Revolutia si managementul cunostiintelor

-­
-­

Revolutia si managementul cunostiintelor

1.1. Revolutia cunostintelor

Pentru multi dintre cititori, formularea "revolutia cunostintelor" este inedita. Unii pot sa considere chiar ca ea reprezinta o simpla inlocuire a revolutiei .informationale si/sau informatice, o tautologie. Desi exista o stransa conexiune intre revolutia informationala, la care specialistii se refera de peste trei decenii, si revolutia cunostintelor, ultima este sensibil diferita din punctul de vedere al sferei de cuprindere, naturii si finalitatii.

In esenta, prin revolutia cunostintelor desemnam schimbarea fundamentala de la economia bazata predominant pe resurse fizice la economia bazata predominant pe cunostinte (Jones, 1999). La baza acestei revolutii se afla rolul determinant pe care cunostintele il au in economia modema. In ultimele decenii, s-a sesizat si luat in considerare cresterea importantei economice a tehnologiilor, informatii1or, proceselor economice, capitalului uman, capabilitatilor si compe­tentelor organizatiei - factori organic legati de cunostinte. Fiecare dintre ei, abordat individual, releva elemente deosebit de valoroase, cu mari implicatii pragmatice. Numitorul lor comun il reprezinta insa cunostintele, ei constituind, in fapt, modalitatile de individualizare si operationalizare ale acestora.

"Din cele mai vechi timpuri, bogatia si puterea erau asociate posedarii resurselor fizice. Factorii traditionali de productie - pamantul, utilajele, cladirile etc. - erau predominant de natura fizica. De aceea, necesitatea de a avea cunostinte cuprinzatoare si aprofundate era limitata. Revolutia industriala din secolele trecute s-a bazat predominant pe puterea aburului, forta fizica a omului si capitalul banesc.

Pentru viitor se prefigureaza o situatie sensibil diferita. Bogatia si puterea in secolul al XXI-lea vor decurge cu prioritate din resursele intelectuale intangibile, din capitalul de cunostinte. Revolutia cunostintelor, care consta in aceasta trecere la economia dominata de cunostinte, este un proces deosebit de cuprinzator si profund, generand schimbari de esenta in toate componentele activitatilor economice, analoge, ca intensitate, cu cele produse de Revolutiaindustriala. Societatea cunoasterii

In prezent, ne aflam in primele faze ale revolutiei cunostintelor. Produsele si serviciile sunt, din punctul de vedere al cunostintelor, mai intensive. Datorita acestui fapt, si delimitarea dintre produse si servicii este din ce in ce mai dificiIa. Cunostintele stind sa devina caracteristica principala a numeroase activitati, mai mult dedit produsele sau serviciile rezultate (Jones, 1999). Impactul revolutiei cunostintelor devine vizibil in volatilitatea pietei, incertitudinile in ceea ce priveste directionarea activitatilor econo­mice, schimbarea structurii valorii si preturilor produselor, proliferarea produselor ­simbol, nesiguranta carierelor si a locurilor de munca, resimtita de oameni etc.

Rezultatul revolutiei cunostintelor il constituie economia bazata pe cunostinte. Se apreciaza ca, in prima parte a secolului al XXI-lea, revolutia cunostil1telor se va intensifica si, ca rezultat, economia cunostintelor se va extinde rapid in zona dezvoltata a omenirii si, treptat, in celelalte.

Revolutia cunostintelor face trecerea de la economia capitalista la economia bazata pe cunostinte, proces deosebit de complex, asa cum rezulta din examinarea elementelor cuprinse in figura 1, elaborata de specialistii de la Institutul Coreean de Dezvoltare si Ministerul Economiei si Finantelor din aceasta tara (Ministry of Business and Industry, 1998).
Dezbaterile din cadrul Convenţiei Mondiale WASME a IMM – urilor, desfăşurată la Bucureşti, în perioada 15-18 Mai 2005 au avut ca temă « Internaţionalizarea şi trecerea le economia bazată pe cunoştinţe” şi a reconfirmat că în prezent, pe plan mondial şi îndeosebi în ţările dezvoltate, are loc revoluţia cunoştinţelor. Studiile şi analizele demonstreză că revoluţia cunoştinţelor are la fel de profunde şi ample implicaţii economice, sociale şi politice, ca şi revoluţia industrială, care a generat economia şi democraţia industrială ce predomină in prezent.

Rezultatul revoluţiei cunoştinţelor îl reprezintă noua economie bazată pe cunoştinţe, care se deosebeşte radical de precedentele tipuri de economie pe care le-a cunoscut omenirea.

In esenţă, economia bazată pe cunoştinţe se caracterizează prin transformarea cunoştinţelor în materie primă, capital, produse - factori de producţie esenţiali ai economiei - şi prin procese economice în cadrul cărora generarea, vânzarea, cumpărarea, învăţarea, stocarea, dezvoltarea, partajarea şi protecţia cunoştinţelor devin predominante şi condiţionează decisiv obţinerea de profit şi asigurarea sustenabilităţii firmelor şi economiei pe termen lung.

Economia bazată pe cunoştinţe prezintă caracteristici ce o diferenţiază esenţial de toate tipurile de economii cunoscute anterior:

_ Primordialitatea cunoştinţelor în toate sferele activităţii economice, datorită impactului decisiv pe care îl au asupra funcţionalităţii şi perfomanţelor organizaţiilor;

_ Proprietatea intelectuală deţine o pondere apreciabilă în patrimoniile naţionale, în continuă creştere; în economia bazată pe cunoştinţe aflată la maturitate proprietatea intelectuală va fi majorată;

_ Fundamentarea activităţilor economice, nu în primul rand pe resurse tangibile (pământ, clădiri, echipamente), ci pe resurse intangibile, reprezentate de cunoştinţe şi de minţile oamenilor competenţi;

_ Concentrarea activităţilor economice, nu asupra producerii de bunuri, ci asupra tratării informatiilor, acumulării cunoştinţelor şi producerii de bunuri-cunoştinţe care tind să devină cele mai căutate şi preţuite mărfuri pentru agenţii economici;

_ Proliferarea echipamentelor şi produselor simbolice, concomitent cu diminuarea relativă a produselor fizice: produsele simbolice se bazează pe informatii, a căror valoare este independentă de caracteristicile fizice ale acestor bunuri. Cardurile, comeţul electronic, bankingul electronic, pachetele de programe pentru calculatoare, proiecte, etc.;

_ Demasificarea productiei, în sensul eliminării necesitătii de a concentra cantităti mari de resurse fizice şi umane într-o organizaţie, pentru a putea genera performanţe viabile;

_ Generarea, exploatarea şi perfecţionarea tehnologiilor devine o activitate foarte răspândită şi importanţă, condiţionată pentru supravieţuirea şi performanţele unei părţi apreciabile a organizaţiilor;

_ Ponderea majoritară, în continuă creştere a sectorului de servicii, în ansamblul economiei in detrimentul sectorului de producţie, in condiţiile în care serviciile încorporează, în general, un volum superior de cunoştinţe, comparativ cu produsele;

_ Dezvoltarea şi amplificarea exporturilor, ca urmare a estompării diferenţelor dintre pieţele naţionale şi eliminării treptate a barierelor instituţionale, de timp şi spaţiu dintre ţări;

_ Multiplicarea rapidă a întreprinderilor mici, concomitent cu reducerea relativă a firmelor mari, deoarece primele sunt mai suple şi se pot adapta rapid la evoluţiile contextuale;

_ Proliferarea şi diversificarea formelor de asociere economică între organizaţii – alianţe strategice, reţele de firme, parcuri industriale, etc. – pentru a valorifica pe un plan superior ţcunoştinţele şii celelalte resurse de care dispun;

_ Fundamentarea avantajului competitiv la nivelul tuturor formelor de organizarea socială – firme, grupuri de firme, clustere, reţele de firme, ramuri economice, regiuni economice, economii naţionale şi economie mondială – predominant pe cunoştinţe posedate şi utilizate.

Componenta principală a economiei bazată pe cunoştinţe este organizaţia bazată pe cunoştinţe, care prezintă anumite caracteristici ce o diferenţiază net de firma industrială clasică, ce predomină in prezent pe plan mondial.

Trecerea la economia bazată pe cunoştinţe este un proces inevitabil, deosebit de complex şi dificil, care generează pentru IMM – uri, concomitent, numeroase oportunităţi şi ameninţări. Aceste oportunităţi se referă la :

_ Crearea şi comercializarea de noi produse, servicii şi tehnologii;

_ Amplificarea şi diversificarea cererii pe pieţele internaţionale, naţionale, regionale şi locale;

_ Externalizarea unei părţi majore a activităţilor marilor firme, instituţiilor de stat şi publice;

_ Extinderea muncii la domiciliu şi a telemuncii;

_ Dezvoltarea networking-ului organizaţional şi tehnic, structurat pe ramuri şi/sau teritorial.

Ameninţările pentru IMM – uri, asociate trecerii la economia bazată pe cunoştinţe, au in vedere :

_ Dispariţia cererii pentru numeroase produse şi servicii tradiţionale, realizate de regulă de către IMM – uri;

_ Apariţia de noi echipamante şi tehnologii foarte costisitoare şi performante, a căror utilizare condiţionează supravieţuirea firmelor;

_ Accelerarea incredibilă a ritmului de uzură morală a utilajelor folosite de firme, care fac necesară inlocuirea lor după 2-3 ani de utilizare;

_ Creşterea dinamică a resurselor financiare necesare pentru a crea şi/sau moderniza firmele, indeosebi in industrie, agricultura, construcţii, transporturi şi servicii;

_ Hiperconcurenţa firmelor transnaţionale pentru majoritatea produselor şi a firmelor mari pe pieţele locale şi tradiţionale, esenţiale pentru IMM- uri;

_ Migrarea specialiştilor foarte buni din firmele mici in cele mari şi transnaţionale, care le oferă condiţii de muncă şi salarii net superioare.

Valorificarea oportunităţilor şi contracararea ameninţărilor de către IMM-uri implică acţiuni de anvergură, pe mai multe fronturi, ce necesită eforturi reunite ale intreprinzătorilor, asociaţiilor de IMM –uri şi celelalte organizaţii ale oamenilor de afaceri, ale guvernelor naţionale, organizaţiilor şi organismelor internaţionale.

Principalele direcţii de acţiune sunt :

_ Informarea amplă şi continuă a IMM – urilor asupra conţinutului şi specificului economiei bazate pe cunoştinţe şi organizaţiilor bazate pe cunoştinţe, prin conferinţe, seminarii, site-uri specializate, broşuri explicative, ghiduri, articole şi emisiuni speciale in mass-media

_ Training intens al intreprinzătorilor, axat pe dobândirea de cunoştinţe, metode, tehnici, abilităţi şi comportamente specifice economiei şi organizaţiei bazate pe cunoştinţe, prin cursuri de formare şi perfecţionare, învătământ la distanţă, tutoring, mentoring, etc. în domeniile managementului, tehnicii, marketingului, financiarului, informaticii, etc.

_ Consultanţa în procesele de obţinere, utilizare şi valorificare a cunoştinţelor de către IMM – uri în toate fazele dezvoltarii lor, utilizând pe scară largă parteneriate public-private, proiecte şi programe cu coparticipare locală, naţională şi internaţonală.

_ Investiţii din partea intreprinzătorilor, investitorilor de risc, fundaţiilor, statelor, etc. In infrastructură, sisteme informatice, tehnologii şi echipamente bazate pe cunoştinţe, etc., apelând la parteneriate public-private, care să asigure IMM – urilor suportul tehnic, specific economiei bazate pe cunoştinţe.

_ Networking între IMM – uri şi între acestea şi ceilalaţi agenţi economici, la nivel local, regional, naţional şi internaţional, realizat prin clustere, incubatoare de afaceri, reţele de subcontractări şi distribuţia produselor, spin – off – uri, etc.

Participanţii la Convenţia Mondială WASME, cheamă intreprinzătorii, asociaţiile şi patronatele care îi reprezintă, guvernele naţionale şi organizatiile si organismele internaţionale să se implice şi să coopereze intens în elaborarea şi implementarea rapidă de programe şi proiecte axate asupra asistării eficace a IMM – urilor în remodelarea managementului şi activităţilor acestora, corespunzător cerinţelor economiei bazate pe cunoşţinte.

Acţionarea în toare ţările în acest sens este în interesul intregii societăţi, intrucât un număr crescând de IMM – uri competitive înseamnă locuri de muncă suplimentare, oferta mai mare şi diversificată de produse şi servicii, venituri sporite la bugetele locale, regionale, naţionale şi internaţionale, cu efecte pozitive ample şi substanţiale asupra populaţiei şi economiei.

In economia contemporană se produc transformări de esenţă: revoluţia cunoştinţelor, necesitatea managementului strategic, necesitatea dezvoltării economice durabile (sustenabile), internaţionalizarea activităţilor organizaţiilor şi a sistemelor manageriale, accentuarea viziunilor sistemice asupra instrumentarului managerial, o nouă abordare a relaţiei cu acţionarii, proliferarea sistemelor, metodelor şi tehnicilor manageriale, reengineering-ul, outsourcing-ul etc. sunt numai câteva dintre aceste tendinţe.

In acest context, lucrarea de faţă este rezultatul unei abordări inter- şi pluridisciplinare, care are la bază următoarele domenii:

• managementul organizaţiilor economice;

• dezvoltarea domeniului imobiliar şi locativ;

• dezvoltarea domeniului bancar specializat.

Stadiul cunoaşterii în domeniul managementului organizaţiilor economice

Aspecte generale ale managementului: Literatura referitoare la managementul organizaţiilor din România şi din ţările occidentale s-a orientat în ultimii ani atât spre o abordare integrativă a managementului general în sensul unei abordări corelative a sistemelor principale integrate în fiecare organizaţie – sistemul economic şi cel managerial - cât şi spre

Managementul dezvoltării în domeniul locativ

prin apelare la surse alternative de finanţare – sistemul de economisire şi creditare în colectiv

Stadiul cunoaşterii

12

organizaţia propriu-zisă. O lucrare de bază din literatura de management din România, care răspunde atât necesităţii abordării ştiinţifice a celor două sisteme principale integrate în firmă – sistemul economic şi cel managerial – cât şi necesităţii de a oferi practicienilor o orientare solidă la nivel funcţional şi în abordarea diferitelor tipuri de organizaţii, a domeniilor distincte de activitate ale acestora şi a domeniului eficienţei economice şi al performanţei manageriale o reprezintă lucrarea echipei de autori/coordonatori formată din Nicolescu, O., Plumb, I., Pricop, M., Vasilescu, I., Verboncu, I. şi din specialiştii Facultăţii de management de la Academia de Studii Economice, Bucureşti Abordări moderne în managementul şi economia organizaţiei.1 Lucrarea prezintă o premieră naţională din cel puţin două motive: pe de-o parte, ea abordează într-o viziune largă şi unitară conceptul de management, pe de altă parte ea oferă informaţii detaliate asupra celor mai importante tendinţe, concepte, sisteme, metode şi practici manageriale din organizaţiile moderne. Lucrarea-compendiu îi reuneşte pe cei mai buni specialişti din domeniile şi subdomeniile managementului şi economiei organizaţiei, oferind astfel cercetătorilor şi practicienilor interesaţi o bună orientare ştiinţifică în aceste domenii (management general, management pe domenii de activitate, management pe diferite tipuri de organizaţii, eficienţa economică şi performanţa managerială a organizaţiei).

Revoluţia cunoştinţelor este una dintre tendinţele economiei ultimelor două decenii, revoluţie care este abia la început. Existenţa necontestată a unei economii a cunoştinţelor se reflectă atât în abordarea practică în cadrul organizaţiilor, cât şi în cea ştiinţifică: “Bogăţia şi puterea secolului 21 vor decurge cu prioritate din resursele intelectuale intangibile, din capitalul de cunoştinţe.”5 Lucrările de referinţă ale diferitelor instituţii de specialitate6 şi ale autorilor Nicolescu, O.7, Bernstein, C. L.8, Reich, R.9, Allbach, H., Bullinger, H. J./Berres, A./Fengler, J.10 se referă atât la aspecte generale legate de economia bazată pe cunoştinţe din cadrul organizaţiilor (caracteristicile cunoştinţelor, tipologia cunoştinţelor, trăsăturile definitorii ale economiei bazate pe cunoştinţe, principiile noii economii), cât şi la managementul firmei bazate pe cunoştinţe (caracteristicile firmei, creşterea cunoştinţelor în firmă, organizaţia care învaţă, managementul bazat pe cunoştinţe – factori de impulsionare, tipurile de abordare, concepte şi strategii specifice ale managementului bazat pe cunoştinţe, promovarea inovării).