„Politica este un joc foarte serios în care trebuie să răspunzi întotdeauna pentru consecinţele faptelor tale



Yüklə 430,87 Kb.
səhifə1/7
tarix05.09.2018
ölçüsü430,87 Kb.
#77152
  1   2   3   4   5   6   7

„Politica este un joc foarte serios în care trebuie să

răspunzi întotdeauna pentru consecinţele faptelor tale”
Stimate domnule Veaceslav Untilă, în urma unui dialog îndelungat şi deseori tergiversat, între şase formaţiuni cu idei afine, s-a ajuns, la 22 septembrie curent, la fuziunea PNL şi PODSM, şi la crearea Partidului Uniunea Social Liberală Forţa Moldovei, un eveniment notabil în peisajul politic din Republica Moldova. Cum a fost şi dacă putea fi altfel, în sensul unirii în bloc a celor şase partide?

— Ideea unificării forţelor democratice se vehiculează de câtva timp încoace. Chiar din luna martie am purces la intense consultări cu liderii partidelor de centru-dreapta în vederea formării unei alianţe anticomuniste, — anticomunistul devenind, în condiţiile actuale, una din priorităţile strategiei politice o PODSM. Din păcate, iniţiativele noastre nu au găsit înţelegerea cuvenită, liderii partidelor extraparlamentare considerând prematură crearea unei asemenea alianţe. Tot în această perioadă am acceptat propunerea de a constitui Forul Democratic din Moldova, la şedinţele căruia am participat activ şi ne-am expus clar poziţia. Ceva mai târziu, un grup din 6 partide: PNL, PODSM, PFD, PNŢCD, PDC, PNN, şi-a arătat la un moment dat disponibilitatea de a fuziona. Decontările, regruparea forţelor, dezintegrarea unor partide sunt nişte mişcări fireşti pe scena politică ce nu se vrea nici de cum statică, încremenită. În căutarea consensului s-au vânturat anumite scheme şi formule proprii destul de pretenţioase, ne-am poticnit însă invocând mai des elementele de formă, decât cele de fond, căci nu a fost vorba de unele fracturi doctrinare. Când am convocat o şedinţă a birourilor politice, mi-am dat seama de potenţialul fiecărei formaţiuni în parte. Şi am ajuns la concluzia că fuziunea acestor şase partide era practic imposibilă, şi nici nu ştiu dacă ar fi fost de un real folos. Reprezentanţii partidului nostru nu pretindeau posturi de conducere şi am mers pe principiul de paritate pentru toate structurile, dar n-a fost chip, căci atunci când am abordat aspectul financiar al problemei, unii au solicitat un tratament diferenţiat. Pe scurt, nişte partiduţe de buzunar, cu orgolii de doi bani. Până la urmă am găsit limbaj comun doar cu cei de la PNL, care s-au dovedit a fi mai lucizi şi mai flexibili decât ceilalţi parteneri de discuţii. E un început promiţător, cu atât mai mult, că uşile USL Forţa Moldovei rămân deschise.

Veţi continua negocierile cu aceste şi cu alte partide de orientare democratică?

— Noi susţinem în continuare ideea unui partid unic ce revendică aceeaşi doctrină, dacă această intenţie este de o stringentă necesitate socială şi vine din dorinţa de a depăşi criza politică şi de a contribui la consolidarea unui partid puternic, viabil şi reprezentativ pe segmentul centru-dreapta, care va redobândi coeziunea socială.

O simplă lege a fizicii ne demonstrează că, dacă vom concentra lumina într-un punct, ea va arde, va genera căldură, — fenomenul convergenţei, iar dacă o risipim, puterea ei de acţiune nu mai este aceeaşi şi efectul nu se produce. Sigur, politica îşi are “codurile” ei specifice, dar nu putem admite ca partidele cu viziuni politice apropiate, să se disperseze mergând spre aceeaşi ţintă. Rezultatul, cum s-a mai întâmplat, va fi mult minimalizat. Suntem la faza discuţiilor cu formaţiunile “Plai Natal”, Uniunea Centristă din Moldova şi PSL. Eu rămân optimist şi sper că eforturile noastre nu vor fi zadarnice.

Lucrările congresului din 22 septembrie, o manifestaţie politică de rezonanţă, aproape că n-au fost consemnate în mass-media de la noi.

— Dacă în unele ţări ex-sovietice, ex-socialiste, nu se mai pune problema revenirii la trecut, la noi acest pericol este cât se poate de real. De când societatea a încăput pe mâna comuniştilor, se observă o tendinţă, pe unde făţişă, pe unde mai stângaci camuflată, de “înşurubare” lentă. Tensiunea creşte de la o zi la alta iar procesul e pe cale de ramificare, cuprinzând mai toate domeniile vieţii sociale. Evident, “noilor” rigori partinice au fost supuse în primul rând posturile tele şi radio naţionale, care au un impact direct asupra individului. Lozincile perimate ale propagandei comuniste stau în capul mesei. Ai impresia că vremurile de mult apuse iată, poposesc din nou. Opinia publică e manipulată la scară largă, în modul cel mai ipocrit posibil. Cenzurarea programelor face ca până şi cea mai nevinovată informaţie ce nu convine puterii, şi care în viziunea guvernanţilor le poate şifona imaginea, să fie imediat respinsă. Controlul totalitar asupra audio-vizualului e deja o stare de fapt. Situaţia este intolerabilă şi sunt convins că Forţa Moldovei va lua curând atitudine.

Nu vă temeţi de unele speculaţii pe seama lipsei de experienţă politică?

— În primul rând nu mă consider chiar un novice în politică. În al doilea rând, este un truc specific luptei politice de a-ţi contesta în fel şi chip adversarul. Dacă replica ar veni din partea unor politicieni de meserie, mi-aş permite şi eu o întrebare: dar care vă sunt performanţele, domnilor? Nu cred că ceea ce reclamă unii lideri de partid mai vârstnici se poate numi experienţă politică pozitivă (practica acaparării de averi fabuloase şi a căpătuirii nu intră la socoteală). Aşa-zisa lor experienţă stă sub semnul negativ şi echivalează cu un politicianism de proastă factură. Pretinsul lor “alibi” ne-a costat cam scump: stat falimentar, declin economic, mizerie morală, inflaţie, şomaj, sărăcie, crime, violenţă etc., etc. Iar realizarea lor cea mare este, fără îndoială, revenirea în forţă a comuniştilor la putere.

Dacă a venit vorba, cum aţi intrat în politică şi ce anume v-a determinat să alegeţi cariera politică?

— Atunci când eu, un tânăr de la Codreanca, Străşeni, absolvisem în 1978, Facultatea Mecanică de la Universitatea Tehnică, nu mă gândeam că voi ajunge cândva şeful unei formaţiuni politice. La acea vreme politica se prezenta pentru mine ca ceva abstract, sau obscur, mai degrabă, o activitate mai mult pentru alţii. Îmi pusesem scopul să devin un bun specialist şi să aduc folos ţării. Vă rog să mă credeţi, că nu sunt cuvinte mari, şi că acest principiu a rămas valabil pentru mine până în prezent: fiecare cetăţean e dator să aducă folos ţării sale. Acesta este punctul de pornire pentru ca un stat să prospere. Bineînţeles, cu specificarea că şi ţara are obligaţii faţă de cetăţenii săi.

Şi totuşi, mai devreme sau mai târziu, trebuia să apară şi ambiţia politică.

— După mine, ambiţia este voinţa de a face bine. În dorinţa de a se opune haosului şi degradării din societate, o mână de entuziaşti s-au adunat la un loc şi au înfiinţat Asociaţia Strategia Civică, o organizaţie nonpolitică ce îşi propunea să dea un nou imbold societăţii civile. Vine un moment în viaţă când nu mai accepţi ca altcineva să ia deciziile cele mai importante pentru destinul tău. Urma să elaborăm o concepţie de redresare a situaţiei şi având drept aliat opinia publică, să o punem în discuţie, pentru a fi ulterior implementată. Aveam reprezentanţe în judeţe, oficii la nivel de sector. Inaugurasem o pagină pe Internet. Am stabilit un program de caritate şi am realizat un vast proiect de donaţie de carte. Aflându-ne des în teritoriu, oamenii care susţineau mişcarea noastră, se pronunţau tot mai ferm în favoarea unei formule politice, căci eram în preajma alegerilor parlamentare anticipate. În baza ASC a luat naştere Mişcarea pentru Ordine şi Dreptate, cu sloganul “Jos mafia!”, şi având un pronunţat discurs justiţiar. În privinţa rezultatelor nu ne făceam iluzii: ţelul nostru era de a ne lansa în politică, de a acumula o experienţă necesară. După scrutin, echipa a hotărât să persevereze, a fost instituit PODSM, cu o doctrină clasică social-democrată, iar eu am fost ales preşedinte. În ce mai priveşte, consider că este lider veritabil cel care devine lider înainte de a fi ales. Cu alte cuvinte: mai întâi efortul, străduinţa, munca asiduă şi mai apoi aprecierea meritelor. N-aş vrea să sune patetic, dar cred că am ceva nou de adus în politica autohtonă, atât cât îmi vor permite priceperea şi buna-credinţă.

Slaba opoziţie democratică, aproape inexistentă, ar trebui să ne pună în gardă. Putem cumva afirma că partidele perdante au tras unele învăţăminte din înfrângerea în scrutinul legislativ?

— După 10 ani de independenţă am ajuns să fim martorii unui fiasco politic catastrofal. Un deceniu au tot guvernat “în numele poporului”, “în numele democraţiei”, “în numele stabilităţii politice”, — fiecare îşi aburca pe piedestal propria gogoaşă, exercitând puterea doar pentru sine, adică pentru castă. N-au dus nici un lucru bun până la capăt, în loc să găsească soluţii, ei au tot dat din umeri. Prea mare a fost discrepanţa dintre declaraţiile gongorice şi faptele reale. Să nu mai pomenesc despre proverbul cu răsplata. Aşa-zisele partide istorice, — “fosile politice”, cum le-am numit noi, şi care în campania electorală se văicăreau că le vom lua voturile, au fost sancţionate dur. Noi am urmat parcursul nostru firesc de formaţiune tânără, dornică să se afirme. Noi am luat atât cât am putut, ei — atâta cât au meritat. Votul de blam a fost pe merit. Liderii politici din tabăra democrată nici astăzi nu au curajul să analizeze la rece greşelile comise în acest răstimp. Au ieşit din această competiţie erodaţi pe dinăuntru şi nu dau dovadă că au învăţat ceva din înfrângerea suferită. Pentru a realiza o opoziţie coerentă, trebuie să ai curajul de a spune lucrurilor pe nume, tranşant, fără echivoc. Opoziţia oferă certificatul de boală al societăţii. Asta e menirea ei, să semnaleze aberaţiile celor care conduc. La noi însă unele partide cochetează cu comuniştii care, chipurile, “nu-s ăia de cândva”. Se fac declaraţii ce conţin doar aluzii uşoare, vezi bine, să nu deranjeze pe cineva, altfel se duc de râpă toate privilegiile personale. “Directiva” lui Voronin referitor la denumirea de “limbă română”, discursul iresponsabil al ministrului Justiţiei la CEDO sunt o consecinţă a unei opoziţii de circumstanţă. Cel mai îngrijorător e faptul că aceste izbucniri convulsive sunt doar “floricele”, — roadele nu se vor lăsa mult aşteptate.

Acum, când suntem pe punctul de a pierde modestele noastre cuceriri democratice, o alianţă anticomunistă este o necesitate aproape vitală, nu numai pentru clasa politică, ci şi pentru întreaga societate. Aceasta este poziţia USL Forţa Moldovei, care tinde să ajungă în scurt timp un serios partid de opoziţie în jurul căruia se vor uni toate formaţiunile cu adevărat democratice şi reformatoare, şi care va avea un cuvânt greu de spus în confruntarea inevitabilă cu partidul de culoare roşie.

Există mai multe faţete ale social-liberalismului. Care ar fi deci cartea de vizită a noului partid?

— Pare-se, în Republica Moldova s-a ajuns la o inflaţie de partide: sunt înregistrare peste vreo 30, şi fiecare dintre ele, la modul normal ar fi trebuit să aibă o doctrină a sa. Dintre toate aceste idei însă, realizabile sunt doar câteva. Opţiunea noastră, ţinând cont de realităţile care s-au creat, este foarte clară: o economie funcţională – cadrul liberal, şi asigurarea unor standarde de viaţă decentă – factorul social. Liberalismul economic se axează pe ideea de proprietate pentru toţi cei care muncesc, bunurile societăţii să fie accesibile cât mai multora, în timp ce mecanismul protecţiei sociale este susţinut prin intermediul pieţei muncii. Dacă aş utiliza o metaforă, liberalismul este creierul, iar socialul – inima doctrinei noastre, care prin libertatea individuală acordă fiecăruia şansa valorificării plenare a valenţelor creatoare. Îmbinând aceste două componente programatice, activitatea USL va da un randament maxim: doctrina social-liberală este sincronă cu interesele tuturor categoriilor sociale. Indiscutabil, dimensiunea naţională va rămâne o constantă a strategiei partidului.

Ca să deschidem puţin parantezele, ce vrea să însemne sintagma Forţa Moldovei?

— Tendinţa noastră este să adunăm forţele sănătoase ale societăţii care doresc sincer ameliorarea situaţiei şi sunt gata se lupte nu numai pentru interese sectare, ci şi pentru nişte valori, pentru un scop nobil, dacă vreţi. Doar recăpătându-ne încrederea în propriile forţe mai putem spera o schimbare favorabilă pentru Republica Moldova. Stă în puterea noastră să luăm povara dezastrului pe umerii noştri şi să ducem lucrurile pe calea cea bună. Avem suficienţi oameni oneşti, capabili să conducă ţara, punându-se în slujba idealurilor acestei comunităţi.

Este vorba aici, dacă înţeleg corect, de o schimbare de mentalitate. Cum şi cine urmează să înfăptuiască această schimbare? Credeţi că doctrina social-liberală va prinde pe solul destul de „tradiţionalist” al electoratului autohton?

— Avem tot temeiul să afirmăm că, clasa politică de la noi e în preajma unui schimb de generaţii. Majoritatea partidelor au rămas încorsetate în chingile unor concepte ideologizante nebuloase, pe care nu le pot nici limpezi, nici depăşi. E nevoie de o energie revigoratoare, de oameni cu pregătire temeinică, cu o gândire nouă, dinamică, conectată la prezent. USL a reuşit să adune o garnitură de oameni tineri care privesc în faţă şi care văd lucrurile în perspectivă. Mai întâi vom pune diagnosticul situaţiei actuale: nu vrem să repetăm greşelile altora. Vor fi identificate mai apoi şi explicate pe înţelesul tuturor formele de materializare ale reformei. Se va lucra intens în structurile locale. Vom activa în regim permanent de „campanie electorală”, iar spiritul constructiv al mesajului nostru va fi difuzat prin toate mijloacele de care dispunem. Iniţial probabil vom câştiga adeziunea unui segment al populaţiei receptiv şi cu aspiraţii novatoare. Următorul pas îl vom face în întâmpinarea celor debusolaţi şi deprimaţi, şi sunt sigur că vom găsi audienţa necesară. Nu vom reitera făgăduielile cu preţuri mici şi viaţă uşoară: nivelul de trai al oamenilor nu poate să se îmbunătăţească atâta timp cât economia merge prost. Iar pentru a redresa economia există un singur remediu: liberalismul economic, care a stat la temelia multor ţări civilizate şi care şi-a demonstrat eficienţa în timp. Dacă e să parafrazăm, toate drumurile liberalismului duc spre piaţa liberă. Acesta este punctul nostru de vedere pe care îl susţinem. Până la urmă vom fi judecaţi după fapte concrete. Politica este un joc foarte serios în care trebuie să răspunzi întotdeauna pentru consecinţele faptelor tale.

Apatia socială, despre care vorbeaţi, şi neîncrederea cetăţeanului, a omului de rând, în politică, nu sunt oare acestea un mare pericol pentru democraţie?

— Cel mai mare inamic al democraţiei este totalitarismul, în cazul nostru, cel comunist. Trăinicia unei democraţii poate fi efectiv măsurată atunci când este ameninţată de duşmanii săi. Evoluţia noastră spre democraţie s-a oprit undeva pe la mijloc de drum: au existat unii germeni ai democratizării, iar fragilele ei realizări ţineau în deosebi de domeniul teoretic. În consecinţă, sub presiunea unor forţe malefice, democraţia a bătut în retragere. Omul însă este o fiinţă socială şi e nevoit să participe la viaţa comunităţii. Din păcate, nu ne putem deocamdată lăuda că am înregistrat un grad avansat al societăţii civile. Civismul e un element indispensabil unui sistem democratic. Iar dispreţul pentru jocurile sterile ale politicienilor este pe deplin întemeiat. Consângenii noştri au toate motivele să fie dezamăgiţi de prestaţia partidelor care, pentru a se reabilita vor fi pur şi simplu obligate să-şi întoarcă faţa spre nevoile cetăţeanului. Altfel, democraţia va ceda teren pe zi ce trece. Recuperarea va fi mult mai anevoioasă.

Pentru că am pomenit de pericole, problema Transnistriei constituie o piatră de încercare în calea fiecărui partid. Care ar fi modalităţile de soluţionare ale acestui „nod gordian”?

— Separatismul transnistrean a fost plămădit şi copt din materie primă ideologică. După ce în Moldova s-a instaurat guvernarea comunistă, foarte multă lume prezicea o rezolvare grabnică a diferendului transnistrean, comuniştii fiind consideraţi drept fraţi de cruce cu separatiştii. S-au înşelat însă amarnic. Incidentul scandalos, când Preşedintelui ţării nu i s-a permis să treacă postul de grăniceri la Tighina, a fost ca o palmă ruşinoasă care ar fi trebuit să ne usture în egală măsură pe noi toţi, indiferent de opţiunile politice. I s-a dat de înţeles în modul cel mai obraznic, cine şi unde este stăpân. Să te umileşti mai apoi şi să insişti asupra tratativelor cu un tip căruia, am impresia, din lipsă de oxigen, i s-a deteriorat vârtos creierul atunci când a fost adus la Chişinău în portbagajul maşinii operative de poliţie? Demnitatea nu se cerşeşte, domnule Preşedinte, ea se impune.

Am mai spus-o şi cu alte ocazii: Transnistria este exemplul clasic de coaliţie a structurilor de stat cu elementele criminale în susţinerea economiei tenebre. O sumedenie de firme şi întreprinderi din spaţiul ex-sovietic au investit acolo bani grei. Evident, lor le convine de minune fărădelegile şi voluntarismul economic ce domină în stânga Nistrului. Marfa care circulă anual prin „gaura neagră”, nefiind supusă impozitării ne aduce un prejudiciu de peste trei miliarde de lei. Iar noi suntem consecvenţi doar în cedări. Cu o asemenea voinţă politică nu vom reuşi nimic. Părerea mea este că organele puterii de la Chişinău nu reprezintă nici pe departe interesele Republicii Moldova şi că sunt cointeresate în perpetuarea acestei crize. Şi când te gândeşti că, pur şi simplu, am putea să nu le mai punem la dispoziţie ştampilele vamale, odată ce s-a ivit o asemenea ocazie. O blocadă economică ar „domestici” negreşit regimul de la Tiraspol.

Războiul împotriva teroriştilor, că să trecem de la separatiştii transnistreni la terorismul internaţional, se va duce pe mai multe fronturi. E preţul pe care-l vom plăti pentru libertate?

— Terorismul este un produs al ideologiilor şi regimurilor totalitariste. Metodele lor criminale sunt asemănătoare: omoară ca nişte laşi, ca să provoace panică. Lupta va fi de lungă durată, căci inamicul este ca şi cum invizibil. Nişte fanatici puşi pe picior de război cu toată omenirea. Şansa omului liber stă şi de data aceasta în unire. Numai aşa va izbuti să înfrunte terorismul şi să-l învingă.

Şi în final, care sunt proiectele pe termen mediu şi lung ale USL Forţa Moldovei?

— În loc să promoveze reforme de substanţă, comuniştii s-au apucat să restaureze un model social anacronic. Programul lor de protecţie socială foarte atractiv este utopic. Girul lor moral e şi el pe sfârşire. Tocmai de aceea „demascarea” comuniştilor e o chestiune de timp. Ca partid de opoziţie, vom lansa un mesaj conform cu idealurile omului liber, ce va fi auzit deja la alegerile locale, la care vom participa selectiv. USL Forţa Moldovei se vrea o reală alternativă a comuniştilor în viitoarele alegeri parlamentare, o forţă politică capabilă să reprezinte interesele naţionale şi să preia puterea. Doctrina partidului nostru este bine chibzuită şi realistă, fapt ce va duce treptat la sporirea considerabilă a numărului de simpatizanţi. Îi vom atrage de partea noastră pe cei umiliţi şi înşelaţi, care s-au dat de bunăvoie pe mâna nomenclaturiştilor comunişti. Îi vom ajuta să se „dezmeticească”. Va fi un preţios şi mult dorit capital de încredere pe care îl vom obţine de la opinia publică şi care va fi reconvertit la momentul oportun într-un consistent şi valoros capital politic.

Jurnalul Naţional, 30 octombrie 2001

“Am învăţat să fiu deschis şi direct, să spun lucrurilor pe nume”




  • Stimate domnule Veaceslav Untilă, la 24 martie 2002 a avut loc Congresul de constituire al Partidului Liberal. Cum apreciaţi acest eveniment?

  • După cum ştiţi, în baza PRCM, la care au fuzionat prin aderare USL „Forţa Moldovei” şi PNŢCD, a fost întemeiat Partidul Liberal. Fără îndoială, este cel mai important eveniment ce s-a produs în ultimii ani pe scena politică din Republica Moldova. Cu riscul de a mă repeta, am să vă reamintesc, că imediat după alegerile din 25 februarie 2001, noi am lansat şi am insistat pe ideea creării unui partid unit, capabil să contracareze ofensiva tot mai agresivă a regimului comunist. Au existat şi mai există mulţi sceptici care consideră că mesajul nostru unificator este practic imposibil de realizat. Aceste trei formaţiuni politice sus-numite, pare-se, au demonstrat contrariul, iar scepticii nu au decât să strâmbe neîncrezător din nas. Eu continuu să cred în înţeleapta vorbă populară, care zice: unde-i unire, acolo-i şi putere.

  • Să revenim însă la momentul fuzionării.

  • Euforia a durat numai o zi, deoarece suntem conştienţi că ne aşteaptă o muncă enormă, de-a dreptul sisifică, pentru a consolida formaţiunea la toate nivelurile. În ce mă priveşte, am trăit un sentiment dublu: de bucurie, fiindcă, într-adevăr, s-a făcut un lucru mare, şi o uşoară jenă, căci ne-am fi dorit totuşi o fuzionare mai largă. În acest context, am spuso şi la Congres, o spun şi acum, merită toată admiraţia atitudinea domnilor Mircea Snegur şi Mircea Rusu, care au dat dovadă de spirit de sacrificiu şi de înţelepciune politică, punând interesele comune mai presus decât cele personale.

  • E un gest demn de urmat. Iniţial, din câte se cunoaşte, „ecuaţia de fuzionare” a avut mai multe componente. Nu vreţi să deschideţi parantezele?

  • În genere, arta dialogului, a negocierilor se deprinde o dată cu acumularea unei experienţe respective. În urma acestor tratative, eu am înţeles, de exemplu, cum îţi poţi duce pur şi simplu cu zăhărelul partenerul de discuţii, fiind conştient de aceasta şi fără a avea o cât de mică remuşcare. Am înţeles, cum poţi fi, în fond, de acord cu ceea ce ţi se propune, iar în momentul stabilit să te dai cu spatele la gard. Nu ştiu, poate aşa o fi fiind mai comod, poate cineva îşi are calculele sale strategice, eu însă am învăţat să fiu deschis şi direct, şi să spun lucrurilor pe nume, atunci când e vorba de unele chestiuni de principiu.

Nu vreau să supăr pe cineva, dar cred că la 24 martie s-a văzut cine doreşte cu adevărat să fuzioneze, şi cine încurcă iţele. Pe scurt, au fuzionat forţele politice care au fost gata pentru acest pas. Celelalte partide ce au participat la negocieri, n-au avut o opţiune independentă, căci, nu excludem, decizia a fost luată de către patronul politic.

  • În ce măsură va influenţa apariţia Partidului Liberal cursul vieţii politice din Republica Moldova?

  • Trebuie să recunoaştem că, constituirea Partidului Liberal a produs un şoc asupra celor ce se interesează de politică sau sunt implicaţi nemijlocit în politică. Cum e şi firesc, pentru unii, efectele sunt pozitive, iar pentru alţii, bănuiesc, nu tocmai din cele plăcute. Cei care au văzut în formaţiunea noastră o forţă, căci suntem deja, nici nu se discută, o forţă, dacă e să facem trimitere la ultimul scrutin electoral, avem peste 12% de voturi, şi faptul nu poate fi neglijat, nici contestat, aceşti oameni ne vor urma şi ne vor susţine. Ne vom strădui ca oferta noastră să fie pe potriva aspiraţiilor lor. În ultimă instanţă, subiectul politicii ar trebui să-l constituie oamenii şi mai apoi ideile.

  • Pentru a accede la conducere, ba mai mult, pentru a deţine pârghiile reale ale puterii, veţi avea nevoie de o susţinere masivă a populaţiei. În acest sens, care sunt coordonatele politice ale Partidului Liberal?

  • Noi ne vom orienta de la electoratul de la centru-stânga până la extrema dreaptă. Aceştia sunt parametrii noştri, deşi vom încerca să cuprindem tot spectrul populaţiei. Din păcate, la noi lipseşte pătura de mijloc şi până ea ajunge să se pună pe picioare, vom câştiga mai întâi segmentul cel mai receptiv al cetăţenilor. Mesajul liberal presupune crearea şanselor egale pentru toţi cei care muncesc. Vom aplica formula capitalismului popular. De noi şi numai de noi depinde dacă doctrina liberală va ajunge sincronă cu interesele tuturor categoriilor sociale.

  • Credeţi că electoratul nostru este pregătit pentru doctrina liberală?

  • Ar fi o eroare să aşteptăm până când oamenii se vor „coace” pentru o doctrină sau alta. Şi atunci, ce le rămâne partidelor de făcut? Misiunea fiecărei formaţiuni politice este să-şi cultive propriul electorat, să-l apropie de ideile pe care respectivul partid le promovează. Să-i propună proiecte viabile, ademenitoare nu numai în mod teoretic, ci şi utile sub aspectul înfăptuirii lor. Este un proces destul de anevoios, convingerile, fie ele şi precare, nu se schimbă peste noapte, şi cum randamentul asimilării reformelor democratice e aproape nul, unele partide nu găsesc „motivaţia” necesară pentru a persevera, iar programele lor laborioase rămân să zacă undeva prin sertare.

Raţionamentul nostru ar fi următorul: dacă liberalismul economic şi-a demonstrat, în ţările civilizate, nu o singură dată eficienţa, de ce să nu implementăm aceste principii şi în spaţiul nostru. O economie realmente modernă, poate fi edificată cu succes anume în baza unei doctrine liberale.

  • Am să vă pun acum o întrebare cam „indiscretă”: nu vă temeţi că „păcatele” PRCM-ului ar putea să vă prejudicieze imaginea?

  • Un partid care participă la guvernare, într-un fel sau altul, se expune, îl paşte pericolul erodării capitalului său politic. Evident, acest pericol este mult mai mic în cazul când formaţiunea politică ştie să-şi îndeplinească datoria, chiar dacă nu întotdeauna îi reuşeşte, o face însă onorabil, cu demnitate.

Sper că infuzia de oameni noi va regenera şi va influenţa benefic activitatea de mai departe a formaţiunii proaspăt instituite. Partidul Liberal dispune de un solid potenţial intelectual, care va reuşi în scurt timp să se impună, să creeze o echipă solidară, ce va acţiona ca un mecanism bine închegat, în ciuda unor mici disensiuni ce vor apărea pe parcurs. Dacă vom da dovadă de realism politic, vom izbuti să evităm greşelile care mai apoi ar putea să ne coste prea scump.

  • Cum definiţi actuala conjunctură politică din Republica Moldova?

  • Este o situaţie de criză, indiscutabil. Acest fiasco total care s-a întâmplat la alegerile din anul trecut, a constituit un semnal de alarmă, că lucrurile nu mai pot continua în felul acesta, că se impune o reformare cât mai urgentă a clasei politice de la noi. Fiecare formaţiune politică îşi stabileşte un obiectiv pe care urmează să-l realizeze. Sigur, se mai întâmplă uneori şi abateri, şi devieri de la trasee. În dependenţă de scopul propus, putem vorbi de rectitudinea, clarviziunea şi curajul unui partid sau altul. Asta se referă în deosebi la strategie. Despre tactică însă, ne vine mai greu să ne pronunţăm, deoarece ea ţine de un şir de factori, care nouă deseori ne scapă. Şi dacă partidele de opoziţie s-ar uni într-un front unic anticomunist, ar fi mai simplu şi pe înţelesul tuturor, atât în privinţa tacticii, cât şi în privinţa strategiei.

  • Dacă am ajuns la strategie, mai pot cumva redresa situaţia eforturile, mult prea întârziate, ale Preşedintelui V. Voronin, de genul unui contract cu societatea civilă?

  • De obicei, demnitarii îşi aduc aminte de societatea civilă, când atmosfera în jurul instituţiilor în care stau ei se încinge. Pactul social e mai mult o intenţie camuflată de a câştiga timp, asta probabil se urmăreşte. Căci a vorbi despre civism în societatea noastră e oarecum deplasat. N-am reuşit, spre marele nostru regret, să creăm o societate civilă activă care, la rându-i, ar fi modelat nişte politicieni pe potriva-i.

Să fi înţeles oare Preşedintele Voronin că un singur partid, oricât de majoritar ar fi el reprezentat în Parlament şi la toate nivelurile puterii, nu va izbuti nimic fără susţinerea unor importante segmente ale societăţii civile? Mă cam îndoiesc. Atunci când toată lumea civilizată se conduce după nişte legi morale pe care le acceptă şi le respectă, cârmuitorii de la Chişinău pun dogmatismul lor partinic mai presus de orice. Este lecţia pe care comuniştii nu sunt în stare s-o însuşească şi la care vor rămâne repetenţi pe viaţă.

  • Dispariţia deputatului Vlad Cubreacov pare a fi o enigmă, o enigmă ce va trebui dezlegată. Când, de cine?

  • Orice s-ar vorbi, cred că în primul rând este o diversiune. Există însă un pericol real, ca acest fapt fără precedent, să treacă în cadrul lucrurilor ordinare. Este de datoria fiecărui cetăţean să ia atitudine. Cazul parlamentarului Vlad Cubreacov rămâne, deocamdată, în punctul zero, şi nimeni nu ştie încotro se va îndrepta ancheta. N-o să-mi dau cu presupusul. E datoria organelor abilitate să cerceteze cazul şi să ne aducă probe. Căci în lipsa lor, tot ce se afirmă, nu depăşeşte zona unor speculaţii. O întrebare se impune şi nu va putea fi nicidecum ocolită: cui îi este convenabilă această dispariţie. Răspunsul ar limpezi cât de cât apele care, din câte se vede, au fost tulburate cu bună ştiinţă.

  • Partidul Liberal s-a solidarizat cu acţiunile de protest împotriva guvernării comuniste şi a fost alături de protestatari pe 31 martie în Piaţa Marii Adunări Naţionale. Ce va urma?

  • Noi ne-am unit pentru a da o ripostă celor de la putere. Şi lupta nu va fi deloc uşoară. Partidul Liberal va opune o rezistenţă serioasă actualei guvernări, deşi nu va practica intoleranţa politică, şi nu va face opoziţie de dragul opoziţiei. În acelaşi timp, ne dăm perfect de bine seama, că pentru a-şi promova doctrinele sale primitive şi duplicitare, conducerea comunistă va încerca să anihileze orice manifestaţie politică de rezonanţă. Dar asta nu ne sperie şi nu ne vom lăsa intimidaţi de toate farafastâcurile şi aiurelile comuniste. Pe 31 martie, la Marea Adunare Naţională a luat sfârşit prima etapă a luptei împotriva regimului comunist. Şi tot atunci, în aceeaşi zi, a început a doua etapă. Am intrat acum în faza decisivă a luptei anticomuniste. Lupta nu s-a încheiat, ea abia începe.


Timpul, 5 aprilie 2002
"Să învăţăm ce-nseamnă omenia şi liberali să învăţăm a fi"

- Multstimate dle Veaceslav Untilă, în calitatea dvs. de secretar general al PL, aţi prezentat un raport în cadrul întrunirii Consiliului Naţional al PL din 6 iulie curent. Cititorii noştri sunt interesaţi să afle cu ce rezultate a venit PL la acest for.

- S-a scurs o bună perioadă de timp după Congresul al IV-lea al PL. Unificarea partidelor de dreapta a constituit un punct de cotitură în evoluţia politică a Republicii Moldova din ultimul deceniu. S-au spulberat iluziile că poţi reuşi ceva cu partide capabile să delegheze doar câtiva deputaţi în Legislativ sau cu cele care, scrutin de scrutin, au un rol de figuranţi. Alegătorii democraţi ne-au spus-o clar şi răspicat: numai unificarea partidelor şi limpezirea eşichierului politic pot crea premise favorabile pentru revenirea forţelor reformatoare la putere. Imediat după congres şi după prima şedinţă a Consiliului Naţional, a început procesul de unificare a structurilor teritoriale. În majoritatea sectoarelor lucrurile au evoluat rapid. Activiştii noştri au găsit limbaj comun pentru edificarea unor organizaţii puternice, capabile să preia puterea locală în viitorul scrutin. Astăzi în peste 80 la sută din sectoare şi municipii au fost constituite organizaţii teritoriale ale PL, iar în următoarele 2-3 săptămâni procesul de unificare se va incheia. |in să menţionez aici că, în afară de cele patru partide fuzionante - PRCM + PNL + PN|CD + PODSM - în majoritatea covârşitoare a sectoarelor au aderat la PL şi structurile Partidului Forţelor Democratice. Salutăm aderarea structurilor pefediste şi calificăm acest proces drept un aport uman şi intelectual considerabil la fortificarea PL.

- Acest proces de constituire a organizaţiilor teritoriale de nivelul doi finalizând, care vor fi direcţiile prioritare de activitate ulterioară?

- Pentru etapa imediat următoare, CN al PL a determinat două direcţii prioritare de activitate. Mai întâi, vom continua consolidarea structurilor teritoriale şi ne vom pregăti pentru alegerile locale ce urmează să aibă loc peste 8-9 luni. Fiind în criză de timp, vom acorda atenţie sporită segmentelor ce ne susţin tradiţional, în special elitei locale - învăţătorilor, medicilor, liderilor agricoli şi oamenilor de afaceri. Pentru a ne asigura şi cu un suport financiar, îi vom atrage în organizaţiile noastre teritoriale şi pe oamenii de afaceri. Astăzi, o finanţare centralizată nu e posibilă. În acest sens, considerăm necesar să asigurăm activitatea structurilor partidului şi prin colectarea cotizaţiilor de partid. CN al PL a şi adoptat şi un Regulament în această privinţă. La fel, vom asigura ca fiecare membru de partid să se aboneze la ziarul "Luceafărul". Consolidând organizaţiile primare, vom identifica candidaturile pentru funcţiile de primari şi consilieri locali. Numai aşa vom putea declanşa noi energii şi îi vom putea mobiliza pe membrii de partid la o confruntare politică hotărâtă cu cei ce urmăresc reinstaurarea monopolului unui singur partid.

A doua direcţie importantă de activitate ţine de afirmarea identităţii partidului nostru. Suntem, prin excelenţă, o formaţiune pro-europeană care acceptă valorile occidentale privind drepturile omului, proprietatea privată, libera iniţiativă şi concurenţa, rolul statului în raport cu societatea şi cu cetăţeanul. Noi nu reinventăm roata. |ările vest-europene ne demonstrează modele politice şi social-economice demne de urmat. Suntem un partid aşezat pe principii de toleranţă, flexibilitate şi capacitate de dialog. Vreau să menţionez faptul că forurile continentale au dat o apreciere înaltă activităţii partidului nostru în cadrul Mesei Rotunde cu Statut Permanent. Fireşte, în această direcţie avem încă multe de făcut. O bună organizare a formaţiunii noastre va convinge electoratul că venim cu o formulă serioasă de guvernare, pentru oameni şi mai aproape de oameni, că dorim să edificăm un stat în care o afacere se poate legaliza în mod civilizat, fără mită şi fără protecţie, povara fiscală fiind simplificată şi micşorată în masura în care fiecare om de afaceri să-şi onoreze datoriile faţă de buget fără pericolul de a falimenta. Vom încerca să inversăm morala moştenită de la comunişti - se îmbogăţeşte cel care încalcă legea, adică cel care fură. Totul trebuie să fie invers. Are şanse de a fi prosper omul care respectă legea şi care munceşte cinstit. Pentru a reuşi, vom organiza seminare şi alte acţiuni cu suport teoretic ce ne vor permite să identificăm locul şi particularităţile unui partid de factură liberală.

- Teoria e bună, dar... practica bate gramatica!

- În căutarea unor formule de accedere la Putere, noi am iniţiat formarea Guvernului din umbră al PL, ale cărui grupuri de lucru deja monitorizează prestaţia guvernării comuniste şi propun modele liberale pentru gestionarea diferitelor domenii ale vieţii publice. Activăm în direcţia atragerii în această activitate a membrilor noştri din teritoriu. Avem nevoie de oameni energici şi pregătiţi, care să se implice plenar în activitatea partidului acum, când practic se pun bazele formaţiunii, şi nu doar atunci când se vor întocmi listele electorale sau alte liste pentru promovări.

- Aceşti oameni, pe lângă faptul că sunt consolidaţi de Program şi Statut, mai au nevoie de un Lider pe potrivă, de o Siglă care să-i reprezinte şi de un Slogan care să-i mobilizeze. Le avem?

- Pentru a evita anumite piedici în calea unificării partidelor noastre, la congresul din martie nu a fost ales preşedintele PL. Am prevăzut în Statut un scrutin general. Astăzi avem adoptat Regulamentul privind alegerea liderului de partid. Înţelegem prea bine că trebuie să intrăm în viitoarea campanie electorală cu o formaţiune bine structurată şi cu un lider capabil să asigure activitatea eficientă a partidului pe un ciclu electoral. Sunt sigur că şi campania de alegere a preşedintelui PL va decurge fără excese, onest şi fără supărări şi învinuiri reciproce. Pentru a desfăşura această campanie, care va finaliza la 3 noiembrie curent, muncim astăzi pentru a legaliza, prin cerere de aderare şi carnet, calitatea de membru al PL. În plus, am şi procedat la perfectarea cotizaţiilor de partid, precum şi la ţinerea evidenţei de achitare a cotizaţiei de membru. Dispunem la sediul central de un utilaj performant care permite confecţionarea unor carnete de tip nou, de o calitate impecabilă. Ne rămâne doar să procurăm materialele şi componentele necesare. CN al PL a adoptat Sigla partidului - Cheia, ca simbol al deschiderii europene, la fel şi Sloganul - "Mai aproape de oameni".

- Astăzi, pentru a reuşi, contează mult şi susţinerea oferită de aliaţi, de prietenii din exterior. Îi avem?

- Am depus anumite eforturi pentru a realiza acceptarea noastră în Internaţionala Liberală şi pentru a stabili legături cu liberalii din România. Întreţinem contacte cu responsabilii de la Internaţionala Liberală, pe care ii asteptăm în vizită, ei dorind să se edifice asupra eforturilor noastre de a coagula familia liberală din Republica Moldova. Ne acordă tot sprijinul, în acest sens, şi liderii PNL, cu care am avut o întâlnire la Bucureşti, unde am stabilit mai multe posibilităţi de cooperare, schiţate într-un proiect de Acord ce urmează să fie adoptat de cele două Birouri Permanente Centrale. PNL, al cărui actual preşedinte, Valeriu Stoica, este şi vicepreşedinte al Internaţionalei Liberale, s-a oferit cu amabilitate să ne medieze admiterea în Internaţionala Liberală şi o bună cooperare cu Fundaţii liberale ce sprijină răspândirea ideilor liberale, fiind dispuse chiar să deschidă filiale la Chişinău. Programul de cooperare PNL-PL, pe care îl elaborăm în prezent, cuprinde şi o cooperare între structurile noastre de partid la nivel de judet.

- Se pare, spiritul liberal reânvie şi la noi. Va ţine oare?

- În pofida situaţiei dezastruoase din ţară, nu avem nici un temei să fim fatalişti. Vecinii noştri, România şi Ucraina, şi-au definit, fără echivoc, linia politică spre Uniunea Europeană şi NATO. Rusia are o politică internă liberală, iar pe plan extern Moscova se apropie tot mai mult de Occident. În acelaşi timp, guvernanţii noştri de azi au reuşit, în numai un an şi jumătate, să ne certe cu vecinii şi cu organismele pancontinentale. Comuniştii au crezut că orice gest antiromânesc sau antioccidental va fi aplaudat la Kremlin şi râul de gaze şi de electricitate ieftine va curge gârlă spre Republica Moldova. Nu a fost să fie, deoarece nimeni nu poate întoarce roata istoriei. În spaţii imense, practic pe toate continentele, triumfă valorile liberalismului modern. Doreşte cineva sau nu, drumul nostru rămâne spre economia de piaţă, spre statul de drept şi spre integrarea europeană. Viaţa noastră modernă se va face prin liberalism şi de către liberali. E o misiune grea, dar nobilă. Am ferma convingere că PL, demonstrând coeziune şi fidelitate, va reuşi să pună temeliile unei societăţi mai drepte şi mai bune, aşa cum au făcut-o colegii noştri liberali în mai bine de o sută de ţări din lume. La acest început de secol şi mileniu, parafrazând un mare poet, vin cu un îndemn către camarazii mei de partid, către simpatizanţii şi prietenii noştri, către toţi oamenii de bună credinţă: "... Să învăţăm ce-nseamnă omenia şi liberali să învăţăm a fi..."



- Vă mulţumim pentru amabilitatea de a răspunde la întrebările noastre.

- Vă mulţumesc şi eu pentru posibilitatea oferită.



Luceafărul, 12 iulie 2002

„Contez pe un dialog constructiv şi pe sprijinul prietenilor devotaţi





  • Dle Veaceslav Untilă, în cadrul Conferinţelor teritoriale din 27 octombrie curent, Preşedintele Partidului Liberal va fi ales de către toţi membrii formaţiunii, ceea ce constituie o premieră în viaţa politică din Republica Moldova. În ce constă mecanismul scrutinului general de partid?

  • Formaţiunea noastră încearcă să impună o nouă practică de alegere a liderului de partid, care se deosebeşte de procedurile folosite până acum, când preşedintele unui partid era ales, prin înţelegere, de un grup de oameni din vârful ierarhiei partinice. Regulamentul prevede că alegerea preşedintelui se va efectua concomitent în toate organizaţiile teritoriale ale PL, în cadrul Conferinţelor la care vor participa delegaţii înaintaţi de membrii de rând din sectoarele respective. Am stabilit că fiecare delegat va fi înaintat de alţi patru membri de partid, altfel zis, va vota un membru din cinci, respectându-se astfel rigorile aşa-numitei democraţii reprezentative. Trebuie să recunoaştem că, angajându-ne în acest scrutin intern, am presupus de la bun început riscurile şi dificultăţile care pot apărea pe parcurs. Am mizat însă pe competenţa, experienţa şi solidaritatea membrilor de rând şi iată, pot afirma că miza noastră a fost întemeiată, prima etapă a alegerilor încheindu-se cu succes. Candidând pentru funcţia de Preşedinte al Partidului Liberal, pot să vă aduc la cunoştinţă că raportul de voturi îmi este favorabil, deoarece am acumulat după prima etapă cele mai multe înaintări.

  • Prin urmare, sunteţi cotaţi cu prima şansă?

- Într-adevăr, pornim în această competiţie cu prima şansă, dar asta nu înseamnă că sărbătorim deja victoria. Lupta va fi strânsă, fără îndoială, noi suntem însă încrezători în reuşită, căci am izbutit să formăm o echipă de oameni, cărora nu le lipsesc nici profesionalismul, nici entuziasmul. Dacă vom păstra cadenţa şi nu vom scădea „din motoare”, victoria va fi de partea noastră.
Yüklə 430,87 Kb.

Dostları ilə paylaş:
  1   2   3   4   5   6   7




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin