Recomandări clinice


Sindroamele mielodisplazice



Yüklə 1,57 Mb.
səhifə24/26
tarix31.10.2017
ölçüsü1,57 Mb.
1   ...   18   19   20   21   22   23   24   25   26

Sindroamele mielodisplazice
La pacienţii cu risc scăzut de sindrom mielodisplazic bazat pe procentul de blaşti al măduvei osoase, numărul de citopenii şi analiza citogenetică, ASE induce un răspun bun al Hb [+/_factorul de stimulare al coloniilor de granulocite (G-CSF)] pote fi utilizat pentru a îmbunătăţi anemia (indicaţie în afara standardului). În studii randomizate ASE a indus rezultate mai bune în creşterea Hb (27,3%) decât în grupul de control (6,7) (odds

ratio: 5.2; 95% CI: 2.5–10.8) [II]. Pacienţii cu un nivel crescut al mediei concentraţiei de eritropoietină (≥500 u/l) au o schimbare redusă a Hb [II] şi o rată scăzută a răspunsului Hb (27,3%) faţă de grupul cu nivel scăzut al eritropoetinei serice la debutul tratamentului (34,9%)


Comparaţia între ASE
Nu există diferenţe între diferiţii ASE în ceea ce priveşte eficacitatea şi siguranţa administrării. [I]
Recomandările referitoare la fier
Fierul se determină înainte de începerea tratamentul şi se monitorizează periodic, capacitatea totală de legare a fierului, saturaţia transferinei sau nivelul feritinei sunt necesare[B]. La pacienţii anemici cu deficit de fier substituţia intravenoasă de fier duce la o creştere mai mare a nivelului Hb comparativ cu administrarea orală a fierului sau dacă nu se administrează fier.[II,A].

Suplimentarea de fier pare de asemenea să reducă numărul pacienţilor care necesită ransfuzii de masă eritrocitară. [I]


Rezultatul terapiei cancerului

Influenţa ASE asupra răspunsului tumoral şi supravieţuirea globală la pacienţii anemici cu cancer rămâne neclară. Mai multe studii clinice au demonstrat o scădere a supravieţuirii şi un control locoregional slab sau o scădere a intervalului liber de boală dar design-ul acestor studii aveau ca scop creşterea Hb >12g/dl şi includerea pacienţilor cu o Hb de bază >10 g/dl [II].


Siguranţă şi tolerabilitate
ASE nu trebuie utilizaţi la pacienţii care au hipersensibilitate la aceşti agenţi sau la excipienţi şi de asemenea la cei cu hipertensiune arterială rău controlată. [B] Efectul lor asupra pacienţilor cu deficienţe ale funcţiei hepatice este necunoscut şi trebuie utilizaţi cu precauţie la pacienţii cu boli hepatice. [D]

Riscul relativ pentru evenimente trombotice este crecut cu 67% la cei trataţi cu ASE comparativ cu placebo. (RR 1.67; 95%CI: 1.35–2.06) [I]. Utilizarea ASE trebuie reconsiderată la pacienţii cu risc tromboembolic crescut cum sunt cei cu antecedente de tromboză, postchirurgical sau cei îndelung imobilizaţi, sau la pacienţii cu mielom multiplu trataţi cu talidomidă în cobinaţie cu doxorubicină şi corticosteroizi. Nu sunt date care să susţină tratamentul preventiv cu anticoagulante sau aspirină.

Aplazia pură a globulelor roşii cauzată de anticorpii anti eritropoietină neutralizanţi a fost observată împreună cu ASE la pacienţii cu insuficienţă renalăcronică [V]. Totuşi nu a fost raportată nici o aplazie pură a globulelor roşii în cancer [II, B].

Alte efecte secundare sunt rare reacţii alergice incluzând dispnee , rash -ul cutanat, urticaria: artralgia: edemul periferic: durerea moderată şi tranzitorie la locul injecţiei.


Consideraţii farmaco-economice
Utilizarea ASE creşte mult costurile îngrijirilor medicale [I] costul pe “qualitz –asjusted life –year (QALY) care este estimată la 208000 Euro în timp ce se pare că nu există nici un beneficiu în supravieţuire.[II]
Notă
Nivelele de evidenţă I-V şi gradele de recomandare A-Dutilizate de Societatea Americană de Oncologie Clinică sunt date în paranteze drepte. Exprimările fără gradele amintite au fost cosiderate ca justificate pentru tratamentul standard de autori şi de experţii ESMO.
Bibliografie:
1. Blanc B, Finch CA, Hallberg L et al. Nutritional anaemias. Report of a WHO

Scientific Group. WHO Tech Rep Ser 1968; 405: 1–40.

2. Groopman JE, Itri LM. Chemotherapy-induced anemia in adults: incidence and

treatment. J Natl Cancer Inst 1999; 91: 1616–1634.

3. Ludwig H, Van Belle S, Barrett-Lee et al. The European Cancer Anaemia Survey

(ECAS): a large, multinational, prospective survey defining the prevalence,

incidence, and treatment of anaemia in cancer patients. Eur J Cancer 2004; 40:

2293–2306.

4. Mercadante S, Gebbia V, Marrazzo A et al. Anemia in cancer: pathophysiology

and treatment. Cancer Treat Rev 2000; 26: 303–311.

5. Wilson J, Yao GL, Raftery J et al. A systematic review and economic evaluation

of epoetin alpha, epoetin beta and darbepoetin alpha in anaemia associated with

cancer, especially that attributable to cancer treatment. Health Technol Assess

2007; 11: 1–202.

6. http://ctep.info.nih.gov/reporting/ctc_archive.html(16 March 2008, date last

accessed).

7. Harper P, Littlewood T. Anaemia of cancer: impact on patient fatigue and longterm

outcome. Oncology 2005; 69 (Suppl 2): 2–7.

8. Ryan JL, Carroll JK, Ryan EP et al. Mechanisms of cancer-related fatigue.

Oncologist 2007; 12 (Suppl 1): 22–34.

9. Caro JJ, Salas M, Ward A et al. Anemia as an independent prognostic factor for

survival in patients with cancer: a systematic, quantitative review. Cancer 2002;

94: 2793–2796.

10. http://www.emea.europa.eu/humandocs/Humans/EPAR(17 March 2008, date

last accessed.

11. Smith RE, Aapro M, Ludwig H et al. Darbepoetin alfa for the treatment of anemia

in patients with active cancer not receiving chemotherapy or radiotherapy:

results of a phase III, multicenter, randomized, double-blind, placebo-controlled

study. J Clin Oncol 2008; 26: 1040–1050.

12. Bohlius J, Wilson J, Seidenfeld J et al. Erythropoetin or darbepoetin for patients

with cancer. Cochrane Database Syst Rev 2006; 3: CD003407.

13. Ross SD, Allen IE, Probst CA et al. Efficacy and safety of erythropoiesisstimulating

proteins in myelodysplastic syndrome: a systematic review and metaanalysis.

Oncologist 2007; 12: 1264–1273.

14. Auerbach M, Ballard H, Trout JR et al. Intravenous iron optimizes the response to

recombinant human erythropoietin in cancer patients with chemotherapy-related

anemia: a multicenter, open-label, randomized trial. J Clin Oncol 2004; 22:

1301–1307.

15. Bastit L, Vandebroek A, Altintas S et al. Randomized, multicenter, controlled trial

comparing the efficacy and safety of darbepoetin alpha administered every 3

weeks with or without intravenous iron in patients with chemotherapy-induced

anemia. J Clin Oncol 2008; 26: 1611–1618.

16. Bennett CL, Luminari S, Nissenson AR et al. Pure red cell aplasia and epoetin

therapy. N Engl J Med 2004; 351: 1403–1408.




Factori de crestere hematopoetici: recomandarile ESMO
J. Crawford1, C. Caserta2 & F. Roila2

On behalf of the ESMO Guidelines Working Group*

1Division of Medical Oncology, Department of Medicine, Duke University Medical Center, Durham, USA; 2Department of Medical Oncology, S. Maria Hospital, Terni, Italy
Annals of Oncology 20 (Supplement 4): iv162–iv165, 2009

doi:10.1093/annonc/mdp162



definiţia neutropeniei febrile
Neutropenia febrilă (FN) este definită ca o creştere a temperaturii axilare >38,5ہC pentru o durată >1 oră, în timp ce există un număr absolut de neutrofile (ANC) < 0,5 * 109 /l.
Incidenţa neutropeniei febrile, complicaţii şi mortalitate:
In ciuda raatei crescute relative al numarului scazut de neutrofile, in regimurile de chimioterapie cu doze standard pentru afectiuni maligne, altele decat leucemiile acute, ratele de FN, alte complicatii sdi ratele de mortalitate sunt relativ scazute pentru cele mai multe scheme de chimioterapie standard (tabel 1).

Aceste rate nu justifica folosirea sistematica a factorilor de crestere hematopoetici (hGFs) ca factorul de stimulare al coloniilor granulocitare (G-CSF) sau forma sa peghilata (pegfilgrastim) in profilaxxia neutropeniei indusa de chimioterapie, mai putin daca riscul de FN depaseste 20 % sau daca sunt circumstante speciale ca cele descrise mai jos. Factorii de crestere ai coloniilor granulocitare trebuie evitati la pacientii care nu au crisc crescut de FN sau de complicatii neutropenice. Folosirea hGFs pentru tratamentul FN, de asemenea nu este recomandata, exceptand situatiile cu cresterea morbiditatii si a mortalitatii, incluzand septicemia, infectiile tisulare si neutropenia prelungita.aacesti agenti trebuie evitati la pacientii cu infectii fara legatura cu neutropenia, ca de exemplu pneumonia comunitară sau cea dobândită in spital ( IA)


Indicatiile pentru prifilaxia primara a FN prin hGFs
Tabelul 2 descrie indicatiile pentru profilaxia primară a NF cu hGFs, iar tabelul 3 exemplifica regimurile chimioterapice cu risc de NF de ~ 20%.
Situaţii speciale pentru utilizarea hGFs în terapia standard
Tabelul 4 prezintă situaţiile speciale pentru utilizarea hGFs în terapia standard.
Doze, căi de administrare a G-CSF si pegfilgrastim
Utilizarea a 5 μg/kg/zi de G-CSF sc la 24-72 de ore dupa ultima zi de chimioterapie până când se obţine o refacere stabilă/suficientă a ANC (obtinerea ANC > 10x109/l nu este necesară).

Pegfilgrastim injectat sc in doză unică, atât de 100 μg/kg (individualizat) sau în doza totală de 6 mg (abordarea generală) sunt considerate având aceeaşi eficacitate (IA).


Nota

Profilaxia primară cu G-CSF nu este indicată in timpul chimioradioterapiei toracice datorita cresterii ratei de supresie medulara asociata cu cresterea riscului de complicatii si deces (IA).

Exista de asemenea un risc de trombocitopenie severa amenintatoare cand hGFs sunt administrati imediat inainte sau simultan cu chimioterapia.

Exista un posibil risc de leucemie acuta mieloida (AML) sau sindrom mielodisplazic (MDS) la femeile ce primesc chimioterapie adjuvanta pentru cancerul mamar si hGFs.

Oricum, aceasta este gasita mai frecvent la doze mari de chimioterapie primite de pacientele ce primesc hGFs comparativ cu dozele standard. Urmarirea pe termen lung a chimioterapiei adjuvante “dose dense” in timp ce doza totala este aceeasi nu ademonstrat nicio diferenta in riscul leucemic. Daca se confirma un risc crescut in anumite situatii, riscul absolut este scazut (1,8% comparativ cu 0,7% la 48 de luni dupa diagnosticul de cancer) si, de aceea, beneficiile hGFs sunt mai mari decat riscurile.
Folosirea G-CSF si a pegfilgrastim in situatii cu risc crescut

terapia leucemiei acute, a transplantului cu celule stem autolog si allogenic conduc la un risc crescut de FN si la complicaţii potential letale.


Tabelul 1. Incidenţa neutropeniei febrile
Leucopenia gradul IV OMS 2-28%

Neutropenia febrilă pana la 10-57%

Infecţii gradul III sau IV OMS pana la 16%

Deces prin FN 0-7%

Tabelul 2. Indicaţii pentru profilaxia primară a FN prin factori de creştere hematopoetici
Rezonabil doar dacă Parametrii

probabilitatea de FN de ~20% Afectate; refacerea ANC (I), febra (I),

datorata chimioterapiei si/sau rata infecţiilor (I), folosirea antibioticelor iv (II),

situetiilor speciale (Tabel 4) sau spitalizare (I)

Reducerea dozelor poate fi în Controverse: mortalitatea prin infecţii (I),

detrimentul rezultatelor (A) mortalitatea precoce

Nu este afectată: supravieţuirea (I)

Tabelul 3. Exemple de regimuri cu risc de FN de aproximativ 20%


Cancer vezică urinară MVAC (metotrexat, vinblastina, doxorubicin,cisplatin)

TC (paclitaxel, cisplatin)

Cancer mamar TAC (docetaxel, doxorubicina, ciclofosfamida)

“Dose dense” AC→ T (doxorubicin, ciclofosfamida, paclitaxel)

Cancer col uterin TC (paclitaxel, cisplatin)

Cancer gastric DCF (docetaxel, cisplatin, fluorouracil)

Cancer cap si gât Paclitaxel, ifosfamida, mesna, cisplatin

Limfom non Hodgkin CHOP-14

ICE

RICE


DHAP (dexametazona, cisplatin, cytarabina)

Cancer pulmonar non-small cell DP (docetaxel, carboplatin)

Cancer ovarian Topotecan

Sarcom MAID (mesna, doxorubicin, ifosfamida, etoposid)

Doxorubicin, Ifosfamida

Cancer pulmonar small cell CAE (ciclofosfamida, doxorubicina, etoposid)

Topotecan

Cancer testicular VIP (vinblastina, ifosfamida, cisplatin)


Incidenţa FN în situaţii cu risc crescut: de regula in timpul transplantului cu celule stem din sângele periferic autolog sau alogen şi al transplantului medular, în timpul rejetului de grefă, în 35-48% din cazurile AML la diagnostic şi în 13-30% din leucemiile acute limfoblastice (ALL) în timpul chimioterapiei de inductie.
Tabelul 4. Situatii speciale pentru folosirea factorilor de creştere hematopoetici în terapia standard
Indicatii Situaţii speciale Folosirea hGF

Profilaxia primară Reducerea rezervelor medulare Da (III,C)

(ex, ANC< 1,5x109/l) datorita

radioterapiei pe > 20% din maduva

HIV Da (II,B)

Pacientii cu ≤ 65 ani tratati cu Da

regimuri curative (CHOP sua regimuri

mai intensive pentru pacientii cu limfom

nonHodgkin agresiv)

Profilaxia secundară Infecţii ulterioare in ciclurile de tratament Da

urmatoare considerate amenintatoare de

viata


Reducerea dozei sub minim Da

Intarzierea chimioterapiei Da

Lipsa aderenţei la protocol dacă Da

este compromisă rata de vindecare

si timpul de supravietuire sau intervalul liber

de boală.

Terapia neutropeniei - Nu (II,D)

afebrila


Terapia FN General Nu (C)

Terapia FN cu risc FN prelungită (>7zile), Da

inalt hipotensiune, septicemia, pneumonia

sau infecţile fungice

Mortalitatea: 0-10% în transplantul autolog, foarte variabil în transplantul allogenic, 80% în timpul rejetului de grefă, 20-26% în timpul primelor 2 luni in AML si 2-10% în timpul inducţiei din ALL.

Indicaţiile factorilor de creştere ai coloniilor granulocitare in situaţiile cu risc înalt:

Sunt descrise in tabelul 5:
Tabelul 5.
Indicaţii Folosirea hGFs Parametrii

Transplant medular Da ANC (I), febra (I,C), infectii (I,C)

autolog antibiotice iv (I,C)

Neafectate: mortalitatea prin infectii

(I,A), supravietuirea generala (I,A)

Transplant autolog cu celule Controverse ANC (I)

stem din sângele periferic hGF

Nu sunt afectate consistent: febra, utilizarea antibioticelor iv

Nu sunt afectate: mortalitatea prin

infectii (I,A), supravietuirea generala

(I,A)

Transplant medular allogenic Da ANC (I,A)



Alti parametrii inconstanti

Rejet de grefă Da Mortalitate (III-IV, B)

AML Nu (trialuri) ANC (I,A)

Nu sunt afectate: mortalitatea prin infectii (I,C), supravietuirea generală (I, C)

MDS Nu Mortalitatea poate fi crescuta (II,B), in ciuda absentei unei transformări cu risc inalt in AML

ALL Controverse ANC (I,A),

Nu sunt afectate consistent: infectii severe, mortalitatea prin infecţii, spitalizarea, supravieţuirea. Cresterea ratelor de leucemie secundara a fost raportată la copii cu ALL tratati cu G-CSF +/- radioterapie (III, C)
G-CSF dupa transplantul autolog cu celule stem
Transplantul medular: inceperea hGF. Administrarea poate fi facuta in conditii sigure intre zilele 5-7 (I). Doza recomandata de G-CSF este de 5 μg/Kg/zilnic.

Transplant cu celule stem din sangele periferic: accelerarea scurta a refacerii ANC (I). Nu se traduce consistent intr-un beneficiu clinic relevant. La pacientii cu risc standard, in afara trialurilor, nu este recomandat.


G-CSF dupa transplantul allogenic
Rezonabil dupa transplantul medular. Beneficiu clinic restrictionat la refacerea ANC. Inceperea dupa 5-7 zile dupa transplant este suficienta (I,A).

Date insuficiente pentru transplantul allogenic cu celule stem din sangele periferic.


Tabelul 6. Doze letale ale radioterapiei corporeale totale (accidental sau intentionat)
Indicatii Rezultate clinice Folosirea CSFs

Doze de 3-10 Gy Moarte probabila sau sigura Da

prin insuficienta medulara

Doze < 3 Gy Supravietuire prin “nursing care” Nu

excelenta

Doze > 10 Gy Moartea datorata afectarii altor Nu

ca tractul gastrointestinal.

Mobilizarea celulelor stem din sângele periferic
Celulele stem din sângele periferic autologhGFs ± chimoterapia sunt eficace. Doza recomandata de G-CSF este de 10 μg/kg zilnic timp de 7-10 zile inainte de afereza, cu sau fara chimioterapie. Celulele stem din sangele periferic mobilizate de hGF sunt superioare in terenii refacerii ANC fata de celulele stem medulare plus hGFs post-infuzie (I,A).
Celulele stem din sangele periferic allogenic
compatibilitatea donatorului, refacerea ANC nu creste rata de rejet acut grefa contra gazda. Refacerea rapida a ANC dupa celulele stem din sangele periferic este comparabila cu celulele stem medulare. Doza recomandata de G-CSF este de 7-10 zile inainte de afereza, cu sau fara chimioterapie.
Comentarii speciale a CSFs ca tratament pentru leziunile post iradiere

Sunt aratate in tabelul 6



Notã

Nivelurile de evidenţã (I – V) şi gradele de recomandare (A – D), aşa cum sunt folosite de ASCO sunt date în paranteze. Cele care sunt fãrã paranteze sunt considerate ca practicã clinicã standard de cãtre autorii experţi şi de cãtre ESMO.#

BIBLIOGRAFIE
1. Vogel CL, Wojtukiewicz MZ, Carroll RR et al. First and subsequent cycle use of

pegfilgrastim prevents febrile neutropenia in patients with breast cancer:

a multicenter, double-blind, placebo-controlled phase III study. J Clin Oncol

2005; 23: 1178–1184.

2. Timmer-Bonte JN, de Boo TM, Smith HJ et al. Prevention of chemotherapyinduced

febrile neutropenia by prophylactic antibiotics plus or minus granulocyte

colony-stimulating factor in small cell lung cancer: a Dutch randomized phase III

study. J Clin Oncol 2005; 23: 7974–7984.

3. ASCO Recommendations for the use of hematopoietic colony-stimulating factors:

evidence-based, clinical practice guidelines. J Clin Oncol 1994; 12: 2471–2508.

4. Smith TJ, Khatcheressian J, Lyman GH et al. 2006 update of recommendations

for the use of white blood cell growth factors: an evidence-based clinical practice

guideline. J Clin Oncol 2006; 24: 3187–3205.

5. Cheng AC, Stephens DP, Currie BJ. Granulocyte colony stimulating factor (GCSF)

as an adjunct to antibiotics in the treatment of pneumonia in adults.

Cochrane Database Syst Rev 2003; 4: CD004400.

6. Sung L, Nathan PC, Alibhai SMH et al. Meta-analysis: effect of prophylactic

hematopoietic colony-stimulating factors on mortality and outcomes of

infections. Ann Intern Med 2007; 147: 400–411.

7. Kuderer NM, Dale DC, Crawford J et al. Impact of primary prophylaxis with

granulocyte colony-stimulating factor in febrile neutropenia and mortality in adult

cancer patients receiving chemotherapy: a systematic review. J Clin Oncol 2007;

25: 3158–3167.

8. Hershman D, Neugut AI, Jacobson JS et al. Acute myeloid leukemia or

myelodysplastic syndrome following use of granulocyte colony-stimulating

factors during breast cancer adjuvant chemotherapy. J Natl Cancer Inst 2007;

99: 196–205.

9. Schmitz N, Ljungman P, Cordonnier C et al. Lenograstim after autologous

peripheral blood progenitor cell transplantation: results of a double-blind,

randomized trial. Bone Marrow Transplant 2004; 34: 955–962.

10. Green MD, Koelbl H, Baselga J et al. International Pegfilgrastim 749

Study Group. A randomized double-blind multicenter phase III study of fixeddose

single-administration pegfilgrastim versus daily filgrastim in patients

receiving myelosuppressive chemotherapy. Ann Oncol 2003; 14: 29–35.

11. Holmes FA, O’Shaughnessy JA, Vukelja S et al. Blinded, randomized,

multicenter study to evaluate single administration pegfilgrastim once per

cycle versus daily filgrastim as an adjunct to chemotherapy in patients with

high-risk stage II or stage III/IV breast cancer. J Clin Oncol 2002; 20:

727–731.

12. Relling MV, Boyett JM, Blanco JG et al. Granulocyte colony-stimulating factor

and the risk of secondary myeloid malignancy after etoposide treatment. Blood

2003; 101: 3862–3867.

13. Coiffier B, Lepage E, Briere J et al. CHOP chemotherapy plus rituximab

compared with CHOP alone in elderly patients with diffuse large-B-cell

lymphoma. N Engl J Med 2002; 346: 235–242.

14. Waselenko JK, MacVittie TJ, Blakely WF et al. Medical management of the acute

radiation syndrome: recommendations of the Strategic National Stockpile

Radiation Working Group. Ann Intern Med 2004; 140: 1037–1051.

15. Kouroukis CT, Chia S, Verma S et al. Canadian supportive care recommendations

for the management of neutropenia in patients with cancer. Curr Oncol 2008;

15: 9–23.

16. Zielinski CC, Awada A, Cameron DA et al. The impact of new European

Organisation for Research and Treatment of Cancer guidelines on the use of

granulocyte colony-stimulating factor on the management of breast cancer

patients. Eur J Cancer 2008; 44: 353–365.

17. Liu MC, Demetri GD, Berry DA et al. Dose-escalation of filgrastim does not

improve efficacy: clinical tolerability and long-term follow-up on CALGB study

9141 adjuvant chemotherapy for node-positive breast cancer patients using

dose-intensified doxorubicin plus cyclophosphamide followed by paclitaxel.

Cancer Treat Rev 2008; 34: 223–230.




Ghid de tratament al durerii în oncologia medicală
L. Jost1 & F. Roila2

On behalf of the ESMO Guidelines Working Group*

1Department of Oncology, Kantonsspital, Bruderholz, Switzerland; 2Department of Medical Oncology, S. Maria Hospital, Terni, Italy

Annals of Oncology 20 (Supplement 4): iv170–iv173, 2009, doi:10.1093/annonc/mdp164


Incidenţă
Aproximativ 80% din pacienţii cu cancer metastatic suferă de durere cauzată de infiltraţia tumorală.Durerea influenţează calitatea vieţii pacienţilor oncologici şi poate fi şi un important indicator al progresiei bolii. Durerea poate fi acută sau cronică şi trebuie abordată ca atare.

20% din durerea care apare în cancer poate fi atribuită tratamentului chirurgical, radioterapiei sau chimioterapiei.



Evaluare şi management
Toţi pacienţii trebuie evaluaţi pentru durere la fiecare vizită. Intensitatea durerii este apreciată din datele anamnestice obţinute de la pacienţi şi prin utilizare unei scale vizuale analoge (VAS), scală numerică de evaluare (NRS). Investigaţiile care s-ar ptea efectua trebuie să ţină cont de statusul de performanţă al pacientului şi de scopul tratamentului. Durerea trebuie tratată din momentul când se face evaluarea diagnostică.

Mulţi pacienţi prezintă o ameliorare a durerii o dată cu începerea tratamentului antitumoral, tratamentul antalgic sistemic sau unele intervenţii noninvazive cum ar fi intervenţiile psihologice sau de reabilitare.

Terapia analgezică este condusă după „treptele” descrise de OMS.
Tratamentul durerii uşoare (treapta I OMS)
Durerea uşoară nu necesită analgetice de tip morfinic. Se folosesc analgetice cum ar fi acetaminofenul-paracetamol sau antiinflamatorii nesteroidiene.

Inhibitorii selectivi de COX -2 se pot folosi pentru cei cu o patologie gastică preexistentă deşi nu sunt foarte bine ficxate efectele secundare şi nici eficienţa acestor medicamente.


Tratamentul durerii moderate (treapta II OMS)
Pentru durerea moderată se pot utiliza opioizii slabi dacă tratamentul cu analgetice nonopioide condus corect nu dă rezultate.

Dozele mici de morfină sau echivalente sunt o alternativă rezonabilă mai ales dacă se aşteaptă ca durerea să fie progresivă.

Opioizii uşori pot fi cobinaţi cu analgeticele nonopioide dar nu şi cu opioidele majore.



Yüklə 1,57 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   18   19   20   21   22   23   24   25   26




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2020
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə