si celelalte degete pe partea externa a gambei. Netezirea se face de jos in sus, apoi sub forma de pieptene cu partea dorsala a falangelor. Urmeaza framantatul cu doua degete.

  • Grupul peronierilor se maseaza cu o mana, ca si grupul anterior, pozitia fiind ceva mai laterala, cu policele alunecand pe musculatura anterioara, paralel cu creasta tibiei, iar celelalte degete pe musculatura posterioara. Urmeaza, dupa netezire, petrisajul cu doua degete si mangaluirea.

  • Grupul muschilor posteriori se maseaza la inceput prin netezire, de jos in sus, cu o mana sua cu doua. Urmeaza frământatul sub forma de presiune, stoarcere, mangaluire, ciupire-geluire. Deasemenea se poate aplica baterea cu partea cubitala a mainii.

Masajul articulatiei gleznei incepe cu netezirea care se poate executa cu ambele maini, urmata de presiune in zona perimaleolara si de fricitune a articulatiei tibiotarsiene. Frictiunea incepe cu tendonul lui Ahile, sub maleola externa, apoi pe fata dorsala si din nou catre tendonul lui Ahile, pe sub maleola interna.

Masajul piciorului

Pentru masajul piciorului pacientul sta in decubit dorsal cu membrul inferior intins. Pe partea dorsala a piciorului se face netezirea, cu palma, avand degetele departate pentru fiecare metatarsian in parte, pornind de la varful degetelor bolnavului catre glezna. Aici se face netezirea specifica gleznei, cu cele doua police pornind de la mijlocul articulatiei dupa care se ocolesc cele doua maleole (interna si externa) concomitent. Pe regiunea plantara – netezirea pieptene – se deruleaza pumnul de la radacina pana la varfuri pe aponevroza plantara. Tot pe partea dorsala se mai fac geluirile ca forma de framantat. Cu degetele departate pe metatarsiene iar pe partea plantara se fac framantari cu 4 degete pe muschii tenari, hipotenari, bureletul plantar si geluiri pe aponevroza plantara de la bureletul plantar pana la calcaneu.

Frictiunea se face tinand contrapriza cu o mana pe calcaneu pornind cu pozitia deget peste deget, de la mijlocul articulatiei tarsiene, ocolind maleola dupa care se schimba mana contrapriza si se lucreaza pe partea cealalta. Se face frictiunea si la calcaneu la insertia tendonului lui Ahile. Frictiunea se mai executa la toate articulatiile interfalangiene cu policele deasupra si aratatorul dedesubt, cu miscari circulare la fiecare articulatie. Tapotamentul se executa pe partea plantara cu o singura mana, cu toate formele lui. Vibratia se executa atat pe partea dorsala cat si pe partea plantara cu palma intreaga, realizand trenuri vibratorii succesive in lungul fibrei musculare cu efect sedativ. Masajul se incheie cu neteziri atat pe partea dorsala a piciorului (cu palma intreaga) cat si pe partea plantara (netezirea pieptene).
Mobilizarea articulatiilor (kinetoterapia) este de 3 feluri: pasiva, activa si activa cu rezistenta. In cazul gleznei se fac miscari cu incarcare de greutati. Miscarile pasive

Tinem cu o mana contrapriza pe metatars, iar cu cealalta, pe toate degetele se face flexia plantara (extensia) apoi flexia dorsala a piciorului pe gamba, flexia laterala (dreapta si stanga), chiar departand si apropiind degetele, pronatia, supinatia si circumductia. Se mai poate face si elongatia pentru fiecare deget in parte sau abductia si adductia intre degete. Pentru glezna, miscarile pasive sunt: cu o mana se tine contrapriza pe partea inferioara a gambei, iar cu cealalta mana priza pe oasele tarsiene si se face flexia dorsala pe gamba a labei piciorului, apoi flexia plantara (extensia) flexia laterala stanga si dreapta, pronatia si supinatia, elongatia si circumductia.

Miscarile active:

Sunt aceleasi miscari ca si cele pasive, cu deosebirea ca miscările le executa bolnavul iar maseurul le dicteaza.

Miscarile active cu rezistenta

Sunt pentru flexie dorsala, maseurul tinand contrarezistenta cu mana pe partea dorsala a plantei. Pentru flexie plantara maseurul tine rezistenta pe partea plantara iar pentru flexia laterala tine contrarezistenta pe partea opusa miscarii.


Gimnastica medicala

Se fac:


  • exercitii de flexie a degetelor urmate de relaxare

  • exercitii de extensie a degetelor urmate de relaxare

  • exercitii de flexie a piciorului

  • exercitii de extensie a piciorului

  • exercitii de circumductie

  • exercitii cu bicicleta ergometrica, cu laba piciorului fixata pe pedala

  • exercitii de polikineto-recuperare

  • exercitii de flexie plantara si dorsala cu contrarezistenta

  • exercitii de abductie a piciorului

  • exercitii de apucare a unei vergele de lemn cu degetele piciorului

  • exercitii de apucare a unui prosop intins pe o suprafat neteda

  • exercitii de ridicare pe varfurile picioarelor, alternative

  • exercitii de mers pe varfuri inainte si inapoi

  • exercitii de mers pe calcaie inainte

  • exercitii de mers incrucisat

  • exercitii de mers pe loc, intre doua bare paralele




  1. TERAPIA OCUPATIONALA

Reprezinta o metoda complexa de tratament si de recuperare a unor afectiuni fizice sau mentale care utilizeaza munca sau orice alta ocupatie in vederea corectarii sau compensarii deficientelor functionale. Toate activitatile recomandate in cadrul terapiei ocupationale sunt prescrise de medic si aplicate bolnavilor de catre terapistii ocupationali. Terapia ocupationala este complementara kinetologiei medicale si reprezinta elementul central al recuperarii socio-profesionale (etapa a doua a recuperarii) permitand ameliorarea insuficientei de forta musculara sau de amplitudine articulara. Utilizand indeosebi miscarile globale (lanturi cinematice), terapia ocupationala poate avea un efect stimulant spre exemplu asupra unei glezne si al unui picior cu sechele postraumatice, contribuind la reeducarea gestului,respectiv a mersului, care reprezinta forma cea mai expresiva si complexa a motricitatii.

Principalele activitati sau tehnici sunt:


  • tehnici de baza (ceramica, tamplarie, tesatorie, croitorie, olarit etc)

  • tehnici complementare ce constau in confectionarea unor articole din carton, piele, hartie etc.

  • tehnici de recuperare reprezentate de activitatile care urmaresc dobandirea independentei cotidiene a pacientilor (imbracat, alimentare, sarcini menajere)

  • tehnici de expresie utilizate pentru pacientii cu probleme mentale sau cu sechele post AVC, traumatisme craniocerebrale (activitati de scris, desenat, aranjamente florale etc)


Planul terapeutic pentru un bolnav cu sechele postraumatice ale gleznei

Obiective:



  • determinarea scopului final pe termen lung al asistentei ce urmeaza a fi aplicate. Se stabileste de catre pacient si familie cat si de tearpist care va avea in vedere dorintele exprimate cat si capacitatile fizice ale pacientului. Ex: sa se ajute singur, sa nu mai ceara ajutorul familiei, sa poata merge din nou la serviciu sau sa isi gaseasca altul.

  • Stabilirea domeniului in care pacientul isi realizeaza scopul final si nivelul ce se presupune a fi atins – domenii ale activitatii umane (arii de performanta):

      • Activitatile vietii zilnice. Ex: imbracat-dezbracat, incaltat-descaltat.

      • Activitati profesionale accesibile. Ex: in functie de profesia detinuta inainte, se poate recalifica in croitorie (neaparat la masina de cusut cu pedala), olarit sau sa si-o recastige.

      • Activitati de agrement. Ex: daca este o persoana activa si nu sedentara, poate practica inotul, dansul, plimbatul cu bicicleta sau chiar hidrobicicleta.


  1. TRATAMENTUL BALNEOLOGIC (APE MINERALE, NAMOLURI)


Apele oligominerale se impart in:

  • Ape akratopege cu temperatura la izvor sub 20 o C.

  • Ape akratoterme cu temperatura de peste 20 o C la izvor. Aceasta categorie de ape minerale se utilizeaza cu predilectie in cura externa. Mecanismele de actiune si efectele terapeutice sunt legate de factorul termic, mecanic si de substantele absorbite transtegumentar. Se indica in afectiuni posttraumatice ale aparatului locomotor.Statiuni principale: Baile Felix (47 o C), Baile 1 Mai (42 o C), Vata de Jos (35-37 o C), Geoagiu (31-36 o C), Moneasa (32 o C).

Apele alcalino – teroase sunt cele ce contin cationi de calciu – magneziu, in combinatie cu anionul bicarbonic. Se indica in procesele de decalcifiere (calusuri osoase incomplet consolidate, osteoperoze dupa imobilizari).
Namolurile – Proprietati fizice:

  • greutatea specifica (datorita continutului de minerale)

  • hidropexia (capacitatea de retinere a apei)

  • termopexia (conservarea calorica) – proprietatea de a absorbi si de a pastra caldura.

  • Plasticitatea – proprietatea de a se intinde si de a se mula pe suprafata corpului

Tehnica de aplicare – metoda ce amai utilizata este impachetarea si consta in acoperirea partiala sau totala a bolnavului cu un strat de 2 - 2,5 cm cu namol. Baile de namol se aplica la 36 – 40 o C, iar cataplasmele sunt aplicatii locale pe suprafete limitate la temperatura 45 – 50 o C. Onctiunile cu namol si expunerile la soare sunt uitilizate si ele.

Indicatii – afectiuni ale aparatului locomotor.

Statiuni – Namolurile sapropelice se gasesc pe fundul lacurilor.

Ex: Techirghiol.

BIBLIOGRAFIE

DUMITRU, Dumitru “Ghid de reeducere functionala”

Ed. Sport-Turism, 1981

DINCULESCU, Traian “Balneokinoterapie”

Ed. Medicala, 1963

MARCU, Vasile “Masaj si kinetoterapie”

Ed. Sport-Turism, 1983

SBENGHE, Tudor “Kinetologie profilactica, terapeutica si de recuperare”

Ed. Medicala, 1987

SBENGHE, Tudor “Recuperarea medicala a sechelelor posttraumatice ale membrelor”

Ed. Medicala, 1996







Yüklə 103,96 Kb.

Dostları ilə paylaş:
1   2   3




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2020
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə