Teste la chirurgia oro-maxilo-facială anul II

Teste la chirurgia oro-maxilo-facială anul V examen de stat

1. 
   C.M. Scopurile esenţiale ale examenului clinic sunt:
   

1. 
   Descoperirea tuturor manifestărilor patologice dentoparodontale şi maxilo-faciale, care necesită diagnosticare şi supuse tratării;
   
2. 
   Determinarea tuturor semenelor bucale cauzate de boli generale;
   
3. 
   Recunoaşterea pacientului pentru care o intervenţie chirurgicală prezintă un risc;
   
4. 
   Edentificarea unor boli contagioase şi protejarea medicului, celorlanţi pacienţi şi a personalului auxiliar;
   
5. 
   Găsirea metodelor optime de obţinere a colaborării pacientului.
   

(COMF pag.19 Bucureşti 1999)

2. 
   C.M. Etapele examenului clinic a unui bolnav cu afecţiuni oro-maxilo-faciale sunt:
   

1. 
   Anamneza;
   
2. 
   Examenul obiectiv loco-regional;
   
3. 
   Examenul clinic general pe sisteme;
   
4. 
   Examene suplimentare;
   

E. Consultarea confraţiilor de diferite specialităţi. (COMF pag.19 Bucureşti 1999)

3. 
   C.S. Anamneza se culeje de la un bolnav prin următoarele căi dintre care din ele cea mai bună este:
   

1. 
   Interogatoriu;
   
2. 
   Chestionar simplu (anchetă);
   
3. 
   Asocierea celor două metode;
   
4. 
   Consultarea rudelor, sau a însoţitorilor;
   

Nici una din ele. (C.Burlibaşa COMF pag.20 Bucureşti 1999)

4. 
   C.M. Prin anamneză precizăm următoarele date:
   

1. 
   Identitatea, adresa;
   
2. 
   Vârsta, genul;
   
3. 
   Momentul şi condiţiile apariţiei afecţiunii;
   
4. 
   Ocupaţia;
   
5. 
   Antecedentele familiare, personale. (C.Burlibaşa COMF pag.20-22 Bucureşti 1999)
   

5. 
   C.M. La examinarea unui pacient în cabinetul de chirurgie orală se efectuiază:
   

1. 
   Interogatoriu;
   
2. 
   Examenul obiectiv loco-regional;
   
3. 
   Inspecţia instrumentară;
   
4. 
   Radiografie;
   
5. 
   Ultrasonografia. (C.Burlibaşa COMF pag.20, 23 Bucureşti 1999)
   

6. 
   C.M. Studiind geneza maladiei clasificăm următoarele:
   

1. 
   Momentul apariţiei;
   
2. 
   Modul în care a debutat maladia;
   
3. 
   Evoluţia;
   
4. 
   Tulburările observate de pacient.
   
5. 
   Tratamentele efectuate anterior şi rezultatele lor. (C.Burlibaşa COMF pag.20-21 Bucureşti 1999)
   

7. 
   C.S. Simptomul principal care-l aduce pe pacient la medic este:
   

1. 
   Tulburări generale;
   
2. 
   Deformaţii;
   
3. 
   Durerea;
   
4. 
   Tumefacţiile;
   
5. 
   Hiperemia sau poluarea tegumentelor. (COMF pag.21 Bucureşti 1999)
   

8. 
   C.M. Studiind antecedentele personale se dă o atenţie deosebită asupra patologiei generale ca:
   

1. 
   TBC;
   
2. 
   Diverse boli generale;
   
3. 
   Sifilisul;
   
4. 
   Accidente de erupţie dentară;
   
5. 
   Traumatismele oro-maxilo-faciale. (G. Timoşca CBMF pag. 31-32 Chişinău 1992)
   

9. 
   C.M. Analizând istoricul bolii, dăm o atenţie următoarelor momente:
   

1. 
   Modul în care a apărut boala;
   
2. 
   Evoluţia acesteia;
   
3. 
   Tratamentul efectuat şi rezultatele;
   
4. 
   Afecţiuni generale pasajere;
   
5. 
   Tulburări psihice. (CBMF pag 31-CBMF Chişinău 1992)
   

10. 
    C.M. De obicei bolnavii cu afecţiuni ale regiunei OMF se adresează medicului în caz de:
    

1. 
   Durere;
   
2. 
   Apariţia a deformaţiilor, tumefacţiilor;
   
3. 
   Tulburări funcţionale (masticatori, trismus);
   
4. 
   Tulburări psihice;
   
5. 
   Boli cardiovasculare. CBMF pag 21 Bucureşti 1999
   

11. 
    C.M. Examinând la concret durerea vom preciza:
    

1. 
   Localizarea durerii;
   
2. 
   Iradiaţiile durerii;
   
3. 
   Intensitatea şi forma;
   
4. 
   Caracteristicile durerii (spontană, provocată);
   
5. 
   Fenomene asociate (salivaţia, lăcrimare, hiperemie). (C.Burlibaşa COMF pag.21 Bucureşti 1999)
   

12. 
    C.M. Studiind acuzele despre deformaţii se va clarifica:
    

1. 
   Când şi în ce condiţii au apărut;
   
2. 
   Spontan sau a fost provocată;
   
3. 
   Precedate de dureri, tumefacţie, traumă;
   
4. 
   Se va preciza ocupaţia;
   
5. 
   Se stabileşte starea socială. (C.Burlibaşa COMF pag.21 Bucureşti 1999)
   

13. 
    C.M. Evoluţia deformaţiei este importantă pentru stabilirea diagnosticului şi elaborarea unui plan de tratament. Evoluţia poate fi :
    

1. 
   acută;
   
2. 
   spontană;
   
3. 
   creştere lentă, progresivă;
   
4. 
   unică sau multiplă;
   
5. 
   toate. (C.Burlibaşa COMF pag.21 Bucureşti 1999)
   

14. 
    C.M. Tulburările funcţionale sunt:
    

1. 
   De masticaţie;
   
2. 
   De deglutiţie;
   
3. 
   De fonaţie;
   
4. 
   Limitarea mişcărilor de mandibulă;
   
5. 
   De mimică a feţei. (Manualul G. Timoşca CBMF pag. 31 Chişinău 1992)
   

15. 
    C.M. Tulburările generale asociate pot fi:
    

1. 
   Febra;
   
2. 
   Cefalee;
   
3. 
   Insomnie;
   
4. 
   Slăbiciuni;
   
5. 
   Ameţeli.(G. Timoşca CBMF pag. 31 Chişinău 1992)
   

16. 
    C.M. Examenul obiectiv loco-regional cuprinde:
    

1. 
   Examenul exobucal;
   
2. 
   Examenul endobucal;
   
3. 
   Examenul general pe aparate;
   
4. 
   Examenul radiologic;
   
5. 
   Examenul de laborator(C.Burlibaşa COMF pag.23 Bucureşti 1999).
   

17. 
    C.S. Examenul exobucal se efectuiază prin:
    

1. 
   Studiul histologic;
   
2. 
   Radiografia cu substanţă de contrast;
   
3. 
   Rezonanţa magnetică nucleară;
   
4. 
   Inspecţii şi palpare;
   
5. 
   Tomografia coputerizată. CBMF pag 32 Bucureşti 1992- COMF pag.23 Bucureşti 1999)
   

18. 
    C.M. Prin inspecţie noi cercetăm:
    

1. 
   Simetria feţei, reliefului şi şanţurile naturale, mişcările mimice:
   
2. 
   Modificările de coloraţie ale pielii
   
3. 
   Deformaţiile.
   
4. 
   Semne de inflamaţie,fistule,plăgi,etc;
   
5. 
   Febră, cefalee, insomnie,inapetentă. (C.Burlibaşa COMF pag.23 Bucureşti 1999).
   

19. 
    C.M.Palparea se face în modul următor şi pentru a depista următoarele:
    

1. 
   Comparativ cu partea opusă;
   
2. 
   Se urmăresc contururile oaselor;
   
3. 
   Defecte,deformaţii;
   
4. 
   Tulburări de sensibilizaţie;
   
5. 
   Modificările ganglionilor limfatici,glandelor salivare,etc.
   

( COMF pag.23, pag.24 Bucureşti 1999).

20.C.M.În cazul formaţiilor tumorale sau deformaţiilor se cercetează:

1. 
   Mărimea în centimetri;
   
2. 
   Forma(regulată,boselată,infiltrativă);
   
3. 
   Consistenţa(dură,păstoasă,fluctuantă);
   
4. 
   Dureroasă;
   
5. 
   Raportul cu ţesuturile adiacente. (C.Burlibaşa COMF pag.23 Bucureşti 1999).
   

21.C.S.Examenul ganglionilor limfatici se face:

1. 
   Cu instrumentarul;
   
2. 
   Cu aparataj special;
   
3. 
   Prin palpare cu degetele,comparativ cu partea opusă;
   
4. 
   Radiografie;
   
5. 
   Puncţie. (CBMF pag 32 Bucureşti 1992 -C.Burlibaşa COMF pag.23 Bucureşti 1999)
   

22. C.S. Examenul endobucal poate fi efectuat:

1. 
   În orice condiţie;
   
2. 
   În cabinetul radiologic, laborator, cabinet de examinare funcţională;
   
3. 
   În condiţii de o bună expunere şi eluminare, bolnavul cu capul bine fixat şi poziţie fiziologică în fotoliu;
   
4. 
   Cu mâinile;
   
5. 
   Se examinează numai dinţii şi limba. (C.Burlibaşa COMF pag.24 Bucureşti 1999)
   

23. C.M. Pentru examenul endobucal este necesar un şir de instrumente ca:

1. 
   Oglinda stomatologică;
   
2. 
   Pensa dentară;
   
3. 
   Sonda dentară;
   
4. 
   Aparat de roenthghen;
   
5. 
   Pulpatest. (C.Burlibaşa COMF pag.25 Bucureşti 1999)
   

24. C.M. La examinarea endobucală se dă o atenţie deosebită la:

1. 
   Simetria feţei;
   
2. 
   Gradul de deschidere a gurii;
   
3. 
   Starea mucoasei bucale;
   
4. 
   Examenul dentoparodontal;
   
5. 
   Culoarea pielii feţei.( COMF pag.25 Bucureşti 1999)
   

25. C.M. Examinând mucoasa bucală atragem atenţia la următoarele:

1. 
   Coloraţia;
   
2. 
   Prezenţa unor formaţiuni patologice (erozii, ulcere, papile, noduli, etc.);
   
3. 
   Papilele ducturilor glandelor salivare mari;
   
4. 
   Frenul labial, lingual;
   
5. 
   Faţa dorsală a limbii (depozite, neoplasme, defecte, mărirea papilelor, etc.);
   

( COMF pag.25 Bucureşti 1999)

26. C.M. Examenul dentoparodontal cuprinde:

1. 
   Examenul de ansamblu al arcadelor dentare;
   
2. 
   Apelul dinţilor;
   
3. 
   Starea dinţilor;
   
4. 
   Starea paradonţiului;
   
5. 
   Starea mucoaselor înconjurătoare. ( COMF pag.26 Bucureşti 1999)
   

27. C.M. Prin examenul stării generale a bolnavului căpătăm date importante pentru:

1. 
   Stabilirea etiologiei şi diagnosticului bolilor BMF;
   
2. 
   Stabilirea unui plan de tratament adecvat;
   
3. 
   Urmărirea evoluţiei bolii; prognosticul;
   
4. 
   Alegerea anesteziei şi planului de operaţie;
   
5. 
   Unde să-l tratăm (în ambulator, în spital). ( COMF pag.28 Bucureşti 1999)
   

28. C.S. Pentru determinarea stării generale a pacientului de bază este:

1. 
   Anamneza, examenul stării generale;
   
2. 
   Examenul de laborator;
   
3. 
   Consultaţia confracţiilor;
   
4. 
   Consultări bibliografice;
   
5. 
   Radiografia. ( COMF pag.28 Bucureşti 1999)
   

29. C.M. La examenul stării generale dăm o deosebită atenţie bolilor care au dat manifestări bucale:

1. 
   Boli sangvine (anemie, leucoze, hemofilie, etc.);
   
2. 
   Boli cardiovasculare (insuficienţă cardiacă, hipertenzie, ictus, infarct);
   
3. 
   Boli gastro-duodenale, hepatice;
   
4. 
   Boli renale, endocrinopatii;
   
5. 
   TBC, sifilis, SIDA. ( COMF pag.28-29 Bucureşti 1999)
   

30. C.S. Examenele de laborator sunt necesare întotdeauna pentru:

1. 
   Diagnosticul afecţiunii bucomaxilofaciale;
   
2. 
   Pentru completarea examenului clinic local şi general;
   
3. 
   Stabilirea planului de operaţie;
   
4. 
   Alegerea anesteticului;
   

Controlul stării organizmului după operaţie. ( COMF pag.30 Bucureşti 1999)

31. C.M. Principalele examene (investigaţii) de laborator sunt:

1. 
   Hemograma, RSE, coagulograma;
   
2. 
   Examenul sumar de urină;
   
3. 
   Calcemie, glucemie, ionograma;
   
4. 
   Reacţiile serologice pentru Lues, SIDA;
   
5. 
   Proba de desproteinemie. ( COMF pag.30 Bucureşti 1999)
   

32. C.S. Examenul bacteriologic se efectuiază pentru:

1. 
   Identificarea germenilor patogeni antibioticograma;
   
2. 
   Aprecierea diagnosticului;
   
3. 
   Stabilirea planului operatoriu;
   
4. 
   Alegerea metodei de anestezie;
   
5. 
   Determinarea debutului, evoluţiei şi prognosticul bolii.
   

( COMF pag.30-31 Bucureşti 1999)

33. C.M. Pentru precizarea diagnosticului se fac următoarele examene complementare:

1. 
   Examene radiologice;
   
2. 
   Biopsia, citologia;
   
3. 
   Puncţia exploratoare;
   
4. 
   Stomatoscopia, diafanoscopia;
   
5. 
   Ecografia, termografia, craniometria RMN; etc. ( COMF pag.35-36 Bucureşti 1999)
   

34. C.M. Puncţia exploratoare se face cu scopul de a diferenţia:

1. 
   Tumorile, formaţiuni chistice;
   
2. 
   Adenopatiile;
   
3. 
   Afecţiuni purulente;
   
4. 
   Defecte, deformaţii;
   
5. 
   Leziuni dentoparadontale. ( COMF pag.38 Vol.II N.Gănuţă A.Bucur)
   

35. C.M. Biopsia se efectuiază de a căpăta material pentru histologie şi a depista:

1. 
   Formaţiunile tumorale benigne;
   
2. 
   Formaţiunile tumorale maligne;
   
3. 
   Procesele patologice suspecte;
   
4. 
   Procesele inflamatorii;
   
5. 
   Orice patologie a regiunii BMF. ( COMF pag.37 Bucureşti 1999)
   

36. C.M. Examenul radiologic este prezentat de o gamă întreagă de metode, însă cel mai des sunt folosite:

1. 
   Radiograme retroalveolare (mici) ;
   
2. 
   Radiografia panoramică;
   
3. 
   Radiografia cu substanţe de contrast;
   
4. 
   Teleradiografia;
   
5. 
   Radiografia computerizată. ( COMF pag.36 Bucureşti 1999)
   

37. C.S. Asepsia prezintă:

1. 
   O măsură de nimicire a microorganismelor patogene din procesele inflamatorii;
   
2. 
   Totalitatea măsurilor şi mijloacelor folosite pentru a împedica contaminarea infecţioasă a plăgilor operatorii;
   
3. 
   Sterilizarea instrumentelor prin autoclavare;
   
4. 
   Pregătirea câmpului operator prin prelucrarea cu alcool;
   
5. 
   Curăţirea instrumentelor prin diferite metode.
   

(C Dragomirescu, manual de chirurgie pentru stude. Facult. de stomatologie 1998 pag.13)

38. CM. Metodele optime de studiu R-logiea articulatiei temporo-mandibulare :

1. 
   dupa Şuller, dupa Porders;
   
2. 
   proiectia axiala;
   
3. 
   Radiologia proiecţiei laterală a mandibulei;
   
4. 
   Nazofrontala;
   
5. 
   Ortopantomografia. (C Dragomirescu, manual de chirurgie pentru stud. Facult. de stomatologie 1998 pag.13)
   

39. C.M. Asepsia cuprinde două mari categorii de măsuri şi mijloace:

1. 
   Sterilizarea;
   
2. 
   Antisepsia;
   
3. 
   Prelucrarea câmpului preoperator;
   
4. 
   Protejarea personalului medical;
   
5. 
   Folosirea de antiseptice şi dezinfectante.
   

(C Dragomirescu, manual de chirurgie pentru stud. Facult. de stomatologie 1998 pag.13)

40. C.S. Sterilizarea reprezintă:

1. 
   Ansamblul procedurilor folosite pentru distrugerea tuturor organismelor de pe instrumentele şi materialele chirurgicale;
   
2. 
   Folosirea instrumentelor de o singură folosinţă;
   
3. 
   Prelucrarea cu alcool a câmpului operator;
   
4. 
   Antibioticoterapia;
   
5. 
   Toate împreună.
   

(C Dragomirescu, manual de chirurgie pentru stud. Facult. de stomatologie 1998 pag.13)

41. C.M. Pentru realizarea sterilizării se folosesc:

1. 
   Mijloace fizice;
   
2. 
   Mijloace chimice;
   
3. 
   Combinarea acestor două;
   
4. 
   Dezinfectarea prin mai multe metode;
   
5. 
   Toate împreună.
   

(C Dragomirescu, manual de chirurgie pentru stud. Facult. de stomatologie 1998 pag.13-14)

42 C.S. Cel mai obişnuit mijloc fizic de sterilizare (şi mai des folosit) este:

1. 
   Fierberea;
   
2. 
   Iradierea;
   
3. 
   Folosirea gazelor;
   
4. 
   Căldura uscată şi umedă;
   
5. 
   Flambarea.
   

(C Dragomirescu, manual de chirurgie pentru stud. Facult. de stomatologie 1998 pag.13)

43. C.S. Prin autoclavare (aburi fierbinţi sub presiune) se sterilizează:

1. 
   Instrumentariul chirurgical stomatologic;
   
2. 
   Materialul moale (salfete, halate, comprese, etc.);
   
3. 
   Piesele de la bormaşini;
   
4. 
   Soluţiile;
   
5. 
   Toate împreună.
   

(C Dragomirescu, manual de chirurgie pentru stud. Facult. de stomatologie 1998 pag.14)

44. C.M. Pentru sterilizarea prin mijloace fizice se folosesc:

1. 
   Căldura umedă (autoclav) şi uscată (paupinel);
   
2. 
   Fierberea (măsură de excepţie);
   
3. 
   Iradierea (în situaţii particulare);
   
4. 
   Prelucrarea cu antiseptice;
   
5. 
   Folosirea gazelor bactericide.
   

(C Dragomirescu, Bucureşti 1998 pag.13-14)

45. C.S. Autoclavarea se face la o temperatură şi presiune anumită:

1. 
   200-250 C şi 10 atm, 30 min;
   
2. 
   136-140 C şi 2-2,2 atm, 30 min;
   
3. 
   150-160 C şi 2-3 atm., 30 min;
   
4. 
   180-190 C şi 2-5 atm, 30 min;
   
5. 
   200-210 C şi 2-3 atm, 30 min.
   

(C Dragomirescu, pag.14)

46. CS. Celule sangvine - producatori de anticorpi :

1. 
   leucocite
   
2. 
   basofile
   
3. 
   eozinofile
   
4. 
   limfocite
   
5. 
   monocite
   

47. C.M. Dezideratele principale ale anesteziei generale sunt:

1. 
   Combaterea durerii (analgezia);
   
2. 
   Protecţia vegetativă (antişoc);
   
3. 
   Relaxarea musculară;
   
4. 
   Hipnoza;
   
5. 
   Toate împreună.
   

COMF M. Voroneanu pag.15, N.Gănuţă pag. 111,112.

48. C.M. Tendinţele principale ale anesteziei sunt:

1. 
   Să găsească tehnici de anestezie simple;
   
2. 
   Să se efectuieze uşor;
   
3. 
   Să nu necesite o dotare tehnică costisitoare;
   
4. 
   Să fie lipsită de nocivitate;
   
5. 
   Să fie utilizată în marea majoritate a intervenţiilor chirurgicale.
   

COMF M.Voroneanu pag.16 Vol I.

49. C.S. Metoda de anestezie utilizată cel mai des în stomatologie este:

1. 
   Anestezia generală;
   
2. 
   Anestezia locală;
   
3. 
   Anestezia regională;
   
4. 
   Anestezia loco-regională;
   
5. 
   Metode intermediare. G. Timoşca Chişinău 1992 CBMF pag.73, 52.
   

50. C.S. Clasificarea metodelor de anestezie se face după:

1. 
   Principiul dezvoltării tehnicii (aparatajului);
   
2. 
   În raport cu descoperirea unor noi substanţe anestezice;
   
3. 
   În dependenţă cu cunoaşterea bazelor fiziologice asupra anesteziei;
   
4. 
   În dependenţă de dezvoltarea tehnicilor de anestezie modernă;
   
5. 
   În dependenţă de condiţiile în care se efectuiază anestezia.
   

G. Timoşca CBMF pag.51.

51. C.M. Indicaţiile anesteziei loco-regionale în chirurgia oro-maxilo-faciale sunt:

1. 
   Extracţii dentare, extirpaţii, şlefuiri etc.;
   
2. 
   Chirurgia orală (pentru îndepărtarea chisturilor, tumorilor mici, chirurgie preprotetică etc.);
   
3. 
   Chirurgie parodontală;
   
4. 
   Intervenţii chirurgicale mai laborioase;
   
5. 
   În orice intervenţie de amploare mică, medie sau mare.
   

N.Gănuţă Anestezia m. stomatologie şi COMF pag.23

52. C.M. Particularităţile anesteziei în stomatologie sunt:

1. 
   Actele terapeutice sunt extrem de diverse ca amploare, durată, intensitate etc.;
   
2. 
   Se execută în cabinet la bolnavii ambulatori în majoritatea cazurilor neinvestigaţi şi nepregătiţi pentru investigaţii;
   
3. 
   Bolnavii nu pot fi controlaţi postoperator;
   
4. 
   Manoperele se efectuiază endobucal, fapt ce încurcă alegerea unor metode de anestezie (ca anestezie generală inhalatorie);
   
5. 
   Nici una din cele enumerate mai sus.
   

N.Gănuţă pag.21,22

53. C.M. Alegerea metodei de anestezie depinde de:

1. 
   Starea generală şi psihică a pacientului;
   
2. 
   Vârsta;
   
3. 
   Natura şi durata probabilă a operaţiei;
   
4. 
   Modificările patologice generale şi locale;
   
5. 
   Locul intervenţiei, condiţiile de dotare tehnică, competenţa şi experienţa cadrelor.
   

CBMF pag. 51,52

54. C.M. Avantajele anesteziei loco-regionale sunt:

1. 
   Uşor de administrat fără pregătiri speciale;
   
2. 
   Nu necesită un personal special instruit şi nici o aparatură deosebită;
   
3. 
   Oferă posibilitatea colaborării cu pacientul;
   
4. 
   Nu e costisitoate;
   
5. 
   Poate fi administrată oricărui pacient în intervenţii de orice amploare.
   

N.Gănuţă pag.22

55. C.M. Anestezia loco-regională în unele cazuri este contraindicată:

1. 
   Bolnavilor alergici la anestezie;
   
2. 
   Bolnavilor cu dificienţe organice;
   
3. 
   Bolnavii la care se presupun operaţii mari, laborioase de durată;
   
4. 
   În lipsa aparatajului pentru anastezie generală;
   
5. 
   Bolnavilor cu procese patologice în locul de înţepare a acului.
   

N.Gănuţă pag.22

56. C.S. Preanestezia prezintă:

1. 
   Totalitatea măsurilor de pregătire psihică, fizică şi medicamentoasă a bolnavului în vederea anesteziei;
   
2. 
   Reducerea excitabilităţii sistemului nervos central;
   
3. 
   Sanarea cavităţii bucale, prelucrarea cu antiseptice;
   
4. 
   Examinarea totală a bolnavului;
   
5. 
   Toate împreună.
   

CBMF pag. 53

57. C.M. Preanestezia cuprinde:

1. 
   Precizarea unor date din paşaport;
   
2. 
   Interogatoriul pacientului;
   
3. 
   Pregătirea psihică;
   
4. 
   Pregătirea psihică;
   
5. 
   Pregătirea medicamentoasă (premedicaţia).
   

CBMF pag. 53

58. C.M. Soluţiile anestezice întrebuinţate în stomatologie trebuie să posede anumite calităţi şi anume:

1. 
   Acţiune periferică temporară şi reversibilă asupra celulelor şi fibrelor nervoase sensitive;
   
2. 
   Să nu fie iritante pentru ţesuturi;
   
3. 
   Să nu provoace modificări structurale;
   
4. 
   Să nu provoace efecte generale nedorite;
   
5. 
   Să nu fie toxice, toxomanice şi să nu provoace alergie.
   

COMF M.Voroneanu pag.223-224 Vol I.

59. C.M. Substanţele anestezice trebuie să aibă următoarele calităţi:

1. 
   Să fie solubile în apă;
   
2. 
   Să rămână stabile în soluţii;
   
3. 
   Să nu se degradeze prin căldură (fierbere) în vederea sterilizării;
   
4. 
   Să difuzeze uşor în ţesuturi, dar să nu se absoarbă prea repede;
   
5. 
   Acţiunea anestezică să se instaleze şi să fie suficient de intensă.
   

COMF. M.Voroneanu pag.224 Vol I.

60. C.M. Pentru obţinerea calităţilor pozitive a soluţiilor anestezice e necesar ca ele să cuprindă:

1. 
   Substanţa anestezică;
   
2. 
   Substanţa vasoconstrictoare;
   
3. 
   Substanţe adjuvante;
   
4. 
   Soluţie diluată;
   
5. 
   Alcool.
   

COMF M.Voroneanu pag.224 Vol I. Anestezia generală şi loco-regională.

61.CS. Leucocitoza cu diviere spre stanga se intalneste in :

1. 
   Gripa;
   
2. 
   Boala Botchin;
   
3. 
   Tifosul abdominal;
   
4. 
   Variola;
   
5. 
   Procesele inflamatorii purulente.
   

COMF M.Voroneanu pag.223 Vol I 1994.

62. C.S. Anestezicele locale sunt distruse prin hidroliză de către esterazele plasmatice sau de esteraze hepatice, însă produsele de degradare sunt eliminate prin: