Septembrie 2018 Tema lunii: Inteligențele: cea naturală

Buletinul Clubului Român din Chattanooga

Numărul 83(optzeci și trei)

septembrie 2018

Tema lunii:

Inteligențele: cea naturală (IN) și cea artificială(IA)



Inteligența.
Motto: Inteligenţa este putinţa de a vedea şi reproduce obiectiv cele ce există şi se întâmplă. (Mihai Eminescu)

Inteligența umană este o formă specifică a inteligenței animale.

Inteligența animală a fost identificată de foarte multă vreme la numeroase specii de insecte și animale. Lista celor mai inteligente animale cuprinde: cimpanzeii, delfinii, elefanții, papagalii africani, șobolanii, ciorile, câinii, porumbeii, porcii și caracatițele (au peste 130 de milioane de neuroni, mult mai mulți decât omul care are 100 de milioane. Neuronii caracatițelor nu sunt localizați într-un creier, ci sunt distrubuiți în brațele lor, care au capacitatea de a invăța și reacționa independent de restul corpului).
Din câte se știe astăzi, inteligența există, sau ar putea să existe, sub formele:

• 
  inteligența umană terestră (inteligență naturală);
  
• 
  inteligența terestră a animalelor ne-umane (inteligență naturală);
  
• 
  inteligența artificială creată de oameni pe pământ (inteligența mașinii);
  
• 
  posibila inteligență ne-umană din alte galaxii (inteligență naturală);
  
• 
  posibila inteligență artificială din alte părți ale universului, creată de forme de viață inteligente necunoscute de noi;
  
• 
  inteligența Creatorului Universal (inteligență divină) care a făcut toate formele de inteligență enumerate mai sus. Multiple trăsături și caracteristici ale Universului și ale Vieții sunt atât de impresionant de perfecte și au fost dovedite de știință că sunt atât de incredibil de potrivite ca să facă toate sistemele să lucreze (fără ca să existe alternative decât într-o foarte restrânsă scală de variabilitate), încât au dus la conceptul religios al Creației prin Plan Inteligent (Intelligent Design). Din acest punct de vedere, inteligența umană este un derivat al inteligenței Creatorului.
  

Deci inteligența umană ar fi de origine divină, de aceea este superioară inteligenței naturale a animalelor de pe planeta noastră.
Etimologia cuvântului inteligență

Este un cuvânt compus din două cuvinte latine: inter - între și lego, legere - a lega, a conecta, a alege. Înțelesul este inteligența ca mod de a lega lucrurile între ele.

Sinonime ale cuvântului inteligent:

• 
  în limba română: deștept, ager, pătrunzător, priceput, isteț, iscusit, cerebral, mehenghi (de la cuvântul turcesc mehenk), cu glagorie (de la cuvântul glagoli din slava veche), dibaci, mintos, strălucit
  
• 
  în limba engleză: smart, astute, brainy, bright, brilliant, knowledgeable, wise, capable, clever, profound, deep, sharp
  

Definiții ale inteligenței umane terestre

• 
  O definiție unică și universală a inteligenței NU EXISTA!
  
• 
  Definiții colective: Abilitatea de a folosi memoria, experiența, înțelegerea, rațiunea, imaginația și judecata pentru a rezolva probleme și pentru a se adapta la condiții noi (Dicționarul All Words 2006); Capacitatea de a dobândi și aplica cunoașterea (Dicționarul American Heritage 2000); Abilitatea de a înțelege idei complexe, de a se angaja în diferite forme de judecată, de a rezolva piedici care cer gândire (Asociația Psihiatrilor Americani); Abilitatea de a învăța, înțelege, a judeca și de a avea opinii bazate pe gândire (Dicționarul Cambridge 2006); Abilitatea de a se adapta eficient la mediu, fie prin schimbări personale, fie prin schimbarea mediului sau căutarea unui mediu nou...Inteligența nu e un proces mintal unic, ci mai degrabă o multitudine de procese mintale direcționate spre adaptarea eficace la mediu (Encyclopedia Britannica 2006); Capacitatea de a înnvăța, judeca, înțelege sau alte forme de activitate mintală asemănătoare; aptitudinea de a descoperi adevărul, legăturile, faptele, înțelesurile (Dicționarul Random House 2006).
  
• 
  Definiții ale psihologilor: Inteligența este acea fațetă a minții care ne dă capacitatea de a gândi, de a rezolva o problemă nouă, de a judeca și de a acumula cunoștințe despre lume (M. Anderson); Se pare că în inteligență este o calitate fundamentală...care este judecata, bunul simț, simțul practic, inițiativa, facultatea cuiva de a se adapta la circumstanțe (A. Binet); Abilitatea de a rezolva probleme, de a crea produse care au valoare într-o civlizație (H. Gardner).
  

Formele de inteligență

Howard Earl Gardner (n 1943-), fiul unor evrei germani imigrați în USA înainte de II RM, a fost un psiholog care a studiat și predat la universitatea Harvard și care a devenit celebru pentru teoria inteligențelor multiple.

După Gardner, inteligența este potențialul bio-psihologic de a prelucra informația dintr-un mediu cultural astfel ca să facă posibile rezolvarea problemelor și crearea de produse care sunt necesare acelui mediu.

Gardner a arătat că folosirea testelor IQ pentru determinarea și măsurarea inteligenței (teste care investighează în principal logica și inteligența lingvistică) nu acoperă toate domeniile de manifestare ale diverselor forme de inteligență.

El enumeră 10 principale forme ale inteligenței umane: I. naturalistă (capacitatea de a înțelege animalele, plantele și de a lucra cu ele), I. muzicală, I. logico-matematică, I. existențială (care se focalizează pe întrebările mari, filozofice, legate de rostul vieții, al lumii...), I. interpersonală (politicienii, activiștii, actorii...), I. corporal-kinestetică (sportivii de performanță), I. intrapersonală (filozofi, scriitori), I. spațială (sculptori, arhitecți, pictori, piloți, exploratori) și I. educativ-profesorală.

(H. Gardner: Frames of Mind: The Theory of Multiple Intelligencies. 1983)

Criticii lui Gardner îi reproșează că el a inclus o serie de aptitudini în categoria formelor specifice de inteligență.

Robert Sternberg rezumă formele de inteligență la trei: practică, creatoare și analitică și consideră că aceste forme sunt combinate, în mod variabil, la toți oamenii.

Cu dezvoltarea tehnologică a epocii contemporane a apărut inteligența mașinilor (neumană, artificială), de unde clasificarea inteligență naturală sau ne-naturală (artificială). La rândul ei, inteligența ne-naturală se diferențiază deja în inteligență comparabilă cu cea umană și super-inteligența (supraumană).

Coeficientul de inteligență IQ

Cel mai larg folosit test de măsurare a inteligenței umane are un nume derivat din termenul german de Intelligenz quotient, introdus de psihologul William Stern (1912).

Este raportul dintre scorul vârstei mintale (determinat statistic prin testarea multor subiecți de aceeași vârstă cu individul evaluat) și scorul obținut de individ la completarea răspunsurilor.

Distribuția scorurilor IQ are forma unei "curbe clopot", cu 2/3 dintre indivizi plasați între limitele IQ 85-115 (inteligență medie), 2,5% peste 130 (superdotații) și 2,5% sub 70 (subdotații). În procentul de 0.1% sunt plasați geniile și - la extrema cealaltă - idioții.

Genetica inteligenței

Prin analiza ADN-ului de la 240.000 de persoane, s-au identificat 538 de gene ale abilităților intelectuale și 185 de regiuni ale genomului care au legătură cu procesul de gândire.

Se crede că 70-80% dintre diferențele de inteligență între indivizi sunt determinate genetic, numai restul de 20-30% este determinat de mediu (alimentație, sănătate, condiție economică, zonă geografică, calitatea școlii, atenția părinților și educatorilor, efort, etc). (MSM)
Citate despre inteligență

• 
  Nimic din ce este lipsit de viață și inteligență nu poate crea o ființă vie și inteligentă. Dar Universul dă naștere la creaturi vii, care se bucură de inteligență. Așadar, Universul însuși este o inteligență vie. (Marcus Tullius Cicero 106-43 î.e.n)
  
• 
  Adevărata dovadă a inteligenței nu sunt cunoștințele, ci imaginația. (Albert Einstein)
  
• 
  Diferența dintre prostie și geniu este că geniul are limite. (Albert Einstein)
  
• 
  Inteligența este capacitatea de a te adapta la schimbări. (Stephen Hawking)
  
• 
  Admiţînd că cineva e inteligent, trebuie să adăugăm deîndată că această înzestrare, luată în sine, nu e suficientă. Poţi să fii inteligent şi să nu ştii ce să faci cu inteligenţa ta, poţi să o foloseşti greşit, pe scurt, poţi fi inteligent într-o manieră prostească. Inteligent şi stupid. (Andrei Pleșu) 
  
• 
  Inteligența fără ambiție este ca o pasăre fără aripi. (Salvador Dali)
  
• 
  Un intelectual este cineva care este permanent supravegheat de propria lui minte. (Albert Camus)
  
• 
  Cea ma bună metodă de a estima inteligența unui lider este să analizezi cu ce fel de oameni s-a înconjurat. (Niccolo Machiavelli)
  
• 
  E greşit să socoţi că, la firile mediocre inteligenţa rămâne deasupra intereselor. La origine, inteligenţa n-a fost decât un mod practic, un instrument de adaptare la mediu, un mijloc pentru apărarea intereselor. La imensa majoritate a oamenilor, ea a rămas şi azi acelaşi lucru. Ei nu pricep decât ceea ce au interes să priceapă. Ceea ce le contrazice interesele le contrazice fundamental şi inteligenţa. (Camil Petrescu)
  
• 
  Inteligenţa înseamnă adaptare. (Marin Preda)
  
• 
  Inteligența înseamnă flexibilitate și schimbare. (Jean Piaget)
  
• 
  Inteligența nu înseamnă să nu faci greșeli, ci să ai capacitatea de a le decoperi și a le corecta rapid. (Bertolt Brecht)
  
• 
  Nimic nu a cauzat rasei umane atâtea probleme ca inteligența. (Thelma Ritter)
  
• 
  Nimeni nu scapa de episoade in care se comporta prosteste. Toti suntem prosti, dar mai prosti ca oamenii inteligenti, foarte rar...(Andrei Pleșu)
  
• 
  E la fel de greu – şi de riscant – să deosebeşti riguros între diferite grade de inteligenţă, ca şi între diferie grade de fumuseţe. Tipologia inteligenţei (şi a frumuseţii) implică o diversitate nemăsurabilă: sunt multe feluri de a fi (respectiv de nu fi) inteligent şi sunt multe feluri de frumuseţe. (Andrei Pleșu)
  
• 
  Primul semn de inteligență este să admiți că nu deții toate răspunsurile, că nu poți explica tot, că nu poți decide tot. (Andrei Pleșu)
  
• 
  Zice oracolul de la Delphi ca sunt cel mai destept om, cel mai intelept, tocmai pentru ca stiu cate nu stiu si ca nu stiu. (Socrate)
  
• 
  Orice om care vorbeste despre prostie se pune automat in postura celui care iese înafara sferei prostiei. 'Eu sunt un inteligent care vorbesc despre prostie'. Si in clipa aia este cel mai mare prost. (Gabriel Liiceanu)
  
• 
  Oamenii inteligenţi nu au nevoie de sfaturi. Proştii nu le vor primi. (Benjamin Franklin)
  
• 
  Oamenii slabi se răzbună. Oamenii puternici iartă. Oamenii inteligenţi ignoră. (Albert Einstein)
  
• 
  Partea interesantă la oamenii inteligenţi: par nebuni în faţa proştilor. (Albert Einstein)
  
• 
  În faţa lui Dumnezeu suntem toţi la fel de deştepţi, dar şi la fel de proşti. (Albert Einstein)
  

Inteligența cognitivă versus inteligența emotională în era inteligenței artificiale
Expertii nu sunt de accord asupra unei definiții a inteligenței.

In general, consensul fragil permite includerea catorva abilitati de baza: abilitatea de a invata concepte noi, de a se adapta la mediu, de a gandi abstract, si de a recunoaste pattern-uri in situatii aparent diverse.

Testele obisnuite de inteligenta incearca sa evite evaluarea cunostiintelor dobandite si sa exploreze mai degraba procesele cognitive si mai putin cantitatea de cunostiinte accumulate.

Coeficientul de inteligenta (IQ) se bazeaza pe un cumulativ de teste ce masoara cognitia verbala si non-verbala, viteza de procesare, efficienta utilizarii memoriei de lucru. Desi nu exista consens, majoritatea expertilor considera ca rezultatele testelor de inteligenta raman stabile dupa varsta de 7 ani (atat timp cat nu include evaluarea de cunostintele accumulate).

Exista insa conflicte majore intre psihologii care subliniaza importanta proceselor cognitive (si astfel pun accent pe inteligenta ca trasatura innascuta si stabila) si cei care subliniaza rolul esential al modelelor sociale in dezvolatarea inteligentei, caz in care inteligenta este considerata un efect al interactiunii sociale prin care copiii internalizeaza instrumentele si practicile culturale disponibile in mediul lor social.

In ultimii douazeci de ani aceste definitii clasice ale inteligentei au fost contestate de aparitia si dezvoltarea unui nou termen: inteligenta emotionala.

Abordarea clasica a considerat emotionalitatea un obstacol in calea inteligentei . Mult time, emotionalitatea si inteligenta au fost considerate aspect incompatibile ale psihicului.

Observatii si studii clinice recente (vezi teoriile lui Stanley Greenspan) sugereaza ca, de fapt, emotionalitatea este cruciala pentru dezvoltarea inteligentei si regleaza multiple capacitati cognitive. Astfel, abilitatea de a interactiona emotional cu parintii pare sa fie esentiala pentru dezvoltarea intelectuala – un fapt greu de negat daca ne gandim la efectul devastator al institutionalizarii orfanilor in Romania in epoca Ceausescu.

Fig 1. Representare multidimensionala a componentelor inteligentei emotionale (Hogeveen et al, Trends in Neuroscience 2016)


Studii recente au aratat ca emotiile orchestreaza o marja ampla de operatii cognitive nu doar in timpul copilariei ci pe tot parcursul vietii. Astfel, un studiu major (Greenspan, The grow of the mind and the endangered origins of intelligence, 1997) a aratat ca pentru copii cu patru sau mai multi factor de risk emotional creste de douazeci si patru ori riscul obtinerii unui scor IQ substandard [sub 80 (media =100)].

Conform noilor teorii, relatia dintre emotionalitate si inteligenta cognitiva acorda primat celei dintai: astfel, in prima faza abilitatea de a utiliza experianta emotionala pentru a da inteles si semnificatie evenimentelor si conceptelor este esentiala.

In a doua faza urmeaza reflectia analitica (= examinarea noilor concepte folosind principiille logice) si plasarea noii idei intr-un spatiu mai larg de referinta.

Asemenea studii au stat la baza dezvoltarii conceptului de inteligenta emotionala (Salovey & Meyer 1990, Mayer and Salovey 1997). Inteligenta emotionala (EI) este actualmente definita ca abilitatea de a percepe correct si de a exprima emotii, abilitatea de a accesa si genera sentimente, abilitatea de a intelege emotiile proprii dar si ale altora, si – nu in ultimul rand – abilitatea de a regla propriile emotii.

Pe baza acestei definitii s-au creat o multitudine de teste care evalueaza dezvoltarea emotionala (e.g. Bar-on Emotional Quotient Inventory, 2004; The trait Meta-Mood Scale, Salovey 1995). In general, oamenii cu scoruri mari de EI au o capacitate mai buna de a rezista la stress si o performanta cognitive superioara datorita abilitatii de a diminua anxietatea de performanta (see Fig 1).


Fig 2. Ierarhia componentelor EI (from Drigas & Papoutsi, Behavioral Sciences 2018)


Cu toate acestea exista inca destui experti care argumenteaza ca EI nu este de fapt o forma de inteligenta ci doar un amestec de variate abilitati cum ar fi recunoasterea propriilor emotii sau flexibilitatea emotionala intra- si inter-personala. In raspuns, specialistii in EI au produs o piramida a ierarhiei diferitelor aspect ale EI (vezi figura 2, from Drigas & Papoutsi, Behavioral Sciences 2018).

Masurarea inteligentei emotionale ramane totusi dificil de captat. Marea problema o reprezinta elementele culturale (comportamentele social normative). Un exemplu classic este cel al factorilor de gen: societatea occidentala valorizeaza anumite caracteristici emotionale diferite in barbati si femei. Astfel, stereotipul cultural al comportamentului “barbatesc” este rigid din punct de vedere emotional si valorizeaza controlul emotional si afisajul increderii in sine. Din panopliul de emotii umane, exprimarea furiei este una din putinele instante de exprimare emotionala masculina acceptabile cultural.

Femeile care prezinta asemenea caracteristici sunt de obicei privite cu suspiciune si marginalizate. O femeie furioasa este cel putin dezadaptata. Un barbat furios este o forta. Comportamentul feminin tipic este incarcat de valorizari emotionale excesive, inclusiv abilitatea empatica si exprimarea deschisa a emotiilor vulnerabilizante (frica, tristetea).

Barbatii care prezinta caracteristici considerate tipic feminine sunt ridiculizati si investiti cu epitete de esec, infantilizare si subordonare.

Intr-un asemenea context cultural, fetitele au o sansa mai mare sa perfectioneze elementele EI decat baietii. Astfel, in ce masura normativul social favorizeaza accesul femeilor la inteligenta emotionala si in ce masura indicii de EI sunt parazitati de stereotipuri de gen ramane o intrebare deschise.

Ascensiunea inteligentei artificiale (AI) ofera un argument nou in favoarea inteligentei emotionale. AI se bazeaza pe coduri de software care mimeaza componente ale inteligentei cognitive, in principal algoritmi cognitive legati de procesele de invatare, planificare, reprezentare logica, probabilistica si recunoastere de modele (modele Markov, teorii bayesiene de decizie etc).

Din acest motiv, majoritatea ariilor de implementare a AI sunt departe de abilitatile oferite de EI. Cu toate acestea, o noua arie AI (affective computing) utilizeaza sisteme informatice care recunosc, interpreteaza sau chiar simuleaza emotiile. Desi foarte rudimentara deocamdata, affective computing castiga in popularitate si va deschide accesul spre profesii in care interactiunea dinamica cu alti oameni este esentiala.

O adaptare moderna a testului Turing pentru inteligenta emotionala (emotional Turing test) a permis cercetatorilor din USA sa simuleze conversatii incarcate afectiv intre om si masina. Ce urmeaza? O sa va tinem la curent.

Carmen Andreescu, MD, specialistă în psihiatrie, Pittsburgh, Pennsylvania

Inteligența Artificială
Primele mituri al roboților cu inteligență artificială

În mitologia greacă, Talos era un om gigant de fier, care era pus să o păzească pe zeița Europa în insula Creta. El era fiul lui Hefaistos, zeul vulcanilor, al focului și al meșteșugarilor fierului.

Multe figuri de uriași cu înfățișare de oameni, dotați cu puteri supranaturale, au fost vehiculate în folclorul chinez, indian, arab și european medieval.

În epoca premodernă astfel de ființe antropomorfice erau numite authomaton/ automata (gr.) și termenul de robot a fost introdus de scriitorul ceh Karel Capek în anul 1921.

În secolul XVI, rabinul Judah Loew a inventat personajul Golemul din Praga, uriaș din lut căruia i se insuflă viață și devine destructiv.

Literatura și filmele moderne au preluat astfel de legende și au creat alte caractere ca omul-mecanic din Vrăjitorul din Oz, omul-mașină din filmul Metroplis de Fritz Lang, etc.

Definiții ale inteligenței artificiale

• 
  Inteligența artificială (IA) este o formă de inteligență dezvoltată de mașini, care sunt capabile să îndeplinească funcții la fel de bine, sau mai bine decât pot fi îndeplinite de oameni.
  
• 
  Abilitatea unui sistem de a acționa în mod adecvat într-un mediu specific, în care acțiunile particulare sunt necesare pentru a mări șansele de succes și succesul este scopul subsistemului, prin care este menținut întreg sistemul (JS Albus).
  
• 
  Orice sistem care generează comportament adaptativ pentru a îndeplini scopurile, în medii diferite, este un sistem inteligent (D. Fogel)
  
• 
  Un sistem inteligent este cel care atinge scopuri complexe în medii complexe (B. Goertzel)
  

Agenții inteligenți sunt toate dispozitivele/ mașinile care sunt capabile să perceapă mediul și să efectueze acțiuni care au scopul de a îndeplini sarcini utile. Acești agenți au în comun cu oamenii o formă de funcție cognitivă și procesele de învățare, prin care se ajunge la rezolvarea de probleme.


Care este IQ-ul computerelor cu IA?
Testul Turing: inventat în anul 1950 de faimosul Alan Turing, matematician de geniu, unul din fondatorii științei computerelor. Un computer și un indivd uman, plasați în camere diferite, trebuie să răspundă unor întrebări formulate de un examinator uman, aflat în a treia cameră. Examinatorul nu știe cine a dat răspunsurile. Dacă mașina răspunde într-un fel în care examinatorul devine incapabil în a decide cine a dat răspunsul, atunci mașina are inteligență artificială comparabilă cu inteligența naturală a omului (jocul imitației).
Pentru a determina dacă o mașină cu IA este de dorit sau nu, se aplică cele trei criterii enunțate de Isaac Asimov (Cele trei legi ale roboticii):

1. Un robot nu trebuie să lezeze o ființă umană, sau - prin lipsa de acțiune - să permită ca o ființă umană să aibă de suferit;

2. Orice robot trebuie să execute ordinele omului, excepție când aceste ordine intră în conflict cu legea nr.1;

3. Un robot trebuie să își protejeze propria existență, atât timp cât aceasta nu intră în contradicție cu legile nr. 1 și 2.

După Feng Liu, Yong Shi și Ying Liu, există metode cantitative de a evalua gradul de IA a unor sisteme.

Ele sunt General IQ, Service IQ și Value IQ.

Prin General IQ se poate defini dacă IA a unui sistem poate depăși inteligența umană.

În anul 2017, programatorii au adăugat la categoriile pe care le măsoară General IQ (recunoașterea vocii, figurilor, limbajului, capacitatea de a învăța, capacitatea de a face un plan, etc) următoarele noi "calități": capacitatea de a recunoaște imaginile dinamice, capacitatea de a recunoaște și exprima emoții, capacitatea de a deosebi prietenii de dușmani, capacitatea de a masca adevăratele intenții, capacitatea de a modifica lumea/ mediul.

Celelalte două criterii, Service IQ și Value IQ stabilesc în ce măsură IA a unui sistem poate aduce beneficii oamenilor.

Introducere în IA

Omul care a introdus noțiunea de IA a fost John McCarthy (1927-2011), un savant computerist, vizionar și geniu al folosirii computerelor. El era profesor la Universitatea Dartmouth și a folosit pentru prima dată termenul în anul 1955.

Ulterior a creat laboratoare de cercetare pentru IA la Massachussetts Institute of Technology, apoi la Universitatea Stanford.

Când a prezis că se va ajunge la această formă superioară de computere, el a spus că pentru a crea IA va fi nevoie de un Einstein mai inteligent de 1,8 ori decât cel adevărat și de10% din resursele Proiectului Manhattan (proiectul de a fabrica bomba atomică din anii 1940-44).

Formele de IA/ Cum învață computerele cu IA?
După gradul de complexitate și performanța realizată, IA are trei mari categorii: