Minuni ale civilizaţiei şi ale naturii (Europa Centrală: Germania) Profesor Cornelia Cucu



Yüklə 511 b.
tarix28.10.2017
ölçüsü511 b.
#17402


MINUNI ALE CIVILIZAŢIEI ŞI ALE NATURII (Europa Centrală:Germania)

  • Profesor Cornelia Cucu

  • Liceul cu Program Sportiv

  • Bacău


Palatul Zwinger din Dresda

  • Iniţial,numele tinde să păcălească(Zwinger,în germană semnifi-

  • fortăreaţă, închisoare, cuşcă). De fapt, el se referă la una

  • dintre cele mai mari realizări arhitecturale ale barocului saxon,

  • un loc unde August al II-lea cel Puternic, prinţ elector al

  • Saxoniei şi rege al Poloniei organiza petreceri extravagante.La

  • origini însă, Zwinger chiar a fost un fel de “cuşcă” întrucât, în

  • spaţiul dintre zidul exterior şi cel interior al fortăreţei,uneori

  • erau ţinute animale sălbatice. Prin 1700, construcţia a fost

  • modificată devenind un loc de distracţie. Dar numele,Zwinger,

  • s-a păstrat , chiar şi după ce August cel Puternic a ridicat aici

  • un fel de amfiteatru de lemn, construit anume pentru festivită-

  • ţile în cinstea vărului său,regele Frederic al IV-lea al Danemar-

  • cei, care a vizitat Dresda în 1709. Pasiunea regelui pentru por-

  • tocali, foarte costisitori pe atunci, l-a dereminat pe prinţul elec-

  • tor să construiască o seră pentru arborii exotici.



Arhitectul Matthaeus Daniel Poppelmann a conceput, două

  • Arhitectul Matthaeus Daniel Poppelmann a conceput, două

  • galerii acoperite, cu un singur etaj, unde a plantat sensibilii

  • portocali. Acesta a fost începutul unei perioade de construcţie

  • de 16 ani, la care şi-a pus amprenta şi sculptorul Balthasar

  • Permoser.În jurul unei platforme de festivităţi, de 116 /2 300 m,

  • s-a ridicat un întreg complex de clădiri baroce.Pavilionul, termi-

  • nat în 1718,este cea importantă clădire de la Zwinger şi una

  • dintre realizările remarcabile ale arhitecturii europene.Graţie

  • contururilor elegante,clădirea dă impresia de mişcare,iar şiruri-

  • le de busturi, sculptate de Permoser şi reprezentând zei şi eroi,

  • răsar din zidurile ridicate din gresie de Elba.Faţada centrală se

  • avântă, încununată fiind de statuia lui Hercules Saxonicus de

  • pe acoperişul pavilionului,eroul stând gârbovit sub greutatea

  • unui glob pământesc. Pavilionul este susţinut de piloni acoperiţi

  • de stucaturi ornamentale.Arcadele sale rotunjite l-au inspirat pe

  • Gottfried Semper în construirea galeriei de arta, între 1847-

  • 1854, în care se afla şi sala de arme a lui August cel Puternic.









Palatul Sanssouci

  • Numele spune totul: sans souci-”fără griji”. Acesta e numele pe

  • care regele Prusiei, Frederic al II-lea , l-a dat palatului pe care

  • l-a inaugurat, cu un fastuos banchet , la 1 mai 1747.Aici, regele

  • se retrăgea pentru odihnă şi pentru a scăpa de rigorile curţii de

  • la Potsdam, dedicându-se pasiunilor sale: muzica şi dezbaterile

  • filozofice cu savanţi şi scriitori. Frederic cel Mare era un rege-

  • filosof , cu o formaţie de artist şi un program de guvernare inspi-

  • rat de iluminismul francez. Schloss Sanssouci a devenit , în

  • scurt timp, sediul guvernului regal, chiar dacă fusese conceput

  • ca un loc retras şi nu era potrivit activităţilor administrative.

  • Exista deja o vie, când Knobelsdorff a început , în aprilie 1745,

  • construirea unui mic palat. În zona de primire, pe unde treceau

  • trăsurile, o colonadă semicirculară asigura delimitarea, iar din-

  • spre grădină, o scară elegantă îşi desfăşura cele 132 de trepte

  • până la castel.



Arhitectul a reuşit să dea clădirii de culoare ocru-gălbui şi încu-

  • Arhitectul a reuşit să dea clădirii de culoare ocru-gălbui şi încu-

  • nunată de o cupolă arămie un farmec pastoral, intim şi luminos.

  • Micul castel nu avea decât 12 camere. Una dintre cele mai fru-

  • moase era camera de muzică, cu decoraţiuni murale în stil ro-

  • coco. În Sala de Marmură, cu cele 16 coloane duble şi cupola

  • aurită, Frederic al II-lea aduna artişti, filozofi şi savanţi- printre

  • care şi Voltaire-la faimoasa “masă rotundă”. Tot Knobelsdorff a

  • proiectat şi primul parc de la Sanssouci. Grădina, cu vase deco-

  • rative, sfincsi şi pavilioane, cu grote, fântâni, izvoare şi temple,

  • apare ca un senzual contrapunct baroc, la rigoarea militarismu-

  • lui prusac.Parcul de circa 399 de hectare adăposteşte câteva

  • clădiri comandate special de Frederic al II-lea. În timpul domniei

  • sale a fost adăugată galeria de statui, casa de oaspeţi Neue

  • Kammern, poarta cu obelisc şi Casa chinezească a Ceaiului.

  • Ultimul mare proiect a fost Noul Palat,construit între 1763-1769.

  • Întinse grădini conduc spre acest magnific palat, celebrare a

  • forţei Prusiei după Războiul de Şapte Ani.









Falezele de cretă din Insula Rugen

  • Rugen este cea mai mare insulă germană din Marea Baltică,

  • care se găseşte lângă coasta Pomeraniei. Se poate spune că

  • poarta insulei este oraşul hanseatic Stralsund, insula fiind lega-

  • tă de continent printr-un dig. Lungimea insulei, pe direcţia nord-

  • sud, este de 52 km, lăţimea maximă fiind în sudul insulei, de

  • 41 km. Suprafaţa insulei este de 926 km². Lungimea totală a

  • ţărmurilor însumează 574 km, insula având o formă neregulată.

  • De pe coastele abrupte ţi se oferă o minunată panoramă a Mării

  • Baltice şi a falezelor de la Wissower Klinken. Bolovani imenşi şi

  • trunchiuri uscate de copaci , pe plaja Stubnitz, fac plimbarea

  • destul de anevoioasă. Numai de aproape poţi surprinde măreţia

  • falezelor de calcar, ale căror straturi succesive s-au format, în

  • decursul a milioane de ani, din scheletele calcaroase, solzii şi

  • carapacele a nenumărate vieţuitoare minuscule.



Stubbenkammer, de pe insula Rugen , este una dintre cele

  • Stubbenkammer, de pe insula Rugen , este una dintre cele

  • mai frumoase zone de pe coasta Mării Baltice. Cea mai cunos-

  • cută stâncă de la Stubbenkammer este Tronul Regelui, care

  • are 117 metri înălţime.Anual, peste 300 000 de vizitatori urcă

  • scările înguste până la o platformă de 200 de metri pătraţi,

  • amenajată cu mai mult de 300 de ani în urmă, efortul lor fiind

  • răsplătit de priveliştea unică a falezelor de cretă şi a mării.De la

  • jumătatea secolului al XIX-lea, calcarul de Rugen este materia

  • primă pentru fabricarea pigmenţilor, a porţelanului sau a pastei

  • de dinţi.

  • Pentru a proteja coasta, în 1990, a fost înfiinţată Rezervaţia

  • Naturală Jasmund. Cele 3 000 de hectare ale sale includ

  • 2 000 de hectare de pădure, lăsate pe cât posibil în starea lor

  • sălbatică, circa 500 de hectare din Marea Baltică şi 500 de

  • hectare de stânci de calcar, mlaştini şi păşuni.







Lubeck

  • Nici un alt oraş din nordul Europei n-a fost gândit atât de osten-

  • tativ burghez ca această veche metropolă baltică şi nicăieri în

  • lume , goticul n-a fost transpus în cărămidă ca în aşezarea de

  • pe râul Trave.Este adevărat că începuturile au fost modeste.

  • Liubice era o fortăreaţă slavă, nesemnificativă, distrusă în 1138,

  • dar importanţa ei a început să crească atunci când, în anul

  • 1159, Henric Leul, ducele Saxoniei şi al Bavariei, a fondat un

  • oraş cu acelaşi nume pe o insulă prinsă între râurile Trave şi

  • Wakenitz. Cincisprezece ani mai târziu, Henric aşeza cu mâna

  • lui piatra de temelie a unei viitoare enorme biserici. Curând

  • după aceasta, comercianţii din Lubeck au început să fie din ce

  • în ce mai activi în zona Mării Baltice.



Spre sfârşitul secolului al XIV-lea, urbea a ajuns la apogeul

  • Spre sfârşitul secolului al XIV-lea, urbea a ajuns la apogeul

  • dezvoltării sale, devnind liderul Ligii Hanseatice. Frumosul oraş

  • de pe Trave a fost şi locul înfloririi unei arhitecturi exemplare.

  • Aproape toate oraşele hanseatice şi-au construit bisericile şi

  • primăriile după modelul Lubeck-ului. Încă din 1276, unicul

  • material de construcţie permis era cărămida şi, graţie acestei

  • hotărâri, nu au izbucnit incendii, iar oraşul s-a putut dezvolta

  • continuu, devenind visteria întregului nord european.Privind

  • din cel mai înalt punct al Bisericii Sf. Petru, poţi observa planul

  • în tablă de şah al vechiului oraş hanseatic. Turlele gemene sunt

  • ascuţite ca două vârfuri de munte , disputându-şi întâietatea în

  • privinţa înălţimii cu cele solide ale Bisericii Sf. Maria,care,la

  • rându-le , concurează cu Primăria. Această ultimă clădire, un

  • adevărat palat, cu acoperişul din ceramică glazurată,cu bolţile

  • în stil renascentist şi cu încăperi în stil baroc,continuă să fie

  • inima acestui oraş autoguvernat.









Hamburg

  • “Oraşul antrepozitelor” din Hamburg este considerat un miracol

  • al arhitecturii universale.Clădirile de la sfârşitul sec. al XIX-lea,

  • constituie cel mai mare complex de depozite din lume.Totul a

  • pornit de la o acută criză financiară.Otto von Bismarck făcea

  • presiuni asupra senatului hamburghez, încă din 1879, să adere

  • la sistemul vamal german,dar,negustorii se opuneau, întrucât

  • Hamburgul nu percepea nici o taxă vamală. S-a ajuns la o solu-

  • ţie de compromis,care să păstreze privilegiul respectiv.În regim

  • de porto-franco (port liber), s-au creat spaţii scutite de taxe

  • pentru depozitarea şi transferul mărfurilor,aceste taxe urmând a

  • fi percepute doar atunci când destinaţia era Germania.

  • Ca amplasament pentru noul port liber a fost ales vechiul cartier

  • al ţesătorilor având o poziţie extrem de avantajoasă datorită

  • canalelor care traversau zona, şi care erau aproape atât de

  • vechiul port, cât şi de oraş.



Noul oraş-depozit ,în care au fost implicaţi patruzeci şi doi de

  • Noul oraş-depozit ,în care au fost implicaţi patruzeci şi doi de

  • arhitecţi,a fost construit între anii 1882-1888.Intrarea în portul

  • liber avea dimensiuni regale, iar podurile bogat ornamentate cu

  • motive medievale traversau un canal lat de 75 de metri.Toate

  • antrepozitele au fost construite pornind de la acelaşi concept:

  • sprijinite pe piloni solizi, fundaţiile şi pivniţele susţineau patru

  • sau cinci etaje.Zidurile, extrem de groase, asigurau o izolare

  • perfectă atât vara cât şi iarna.Fiecare depozit fusese conceput

  • astfel încât permitea un acces dublu, atât de pe apă, cât şi de

  • pe uscat.Scripeţi susţinuţi de grinzi solide descărcau mărfurile,

  • care ajungeau în depozite prin deschiderile existente în ziduri.

  • Arhitecţii au acordat o importanţă deosebită şi aspectului este-

  • tic al noului port: turnuri de diferite mărimi răsăreau din arama

  • acoperişurilor, arcuri romanice susţineau ferestrele şi scările de

  • incendiu, construite din oţel, faţadele aveau platforme-balcoane

  • în stil italian , întregul ansamblu fiind considerat ca o catedrală

  • a comerţului.







Parcul Naţional Waddenzee

  • Mulţi dintre turiştii care merg prima dată să vadă Marea Nordu-

  • lui,au surpriza de a nu găsi marea la locul ei,în schimb, pot ve-

  • dea o “plajă” lată de câţiva kilometri, alcătuită , în principal, din

  • nisipuri cenuşii. Fenomenul este cauzat de mareele generate

  • de atracţia gravitaţională a Lunii. Fluxul şi refluxul se întâlnesc

  • în aproape toate mările, dar niciunde n-au dus la apariţia unui

  • peisaj asemenea celui de la Waddenzee, pe ţărmul Mării

  • Nordului. Zona nu include doar întinderi de ape protejate de

  • valuri şi traversate de canale naturale, ci şi dune, plaje şi insule.

  • Ea este unică în lume,fapt pentru care a fost declarată în 1985,

  • rezervaţie naturală.O vedere de sus permite o privire asupra

  • întregului ecosistem: canale mari şi mici traversează zona;

  • acolo unde apa se retrage mai încet, se formează bancuri de

  • mâl, iar unde curentul este mai puternic, apar praguri de nisip,

  • refugiul preferat al focilor.



Întâlnim diferite tipuri de bancuri( de mâl, de nisip sau mixte)

  • Întâlnim diferite tipuri de bancuri( de mâl, de nisip sau mixte)

  • care au apărut pe suprafeţe întinse acoperite de păpurişuri şi

  • mlaştini, apărate de dune, care , dupa ultima glaciaţiune, când

  • nivelul Mării Nordului a crescut, au fost inundate şi acoperite cu

  • un sol fertil. În locurile în care erau doar inundaţii ocazionale,

  • în timpul fluxului de primăvară, s-au format plaje nisipoase

  • şi sărături. Pe solurile respective cresc acum tot felul de specii

  • de plante robuste,în funcţie de depărtarea faţă de mare.Deşi, la

  • prima vedere, peisajul nu pare prea ospitalier, ba chiar arată ca

  • un loc sterp, realitatea este alta. Două mii de specii de animale

  • trăiesc în această zonă, care pulsează de viaţă: în timpul

  • refluxului, se pot auzi miriadele de viermi, melci, scoici şi crabi

  • care caută hrană, locul fiind o binecuvântare, doarece algele cu

  • care se hrănesc se găsesc din abundenţă.Pe de altă parte, în

  • cadrul lanţului trofic, crabii şi viermii sunt prada altor nenumăra-

  • te animale din Waddenzee, de la peşti şi până la foci.







Catedrala din Koln

  • Catedrala este simbolul Koln-ului, cunoscută în toată lumea

  • drept monumentul de arhitectură cel mai faimos din Germania.

  • Încă din Evul Mediu i se spunea “catedrala tuturor catedralelor”,

  • iar la mijlocul secolului al XIX-lea a devenit “sanctuar naţional

  • german”.Când, la 15 octombrie 1880, ultima operaţiune de con-

  • structie se încheia, prin plasarea unei cruci pe turnul sudic, tre-

  • cuseră deja 632 de ani de când se aşezase piatra de temelie.

  • Ca model pentru spaţiul rezervat corului şi pentru transept,

  • s-a folosit Catedrala de la Amiens, iar forma navei a fost inspi-

  • rată de o altă biserică din Koln, datând din secolul al XII-lea.În

  • septembrie 1322, arhiepiscopul Heinz von Virneburg a putut

  • sfinţi spaţiul destinat corului, chiar dacă restul nu era încă

  • terminat.



În 1560, lucrările la construcţia catedralei au fost sistate datori-

  • În 1560, lucrările la construcţia catedralei au fost sistate datori-

  • tă “spiritului vremii”: epoca modernă tocmai începea şi nu mai

  • era loc pentru clădiri de dimensiuni atât de mari.Lucrările vor fi

  • reluate în secolul al XIX-lea, când catedrala a fost declarată

  • “sanctuar naţional”, iar regele Frederic al IV-lea, în 1842, a aşe-

  • zat el însuşi prima piatră la fundaţia faţadei sudice a transeptu-

  • lui, construcţia fiind terminată după 38 de ani.Maiestuoase,cele

  • două turnuri ale Catedralei din Koln se ridică elegante spre cer.

  • Turnul de nord, înalt de 157,38 m, îl depăşeşte pe cel sudic cu

  • 7 cm.Catedrala are cele mai întinse faţade dintre toate biserici-

  • le creştine.Contraforturile sunt proprii stilului gotic.Dintre cele

  • trei portaluri,doar portalul Sf. Petru,este medieval,celelalte două

  • aparţinând sec. al XIX-lea, ca şi sculpturile care le decorează.

  • Când intri în catedrală, te domină spaţiul zvelt, plin de nobleţe

  • al navei centrale,lungă de 119 m.Printre obiectele de artă sem-

  • nificative se află Crucea lui Gero, un crucifix din sec. al X-lea.





Biserica Wieskirche

  • Totul a început în iunie 1718,când Maria Lory,deţinătoarea

  • unei statuii de lemn care îl reprezenta pe Iisus biciuit,statuie ve-

  • nerată în timpul procesiunilor din Vinerea Mare în satul Stein-

  • gaden din Bavaria,a adus vestea că statuia făcea vindecări mi-

  • raculose iar din ochii lui Iisus curgeau lacrimi.Datorită număru-

  • lui mare de pelerini ,Hyazinth Gassner, stareţul mănăstirii de la

  • Steingaden, a decis construirea unui sanctuar.Între anii 1745-

  • 1754 a fost ridicată ,în mijlocul colinelor de la poalele Alpilor

  • una dintre cele mai rafinate opere ale rococo-ului bavarez.

  • Construcţia a costat 180.000 de mărci, fiind opera arhitectului

  • Dominikus Zimmermann. Acesta a conceput biserica de peleri-

  • naj ca pe o structură având în centru un oval, cu faţade sobre,

  • care, într-un spaţiu adiacent, cel al corului, adăpostea miracu-

  • loasa statuie .



Arhitectul a dat o deosebită importanţă îmbinării armonioase a

  • Arhitectul a dat o deosebită importanţă îmbinării armonioase a

  • formelor cu jocul culorilor şi al luminii care inundă nava prin

  • douăzeci de ferestre mari.Opt perechi de coloane susţin bolta

  • imensă, o bijuterie reprezentând cerul divin,frescele care o

  • acoperă, fiind pictate în trompe l’oeil ,mesajul pe care îl pri-

  • mesc pelerinii fiind următorul: cei care trăiesc în umilinţă şi

  • credinţă vor primi iertarea păcatelor. Ornamentaţia pereţilor şi

  • basoreliefurile, stucatura bogată şi iluzia creată de tehnica

  • picturală a frescelor alegorice organizează spaţiul asemenea

  • notelor dintr-o partitură muzicală. Astfel, dacă în nava centrală

  • s-au folosit armonii de alb, albastru şi auriu, coloanele de mar-

  • mură de lângă altare sunt de un roşu cald,luminos,simbolizând

  • sângele vărsat de Iisus pentru salvarea umanităţii.Wieskirche

  • a fost redescoperită şi recunoscută ca operă de artă abia la

  • începutul sec. al XX-lea şi de atunci , edificiul nu este numai

  • loc de pelerinaj, ci şi o mare atracţie pentru numeroşi turişti.









Castelul Neuschwanstein

  • Devenit rege al Bavariei la vârsta de 18 ani, Ludovic al II-lea

  • şi-a pierdut repede interesul pentru politică,devenind chiar

  • excentric, ocazie propice pentru a construi trei castele impună-

  • toare: Neuschwanstein, Herrenchiemsee şi Linderhof.Chiar în

  • dormitorul de la Neuschwanstein, regele a fost declarat oficial

  • nebun, extravaganţa şi bănuita sa homosexualitate îngrijorând

  • guvernul bavarez, iar trei zile mai târziu a fost găsit , împreună

  • cu doctorul său, înecat în Lacul Starnberg din apropierea pala-

  • tului. Acest palat este cel mai impunător şi mai cunoscut din

  • cele ridicate de regele Ludovic al II-lea , fiind un adevărat basm

  • devenit realitate. Richard Wagner, în Das Rheingold (Aurul

  • Rinului) dedică o odă Castelului Neuschwanstein şi celui care

  • l-a comandat, regele Ludovic al II-lea al Bavariei.



Prietenia mistică, exaltata dintre cei doi mari romantici nu este

  • Prietenia mistică, exaltata dintre cei doi mari romantici nu este

  • nicăieri mai palpabilă decât în acest castel, construit într-un

  • peisaj de vis, în Munţii Allgau, părând încarnarea unei poveşti

  • germane cu zâne.Planurile castelului au fost inspirate din de-

  • corurile operelor wagneriene Lohengrin şi Tannhauser, cât şi

  • din legendele ce înconjoară Castelul Wartburg din Munţii Pădu-

  • rea Turingiei.”Noul Wartburg” a fost construit între 1859-1892,

  • de către arhitecţii Eduard Riedel, Georg Dollmann şi Julius

  • Hofmann. Clădirea principală, un palat cu patru etaje, are la

  • parter sălile oficiale şi camerele destinate personalului. Urcând

  • scările în turnul mare,înalt de 60 de metri, se intră în camerele

  • regale, somptuos decorate cu fresce reprezentând scene cava-

  • lereşti din Evul Mediu. Temele romantice devin aproape obse-

  • sive în Sangersalle, cea mai mare încăpere din castel, unde se

  • desfăşurau festivaluri muzicale şi care i-a inspirat lui Wagner

  • opera Tannhauser.



Regele s-a depărtat de “linia

  • Regele s-a depărtat de “linia

  • wagneriană” doar într-un sin-

  • gur caz: sala tronului, care

  • este şi altfel mobilată: spaţiul

  • este conceput în stil bizantin,

  • centrat pe o formă ampla de

  • coroană , de felul coroanei

  • imperiale bizantine. 139 de

  • trepte de marmură de Carrara

  • duc la un portal, unde trebuia

  • să fie amplasat tronul regelui,

  • realizat din aur şi fildeş. Cas-

  • telul de vis a costat milioane

  • de mărci aur.







Bibliografie:

  • 1. www.wikipedia.org

  • 2. xxx, 100 de minuni ale lumii, Editura Bic All,

  • Bucureşti,2004

  • 3. xxx, Descoperă minunile lumii, Editura Readers

  • Digest, Bucureşti, 2006

  • 4. xxx, 1000 de miracole ale naturii, Editura

  • Readers Digest, Bucureşti, 2008

  • 5. Bedurfting,Friedemann,1000 de minuni ale

  • lumii, Editura Aquila’93, Craiova,2007



  • SFÂRŞIT




Yüklə 511 b.

Dostları ilə paylaş:




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2022
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə