Momentul Eminescu



Yüklə 445 b.
tarix07.04.2018
ölçüsü445 b.



Momentul Eminescu

  • Momentul Eminescu

  • „studiu de caz” / „limbă şi stil”

  • 1. Contextualizare

  • 2. Periodizare

  • 3. Trăsături lingvistice

  • 3.1. Fonetică

  • 3.2. Morfologie

  • 3.3. Sintaxă

  • 3.4. Lexic

  • 4. Trăsături stilistice – evoluţia limbajului figurativ

  • 4.1. Figuri de sunet

  • 4.2. Figuri de construcţie

  • 4.3. Figuri semantice



Bibliografie:

  • Bibliografie:

  • D. Irimia, Limbajul poetic eminescian, Iaşi, Junimea, 1979.

  • G.I. Tohăneanu, Studii de stilistică eminesciană, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1965.

  • G.I. Tohăneanu, Expresia artistică eminesciană, Timişoara, Facla, 1975.

  • G.I. Tohăneanu, Eminesciene, Timişoara, Facla, 1989.

  • M. Mancaş, Limbajul artictic românesc în secolul al XIX-lea, Bucureşti, EŞE, 1983.

  • V. Arvinte, Normele limbii literare în opera lui Mihai Eminescu, Iaşi, Demiurg, 2008.



1. Contextualizare

  • 1. Contextualizare

  • - exista deja o normă lingvistică – şi una a poeziei (codul estetic al epocii)

  • - chiar Maiorescu vorbeşte de imperfecţiuni, neglijenţe de formă (Direcţia nouă, 1872)

  • - obiecţii:

  • - versificaţia („rime rele”, greşeli de accentuare)

  • - banalitatea („expresii prea obişnuite”, abuz de termeni – ex. pală)

  • - artificialitatea („tranziţie prea calculată” – Plângi, copilă?)

  • - neclaritatea („comparare confuză”)

  • - abstracţia („reflexiv peste marginile iertate”)

  • - exagerarea („antiteze cam exagerate”)



în Eminescu şi poeziile lui (1889): „apare deodată din mijlocul imperfecţiilor o frumuseţe de limbă şi o înălţime de cuget”

  • în Eminescu şi poeziile lui (1889): „apare deodată din mijlocul imperfecţiilor o frumuseţe de limbă şi o înălţime de cuget”



Critica versificaţiei:

  • Critica versificaţiei:

  • - P. Grădişteanu (1873): „mare necaz trebuie să fi avut Eminescu pe prozodie ca să-şi permită a rima zbor cu nori şi rază cu luminoasă

  • - Anghel Demetriescu (1875): „torturând necontenit rima şi ritmul”

  • - A. Densusianu (1894): versuri şchioape, unele fără cezură; rimă falsă, versuri albe



Abateri gramaticale:

  • Abateri gramaticale:

  • P. Grădişteanu – „sminteală”: „câmpii cuprinşi de maur”

  • [Egipetul: Nilul mişcă valuri blonde pe câmpii cuprinşi de maur]

  • Anghel Demetriescu: „sfidând gramatica”

  • A. Densusianu: „gene lunge”, „poveşti feerici”, „snopuri”; „sfinx pătrunsă”

  • [Epigonii: Adevăr scăldat în mite, sfinx pătrunsă de-nţeles] [germ. die Sphinx < gr.]

  •  



Trăsături regionale: Macedonski (1896): „dialectul de la Dorohoi sau (...) cel de la Botoşani”

  • Trăsături regionale: Macedonski (1896): „dialectul de la Dorohoi sau (...) cel de la Botoşani”

  • Lexic: - neologisme – mur, sombru...

  • - cuvinte şi expresii „nepoetice” – de va fi sub pălărie...



2. Perioade (17 ani: 1866-1883); antume + postume

  • 2. Perioade (17 ani: 1866-1883); antume + postume

  • I – poezia de tinereţe (1866-1883)

  • Necaracteristică

  • influenţe ale predecesorilor (Heliade, Bolintineanu, Alecsandri)

  • „ornamente” stilistice

  • abuz de neologisme romanice; abuz de diminutive

  • poezii de circumstanţă

  • ex.: La mormântul lui Aron Pumnul; Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie – nu apar în ediţia Maiorescu 1883



Îmbracă-te în doliu, frumoasă Bucovină, Cu cipru verde-ncinge antică fruntea ta; C-acuma din pleiada-ți auroasă și senină Se stinse un luceafăr, se stinse o lumină, Se stinse-o dalbă stea!

  • Îmbracă-te în doliu, frumoasă Bucovină, Cu cipru verde-ncinge antică fruntea ta; C-acuma din pleiada-ți auroasă și senină Se stinse un luceafăr, se stinse o lumină, Se stinse-o dalbă stea!



II Perioada romantică (1870-1878)

  • II Perioada romantică (1870-1878)

  • - antiteze, metafore, imagini puternice, acumulări retorice

  • - poeme ample

  • - multe postume

  • Venere şi Madonă, Călin, Memento mori



Turma visurilor mele eu le pasc ca oi de aur, Când a nopții întunerec ­ înstelatul rege maur Lasă norii lui molateci înfoiați în pat ceresc, Iară luna argintie, ca un palid dulce soare, Vrăji aduce peste lume printr-a stelelor ninsoare, Când în straturi luminoase basmele copile cresc.

  • Turma visurilor mele eu le pasc ca oi de aur, Când a nopții întunerec ­ înstelatul rege maur Lasă norii lui molateci înfoiați în pat ceresc, Iară luna argintie, ca un palid dulce soare, Vrăji aduce peste lume printr-a stelelor ninsoare, Când în straturi luminoase basmele copile cresc.



Mergi, tu, luntre-a vieții mele, pe-a visării lucii valuri, Până unde-n ape sfinte se ridică mândre maluri, Cu dumbrăvi de laur verde și cu lunci de chiparos, Unde-n ramurile negre o cântare-n veci suspină, Unde sfinții se preîmblă în lungi haine de lumină, Unde-i moartea cu-aripi negre și cu chipul ei frumos.

  • Mergi, tu, luntre-a vieții mele, pe-a visării lucii valuri, Până unde-n ape sfinte se ridică mândre maluri, Cu dumbrăvi de laur verde și cu lunci de chiparos, Unde-n ramurile negre o cântare-n veci suspină, Unde sfinții se preîmblă în lungi haine de lumină, Unde-i moartea cu-aripi negre și cu chipul ei frumos.

  • Arnold Böcklin, Insula morţii, 1886



III Perioada “(re)clasicizării”, a “scuturării podoabelor” (Vianu) (1878-1883)

  • III Perioada “(re)clasicizării”, a “scuturării podoabelor” (Vianu) (1878-1883)

  • - renunţare la multe epitete; se păstrează metafora inedită şi simbolul

  • - texte scurte, cizelate

  • - versificaţie complexă, orientare spre forme fixe

  • - domină figurile de sunet şi de construcţie

  • - „romanţe”

  •  

  • Oda în metru antic; Luceafărul



Nu credeam să învăț a muri vrodată; Pururi tânăr, înfășurat în manta-mi, Ochii mei nălțam visător la steaua Singurătății.

  • Nu credeam să învăț a muri vrodată; Pururi tânăr, înfășurat în manta-mi, Ochii mei nălțam visător la steaua Singurătății.



3. Trăsături lingvistice

  • 3. Trăsături lingvistice

  • 3.1. Fonetică

  • - fonetisme regionale (moldoveneşti) şi arhaice – puţine folosite consecvent; maajoritatea – în variaţie cu forma literară

  • - funcţia: rimă, aliteraţii, eufonie

  • Obs.: rima: criteriu parţial de reconstituire a pronunţării (poate fi asonanţă)

  •  

  •  regionale:

  • - diftongul accentuat ia>ie – „Sufletu-mi nemângâiet” / încet (Peste vârfuri)

  • „văzduhul tămâiet” / omăt (Călin)

  • Dar: „frunză-mprăştiată” / toată (Sonete)



- diftongul accentuat –ea > e (monoftongare)

  • - diftongul accentuat –ea > e (monoftongare)

  •  

  • De-or trece anii cum trecură, Ea tot mai mult îmi va plăce, Pentru că-n toat-a ei făptură E-un "nu știu cum" ș-un "nu știu ce".

  • (De-or trece anii)



- a accentuat > e

  • - a accentuat > e

  •  

  • Nu voi, tată, să usuce Al meu suflet tânăr, vesel:

  • Eu iubesc vânatul, jocul; Traiul lumii alţii lese-l. (Făt-Frumos din tei)

  • Traiul lumii, dragă tată, Cine vor, aceia lese-l, Dară sufletul mi-e vesel, Tinereţea luminată (Povestea teiului)

  • Și când sorb al tău răsuflet în suflarea vieții mele Și când inima ne crește de un dor, de-o dulce jele (Călin)



- velarizare după consoane dure

  • - velarizare după consoane dure

  • e, ea, i > ă, a, î

  • - în afara rimei, transcris ca atare: isvoară,

  • - în rimă: discoasă/frumoasă,

  • - mascat de grafie, deductibil din rimă: braţe/viaţă

  • sara

  • singuri / crînguri

  • cuminţi / prinţ

  • - închiderea e> i: grier, prietin



 Arhaice:

  •  Arhaice:

  • - arhaic şi regional – conservare: părete, împle, mâne

  • - rumpe

  • - pre, preste

  • - vecinic

  • - dj, -ri



Accentuare

  • Accentuare

  • Spună lumii large steaguri tricoloare, Spună ce-i poporul mare, românesc, Cînd s-aprinde sacru candida-i vîlvoare, Dulce Românie, asta ți-o doresc.

  •  

  • cándid, -ă adj. (lat. cándidus, alb, strălucitor, d. candére, a străluci, a fi aprins. (...) – Fals candíd (după fr.). Scriban (1939)



Variaţii de accentuare (dublete accentuale)

  • Variaţii de accentuare (dublete accentuale)

  •  

  • Atâta murmur de izvor,        Atât senin de stele, Și un atât de trist amor        Am îngropat în ele! (S-a dus amorul)

  •  

  • Iar rîul suspină de blînda-i durere         Poetic murmur, Pe-oglinda-i de unde răsfrînge-n tăcere         Fantastic purpur



Diftong/scindare

  • Diftong/scindare

  • ocean / ocean

  • viaţă / viaţă

  •  

  • Şi toată lumea-n ocean. De tine o s-asculte

  • De câte ori, iubito, de noi mi-aduc aminte,

  • Oceanul cel de gheaţă mi-apare înainte:



Pronunția moldovenească purizată care susținea numai acele sunete dulci cari le regăsești pe toate în același loc și-n dialectul toscan al limbei italiene — și pronunția cea din Țara Românească ridicată azi la gradul de națională. Astfel moldovenii [zic] giudicată, gioc, dzână, dzău, muntenii din contra judecată, joc, zină, zeu. Calitativmente (musicalmente) vei alege pe cele dentâi, logice pe cele de-a doua. Românimea toată zice: șână, șî, țână, țâpă, zâuă, zână.

  • Pronunția moldovenească purizată care susținea numai acele sunete dulci cari le regăsești pe toate în același loc și-n dialectul toscan al limbei italiene — și pronunția cea din Țara Românească ridicată azi la gradul de națională. Astfel moldovenii [zic] giudicată, gioc, dzână, dzău, muntenii din contra judecată, joc, zină, zeu. Calitativmente (musicalmente) vei alege pe cele dentâi, logice pe cele de-a doua. Românimea toată zice: șână, șî, țână, țâpă, zâuă, zână.



3.2. Morfologie

  • 3.2. Morfologie

  • - fluctuaţii de desinenţe (fem. e/i): suliţi, uliţi / stânce, inime

  • aripi/aripe: „a lui aripe” / „cu aripi ostenite”

  • lacrimi/lacrime

  • n. -e-uri: murmure / murmururi

  • - variaţii de gen (pustiu/pustie)

  • Irimia: legătură cu imaginarul (Ex. codru / pădure; luna)



- dativul cu la:

  • - dativul cu la:

  •  

  • Murindului speranța, turbării răzbunarea, Profetului blestemul, credinței Dumnezeu, La sinucid o umbră ce-i sperie desperarea,         Nimic, nimica eu.

  •  

  • - genitiv prepoziţional „sânul de-un june frumos”

  • - dativ adnominal „semnelor vremii profet”

  • - a / al



- demonstrativ – forma veche cei: „dorul ţării cei străbune”

  • - demonstrativ – forma veche cei: „dorul ţării cei străbune”

  • - gerunziul acordat – adjectiv: „zace lebăda murindă”

  • - substantiv adjectivat: „basmele copile”

  • - comparaţia: „mult bogat”, „prea frumoasă”

  • - dativul posesiv: „readuc melancolia-mi”

  • - formele verbale fără sufixele –ez, -esc: „te-nsenină”, „se-oglindă”

  • - extinderea omonimiei 3pl=1sg „se scutur visătorii copaci”



- conjunctivul fără să: „Alunece luna” / „Unduioasa apă sune”

  • - conjunctivul fără să: „Alunece luna” / „Unduioasa apă sune”

  • - auxiliarul postpus: „Adormi-vom, troieni-va”

  • „trecut-au anii”

  • „plânsu-mi-s-a”

  • - perfectul dublu compus: „s-a fost deschis o poartă”

  • - forme iotacizate

  • - forme populare şi regionale: deie, steie, vină! / te-oi ţinea / s-a fi ivit



3.3. Sintaxă

  • 3.3. Sintaxă

  • - fenomene arhaice

  • - apoziţia acordată: „A lui Apolon, crezului meu”

  • - nici – negaţie suficientă „Nici închine a ei limbă”

  •  

  • - elemente de limbă vorbită, populară

  • iată, ia: ia întreab-o

  • - construcţii incidente, afective: bată-i vina, arz-o focul

  • - anacolut: El iar privind de săptămâni

  • Îi cade dragă fata



Inovaţii stilistice: condensare, ambiguitate

  • Inovaţii stilistice: condensare, ambiguitate

  • - subiectul nearticulat

  • „Peste vârfuri trece lună”

  • - absenţa lui al: „toate micile mizerii unui suflet chinuit”

  • - apoziţia – „somnul, vameş vieţii”

  • „departe doară luna cea galbenă – o pată”



- Locativ / destinatar

  • - Locativ / destinatar

  • „Lucească cer senin

  • Eternelor ape”

  • „Apare luna mare câmpiilor azure”

  • „Stelele-n cer Deasupra mărilor Ard depărtărilor        Până ce pier.



- verbul intranzitiv > tranzitiv; modificări semantice

  • - verbul intranzitiv > tranzitiv; modificări semantice

  •  

  • Și cu focul blînd din glasu-ți tu mă dori și mă cutremuri, De îmi pare o poveste de amor din alte vremuri (S IV)

  • Undele visează spume, cerurile-nșiră nori.



Ambiguizare

  • Ambiguizare

  • Lumina un gând de aur, sus prin nori, luna cea plină,

  • Lângă fereastră, unde-n colţ / Luceafărul aşteaptă

  • Pătrunză talanga / Al serii rece vânt



Raportul juxtapunere – joncţiune; coordonare - subordonare

  • Raportul juxtapunere – joncţiune; coordonare - subordonare

  • De-aş avea

  • Şi dacă

  •  



Peste vârfuri trece lună, Codru-și bate frunza lin, Dintre ramuri de arin Melancolic cornul sună. Mai departe, mai departe, Mai încet, tot mai încet, Sufletu-mi nemângâiet Îndulcind cu dor de moarte. De ce taci, când fermecată Inima-mi spre tine-ntorn? Mai suna-vei, dulce corn, Pentru mine vreodată?

  • Peste vârfuri trece lună, Codru-și bate frunza lin, Dintre ramuri de arin Melancolic cornul sună. Mai departe, mai departe, Mai încet, tot mai încet, Sufletu-mi nemângâiet Îndulcind cu dor de moarte. De ce taci, când fermecată Inima-mi spre tine-ntorn? Mai suna-vei, dulce corn, Pentru mine vreodată?



Şi azi când a mea minte, a farmecului roabă, Din orişice durere îţi face o podoabă, Şi când răsai nainte-mi ca marmura de clară, Când ochiul tău cel mândru străluce în afară, Întunecând privirea-mi, de nu pot să văd încă Ce-adânc trecut de gânduri e-n noaptea lui adâncă, Azi când a mea iubire e-atâta de curată Ca farmecul de care tu eşti împresurată, Ca setea cea eternă ce-o au dupăolaltă Lumina de-ntunerec şi marmura de daltă, Când dorul meu e-atâta de-adânc şi-atât de sfânt Cum nu mai e nimica în cer şi pe pământ, Când e o-namorare de tot ce e al tău, De-un zâmbet, de-un cutremur, de bine şi de rău, Când eşti enigma însăşi a vieţii mele-ntregi... Azi văd din a ta vorbă că nu mă înţelegi!

  • Şi azi când a mea minte, a farmecului roabă, Din orişice durere îţi face o podoabă, Şi când răsai nainte-mi ca marmura de clară, Când ochiul tău cel mândru străluce în afară, Întunecând privirea-mi, de nu pot să văd încă Ce-adânc trecut de gânduri e-n noaptea lui adâncă, Azi când a mea iubire e-atâta de curată Ca farmecul de care tu eşti împresurată, Ca setea cea eternă ce-o au dupăolaltă Lumina de-ntunerec şi marmura de daltă, Când dorul meu e-atâta de-adânc şi-atât de sfânt Cum nu mai e nimica în cer şi pe pământ, Când e o-namorare de tot ce e al tău, De-un zâmbet, de-un cutremur, de bine şi de rău, Când eşti enigma însăşi a vieţii mele-ntregi... Azi văd din a ta vorbă că nu mă înţelegi!



Privea în zare cum pe mări

  • Privea în zare cum pe mări

  • Luceafărul conduce

  • Corăbii negre pe cărări

  • De valuri când străluce

  •  

  • Şi în apus, în depărtări

  • Privea cum vântul duce

  • Corăbii negre, când pe mări

  • Luceafărul străluce

  •  

  • Privea în zare cum pe mări

  • Răsare şi străluce,

  • Pe mişcătoarele cărări

  • Corăbii negre duce.



Topica

  • Topica

  • - inversiunea – marcă poetică

  • - genitivul/posesivul antepus

  • Ale piramidei visuri, ale Nilului reci unde, Ale trestiilor sunet ce sub luna ce pătrunde Par a fi snopuri gigantici de lungi sulițe de-argint, Toat-a apei, a pustiei și a nopții măreție Se unesc să-mbrace mândru veche-acea împărăție, Să învie în deșerturi șir de visuri ce te mint.

  •  

  • Va geme de patemi Al mării aspru cânt... Ci eu voi fi pământ În singurătate-mi.



Raportul sintaxă – versificaţie

  • Raportul sintaxă – versificaţie

  • - ingambament

  •  



3.4. Lexic

  • 3.4. Lexic

  • - nu foarte variat; diferenţe în funcţie de perioada de creaţie

  • - polisemie – adânc, umbră

  • - fondul comun lexical – dominant

  • - neologisme / cuvinte populare şi arhaice



Neologisme

  • Neologisme

  • - italienisme: belă

  • - latinisme: astut, ingeniu

  • - franţuzisme: eternel, a confia

  • - asociere: „basme mistice””lumi rebele”

  • - în publicistică

  • Arhaisme

  • a certa, moşie, fiaştri, cură

  • Populare, familiare şi regionale

  • - „coliba împistrută”, cotlon, răstoacă, huceag. omăt, încalte, întorn

  • - panglicari, pocitură, găgăuţi

  • „Pişcată-ţi este mâna ta de streche” (Sonet satiric)



4. Trăsături stilistice – evoluţia limbajului figurativ

  • 4. Trăsături stilistice – evoluţia limbajului figurativ

  • 4.1. Figuri de sunet

  • rima inovatoare

  •  ...s-o admiri și s-o dezmierzi

  • Ca pe-o marmură de Paros sau o pânză de Correggio,

  • Când ea-i rece și cochetă? Ești ridicul, înțelege-o...

  •  

  • - aliteraţii

  • Când însuşi glasul gândurilor tace

  • Mă-ngână cântul unei dulci evlavii

  •  

  • Argint e pe ape şi aur în aer



Noi, ce din mila sfântului Umbră facem păntului, Rumu-ne-ndurărilor, Luceafărului mărilor; Ascultă-a noastre plângeri, Regină peste îngeri, Din neguri te arată, Lumină dulce clară, O, maică prea curată Și pururea fecioară,        Marie!

  • Noi, ce din mila sfântului Umbră facem păntului, Rumu-ne-ndurărilor, Luceafărului mărilor; Ascultă-a noastre plângeri, Regină peste îngeri, Din neguri te arată, Lumină dulce clară, O, maică prea curată Și pururea fecioară,        Marie!



4.2. Figuri de construcţie

  • 4.2. Figuri de construcţie

  • Repetiţia – funcţii diferite (retorică, de insistenţă, asociată figurilor de sunet)

  • - anafora: A..../ A....

  • Și dacă de cu ziuă se-ntâmplă să te văz Desigur că la noapte un tei o să visez, Iar dacă peste ziuă eu întâlnesc un tei În somnu-mi toată noaptea te uiți în ochii mei.

  • - anadiploza .....A/A.....

  • „Vecinic este numai râul; râul este Demuurg” (S IV)

  • - epanadiploza: A.... / ....A

  • „Mereu va plânge apa, noi vom dormi mereu”



Chiasm

  • Chiasm

  • - „întoarce-te, te-ndreaptă”

  • - „Să faci din viaţa mea un vis, / Din visul meu o viaţă”

  • - „ca visul unei umbre şi umbra unui vis”

  • - „femeie între stele şi stea între femei”



Figuri etimologice

  • Figuri etimologice

  • poliptoton – forme gramaticale diferite

  • Când nu s-ascundea nimica, deşi tot era ascuns

  • el este moartea morţii şi învierea vieţii

  • parigmenon – derivate din aceeaşi rădăcină

  • pe când fiinţă nu era, nici nefiinţă

  • şi în sine împăcată stăpânea eterna pace

  • singur fuse îndrăgitul, singur el îndrăgitorul

  • câte frunţi pline de gânduri gânditoare le priveşti



Antanaclaza – acelaşi cuvânt, cu sensuri diferite

  • Antanaclaza – acelaşi cuvânt, cu sensuri diferite

  • O lume e în lume

  •  

  • Paralelismul sintactic

  • Refrenul



4.3. Figuri semantice

  • 4.3. Figuri semantice

  •  

  • Metafora

  • - concret/abstract

  • - distanţa

  • - asocierea cu alte figuri: personificare, sinestezie

  • O, moartea e-un chaos, o mare de stele, Când viața-i o baltă de vise rebele; O, moartea-i un secol cu sori înflorit, Când viața-i un basmu pustiu și urât.

  • oximoron – „dulce jele”, „dureros de dulce”, „îndulcind cu dor de moarte”



Comparaţia

  • Comparaţia

  • Căci te iubesc, copilă, ca zeul nemurirea, Ca preotul altarul, ca spaima un azil; Ca sceptrul mîna blîndă, ca vulturul mărirea,         Ca visul pe-un copil.

  • Trecut-au anii ca nori lungi pe şesuri

  • ca şi frunzele de toamnă toate stelele-au pierit



Metonimia

  • Metonimia

  • râul, ramul

  • Epitetul

  • T. Vianu, Epitetul eminescian

  • - atribut, modificator calificativ

  • dulce, blând,...



Se clatin visătorii copaci de chiparos Cu ramurile negre uitându-se în jos, Iar tei cu frunza lată, cu flori pân-în pământ Spre marea-ntunecată se scutură de vânt.

  • Se clatin visătorii copaci de chiparos Cu ramurile negre uitându-se în jos, Iar tei cu frunza lată, cu flori pân-în pământ Spre marea-ntunecată se scutură de vânt.



O raclă mare-i lumea. Stelele-s cuie Bătute-n ea și soarele-i fereasta La temnița vieții. Prin el trece Lumina frântă numai dintr-o lume Unde-n loc de aer e un aur, Topit și transparent, mirositor Și cald. Câmpii albastre se întind, A cerurilor câmpuri potolind Vânăta lor dulceață sub suflarea Acelui aer aurit.

  • O raclă mare-i lumea. Stelele-s cuie Bătute-n ea și soarele-i fereasta La temnița vieții. Prin el trece Lumina frântă numai dintr-o lume Unde-n loc de aer e un aur, Topit și transparent, mirositor Și cald. Câmpii albastre se întind, A cerurilor câmpuri potolind Vânăta lor dulceață sub suflarea Acelui aer aurit.

  • (Demonism)



Se bate miezul nopții în clopotul de-aramă, Și somnul, vameș vieții, nu vrea să-mi ieie vamă. Pe căi bătute-adesea vrea mintea să mă poarte, S-asamăn între-olaltă viață și cu moarte; Ci cumpăna gândirii-mi și azi nu se mai schimbă, Căci între amândouă stă neclintita limbă.

  • Se bate miezul nopții în clopotul de-aramă, Și somnul, vameș vieții, nu vrea să-mi ieie vamă. Pe căi bătute-adesea vrea mintea să mă poarte, S-asamăn între-olaltă viață și cu moarte; Ci cumpăna gândirii-mi și azi nu se mai schimbă, Căci între amândouă stă neclintita limbă.



Corespondenţă privată

  • Corespondenţă privată

  •             Momoți,

  •     Scrisoarea de la 5 am primit-o în 7. Te rog să-mi spui dacă primești regulat scrisorile mele, căci și mie îmi vine ideea să le numerotez ca vestita femee din romanul francez. În scrisoarea de ieri, preocupat de gelozie, am uitat să-ți zic că tu ești Momoți a mea - numai a mea, că ești gingașă ca un crin și albă ca și el, dar nu așa de cuminte.

  •     Titus îmi propune să-mi editez versurile și am și luat de la el volumul 1870-71 din "Convorbiri" unde stau "Venere și Madonă" și "Epigonii". Vai Muți, ce greșeli de ritm și rimă, câte nonsensuri, ce cuvinte stranii! E oare cu putință a le mai corija, a face ceva din ele? Mai nu cred, dar în sfârșit să cercăm.



Jurnalism:

  • Jurnalism:

  • Un nou program? va întreba cititorul, devenit neîncrezător prin pompoasele liste de făgăduinţe şi de vorbe mari, cîte au văzut pîn-acum lumina zilei. Într-adevăr, nici noi nu sîntem tocmai bucuroşi de-a alege, pentru o serie de principii sincer espuse, un nume care-a trebuit, de voie de nevoie, să figureze în fruntea tuturor făgăduinţelor cîte nu s-au ţinut. (1880)



  • ... Năzăriri de suflet nobil. Manoile, cum te plîng!

  • În poema mea bizară ai pornit cu pasul stîng.

  • Mi-e să nu îţi perzi simţirea dac-ai şti ce se urmează,

  • Dac-ai vede că periplu-ţi nu-i decît o anabază,

  • Dacă ai afla că soarta-ţi e doar una de papir.

  • Odiseu cel din vechime nu ştia cum că Omir

  • Ticluise vicleşuguri ce crezu că el scornise

  • Şi că tot el peţitorii la fămeia lui trimise

  • Şi că el grăia prin gura-i şi că nici un fir dîn păru-i

  • Nu clintea făr-ca aedul să nu-l lase. Adevăru-i.

  • Te visez, te-aud, te cuget: ţeapăn îmi apari acum

  • Ca dagherotipul morţii relevat de-un zeu în scrum.



Pot să fac orice din tine, să te-nalţ sau să te nărui,

  • Pot să fac orice din tine, să te-nalţ sau să te nărui,

  • Fiindcă nimeni, niciodată nu-i stăpîn pe adevăru-i.

  • Insă cum mi-am pus în minte ca să trec la epopee

  • Şi din moarte foi uitate să desfac o orchidee

  • (Chiar de-ar fi o nălucire într-un glob de halima)

  • Şi să fac nemuritoare-o dăltuire în halva,

  • Manoile, mergi nainte. Actant palid, ce mai stărui ?

  • Nici un story nu se leagă de nu crezi în adevăru-i.

  • (Mircea Cărtărescu, Levantul)




Yüklə 445 b.

Dostları ilə paylaş:




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2020
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə