Normal – Times New Roman 11 pt

2.5Împădurire

Terenurile degradate și terenurile cu cu potențial agricol limitat existente oferă oportunități de împădurire în România. Suprafețele de teren agricol care fac obiectul mai multor factori de limitare din cauza unor factori meteorologici și climatică cu efecte adverse, cum ar fi seceta, inundațiile, eroziunea sau alunecările de teren, rezervele mici de humus sau livrările reduse de nutrienți cheie din sol sunt considerate terenuri cu potențial limitat. În fiecare an, astfel de suprafețe de teren agricol sunt clasificate ca fiind "de utilitate redusă”, în ciuda măsurilor luate pentru a ameliora potențialul agricol al zonei (de exemplu irigații, îmbunătățiri funciare și utilizarea îngrășămintelor)⁷. Există o suprafață estimată de 2 milioane ha de astfel de terenuri agricole în fiecare an. 700.000 ha din această suprafață a fost teren arabil și 1.2-1.3 milioane ha sunt pășuni și fânețuri. (Bohateret, 2012)

2.5.1Împădurirea terenurilor degradate

Rezultatele inițiale ale studiului Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR, 2012) privind terenurile degradate relevă o corelație clară între suprafețele de teren supuse aridității (în scenariul HADCM3) și suprafețele cu acoperire cu pădure limitată (figura E, F, G și de mai jos⁸). MADR a efectuat, de asemenea, un inventar al terenurilor degradate (pentru 16 din cele 41 de județe), pentru a proiecta programul național pentru refacerea terenurilor degradate. Inventarul a constatat că 836.475 ha sunt degradate, din care, aproximativ 115.129 ha sunt potrivite pentru îmbunătățire prin împădurire (MADR, 2012).

Figura E: Indicele de ariditate medie BGI pentru perioada 2011-2020 (scenariu global HADCM3 - ICPA, 2007)

Figura F: Indicele de ariditate medie BGI pentru perioada 2070-2080 (scenariu global HADCM3 - ICPA, 2007)

Figura G: Pădure pe județe (%) (Sursa: Programul național de împădurire, 2012)

2.6Colectarea datelor din sectorul forestier

Un Inventar Național al Pădurilor (RNP) este esențial pentru informații cu privire la baza de resurse. În anul 2008, România a lansat activitățile de colectare a datelor din teren asociate cu RNP⁹. Până la sfârșitul anului 2010, au fost colectate aproximativ 65 % din datele din teren necesare cuprinzând 28.000 de parcele de pădure. Odată finalizat, RNP va oferi informații cu privire la (a) valorile curente și rata de schimbări asupra cantității și calității resurselor forestiere, (b) distribuția spațială a terenurilor forestiere, inclusiv dreptul de proprietate, (c) biodiversitatea forestieră și colectările de carbon și (d) estimări privind creșterea viitoare (Banca Mondială, 2011). Constatările inițiale indică faptul că terenurile cu păduri au crescut (deși nu au fost prevăzute valori cantitative specifice).

Sectorul forestier din România are o capacitate de cercetare relativ bine stabilită. Cercetarea forestieră este efectuată de trei entități principale - facultățile de pădure din universități, ANP și ICAS. ICAS are situri de cercetare, iar cercetătorii care examinează problemele ample din acest sector, care se întind de la politica de cercetare la impactul schimbărilor din condiții forestiere pe creștere a pădurilor, prezența dăunătorilor, și munca de pionierat privind impactul asupra înțelegerii schimbărilor climatice asupra pădurilor și măsurile necesare pentru a spori rezistența lor.

Universitățile din România efectuează atât modelări ex ante, cât și ex post și modelare predictivă. Universitățile au fost, de asemenea, active în reducerea modelelor de schimbări climatice și examinarea impactului politicii și schimbărilor instituționale asupra resurselor forestiere (de exemplu impactul retrocedărilor privind eliminarea CO2 în păduri). ANP compilează și analizează date din pădurile publice și private pe care le administrează pentru a informa privind activitățile viitoare.

2.7Noua strategie privind pădurile

În noiembrie 2012, Ministerul Delegat al Pădurilor a demarat procesul de elaborare a noii Strategii de Dezvoltare Forestieră pentru o perioadă de 10 ani. Un proiect de strategie a fost produs în iunie 2013 și se așteaptă finalizarea de consultări finale în 2013. Proiectul strategiei prevede un rol al pădurilor în atenuarea schimbărilor climatice și subliniază măsurile necesare pentru adaptarea pădurilor. Aceste măsuri includ:

• 
  Creșterea acoperirii forestiere prin împădurirea terenurilor degradate;
  
• 
  Elaborarea noii metodologii științifice adecvate pentru compensarea proprietarilor de păduri private;
  
• 
  Dezvoltarea de noi orientări tehnice pentru gestionarea pădurilor, care reflectă adaptarea la schimbările climatice;
  
• 
  Crearea Organismului Național de Silvicultură pentru a supraveghea și monitoriza silvicultura;
  
• 
  Creșterea accesibilității pădurilor;
  
• 
  Creșterea investițiilor în managementul bazinelor hidrografice.
  

Un domeniu în care strategia ar putea fi îmbunătățită în continuare este prin luarea în considerare a aspectelor economice ale sectorului. Acest lucru ar facilita dezvoltarea unei prioritizări realiste și, de asemenea, aplicarea de stimulente de piață și în afara pieței pentru realizarea obiectivelor strategiei.

3.Schimbările climatice și pădurile

Proiecțiile privind schimbările climatice indică faptul că, la nivel național, va exista o creștere 2⁰C privind media temperaturilor de iarnă și peste 3⁰C creștere a temperaturilor medii de vară. Zonele din afara arcului carpatic, în special, vor avea temperaturi mai ridicate în timpul iernii, în timp ce partea de sud și sud-est va avea temperaturi mai ridicate în timpul verii. Modelele climatice prevăd, de asemenea, o frecvență crescută a evenimentelor meteorologice extreme.

Precipitațiile sunt de așteptat să fie mai abundente pe perioade scurte de timp, și în zone mai mici, ceea ce duce la viituri mai frecvente, și, de asemenea, la perioade de secetă mai intense. Deși regimul precipitațiilor este posibil să nu se modifice semnificativ în perioada de iarnă¹⁰, va exista o scădere generală a precipitațiilor pe timp de vară¹¹. Rata medie zilnică de precipitații pentru România va scădea cu aproximativ 20 %. Cu toate acestea, predictibilitatea precipitațiilor va varia foarte mult de la o regiune la alta, mai ales in estul României. (MMSC, 2012). Împreună cu inundațiile, perioadele lungi de secetă produc pierderi economice importante în agricultură, transporturi și furnizarea energiei, gestionarea apelor, sănătate și gospodării.

Zona afectată de ariditate din România a crescut în ultimele decenii. Zona de sud-est a fost cea mai expusă la secetă. În anii 2000 și 2007, aproape întreg teritoriul țării a fost afectat de o secetă prelungită. România are o strategie națională de combatere a secetei, degradării terenurilor și deșertificării, care include acțiuni și măsuri de atenuare a efectelor secetei, precum și de combatere a deșertificării și degradării terenurilor pe termen scurt, mediu și lung. Activitățile au inclus plantarea de copaci pentru a reduce eroziunea solului și restabilirea terenurilor degradate.

3.