Noi viziuni în clasificarea artritei cronice juvenile


Tabel 3. Caracteristica leziunilor mucoasei gastrice şi duodenale



Yüklə 1,58 Mb.
səhifə96/96
tarix02.01.2022
ölçüsü1,58 Mb.
#27071
1   ...   88   89   90   91   92   93   94   95   96
Tabel 3. Caracteristica leziunilor mucoasei gastrice şi duodenale

la diferite stadii ale esofagitei de reflux


Caracteristica leziunilor esofagului

Forme endoscopice ale mucoasei gastro-duodenale

Vârsta

0 – 5 ani

5 – 10 ani

10 – 18 ani

Total

Abs.

%

Abs.

%

Abs.

%

Abs.

%

Fără leziuni.

Esofagită st. 0

(n = 3)


Eritematoasă

3

8,1

0

0

0

0

3

8,1

Hiperplazică

0

0

0

0

0

0

0

0

Erozivă

0

0

0

0

0

0

0

0

Fără leziuni

0

0

0

0

0

0

0

0

Esofagită st. I

(n = 25)


Eritematoasă

0

0

2

5,4

14

37,8

16

43,2

Hiperplazică

0

0

1

2,7

3

8,1

4

10,8

Erozivă

0

0

0

0

2

5,4

2

5,4

Fără leziuni

2

5,4

1

2,7

0

0

3

8,1

Esofagită st. II

(n = 6)


Eritematoasă

0

0

0

0

2

5,4

2

5,4

Hiperplazică

0

0

0

0

2

5,4

2

5,4

Erozivă

0

0

0

0

2

5,4

2

5,4

Fără leziuni

0

0

0

0

0

0

0

0

Esofagită st. III

(n = 3)


Eritematoasă

0

0

0

0

0

0

0

0

Hiperplazică

0

0

0

0

1

2,7

1

2,7

Erozivă

0

0

0

0

0

0

0

0

Ulcer gastric

0

0

0

0

1

2,7

1

2,7

Ulcer duodenal

0

0

0

0

1

2,7

1

2,7


Discuţii

Explorarea endoscopică a tractului digestiv superior este unica metodică ce ne permite diferenţierea bolnavilor cu BRGE în forme endoscopic pozitivă (esofagită erozivă), de cei cu formă non-erozivă (tip simptomatic), precum şi evaluarea complicaţiilor, efectuarea diagnosticului diferenţiat cu alte maladii ale esofagului.

În rezultatul explorării endoscopice ale tractului digestiv superior la copii cu BRGE, se constată o predominare în stadiile incipiente ale esofagitei a leziunilor inflamatorii gastroesofagiene de tip eritematos.

Stadiile mai avansate ale esofagitei corelează cu leziuni mai grave şi în mucoasa gastroduodenală de tip hiperplazic, eroziv şi ulcerativ.

În cadrul refluxurilor biliare însoţite de dischinezii de tip hipotonic ale tractului digestiv, frecvent se asociază malformaţii minore ale colecistului.

O avansare concomitentă ale leziunilor în mucoasa esofagiană şi în mucoasa gastroduodenală la copii cu vârstă de 10-18 ani se datorează factorilor nocivi comuni în maladiile acido-dependente. Accelerarea creşterii fiziologice cu modificări ale caracteristicilor antropometrice, perturbărilor neurohormonale la copiii de vârstă şcolară, asociate cu diferite dereglării motorii ale tractului digestiv, contribuie la apariţia leziunilor mai avansate ale mucoasei esofagului în RGEP.



Concluzii

Simptomele digestive la copii cu RGEP sunt manifestate endoscopic prin leziuni eritematoase gastroduodenale la copii de vârstă preşcolară, iar la şcolari sunt asociate cu leziuni de tip hiperplastic, eroziv şi ulcerativ.



Bibliografia

  1. Bruley des Varannes S., Galmiche J.P., Bernates P., Bader J.P., Douleurs

épigastriques et requrgitations: épidimiologie descriptive dans un ećhantillon représentatif de la population française adulte. Gastroenterol. Clin Biol. 1988; 12; 721-8.

  1. Cerempei L. Modificările mucoasei gastrice şi duodenale la copii cu afecţiuni gastro-duodenale cronice. Moldova. Chişinău. Buletin de perinatologie N.1 2001, p.263-267.

  2. Ciurea T., Pascu O., Stanciu C., Gastroenterologie şi hepatologie. Actualităţi. Bucureşti, 2003 p.13-16.

  3. Constantin T., Reflux gastroesofagian şi esofagita de reflux. Infomedia 2001 Vol.88 N. 6, p. 8-12.

  4. Ekstrom T. Tibbing L. Esophageal acid perfusion airway function end symtoms in asthmatic patients with marked bronchial hyperreactivity, chest 1989; 96/5; 963.

  5. Mihu I. Viziunea modernă a fenomenului de reflux gastroesofagian la vârsta de copil. Curier medical 1996 N. 5-6, p.38-41.

  6. Ottignon Y; Qne sait-on de la prevalance du reflux gastroesophagian et de l' oesophagite par reflux? Le reflux gastro-oesophagien: questions d'actualite! Paris. John Libbey Eurotext, 1998; p. 8-13.

  7. Sacre L., Vandenplas Y., Gastroesophageal reflux associated with respiratory abnormalities during sleep. J. Pediatr. Gastroenterol Nutr. 1989; N. 9; p. 28-33.

  8. Trifan A., Manual de endoscopie. Editura Junimea. Iaşi, 2002, p.122.

  9. Зернов Н. Г., Сашенкова Е. П., Заболевания пищевода у детей М. Медицина, 1989.

  10. Ивaнова И. И., Γнусаев Ф. Апеченко Ю. С., Клинико-патогенетические характеристики гастрэзофагеальных рефлюксов у детеий. Росийский вестник перинатологии и педиатр. 2006, N.3

  11. Приворотский В. Ф. ,Луппова Н .Е., Кислотозависимые заболевания у детей СПб, 2002, 89с.

  12. Приворотский В. Ф. Хавкин А. И., Гастроэзофагеальная рефлюксная болезнь. // Кислотозависимые заболевания у детей М. Медицина. 1999, c. 45-57.


Importanţa clinică a indicelui masei ponderale în aprecierea

statutului nutriţional al copiilor cu mucoviscidoză

Oxana Turcu

(Conducător ştiinţific profesor universitar Svetlana Şciuca)

Catedra Pediatrie Rezidenţiat şi Secundariat Clinic
Summary

The clinical importance of body mass index in nutritional

assessment of children with cystic fibrosis

The aim of this study was to assess the nutrition of children with cystic fibrosis using the body mass index – easy and quick tool. The study lot included 50 children with cystic fibrosis confirmed at various periods of their life. The weight and height were evaluated in all children. The results of the study showed the correlation between the age and the degree of malnutrition. There is a predominance of mild degree of malnutrition in children aged 1-3 years old (57.1%) and more severe affecting of nutrition was noted in all older children (100%).



Rezumat

Prezentul studiu a avut scop aprecierea statutului nutriţional al copiilor cu mucoviscidoză evaluaţi în cadrul examinărilor programate folosind o metodă simplă şi rapidă – indicele masei ponderale. Lotul de studiu a inclus 50 de copiii cu diagnosticul mucoviscidoză stabilit în diferite perioade de vârstă. Rezultatele studiului au coincis cu datele literaturii, existând o corelaţie inversă între vârsta copilului cu mucoviscidoză şi statutul nutriţional al acestuia. La copiii mici predomina malnutriţia uşoară (57,1% copii), iar în grupul copiilor mai mari deficitul staturo-ponderal mai avansat a fost determinat la toţi pacienţii (100%).



Actualitatea

Mucoviscidoza este o maladie genetică severă, cauzată de una din cele 1200 de mutaţii identificate la moment ale genei reglatorului conductorului transmembranar (cystic fibrosis transmembrane conductance regulator – CFTR), care se traduce prin o exocrinopatie generalizată [2,3,5]. Dereglarea funcţiei CFTR (proteină-canal pentru transportul ionilor de clor) duce la sinteza unui mucus foarte vâscos, deshidratat şi aderent la pereţii ducturilor excretoare.

Manifestările clinice primordiale ale mucoviscidozei reflectă insuficienţa pancreatică exocrină şi dereglarea permiabilităţii bronşice prin acumularea sputei dense. Deşi mucoviscidoza este o patologie autosomal recesivă, nu a fost evidenţiată relaţia între mutaţia genei şi manifestările clinice ale bolii. Astfel simptomele şi gradul de severitate ale acestora diferă mult de la un pacient la altul, fapt explicat prin posibila existenţă a unor factori, diferiţi de cei genetici, care influenţează evoluţia bolii. Calitatea şi durata vieţii pacientului cu mucoviscidoză depinde de gradul de afectare a sistemului respirator, prezenţa infecţiei pulmonare cronice cu germeni agresivi (P.aeruginosa, S.aureus, H.influenzae) şi de statutul nutriţional (malnutriţie, retard staturo-ponderal) [1-3,5,6]. Interdependenţa directă între patologia pulmonară şi statutul nutriţional la copiii cu mucoviscidoză a fost demonstrată de numeroasele studii clinice reflectate în literatura de specialitate [1-3,5,6]. Creşterea şi menţinerea masei ponderale corespunzătoare normativelor de vârstă pentru copiii cu mucoviscidoză este un scop necesar, dar foarte dificil de atins datorită sindromului de maldigestie. Descoperirea formelor moderne de enzime minimicrocapsulate acid-rezistente a permis ameliorarea dramatică a curbei ponderale la aceşti copii prin renunţarea la dieta ce limita cantitatea de lipide din alimentaţie. Cu toate acestea doar la 80% din pacienţii cu mucoviscidoză care urmează terapia de substituţie neîntreruptă cu enzime pancreatice este obţinută o absorbţie adecvată a lipidelor [3,5,6].

Deci malnutriţia şi la momentul actual prezintă o problemă importantă pentru copiii cu mucoviscidoză, statutul nutriţional fiind un indice de prognostic de valoare.

Aprecierea gradului de malnutriţie sau a momentului de stagnare a curbei ponderale este un moment foarte important în evaluarea de durată a copilului cu mucoviscidoză. O metodă clinică recomandată pentru evaluarea dezvoltării fizice la populaţia pediatrică este aprecierea masei ca procent din „masa ideală pentru talie”. În prezent este folosită o gamă largă de metode pentru calcularea masei ideale la talia copilului (masa medie pentru vârstă, masa medie pentru talie, masa media pentru talie ajustată vârstei), dar multe studii au raportat variaţii mari ale indicilor în dependenţă de formula folosită [3-6].

Curbele IMP calculate în percentile ca parte componentă a curbelor de creştere conform literaturii de specialitate oferă date mai complete despre statutul nutriţional al copilului cu mucoviscidoză: identificarea malnutriţiei, aprecierea gradului de deficit staturo-ponderal, dar şi determinarea prezenţei supraponderabilităţii, dacă este cazul [6-9]. Prezenţa retardului staturo-ponderal a fost apreciată în cazul când IMP avea valori sub 25 percentile. Pentru gradul I de deficit ponderal IMP corespunde percentilelor 25-10, II gr. – 10-3, iar pentru III gr. <3 percentile.



Scopul

A aprecia importanţa clinică a indicelui masei ponderale în aprecierea statutului nutriţional al copiilor cu mucoviscidoză



Materiale şi metode

Au fost examinaţi 50 cu mucoviscidoză (26 – fetiţe, 24 – băieţei) cu vârsta de 2-19 ani. Tuturor copiilor diagnosticul a fost stabilit în baza semnelor clinice (bronhopneumopatie cronică recurentă, diaree cronică cu steatoree, retard staturo-ponderal), testelor sudorii repetate pozitive (concentraţia clorului > 60 mmol/l), iar în unele cazuri prin identificarea mutaţiei genei CFTR (ΔF508, N1301K, W334R, G542X) la examenul genetic. Copiii din grupul de studiu la momentul examinării nu prezentau semne de exacerbare a procesului bronho-pulmonar fiind internaţi pentru evaluarea programată cu efectuarea tuturor examinărilor standarde (antropomentria, evaluarea indicilor clinici de laborator, teste funcţionale pulmonare, examinări imagisitice).





Desen 1. Exemplu curbei IMP pentu băiat, 10 ani cu mucoviscidoză
Tuturor copiilor din lotul de studiu au fost determinate masa ponderală, prin cântărire şi talia, prin măsurarea înălţimii în cadrul aceleaşi evaluări clinice. Pentru performarea măsurărilor copiii au fost îmbrăcaţi în haine uşoare şi descălţaţi. Masa ponderală a fost apreciată prin folosirea unui cântar electronic calibrat (eroarea de 0,01 kg), iar talia, prin folosirea unui stadiometru de perete (eroarea de 0,01 cm). Indicele masei ponderale (IMP) a fost calculat conform raportului masa ponderală (kg) la talia2 (m2), trecut pe curba IMP şi transformat în percentile. În des.1 este redat un exemplu al curbei IMP pentru evaluarea statutului nutriţional al unui băieţel de 10 ani. IMP ideal pentru acest copil trebuie să constituie 16,6 percentile, dar cel real este 15,01, ceea ce se încadrează în percentilele 25-10 (gradul I de deficit staturo-ponderal).

Rezultate

Majoritatea copiilor cu mucoviscidoză care au fost evaluaţi programat (74%) prezentau diferit grad de deficit staturo-ponderal, inclusiv 41,3% cu malnutriţie severă (Des.2).




Desen 2. Statutul nutriţional al copiilor cu mucoviscidoză
Gradul de deficit ponderal a fost apreciat în patru grupe de vârstă a copiilor cu mucovisdoză: 1-3 ani (copii mici), 4-7 ani (preşcolari), 8-17 ani (şcolari) şi >18 ani. În grupul copiilor mici a fost notată predominarea copiilor cu malnutriţie – 57,1% (42,9% copii cu dezvoltarea fizică corespunzătoare normativelor de vârstă). În lotul preşcolarilor la o jumătate au fost determinate manifestări de malnutriţie – 54,9% copii. La copiii mai mari statutul nutriţional a suferit o degradare marcată, astfel doar 1/5 din şcolarii cu mucoviscidoză examinaţi aveau IMP în limitele normei şi toţi pacienţii (100%) peste 18 ani aveau diferit grad de retard staturo-ponderal (des.3).


Desen 3. Indicele ponderal al copiilor cu mucoviscidoză în diferite perioade de vârstă
Statutul nutriţional al copiilor cu mucoviscidoză din diferite grupe de vârstă deasemenea varia mult. Astfel la copiii mici (1-3 ani) cu mucoviscidoză predomina deficitul ponderal uşor (gradul I) şi moderat (gradul II), 14,2% şi 42,8% corespunzător; nici la un copil din acest grup de vârstă malnutriţie severă (gradul III) nu a fost depistată. La preşcolari, şcolari şi copii mai mari de 18 ani deficitul staturo-ponderal devenea mai evident odată cu înaintarea în vârstă. În aceste grupe numărul copiilor normoponderali şi cu deficit uşor a scăzut dramatic, faţă de cei cu deficit moderat şi în special cel sever. Procentul pacienţior cu mucoviscidoză care sufereau de retard staturo-ponderal de gradul III a crescut semnificativ odată cu creşterea copiilor, astfel în grupul de vârstă 4-7 ani acesta a constituit 36,4%, iar în grupele 8-17 ani şi mai mari de 18 ani – 55% şi 57,1% corespunzător. Doar doi copii de 4-7 ani aveau IMP în limitele percentilei 90-75, ceea ce corespunde unor valori uşor crescute ale masei ponderale pentru vârsta respectivă (des.4).



Desen 4. Gradele deficitului ponderal la copii cu mucoviscidoză
Scopul principal al acestui studiu a fost evaluarea statutului nutriţional al copiilor cu mucoviscidoză prin folosirea IMP transformat în valori percentile. A fost demonstrată relaţia semnificativ negativă între vârsta copiilor cu mucoviscidoză şi statutul nutriţional al acestora. Studii similare din alte ţări au raportat rezultate asemănătoare [5,6,9].

Calcularea IMP şi transpunerea acestuia pe curbe este recomandată ca o metodă simplă şi rapidă pentru aprecierea obiectivă a gradului de retard staturo-ponderal, dar şi pentru monitorizarea dezvoltării fizice a copiilor cu mucoviscidoză.



Concluzie

La copiii cu mucoviscidoză se constată dereglări importante ale dezvoltării fizice. Folosirea valorilor percentile ale IMP reflectă obiectiv gradul de severitate al deficitului staturo-ponderal la copii.



Bibliografia

  1. Borowitz D, Baker R, Stallings V. Consensus report on nutrition for pediatric patients with cystic fibrosis. J Pediatr Gastroenterol Nutr, 2002; 35: 246-259

  2. Murphy A. et al. The nutritional status of children with cystic fibrosis. British Journal of Nutrition, 2006; 95: 321-324Groeneweg M. et al. Assessment of nutritional status in children with cystic fibrosis: conventional anthropometry and bioelectrical impedance analysis. A cross sectional study in Dutch patients. J Cystic Fibrosis, 2002; 1: 276-280

  3. Hodson M., Geddes D. Cystic Fibrosis. Second edition. Ed. Arnold, London, 2000; p. 477

  4. Marin V. et al. Energy expenditure, nutrition status, and body composition in children with cystic fibrosis. Nutrition, 2004; 20: 181-186

  5. Lai H. et al. Comparison of growth status of patients with cystic fibrosis between the United States and Canada. Am J Clin Nutr 1999; 69: 531-8

  6. Sharma M., Singh M. Nutritional management of children with cystic fibrosis. Indian Pediatr, 2003; 40: 1055-62

  7. Sood M., Adams J., Mughal M. Lean body mass in children with cystic fibrosis. Arch Dis Child, 2003; 88: 836

  8. Stapleton D., Kerr D., Gurrin L. Height and weight fail to detect early signs of malnutrition in children with cystic fibrosis. J Pediatr Gastroenterol Nutr, 2001; 33: 319-325

  9. Stettler N. et al. Prospective evaluation of growth, nutritional status, and body composition in children with cystic fibrosis. Am J Clin Nutr, 2000; 72: 407-413


Studiul comparativ al eficacităţii activităţilor educaţionale

în evoluţia astmului bronşic la copii

Liliana Vişnevschi-Rusnac

(Conducător ştiinţific: prof univ., d.h.ş.m. S. Şciuca)

Catedra Pediatrie Rezidenţiat şi Secundariat clinic USMF „Nicolae Testemiţanu”
Summary

The study of influence of School for Children with

Asthma in evolution of asthma

There were 219 children included in the study with different forms of asthma. 172 of asthma patients or/and their parents were educated in the School for Children with Asthma children, where they were informed about risk factors and triggers, clinical manifestations, prophylactic measures and asthma medicines. Other 47 not implicated in the educational program children were investigated similarly. Obtained knowledge allows children to understand what kind of triggers are, how to eliminate them, asthma symptoms, some methods of treatment and prevention. The study established efficiency of School for Children with Asthma in evolution of asthma.



Rezumat

Studiul a inclus 219 copii cu diferite forme de astm bronşic. 172 de copiii şi părinţii lor au fost instruiţi în Şcoala copilului cu astm, unde s-au efectuat activităţi educaţionale despre factorii de risc, manifestările clinice, profilaxia şi tratamentul astmului bronşic. Alţi 47 au fost investigaţi identic celor educaţi, nefiind incluşi în procesul educativ. Studiul a permis stabilirea eficacităţii activităţilor educaţionale în cadrul Şcolii Copilului cu Astm în evoluţia astmului bronşic la copii în comparaţie cu cei neinstruiţi.


Actualitate

În conformitate cu unele date statistice din 2006 la nivel internaţional de astm bronşic suferă 130 mln de persoane; prevalenţa în ţările dezvoltate este de 8-10 ori mai mare faţă de celelalte ţări (în SUA – prevalenţa astmului în populaţia generală este de 5% şi a crescut cu 40% în ultima decadă, Noua Zelandă – 32%, Australia – 30%). Statisticele mondiale recente denotă creşterea prevalenţei astmului în toate grupele de vârstă, dar în special la copii. Mai mult ca atât, conform datelor GINA, la fiecare 10 ani, numărul bolnavilor ce suferă de astm bronşic se dublează.[1,3]

În Republica Moldova prevalenţa astmului bronşic este în ascensiune în ultimii ani şi constituie 2,8-3,5‰.

Copii care suferă de astm bronşic întâlnesc dificultăţi în integrarea socială, atât pentru ca sunt marginalizaţi de către colegi, cat si pentru ca cei din jurul lor cunosc foarte puţine lucruri despre astmul bronşic. Necunoaşterea bolii de către copilul bolnav şi/sau de cei din jur conduce la acte de discriminare, la reacţii negative fata de copilul care suferă de astm bronşic, la incapacitatea de a-i trata normal. Regimul de viata al bolnavului de astm bronşic impune anumite restricţii care conduc automat la dificultăţi de integrare sociala: o persoana cu astm bronşic nu poate merge cu prietenii in locuri în care se fumează, nu poate practica anumite sporturi, este mai predispus la alergii, trebuie să respecte o anumită dietă. [5]

Este cunoscut faptul că există un şir de motive, care pot duce la micşorarea sau lipsa efectelor terapiei medicamentoase. Unele dintre ele sunt în corelaţie cu dificultăţi în administrarea inhalatorie a preparatelor, regim incomod de administrare, apariţia unor efecte adverse, costul înalt al unor preparate. Un rol nu mai puţin semnificativ îl au şi motivele nemedicamentoase de abandon al tratamentului sau al nereuşitei acestuia. Dintre acestea se evidenţiază necunoaşterea datelor elementare despre problema de sănătate, informaţii insuficiente sau greşite despre preparatele folosite, anxietăţi necomunicate sau neexplicate. Lipsa informaţiei necesare despre boală şi tratament induce la pacienţi atitudine negativă către terapia corectă. [7,8,9]

Conform datelor din literatură există mai multe forme de instruire a copiilor cu astm: în grup, individuale (cel mai eficace, care şi cel mai greu de realizat), audio- sau video-lecţii, programe computerizate special elaborate, suport telefonic „Ajutorul în astm”, mai rar – prezentări teatralizate pentru copiii mai mici. Unul dintre studiile realizate în Rusia a demonstrat că pacienţii preferă să fie familiarizaţi cu datele referitoare la problema lor de sănătate de către medic sau prin intermediul video-lecţiilor. [10]



Materiale şi metode

În studiu au fost incluşi 219 copii cu diferite forme de severitate ale astmului: astm bronşic persistent sever (49 copii), moderat (141 copii) şi uşor (29 copii). 172 copii au fost incluşi în activităţile educaţionale în cadrul Şcolii Copilului cu Astm.

În procesul educativ au fost antrenaţi specialişti (pneumolog, alergolog şi psiholog) care au realizat educaţia copilului cu astm şi familiei lui prin activităţi de familiarizare cu informaţii despre astm. Grupele educaţionale constau din 10-12 copii cu astm şi/sau părinţi lor, care urmau seminarele de instruire (5 şedinţe), în cadrul cărora se abordau subiectele: factorii de risc şi etiologici în astm, noţiuni generale despre maladie, boli alergice, manifestări clinice, regim hipoalergic, metodele de profilaxie şi terapie antiastmatică. care formau o echipă familie-pacient-lucrător medical. Fiecare şedinţă a inclus chestionarea individuală a copiilor pentru evaluarea cunoştinţelor lor până şi la finele instruirii în conformitate cu subiectul studiat la moment.

Grupul de control a inclus 47 copii cu diferite forme ale astmului bronşic, ce nu au urmat activităţi educaţionale în cadrul Şcolii Copilului cu Astm.

Calitatea cunoştinţelor la unii copii (24%) cu astm bronşic şi/sau părinţilor a fost verificată şi la vizitele repetate peste 3-12 luni. Consultaţia repetată a medicului specialist la 3 – 12 luni a implicat examenul clinic, imunologic şi spirografic, precum şi evaluarea repetată a cunoştinţelor conform aceloraşi teste.

De asemenea s-au evaluat comparativ indicii funcţionali respiratorii cu spirometrul „AUTOSPIRO MINATO” Japonia în secţia de diagnostic funcţional ICŞOSMşiC. S-au analizat următorii parametri: FVC – capacitatea vitală pulmonară forţată; FEV1,0 – volumul expulzat în prima secundă a expiraţiei forţate reprezintă expirarea rapidă a aproximativ 4/5 din capacitatea vitală (VC); indicele Tiffeneau – FEV1/VCx100% (valoarea normală pentru copii >90%); FEF25-75 – debitul mediu expirator maxim; PEF – debitul expirator maxim de vârf; MEF75,50,25 – debitul expirator maxim instantaneu respectiv la 75% , 50%, 25% din capacitatea vitală.



Rezultate

Evaluarea cunoştinţelor celor instruiţi ne-a oferit informaţii utile despre eficienţa instruirii, dificultăţile şi succesele educaţiei pacientului, au contribuit la optimizarea activităţilor educaţionale.

Am determinat că cunoştinţele iniţiale ale tuturor copiilor şi părinţilor lor au fost superficiale, incomplete, incorecte. Este certă şi importantă majorarea nivelului de cunoştinţe după instruirea copiilor în cadrul Şcolii cu Astm. Astfel, calitatea cunoştinţelor copiilor instruiţi în cadrul Şcolii Copilului cu Astm este prezentată în fig. N1 (I test – până la instruire, II test – după finalizarea acestuia).

Ulterior am examinat şi apreciat nivelul cunoştinţelor copiilor din grupa de control, nivelul iniţial al cărora nu se deosebeau vădit de cel al copiilor incluşi în Şcoala Copilului cu Astm, dar care au rămas la fel de insuficiente şi spre externate. (Fig.2)

Este semnificativă aprecierea comparativă a evoluării datelor spirografice (efectuate la internare şi la externate) la toţi copiii spitalizaţi în legătură cu astmul bronşic. În cadrul grupului de copii educaţi în cadrul Şcolii Copilului cu Astm, datele spirografiei au avut ameliorare vădită a fenomenelor de restricţie şi obstrucţie către sfârşitul spitalizării.

Comparând rezultatele obţinute la spirografiile repetate spre finele tratamentului, observăm următoarele:



  • la copiii instruiţi în cadrul Şcolii Copilului cu Astm spre finele tratamentului indicii spirografiei s-au majorat cu 15,94%, la cei din grupul de control aceşti indici au crescut doar cu 11,02%.

Figura 1 Evoluţia nivelului de cunoştinţe Figura 2. Evoluţia nivelului de cunoştinţe la copiii din Şcoala Copilului cu Astm la copiii din grupul de control



Fig. 3 Evoluţia indicilor spirografici la Fig.4 Evoluţia indicilor spirografici

copiii educaţi în cadrul la copiii din grupa de control

Şcolii Copilului cu Astm



  • valorile FEF25-75 la copiii ce au urmat educaţia în Şcoala Copilului cu Astm s-au majorat cu 21,07%, atunci când aceleaşi valori ale copiilor din grupul de control – 6%.

  • valorile PEF la copiii ce au urmat educaţia în Şcoala Copilului cu Astm s-au majorat cu 18,16%, atunci când aceleaşi valori ale copiilor din grupul de control – 9,8%.

  • valorile MEF în grupul copiilor din cadrul Şcolii Copilului cu Astm s-au majorat cu 16,2%, atunci când în grupul de control – cu 13,1%.

Este important de menţionat şi faptul că 12 copii (7%) din cei care au frecventat Şcoala Copilului cu Astm pe parcursul tratamentului au evoluat spre o formă mai uşoară (la 4 copii diagnosticaţi cu astm bronşic sever ulterior s-a modificat în astm bronşic moderat, din 8 copii cu astm bronşic moderat 2 copii au evoluat spre astm bronşic uşor, iar 2 – spre astm bronşic intermitent).

Concluzii

Informaţiile prezentate au argumentat importanţa realizării programelor educaţionale al copiilor cu astm bronşic, ce majorează vădit complianţa copilului cu astm şi familiei lui, oferă informaţii necesare despre boală şi ameliorează important evoluţia bolii. S-a dovedit o majorare mult mai importantă a indicilor funcţionali respiratorii (în speciali a celor determinaţi de sindromul obstructiv) la copiii care au fost instruiţi în cadrul Şcolii Copilului cu Astm.



Bibliografie

  1. Global Strategy for Asthma Management – www.ginasthma.com

  2. Национальная программа "Бронхиальная астма у детей. Стратегия лечения и профилактика". Мocква, 1997

  3. The WHOQOL Group. The World Health Organization Quality of Life Assessment (WHOQOL): position paper from the World Health Organization. Social science and medicine 1995; 4: 1403-1409

  4. Christiansen Sandra C., MD. Evaluation of a school-based asthma education program for innercity children. J Allergy and clinical Immunology 1997; раg.100.

  5. Gabriela Suiu „Educaţia – un instrument important în tratamentul astmului bronşic”, „Cronica română” N2, 2006

  6. Partridge M. R. “Asthma education: more reading or more viewing?” Journal R. Societe Med. – 1986- N.79, pag. 326-328.

  7. Зарубин Е.Г. «Анализ результатов образовательных занятий с больными бронхиальной астмой», V-й Национальный конгресс заболеваний органов дыхания, стр. 842, Москва, 1995.

  8. Карпушкина А.В., Геппе Н.А., Шкарбаненко Т.Ю., Путято Т.Г. «Образовательный уровень родителей детей, страдающих бронхиальной астмой тяжелого течения» 6-й Национальный конгресс заболеваний органов дыхания, стр.1133, Москва 1996;

  9. Киняйкин М.Ф., Суханова Г.И. «К вопросу о работе "Астма-школы"», Национальный конгресс заболеваний органов дыхания, Москва 7-й. М 1997; 874

  10. Машукова Н.Г. «Сравнительная оценка эффективности различных методов обучения пациентов при бронхиальной астме у детей», Национальный конгресс заболеваний органов дыхания, 7-й. Москва, 1997; 879стр.Сенкевич Н.Ю., Белевский А.С., Чучалин

  11. А.Г. «Оценка влияния образовательных программ в пульмонологии (Астма-школ) на качество жизни больных бронхиальной астмой (первый опыт применения в России опросника SF-36 в пульмонологии)», Пульмонология 1997; N.3, cтр. 18-22


IMPACTUL ALERGENILOR FUNGICI ÎN

SENSIBILIZAREA ALERGICĂ LA COPIII CU ASTM BRONŞIC

Rodica Selevestru

(Conducător ştiinţific – prof. univ. Svetlana Şciuca)

Catedra Pediatrie Rezidenţiat
Summary

The fungi influence on allergic sensitization in children with bronchial asthma

The study was carried of 35 schoolchildren aged 6-14 years old with bronchial asthma to reveal the presence of allergic sensitization to fungi. The examined group was selected active by the epidemiologic and descriptive methodology using questionnaires for asthma revealing. The study shows the presence of the allergic sensitization to fungi in the 70,1% cases children from bronchial asthma. It's necessary to control sensitization with habitual fungi in pacients with multifactorial bronchial asthma.



Rezumat

Studiul a fost efectuat la un grup de 35 copii cu astm bronşic de vârsta şcolară (6-14 ani), pentru a evalua prezenţa sensibilizării alergice fungice. Grupul de studiu a fost depistat activ prin metodologia epidemiologic discriptivă folosind chestionarele de depistare a astmului bronşic. Diagnosticul de astm bronşic a fost stabilit conform criteriilor GINA. Rezultatele studiului demonstrează prezenţa sensibilizării alergice la 70,1% cazuri copii cu astm bronşic. În cazul astmului bronşic de etiologie multifactorială, se face necesar a nu lăsa fără control sensibilizarea pacienţilor cu alergene fungice habituale (Aspergillus, Candida, Cladosporium).


Actualitate

Prevalenţa maladiilor bronhopulmonare alergice conform studiilor epidemiologice constituie 11,3-30% cazuri. Cauza principală de declanşare a acestor stări este definitiv neelucidată [8].

O expoziţie îndelungată a copiilor cu predispunere alergică la alergenii fungici din mediul ambiant este un factor de risc, care provoacă sensibilizarea şi dezvoltarea alergiei fungice. Răspândirea fungilor microscopici este pretutindeni (în încăperile umede şi calde, în frigider, în cabine de duş, la înălţimea de 2000m3, etc.). Contaminarea mediului ambiant cu spori de ciuperci este un parametru important, care apreciază calitatea aerului [2].

Luând în consideraţie, că până la ziua de azi date certe despre rolul etiopatogenetic a fungilor din mediul ambiant în dezvoltarea acceselor de astm bronşic la copii sunt insuficiente [4], totuşi s-a constatat o corelaţie directă dintre frecvenţa acutizărilor maladiilor alergice respiratorii şi gradul de purificare a mediului ambiant cu sport de ciuperci, preponderent în cazul persistenţei factorilor nespecifici de provocare a mediului (umiditatea, praful, igrasia) [3].

În literatura de specialitate se menţionează concentraţia admisibilă de spori în aer = 300/m3. Numeroase observaţii la maturi sugerează existenţa unui raport între concentraţia de spori de ciuperci din mediu şi frecvenţa mare de exacerbări a astmului la adulţi. Riscul de deces e de 2,16 ori mai mare pentru persoanele adulte astmatice, dacă concentraţia de spori din aerul ambiant depăşeşte 1000 m3 [6]. Sporii fungici induc sinteza activă a IgE. Inflamaţia cronică cu alergeni fungici favorizează creşterea IgE totale în ser şi apariţia IgE specifice. Se cunosc multiple specii de ciuperci patogene şi saprofite, dar referinţă pentru studiul iniţiat o au fungii calităţile alergice ale căror sunt depistate des (Cladosporium spp., Aspergillus niger, Aspergillus flavum, Aspergillus fumigatus, Candida crusei) [2].

Studiul ECRHS (European Community Respiratory Health Survey) constată, că mai mult de 20% astmaticii adulţi fac astm bronşic sever, şi în 22% de cazuri testele cutanate reprezintă rezultate pozitive de sensibilizare la Alternaria alternate şi/sau Cladosporium herbarum [6], ceea ce-ar reprezenta 700000 pacienţi în SUA. Studiul RHINE (Respiratory Health in Northern Europe) efectuat în ţările nordice (Estonia, Norvegia, Suedia, Danemarca) reflectă importanţa umidităţii, fiind un factor de risc semnificativ în astmul bronşic [1]. Rolul fungilor în dezvoltarea astmului bronşic la copii, cât şi la adulţi devine o problemă tot mai evaluată în multiple studii din diverse centre ştiinţifice ce constată actualitatea problemei date.



Scopul lucrării este studierea răspunsului IgE specific pentru alergeni fungici habituali la copiii cu astm bronşic în Republica Moldova.

Materiale şi metode

Lotul de studiu a fost selectat din 896 de copii (vârsta 6-14 ani) intervievaţi activ cu chestionare unificate, pentru depistarea astmului bronşic.

Determinarea marcherilor de atopie şi de sensibilizare IgE-mediată efectuată prin dozarea IgE totale şi IgE specifice. Nivelul anticorpilor IgE specifice (Aspergillus niger, Aspergillus flavum, Candida crusei, Cladosporium herbarum) a fost apreciată prin metoda imunoenzimatică (ИФA-Rusia).

Valorile serice a IgE totale au fost testate imunoenzimatic prin metoda „ELISA-SUA”.

Testele cutanate efectuate prin metoda skin prick test la amestec fungic (Ucraina) a fost folosită la 8 copii şi apreciată pozitiv, dacă diametrul zonei îndurate depăşea 3mm pe cel al controlului negativ, citită peste 15 minute.

Diagnosticul de astm bronşic a fost stabilit conform criteriilor GINA la 35 elevi.



Rezultate şi discuţii

Din lotul de studiu astm bronşic intermitent a fost constatat la 7 copii (20% cazuri), astm persistent uşor la 12 copii (34,2% cazuri), astm persistent moderat – 11 copii (31,42% cazuri) şi astm persistent sever – 5 copii (14.29% cazuri).

Culegerea anamnezei familiare a permis constatarea antecedentelor familiale pentru atopie pozitive la toţi copiii cu astm sever, în comparaţie cu ¼ pentru astmul intermitent. În astmul persistent uşor şi moderat antecedentele familiale persistau la 2/3 din copii. Chestionarele îndeplinite de copii şi părinţi au permis evaluarea igrasiei şi mucegaiului la domiciliu la majoritatea copiilor cu astm sever şi doar la 25% copii cu astm intermitent. Copiii cu astm persistent uşor şi moderat manifestau igrasie şi mucegai în 66,6% şi 65% cazuri respectiv.

Tabelul №.1 Evaluarea atopiei şi alergizării fungice la copiii cu astm





Eozinofile (%)

IgE total (UI/ml)

IgE specifice pozitive (%)

A/B intermit.

2,28±0,42

201,54±92,52

60

A/B per. uşor

3,75±0,73

256,65±82,80

28,7

A/B per. mod.

6,5±0,82

436,47±101,9

75

A/B sever

3±0,8

635,48±118,4

100

Antigenii fungici manifestă un răspuns imun atât la persoane alergice cât şi la persoane tolerante. În cazul pacienţilor alergici, răspunsul respectiv este dominat de limfocitele T helper de tip 2 care induc producerea de IgE specifice pentru fungi [4].

Aprecierea sensibilizării alergice la fungi a fost evidenţiată la 27 copii ce constituie 70,1% cazuri, inclusiv au fost interpretate şi rezultatele obţinute la testele cutanate.

Cercetarea dezvoltării reacţiilor alergice în dependenţă de gradele de severitate a astmului bronşic a remarcat o prevalenţă mai înaltă a sensibilizării alergice în astmul bronşic moderat şi sever 45,45% (5 copii ) şi 100% (5 copii), respectiv.





Figura 1: Ig E specifici la alergeni fungici la copiii cu astm bronşic
În astmul bronşic persistent uşor reacţiile imunopatologice pozitive la fungi s-au întâlnit la 25% cazuri (3 copii) şi în astmul bronşic intermitent 14,28% (1 copil).

Aprecierea nivelului de anticorpi IgE specifici reprezentată în fig.1 la alergeni fungici a constatat prezenţa sensibilizării prin IgE specifice la Aspergillus niger în 12,5%, Aspergillus flavum – 80%, Candida crusei – 100%. În nici unul din cazuri n-a fost determinată prezenţa IgE specifice pentru Cladosporium herbarum ce contravin studiilor [8], care susţin rolul semnificativ al fungilor din genul Cladosporium, ca alergen habitual în realizarea sensibilizării alergice a sistemului respirator manifestată prin reacţia tip I, mai rar III (Gell şi Coombs).

La grupul de copii s-a determinat concentraţia IgE totală cu aprecierea nivelului mediu 356,26±53,73 UI/ml (copii sănătoşi 56,8±4,83UI/ml) P<0.001. Repartizarea indicilor IgE pe grupe au evaluat obţinundu-se o corelaţie directă a rezultatelor conform gradelor de severitate a bolii. Datele minime pentru astmul intermitent constituiau IgE 14,7 UI/ml şi variaţia maximă până la 605,2 UI/ml. Pentru astmul persistent uşor rezultatele minime IgE 24,0 UI/ml şi variaţia maximă până la 912,8 UI/ml. Astmul persistent moderat – variaţia maximă 968,9 UI/ml şi minime IgE 24,7 UI/ml. Cele mai elevate niveluri IgE – maximale şi minimale 1000-346,7 UI/ml, respectiv apreciate în astmul sever.



Figura 2. Variaţiile concentraţiei IgE în dependenţă de severitatea bolii
Concluzie


  1. Rezultatele studiului demonstrează prezenţa sensibilizării alergice cu fungi în dezvoltarea astmului bronşic la copii.

  2. Frecvenţa antecedentelor atopice familiale, prezenţa igrasiei habituale şi sensibilizării alergice specifice la alergeni fungici corelează direct cu severitatea astmului bronşic la copii.

Bibliografie

  1. Gunnbjornsdottir MI, et al. Prevalece and incidence of respiratory symptoms in relation to indoor dampness: the RHINE study. Thorax 2006; 61:221-5

  2. Gutarowska B., Wiszniewska M. et al. Exposure to moulds in flats and the prevalence of allergie diseases – preliminary study. Pol J Microbiol 2005; 54:4

  3. Denning DW, O’Driscoll DR, Hogaboan CM, etc: The link between fungi and severe asthma: a summary of the evidence. Eur Respir J 2006; 27:615-26.

  4. Jacob B., Ritz B., Gehrihg U., et al. Indoor exposure to molds and allergic sensitization. Environ Health Perspect 2002; 110:7:647-653

  5. Targonski PV, Persky VW, Rame Krishnan V: Effect of environmental molds on risk of death from asthma during the pollen season. Allergy clinic Immunology 1995; 95: 955-61

  6. Zureik M, Neukirch C, Leynaert B, etc.: European Community Respiratory Health Suvery. Sensitisation to airborne moulds and severity of asthma. BMJ 2002; 325: 411-4

  7. Глобальная стратегия лечения и профилактики бронхиальной астмы.//Пересм.2006г., Москва, Аtmosphere,103с.

  8. Котов В.С., и др. Роль сенсибилизации к антигенам грибов рода Cladosporium при аллергических заболеваниях легких у детей, Росс. Вест. Перинат и Педиатрии, 2, 2008,47-54


PARTUCULARITATILE INFECTIILOR HERPETICE SI AFECTIUNILOR RESPIRATORII CE EVALUEAZA PE FONUL LOR LA COPII DE VIRSTA FRAGEDA

Liudmila Cerempei,Tamara Turcanu

USMF “Nicolae Testemitanu”, IMSP SCMC-1



Summary

Particularities of herpetic infections and respiratory diseases

that evolve on their phone to children of early age

In early age children with recurrent respiratory diseases is necessary to exclude both states of primary and secondary immunology deficiency as well as persistent herpetic infections which contributes to the emergence of first episodes of diseases bronchial pulmonary with complications in the first year of life, which is associated with the anaemia and physical disharmonious development, immunologic misbalances, inflammatory process also continue during the latent period of herpetic infections. The fact is confirmed by increasing cytokinistic indices pro inflammatory in serum (TFN, IL-1, IL-2, IL-6, IL-8, interferon-wide).



Rezumat

La copii de virsta frageda cu afectiuni respiratorii recurente este necesar de exclus atit starile de imunodeficienta primara si secundara cit si infectiile herpetice persistente care contribue la aparitia primelor epizoade de boli bronhopulmonare cu complicatii in primul an de viata, care se asociaza cu anemii feriprive si dezvoltarea fizica disarmonoiasa,disbalanta imunologica, procesul inflamator continue si in perioada latenta a infectiilor herpetice. Fapt ce se confirma prin majorarea indicilor citochinilor proinflamatori in ser (TFN,IL-1, IL-2, IL-6, IL-8, interferon-gama).


Practica medicinei mondiale confirma prevalenta infectiilor respiratorie virale acute in structura morbiditatii copiilor de virsta frageda.80% de copii de la nastere poseda factorii de risc premorbid si sunt predispusi la infectiile respiratorie recurente. (Коровина Н.А., 2006, Крамарев С.А., 2006). La o parte din copii pe fonul infectiilor respiratorie recurente deseori se dezvolta patologia bronhopulmonara si organelor ORL cu evolutie recidivanta, disfunctiile somatoneurologice si ca consecinta - formarea afectiunelor cronice (Вельтищев Ю.А., 2003, Ершова И.Б., 2003)..

Conform rezultatelor explorarilor din ultimii ani cauzele afectiunelor respiratorie recurente la copii de virsta frageda se asoceaza cu activarea florei conditionat patogene, actiunei infectiilor persistente intracelulare, inclusiv si celei herpetice.

In structura afectienilor virale predomina virusii herpetici, fapt ce se explica cu raspindirea lor ubicvitara, manifestari clinice multiple si caile de transmitere. Raspindirea afectiunilor herpetice este universala .La populatia adulta se deceleaza prezenta anticorpilor antiherpetici in proportie de 70-90%. Prevalenta de HSV-1 variaza de la 70% in Tarile Europene ,pina la 95% in America Centrala ,Africa, Asia. Intr-un studiu efectuat in 1998 ,prevalenta de86% a fost in rindul populatiei din Rio de Janeiro.Cele mai mici rate de prevalenta au fost observate in Japonia 48% si in tarile scandinave.

Din grupul reprezentativ a herpvirusulor care include mai mult de 100 de virusi morfologic identici, numai 8 virusi infecteaza organismul uman:. 6 tipuri de HSV, CMV si EBV. Importanta lor in patologia populatiei este in crestere, aceasta se refera la HSV-1 si HSV-2, CMV. Conform datelor OMS infectiile cauzate de HSV-1 si HSV-2 ocupa a 2 –lea loc dupa gripa in etiologia mortalitatii umane.

Conform rezultatelor explorarilor din ultimii ani cauzele afectiunelor respiratorie recurente la copii de virsta frageda se asoceaza cu activarea florei conditionat patogene, actiunei infectiilor persistente intracelulare, inclusiv si celei herpetice.

2000 de ani in urma Herodot a descris boala manifestata prin febra si basicute ( vezicule)in jurul gurii ,pe care a numit-o”herpes febril”.Mai tirziu a fost descrisa o boala asemanatoare, localizata genital, numita “herpes genital”

Etiologhia acestor boli a fost precizata abia in 1960, cind s-a demonstrat ca ele sunt determinate de 2 virusuri inrudite.

Rezervuarul de infectie este omul bolnav si purtatorul sanatos( care elimina virusul continuu sau intermitent).Transmiterea virusului are loc de la parinti ori alt ingrijitor de copii, in caz cind ei au avut antecedent o primoinfectie herpetica cu manifastari clinice: de-un herpes bucal, facial ori genital, care pot avea loc inainte de graviditate, in timpul graviditatii ori dupa nasterea copilului.

Virusurile HSV -1 si HSV-2, au un caracter comun numit”latenta.”Aciasta inseamna ca dupa primul contact al virusului cu organismul numit “primoinfectie” virusul nu este complet elimenat din organizm. La primul contact cu HSV-1 ( ce-l mai des intilnit la copii), numit primoinfectie, in 90% din cazuri nu exista nici un simptom, infectia trecind total neobservata .Restul 10% din cazuri au simptome caracteristice:febra (38-39º) senzatie de usturime in regiunele cavitatii bucale, buzelor, dureri la deglutitie, eruptii veziculoase (basicute) cu lichid, localizate la nivelul buzelor, cavitatii bucale, pe limba, gingii si faringe. HSV se va pastra toata viata in sater latenta, in tesutul nervos (in ganglionii lateerovertebrali) si in celulile Schwwann, desemenea poate fi gasit in glandele secretorie.

S-a constatat ca infectiile cu HSV -1 sunt mai fregvente si au o evolutie mai rapida comparativ cu cele datorate HSV-2 si deasemenea 90% din poulatiea adulta poseda anticorpi specifici pentru HSV -1 si doar 20- 30% poseda anticorpi specifici pentru HSV-2.

.In timpul latentii infectia evalueaza asimptomatic, insa in prezenta unor factori favorizanti, ea se reactiveaza si va produce recurentele ( recidivele ) herpetice, manifestindu-se periodic printr-o febra inexplicabila, deseori chear persitenta, gripa, astenie, leziuni ale sistemului nervos central (asociate ori nu cu convulsii), afectiuni ale ficatului, afte in cavitatea bucala, poliadenopatie.

In stare latenta a infectiei herpetice perioada de contagiozitate nu poate fi determinata, purtatorul aparent sanatos putind constitui o sursa de imbolnavire.

Tabloul clinic la infectia cu VHS prezinta polimorfizm clinic, identificindu-se forme clinice cu evolutie obisnuita (forme comune - herpesul labial ,peribucal si nazobucal,stomatita herpetica,herpesul degetelor,herpesul genital.)si cu evolutie severa (herpes neonatal), avind prognostic rezervat.

Herpesul neo-natal (generalizat) prezinta o infectie generalizata,care apare la nou-nascut datorita implicarii HSV la nivelul portii de intrare si producerii viremiei.Incubatia este sub 7 zile. Debutul acut, cu febra inalta ,eruptii eritemato-veziculoasa generalizata.In perioada de stare persista sindromul infectios si eruptia,nounascutul prezentind inca in plus ca semn de graviditate: determinari pluruiviscerale (afectarea hepatica, .meningoencefalita, pneumonie, etc.) Prognosticul este rezervat:deces in cazuri tratamentului tardiv si neadecvat peste 4-6 zile de la debutul bolii.

Infectie herpetica recurenta prezinta,. de regula, forma localizata.la nivelul extremitatii cefalice: peribucal, perinazal,la nivelul pavilionului urechii, genital sau balano-preputial.

Debutul este brusc, cu algii fulgurante, la nivelul zonei tegumentare (unde apar leziunile)urmat de aparitia eruptiei veziculoase grupata in “buchete”, in acelasi timp pacientul prezinta adenopatie satelita dureroasa .si o stare de subfebrilitate.Tegumentar leziunile evoluiaza spre cruste,mucos se exulcereaza. Mnifestarile cutanate au caracter recurent.

Studiile contemporane (Исаков В.А., 2006, Цинзерлинг В.А., 2002, Dunin-Wasowicz D., 2006) confirma ca la actiunea cea mai nefavorabila asupra fatului si copilului de virsta frageda contribue infectia cu CMV care poate fi cauza si fonul ale afectiunelor somatice, factor ce contribue la realizarea reactiilor patologice imune si cele neuroendocrine. (Yamashita M., 2006)

Conform datelor asociatiei internationale a herpetologilor (American Herepes Foundation, 2002) diagnosticul tardiv si lipsa tratamentuluii infectiei CMV persistente poate duce la majorarea morbiditatii si mortalitatii infantile (OMS, 2003)

Conform rezultatelor studiului Иванова Л.А., 2007la copii cu afectiuni respiratorie recurente infectati cu CMV (independent de activitatea procesului infectios) in comporatie cu pacientii neinfectati primele epizode a infectiilor respiratorie acute se manifesta in primul an de viata a copilului, cu majorarea incidentei de 1,6 ori, durat bolii de 1,5 ori si numarului complicatiilor de 1,5-2 ori in structura carora prevaleaza otite acute si recidivante (63,1% de bolnavi), bronsite acute obstructive (43,1%), pneumonii (33,5%).

La copii de virsta frageda cu afectiuni respiratorii recurente infectarea cu CMV sa stabilit la 62,5% de copii, din ei la 1/3 din copii evolutia activa a bolii si la 2/3 – evolutia latenta.. La 1/5 de copii infectati cu CMV sa constatat asocierea cu HSV sau EBV.

Este necesar de marcat ca la copii cu afectiuni respiratorii recurente pe fonul infectiilor herpetice se depisteaza anemia feripriva de 1,6 ori mai frecvent si dezvoltarea fizica disarmonioasa de 1,2 ori mai des in comparatie cu cei neinfectati.

S-a stabilit ca incidenta si durata afectiunilor respiratorii la copii de virsta frageda influenteaza evolutia agravata a graviditatii si a travaliului, ce sunt legate cu infectiile urogenitale si respiratorie a mamei, trei si mai multe avorturi medicale,,avorturi spontane, insuficienta fetoplacentara, patologia tesutului placentar, nasteri premature, hipoxia intranatala a fetului, patologiei neonatale, ce se caracterizeaza cu prematuritate, devieri neurologice, disfunctii cardiorespiratorii, hiperbilirubinemie, viciile congenitale si anomaliile de dezvoltare care se deosebeau cu veridicitate de datele pacientilor neinfectati.

Independent de evolutie infectiei CMV la copii cu afectiuni respiratorii recurente in perioada de remisie clinica se determina disbalansul imunitatii celulare (majorarea CD3, CD8 si micsorarea nivelului de CD16,CD20) si umorale (cresterea concentratiei imunoglobulinelor IgA, IgM,IgG), dereglari in sistemul fagocitozei. Evolutia latenta CMV se caracterizeaza cu majorarea CD4, indicelui de imunoreglare CD4/CD8 si cu micsorarea numarului de celule ce participa la fagocitoza, evolutia activa a bolii – cu deminuarea CD4 – celulelor, indicilui de imunoreglare CD4/CD8, CD25-limfocitelor si majorarea celulelor de fagocitare.

Este stabilita prezenta procesului inflamator la copii cu afectiuni recurente pe fonul infectiilor herpetice prin majorare citochinelor proinflamatori (TFN,IL-1, IL-2, IL-6, IL-8) si interferonului-gama in ser pe fonul deminarii concentratiei interferonului-alfa.

Disbalansul imun la copii acestea contribue la formarea la grupul acesta de copii afectiunilor cronice imunodependente.

Asadar, la copii de virsta frageda cu afectiuni respiratorii recurente cu fracventa majora se depisteaza infectiile herpetice persistente care evalueaza predominant in forma latenta ( la 2/3 din copii) dar la acesti pacienti se depisteaza procesul inflamator continue care se confirma prin majorarea citochinelor proinflamatori, dereglari imunologice, disfunctii somatice, devieri neurologice, fapt ce contribue la evolutia nefavorabila a patologiei si formarea afectiunilor cronice.



Bibliografie

1. Bistriceanu Valeriu, Prof.Doc.Iustin Diaconu Clinica DV Loghin Bucureasti”Herpex Simplex “ Propunere de Sdandart National”-2000.

2. Pereira F A “Herpex Simplex:evolution concepts “ Ja M Acad Dermatol 1996:35(4)503-20

3. Safrin S. Ashley R Clinical and serological feuters of herpers simplex virus infection in patients with .AIDS .AIDS 1991: 21(1)114-20.

4. Иванова Л.А. Цитокиновый статус у детей с персистирующим течением Эпштейн Барр и цитомегаловирусной инфекцией.-Перинатология и педиатрияю -. Киев – 2003 - №3. - С.95.

5. Иванова Л.А. Клинико-иммунологические особенности у детей с частыми респираторными заболеваниями на фоне цитомегаловирусной инфекции. Автореферат дисс. К.м.н. –Донецк. -2007. – С.16.

6. Львов Д.К., Баринский И.Ф., Гараев М.М./Актуальные проблемы герпесвирусных инфекций.- Москва.- 2004.- С.135.

7. Юлиш Е.И. Роль инфицированности герпесвирусами в состоянии здоровья часто и длительно болеющих детей. //Педиатрия, акушерство и гинекология.-Киев. – 2003. - №4. - С.109.








Yüklə 1,58 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   88   89   90   91   92   93   94   95   96




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2022
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə