Studiul privind managementul locuințelor și al terenurilor republica Moldova



Yüklə 157,03 Kb.
səhifə3/5
tarix01.11.2017
ölçüsü157,03 Kb.
1   2   3   4   5

Amenajarea teritoriului și a locuințelor (inclusiv infrastructura locuințelor, spațiilor verzi, proiecte mari de dezvoltare a locuințelor în raport cu reconstrucția zonelor construite - dezvoltarea terenurilor neamenajate (greenfield) în raport cu regenerarea terenurilor utilizate anterior în scop industrial (brownfield))




Privirea de ansamblu asupra infrastructurii urbane

Infrastructura comunală orășenească, în primul rând termoficarea centralizată și aprovizionarea cu apă caldă este o preocupare majoră din cauza deteriorării sale și aspectelor socio-economice complicate care le afectează.

Aprovizionarea cu apă potabilă și canalizarea necesită o atenție la fel de mare, mai ales în ceea ce privește îmbunătățirea eficienței energetice și gradul de acoperire. Energia electrică și aprovizionarea de gaze naturale este stabilă, iar serviciile sunt de o calitate și un grad de acoperire rezonabile.

În afară de infrastructura comunală, rețelele de drumuri și celelalte infrastructuri fizice sunt în stare rezonabilă, dar pot fi îmbunătățite în continuare. Telecomunicațiile (telefonia, internetul mobil în bandă largă) sunt în curs de dezvoltare dinamică, determinată de cererea de consum și de investițiile private.

Infrastructura pentru deșeurile municipale solide este un motiv de îngrijorare, datorită absenței sale și sunt oferite doar servicii de colectare.

Infrastructura fizică publică în Republica Moldova se confruntă cu două provocări majore: de acoperire și eficiență. Preocupările majore sunt: (1) acoperirea cu rețele de canalizare (predominant în sate și orașe) și eliminarea deșeurilor municipale solide (în toată țara); (2) eficiența sistemelor centrale de termoficare (în orașe).


Apă și canalizare

Alimentarea cu apă rece potabilă acoperă 100% din localitățile urbane și 40% din cele rurale, cifrele privind gradul de asigurare cu canalizare sunt mici: 70% din localitățile urbane și 10% din cele rurale (Ministerul Economiei, 2013). În 2013, 847 milioane m3 de apă au fost colectate de la fântâni naturale, în timp ce pierderile în timpul transportului au reprezentat 62 de milioane de m3 (7,3%) (Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova 2011 (1.3.7 Consumul (utilizarea) apei.)).

În mun. Chișinău, acoperirea cu rețele de alimentare cu apă este de 100% și de canalizare este de doar 70%. Mun. Chișinău are separată gospodăria apelor menajere și colectarea și tratarea apei de ploaie. Drenajul apei de ploaie este prost tratat (Apă Canal Chișinău, 2013). Tabelul 3 prezintă datele statistice de bază cu privire la infrastructura de canalizare din mun. Chișinău și mun. Bălti.
Tabelul 3. Sisteme de canalizare din principalele orașe ale Moldovei.


Orașul/Țara

Lungimea rețelelor de canalizare, km

Capacitatea de tratare a apei,% în utilizarea

Energia medie cheltuita pentru a pompa și trata 1m3 de apă, kW/h/m3

Populația deservită, oameni

Chișinău

(acoperirea 70%)



1023

32,3

0,4




Bălți (acoperirea 50%)

150

32,4

0,5




Surse: Asociația "Moldova Apă-Canal», 2011 http://www.amac.md/
Datorită resurselor limitate de apă potabilă naturală și calitatea lor precară, organizarea unei surse de apă de bună calitate este o provocare majoră pentru Republica Moldova. Multe proiecte de alimentare cu apă și canalizare sunt susținute de către donatorii internaționali. De exemplu, având în vedere finanțarea efectuată de BERD pentru construirea a unei conducte de apă de 70 km lungime și 1,2 m diametru în mun. Bălți, ar permite să majoreze acoperirea în satele din apropiere și conectarea mai mult de 100 000 gospodării. GIZ (Deutsche Gesellschaft für Internationale Zusammenarbeit) a propus investiții în aprovizionarea cu apă în raionul Leova, în 2 orașe și 37 sate, doar centrul raional (or. Leova) beneficiază de apă de calitate și servicii de salubrizare (GIZ, 2013). Cu toate acestea, există încă probleme mari, de exemplu, proiectul GIZ intenționează să conecteze 14700 de oameni în prima fază a proiectului până în anul 2030, în timp ce populația raionului este de 61 060 de oameni. Un alt proiect în orașul Orhei va oferi o instalație modernă de epurare pentru 30.000 de oameni, la centrală se va folosi tehnologia modernă cu zone umede construite, care vor fi operate de doar 5 membri ai personalului. Costul proiectului este de aproximativ 5 milioane de euro (Ministerul Mediului, 2013).
Încălzirea locuințelor și infrastructura de alimentare cu apă caldă

Pe parcursul anului, Republica Moldova are un climat foarte confortabil, cu toate acestea, în timpul iernii, temperaturile minime medii sunt cuprinse între -2 și -9 grade Celsius cu înregistrări de sub -20 de grade (conform BBC). Aprovizionarea cu energie reprezintă o problemă majoră pentru Republica Moldova, în general, cu resurse minime proprii de energie (hidro), țara se bazează pe importul de gaze, petrol și electricitate (Ministerul Economiei, 2013 interviu). Cheltuielile pentru încălzirea locuințelor în timpul iernii sunt foarte mari în comparație cu venitul mediu, și poate constitui până la 80% din bugetele gospodăriilor (Ion Gumene, Cancelaria de Stat, 2013, interviu). Guvernul cunoaște problemele energetice din sectoarele economiei, eforturile sale au fost valorificate în programe de eficiență energetică, inclusiv inițiativa din domeniul locuințelor susținută de BERD (MoREEFF, 2013). Sectorul locuințelor, inclusiv infrastructura de încălzire reprezintă o oportunitate amplă pentru reducerea consumului de energie.

În majoritatea orașelor și municipiilor încălzirea este centralizată (sistemul de termoficare), infrastructura a fost moștenită din perioada sovietică. Apa caldă este încălzită la o centrală electrică și distribuită utilizatorilor prin rețeaua de conducte. În Moldova, apa caldă pentru încălzire este, de obicei, separată de aprovizionarea comunală cu apă caldă.

Companiile de furnizare a energiei termice se confruntă cu tot mai multe probleme tehnice și structurale (infrastructură învechită, sistem slab de colectare a taxelor). Costurile ridicate la energie și rezultatul scăzut privind eficiența și prețurile mari pentru consumatorii privați, dintre care mulți preferă să renunțe și încălzesc apartamentele lor cu energie electrică sau cu gaz. Acest lucru duce la pierderea veniturilor pentru furnizorii de căldură, dar nu la reducerea consumului real, deoarece sistemele de încălzire în blocurile multietajate ar necesita aproximativ aceeași cantitate de energie ca urmare a mecanismului circulației căldurii prin intermediul rețelei de conducte și migrării căldurii între apartamente. În cele din urmă, încălzirea devine chiar mai scumpă pentru consumatorii care au decis să nu renunțe.

Situația în care consumatorii renunță la termoficare nu este unică pentru Republica Moldova, și a fost raportată la un număr de foste republici sovietice, inclusiv Tadjikistan (CEE-ONU, Profilul țării, Tadjikistan, 2011). În Dușambe, capitala Tadjikistanului, aproape 80% din locuitorii din blocurile multifamiliale au demontat radiatoarele și conductele de apă caldă, care au dus la supraconsum și întreruperi de electricitate în perioadele de iarnă (CEE-ONU, Profilul țarii, Tadjikistan, 2011). Evident, situația din Republica Moldova este mult mai stabilă, doar 15% dintre consumatori au renunțat la energia termică (TERMOCOM, 2013), cu toate acestea, din punct de vedere tehnic și structural (social) eficiența sistemelor de încălzire urbană este o preocupare majoră.

Potrivit TERMOCOM - furnizorul de energie termică în Chișinău, există o discrepanță medie de 36% în valorile contoarelor între apa caldă într-o clădire multietajată și suma valorilor pentru apartamentele individuale (TERMOCOM, 2013). În timp ce în ultimii 10 ani, 15% din consumatori au renunțat la alimentarea cu energie termică, consumul de energie a scăzut la doar 5%, ceea ce sugerează 10% pierderi în eficiență. TERMOCOM estimează pierderile de energie în rețelele sale (înainte de a intra clădiri) de 21% din punct de vedere energetic, din care 2% sunt datorate scurgerilor și 98% datorită izolării. Aprovizionarea cu energie termică este o problemă majoră în orașele din Republica Moldova. Primarul de Bălti estimează ca 130 de blocuri multietajate în oraș au o rețele inginerești complet depășite.


Infrastructura de alimentare cu apă rece în locuințe, eficiența infrastructurii

Aprovizionarea cu apă rece potabilă cuprinde toate localitățile importante, în satele mici sunt utilizate fîntîni subterane. Aprovizionarea orașului cu apă potabilă provine din rezervoare de suprafață și râuri. Mun. Chișinău are o calitate bună a apei potabile, cu sistem de preparare a apei recent modernizată cu ionizare în loc de clor. Consumul mediu de apă este de 6 m3 per persoană pe lună.

Potrivit „Apă Canal Chișinău”, furnizorul de apă potabilă și de canalizare din mun. Chișinău, există o discrepanță medie de 16% în citirea contoarelor între alimentarea cu apă rece într-o clădire cu multe apartamente și suma valorilor pentru apartamentele individuale (Apă Canal Chișinău, 2013). Apă Canal Chișinău estimează pierderile în rețelele sale din cauza scurgerilor (înainte de a intra în clădiri) de aproximativ 20-30%, ceea ce este destul de mare în conformitate cu standardele internaționale de 5-10% în țările dezvoltate.

Infrastructura serviciilor comunale nu a fost modernizată de mai multe decenii, eficiența operațională este scăzută. Se estimează că modernizarea echipamentelor de pompare în rețelele de canalizare și alimentare cu apă poate reduce consumul de energie electrică cu 25-30% (Ministerul Mediului, 2013).



Tabelul 5 prezintă un concept de pierderi de apă (unaccounted-for water), care ne ajută să înțelegem mai bine tipologia pierderilor din rețeaua de apă și să dezvolte o strategie pentru sistemele comunale mai eficiente, care este o mare necesitate pentru Republica Moldova. Pierderile de apă rezultă din pierderi fizice pentru de apă (scurgeri) si comerciale (de exemplu, discrepanțe în valorile contorului). Pierderile de apă reprezintă diferența dintre "producția netă" (volumul de apă livrată într-o rețea) și "consumul" (volumul de apă care poate fi reprezentat prin consumul legitim, indiferent dacă este măsurat sau nu) (UNESCO-IHE). Conform studiului Băncii Mondiale (tabelul 4) au fost raportate valori ale pierderilor de apă variind de la 6% până la 63%.
Tabelul 4. Componentele pierderilor de apă

Țara / Oraș / Anul - Componentele pierderilor de apă (%)

Fizic

Comercial

Total

Bălți







27,7

Chișinău

20,6

16

36,6

Criuleni







50

Tokio







3,6

Singapore 1989

4

7

11

Spania, Barcelona 1988

11

12

23

Philadelphia Departamentul de apă, (cel mai mare din Statele Unite ale Americii, 2010)







31

Costa Rica, San Jose 1990


21

21

46

Surse: Apă și Utilitățile privind apele uzate - 2nd Edition 1996. Yepes, Guillermo; Dianderas, Augusta. 1996. Apa și utilitățile privind apele uzate: indicatori 2-a editie. Washington, DC: Bănca Mondială, Asociația "Moldova Apă-Canal», 2011http :/ / www.amac.md/;: Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova 2011 (1.3.7 CONSUMUL (UTILIZAREA) APEI.), Controlul și reducerea pierderilor de apă potabilă din rețelele de distribuție. US Environmental Protection Agency. Noiembrie 2010; Biroul de fântâni Tokyo Metropolitan Government, 2013 https://www.waterworks.metro.tokyo.jp/eng/supply/index.html;
Tabelul 5. Orientări pentru interpretarea pierderilor de apă în sistemele de distribuție

Pierderile de apă, %

Acțiune recomandată (UNESCO-IHE)

<10

Acceptabil, monitorizare și control

10-25

Intermediară, ar putea fi redusă

>25

Motiv de îngrijorare, reducerea necesară

Sursa: UNESCO-IHE prezentare pe SWITCH * http://www.switchurbanwater.eu/cities/index.php * SWITCH este un parteneriat de cercetare major pe problemele urbane legate de apă fondat de Comisia Europeană.
Tabelul 5 oferă orientări conform UNESCO-IHE cu privire la pierderile de apă acceptabile. În prezent, Tokyo are una dintre cele mai eficiente sisteme de apă din lume. Tokyo a avut succes in reducerea ratei de scurgere de la 20% în 1956 la 3,6% în 2006. (Tokyo: populația deservită 12822722 de oameni, lungimea totală a conductelor de distribuție 26,219 km). Reducerea scurgerilor economisește și o cantitate semnificativă de energie. Tabelul 6 prezintă câteva date statistice privind infrastructura de alimentare cu apă transportabilă din municipiile Chișinău și Bălți.
Tabelul 6. Datele referitoare la infrastructura de apa rece transportabilă din mun. Chișinău și mun. Bălți.

Municipiu

Pierderi de apă,%

Lungimea conductelor de distribuție, km

Populația deservită, oameni

Consumul mediu de apă, litri pentru fiecare persoană pe zi

Energia medie cheltuită pentru prelucrarea și livrarea 1 m3 de apă, kW/h/m3

Chișinău

36,6

1,816




166

0,8

Bălți

27,7

261




71

1

Surse: Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova 2011 (1.3.7 CONSUMUL (UTILIZAREA) APEI.); Asociația "Moldova Apă-Canal», 2011 http://www.amac.md/

Managementul deșeurilor municipale solide

Deșeurile municipale solide par a fi o problemă majoră pentru aproape toate localitățile din Republica Moldova, inclusiv în capitală, Chișinău. La Chișinău, sistemul de management al deșeurilor municipale solide este limitată doar la colectarea deșeurilor; 1 200 000 m3 de deșeuri municipale solide sunt colectate pe an, din care 75% de la gospodării și 25% din organizații. Deșeurile sunt transportate pe piste pentru "o depozitare temporară". Deșeurile sunt transportate de camioane spre "un depozit de stocare temporară". 21 ha de depozit de deșeuri au fost închise din cauza suprasaturației sale. Nu există nici o sortare a deșeurilor, reciclarea, colectarea separată a deșeurilor periculoase.


De fapt, nu este clar cât de mult se colectează deșeurile. Deșeurile municipale solide sunt colectate de către o întreprindere specializată, și achitate în conformitate cu următoarele norme fixe: Chișinău mediul urban: 1.3 kg persoana/ziua, Chișinău mediul rural: 0.25 kg persoana/zi, Bălți mediu urban: 0.8 kg persoana/zi. Este nevoie de a face aceste norme mai transparente, și, probabil, pentru a efectua un studiu privind cantitatea de deșeuri care este de fapt generată și care este compoziția morfologică a deșeurilor municipale solide.
Rețeaua de drumuri și transportul public

Construcția și reparația de drumuri este una dintre prioritățile naționale pentru Republica Moldova (Ion Gumene, Cancelaria de Stat, 2013 interviu). Rata de motorizare este încă scăzută: 113 de autoturisme la 1000 de locuitori (Banca Mondială, 2010), dar este în continuă creștere. Drumurile naționale și locale sunt, de obicei, bine planificate, suprafața drumului nu este într-o stare ideală, dar rezonabilă. Traficul aglomerat moderat se observă în centrele orașelor, inclusiv Chișinău. În general, un mare spațiu pentru parcare pare să fie disponibil, însă unele locuri de parcare necorespunzătoare pot fi observate în zonele principale de afaceri și comerciale din Chișinău. În prezent, parcarea în stradă este gratuită, se pare că nu se aplică plasarea consecventă a mașinilor pe partea laterală a străzii. Mun. Chișinău a dezvoltat un studiu de fezabilitate pentru o șosea de centură.

Sistemul de transport public național se bazează pe autobuze; există o cale ferată care leagă marile centre regionale. Transportul public urban este reprezentat de autobuze și de o acoperire amplă de troleibuze. Lungimea liniilor de troleibuz în Chișinău - 246 km, în Bălți – 40km. Autobuzele și troleibuzele sunt într-o stare bună și utilizate pe scară largă.
Rețelele de infrastructură și urbanism

Varietatea de utilități și infrastructura sunt administrate de către societățile respective, care se presupune că dețin o bază de date a bunurilor lor. Nu există nici o bază de date centralizată a liniilor de infrastructură și de comunicare și de colectare, cel puțin la Chișinău departamentul de urbanism nu ar ști unde sunt conductele de utilități, cu excepția cazului cînd aceasta se solicită de la furnizorii respectivi. Este recomandabil să se dețină o bază de date centrală SIG (Sistem Informatic Geografic) cel puțin a locației aproximative a comunicațiilor. Acest lucru va facilita planificarea urbană în cunoștință de cauză și ușura noul proces de dezvoltare. "Un ghișeu unic" de servicii pentru dezvoltatori, precum și o bază modernă SIG bazată pe cunoaștere pentru APL-uri, ar fi un pas important în planificarea urbană și dezvoltare. Un număr de organizații implicate în managementul orașului ("Urbanproiect", APL din mun. Chișinău) au raportat dificultăți în ceea ce privește precizia și durata procedurii de co-coordonare în întreținerea și reamenajarea diferitelor infrastructuri.


Construcția de locuințe și reabilitarea

Volumul construcției de blocuri noi cu multe apartamente este destul de modest în Republica Moldova, proiectele sunt de obicei întocmite de către investitori privați. Casele din panouri cu mai multe apartamente din perioada sovietică sunt o problemă viitoare pentru Republica Moldova, ca și pentru toate celelalte țări din CSI. Aceste case, construite în anii '60 și '70 au eficiență energetică scăzută, aspectul apartamentelor nu corespunde standardelor moderne de trai îmbunătățite. Există o nevoie de modernizare, renovare sau demolare și redefinire a acestor blocuri locative. Aceste blocuri locative, care, de obicei, sunt clădiri cu cinci etaje, au fost construite la o densitatea joasă în ample zone verzi. În cazul unor prețuri ridicate la terenuri, demolarea acestor case și oferirea apartamentelor noi pentru locuitorii săi poate fi viabil economic, astfel de proiecte-pilot au existat în Moscova și Sankt Petersburg. În momentul de față, Consiliul municipal Chișinău are un studiu de fezabilitate pilot de modernizare a blocurilor din panouri cu mai multe apartamente în sectorul Rîșcani („Urbanproiect”, 2013; „Chisinauproiect”, 2013).


Certificarea internațională a clădirilor, securitatea

În prezent, Republica Moldova nu posedă nici o clădire certificată LEED (Leadership in Energy and Environmental Design) sau BREAM (Building Research Establishment Environmental Assessment Method).

Normele de construcție și codurile de construcție sunt adecvate, dar ar putea fi modernizate, în conformitate cu, de exemplu Legislația UE. În unele cazuri siguranța clădirilor trebuie să fie la un nivel mai ridicat, (figura 1).



Yüklə 157,03 Kb.

Dostları ilə paylaş:
1   2   3   4   5




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2020
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə