Testele de atenţIE, memorie şi creativitate dr. Mihaela Minulescu



Yüklə 484 b.
tarix06.03.2018
ölçüsü484 b.


TESTELE DE ATENŢIE, MEMORIE ŞI CREATIVITATE

  • Dr. Mihaela Minulescu ©


Testele de atenţie

  • Atenţia este o aptitudine nu foarte clar definită.

  • Este descrisă mai bine ca stare de atenţie: persoana înţelege clar şi percepe cu precizie ceea ce vrea să înţeleagă. De ce? Energia sa este concentrată, focalizată pe punctul esenţial. De aici putem trage concluzia că există o aptitudine sau o funcţie psihică care corespunde acestei stări de atenţie.

  • Starea clară de conştiinţă poate fi influenţată de:

    • procesul care se desfăşoară;
    • intensitatea tensiunilor;
    • forţa stimulărilor.


Mobilizare voluntară sau spontană

  • Atenţia nu înseamnă cu necesitate mobilizare voliţională; poate fi spontană. Joacă un rol important în actele gândirii pentru că, în absenţa tensiunilor interioare nu poate avea loc un proces orientat. Dacă acest proces nu are forţa necesară, poate fi întărit prin alte surse de energie (teama de eşec, ambiţia, pot suplini lipsa de interes).

  • Atenţia voluntară este necesară chiar când este vorba de o muncă interesantă, dar care durează timp îndelungat pentru:

    • a menţine tensiunea necesară;
    • a se împotrivi altor stimulări, excitări posibile


tipuri de atenţie

  • în orientarea profesională au fost definite, în funcţie de solicitările practice, diferite tipuri de atenţie, care au constituit repere pentru psihotehnică, aceste distincţii menţinând-se în diferite sarcini precise:

    • restrânsă - extinsă;
    • - rigidă - fluctuantă;
    • - subiectivă - obiectivă;
    • - analitică - sintetică;
    • - statică - dinamică etc


testarea atenţiei

  • definirea şi testarea unor forme ale atenţiei în funcţie de activitatea care cere atenţie, pentru că atenţia nu există în sine ci se exprimă în funcţie de diferite activităţi.

  • Astfel, după modul în care atenţia se manifestă în diferite tipuri de activităţi se testează:

    • concentrarea atenţiei pe un proces precis pentru a-i permite acestuia derularea în condiţiile cele mai favorabile şi în forma sa cea mai intensă;
    • capacitatea de rezistenţă la distragerea prin perturbaţii;
    • distributivitatea atenţiei, respectiv menţinerea unui câmp psihic liber pentru ca un eveniment să atingă cea mai mare eficacitate. de exemplu situaţiile când fie în stare de pasivitate totală, fie în timpul executării unei activităţi mai puţin intensă, ne îndreptăm, atenţia la ceva care apare (conducere auto, control panou comandă etc.).


probleme de măsurare

  • Pentru ca rezultatul să nu fie mijlocit de alte aptitudini specifice (de ex. inteligenţa) şi pentru a măsura cel mai pur posibil concentrarea de energie şi rezistenţa la distragere, testele de atenţie se construiesc pe sarcini simple, cele mai simple:

  • De exemplu la testele de baraj (baraj litere, baraj figuri - pătrate sau cercuri, sau arcuri de cercuri etc.) se urmăreşte viteza de lucru şi exactitatea.

    • Viteza: câte sarcini a parcurs în unitatea de timp standard.
    • Exactitatea: raportul dintre corecte şi totalul de corecte, omisiuni şi erori.
    • Numărul de sarcini corecte este de regulă mult mai constant. Numărul de omisiuni şi erori variază în limite destul de mari dacă repetăm testul de mai multe ori.
    • Metoda de lucru - lentă sau rapidă - este fluctuantă dar, datorită faptului că exactitatea nu poate creşte cu viteza, creşte numărul de erori.
    • În concluzie: un număr de erori mare semnifică o viteză prea mare în raport cu atenţia disponibilă şi nu o aptitudine slabă.


interpretarea datelor

  • Corelarea între diferite teste de atenţie este foarte slabă - 0.30 - şi o schimbare a semnelor şi tehnicii testului influenţează rezultatele. Concluziile examinării atenţiei vor trebui utilizate la fel ca în testarea memoriei, în sensul că nu este posibil să tragi concluzii generale plecând de la concluziile unui singur test.

  • Se cere: prudenţă în generalizarea rezultatelor - ele sunt valabile pentru tipul de activitate similar activităţi din test. de ex., pentru testele de atenţie tip baraj, valabilitatea este pentru munca intelectuală simplă şi monotonă. Verificarea empirică dacă există o relaţie între situaţia practică şi performanţa la test.



Testele de memorie

  • Definiţie operativă: aptitudinea cognitivă de a conserva lucruri bine delimitate, precizate şi a le reproduce în momentul dorit cât mai exact posibil.

  • Corelaţiile între diferite teste de memorie sunt, în general, puţin semnificative.

  • Aceste corelaţii slabe se pot datora:

    • în fiecare performanţă, variaţiile pot fi accidentale;
    • diversităţii materialului (cu - fără sens, imagini - cifre, etc.);
    • modalităţii de memorare;
    • Tipului de sarcină: reproducere sau recunoaştere


relaţie test - motivaţie

  • De exemplu, atenţia pe care subiectul o acordă materialului: există sau nu tendinţa spontană a subiectului de a accepta materialul? Este important ca subiectul să fie conştient interesat de material: această tensiune a interesului este în general slabă în majoritatea testelor de memorie, ceea ce permite intervenţia unor factori perturbatori exteriori sau interior care influenţează calitatea.

  • Vernon, prin analiza factorială, dezvoltă ideea că în puţine teste de memorie se găseşte un factor specific.

  • Thurstone găseşte trei factori.

  • Guilford, defineşte abilităţile memjorative în funcţie de material.

  • Factorii intelectuali sunt importanţi în testele de memorie.



Ce măsurăm?

  • nu există o dispoziţie simplă definibilă ca "memorie". Conceptul desemnează o performanţă care face posibilă conservarea - reproducerea - recunoaşterea - reutilizarea unui lucru care a fost anterior experimentat, trăit de subiect, dar nu ştim pe ce anume se sprijină această performanţă.

  • prudenţă în examinarea memoriei: un rezultat izolat nu poate fi generalizat, nu poate avea semnificaţie pentru că poate fi condiţionat de :

    • situaţia actuală;
    • atenţia subiectului;
    • metoda folosită;
    • forma examenului;
    • conţinutul examenului.


interpretare

  • Când avem de-a face cu rezultate anormal de scăzute sau ridicate, performanţele la testul de memorie nu au semnificaţie pentru orientarea vocaţională pentru că:

  • este dificil transferul rezultatelor în condiţiile specifice profesiunilor sau

  • memoria înaltă poate avea un rol compensator pentru o inteligenţă insuficientă în profesii care nu cer o independenţă înaltă de acţiune sau gândire, dar cer achiziţionarea de multe cunoştinţe sau

  • o memorie foarte scăzută, chiar cu inteligenţă suficientă poate produce dificultăţi în şcoală sau în multe profesii.

  • Trebuie căutate cauzele rezultatelor de memorie scăzute, care, uneori pot depinde de o lipsă de control a atenţiei, sau alteori de forme patologice de lipsă de memorie.



Rolul inteligenţei în probele de memorie

  • Inteligenţa influenţează în mare sau mică măsură în funcţie de natura materialului. Corelaţii în general medii, 0.30 - 0.40. Ceea ce nu înseamnă că trebuie ales în testele de memorie un material fără sens pentru a putea să înregistreze performanţe pur mecanice ale memoriei. Aceasta ar fi o artificializare în raport de funcţionarea memoriei în ansamblul proceselor rezolutive. Trebuie, pentru a înţelege - delimita rolul inteligenţei, să comparăm rezultatele la testele de memorie cu rezultatele la testele de inteligenţă şi să ne informăm despre metoda subiectului de reţinere.



dispoziţia eidetică

  • Dispoziţia eidetică, ca formă de memorie specifică, este o aptitudine ce apare mai ales în copilărie (10 - 11% dintre copii) şi este adesea trecătoare.

  • Definită prin posibilitatea de a-şi reprezenta un lucru văzut într-un mod precis şi la fel de viu caş când l-ar vedea în mod real. mai mult, copilul poate furniza detalii asupra imaginii, detalii pe care nu le remarcase pe original, şi poate da descrieri mai precise decât o poate face cea mai bună memorie.

  • De exemplu, un elev care dă un număr foarte mare de detalii şi pare că examinează un obiect care nu există fizic în prezent



Testele de memorie nu sunt prea dezvoltate

  • din următoarele motive:

  • tradiţia iniţiată de Binet care tinde să considere memoria comparând-o cu "un domeniu de formare - cultivare" unde inteligenţa este capitalul care face acest lucru posibil, subestimând măsurarea memoriei;

  • convingerea, moştenită de la Charcot şi Binet că memoria nu este o facultate unică pentru că există o pluralitate de memorii;

  • ceea ce a orientat psihotehnica spre teste care măsoară în primul rând facultatea necesară a inteligenţei;



....

  • lucrările lui Thurstone care clasează factorul memorie printre aptitudinile mentale primare, factor care saturează însă cel mai puţin testele corespunzătoare (.75) şi pe care îl admitem ca evident în toate bateriile de teste.

  • tezele lui Piaget privind funcţia mnezică ca dependentă de schematismul intelectual şi deci de dezvoltarea intelectului, ceea ce a întărit dezinteresul pentru memorie.



Diagnoza clinică a memoriei

  • Testele de memorie au fost dezvoltate şi aplicate mai ales ca teste clinice: testele de retenţie vizuală Benton, scala clinică de memorie Wechsler din 1945, testul de memorie Rey.

  • Teste de memorie specifică au fost puse la punct de Binet, Lahy, Carrard, Paceud, Goquelin, Royer.



Test de retenţie vizuală. Arthur Benton, 1943

  • Are 2 forme, A şi B, aplicabile la adulţi şi copii.

  • Iniţial cuprindea 10 planşe pentru fiecare formă, cu 1 sau mai multe figuri geometrice simple - versiune sa de azi are:

    • 3 forme paralele de câte 10 planşe: C, D, E
    • 2 forme paralele cu alegeri multiple, G şi F care combină planşele formelor precedente
  • Fiecare planşă este prezentată 10 secunde pacientului şi i se cere să deseneze ce a văzut în planşă.

  • Sau, în alte forme să aleagă dintre 4 figuri posibile răspunsul corect.



  • Deci testul apare ca probă de performanţă care include:

    • o percepere spaţială
    • o memorare indirectă
    • o reproducere a desenului care pune în joc capacităţi motrice ţi vizuale.
  • Versiunea standard are 10 sec. pentru expunere. Tipul poate fi variat experimental: cu expunere scrută, 5 sec., sau lungă 15 sec. , sau pur şi simplu prin copiere.

  • Notare: numărul de cartoane bine reproduse, faţă de numărul de erori (omisiuni, deformări, perseverări, rotaţii, eroare de încadrare şi de format).

  • Etalonul se construieşte pe o populaţie asemănătoare ca vârstă şi nivel intelectual, - ambii factori influenţând decisiv performanţele memoriei.



  • Performanţele la test sunt sensibile la atingeri cerebrale; de ex. în diagnosticul de traumatism cerebral. Formele cu alegeri multiple sunt utilizate la hemiplegici, copii cu paralizie, pacienţi cu tulburări praxice.

  • Diagnostic, dacă apar performări defectuoase putem presupune existenţa unei leziuni cerebrale care urmează a fi confirmată prin alte observaţii şi examene.

  • Alte aplicaţii ale testului: copii debili, persoane cu tulburări de citire, pentru schizofrenici.



Scala clinică de memorie Wechsler, 1945

  • Cuprinde 7 dimensiuni:

    • date personale şi informaţii generale despre subiect
    • orientarea spaţio - temporală
    • controlul mental: numărarea inversă, recitarea alfabetului, numărare din 3 în 3
    • memoria logică, numărul de idei memorate dintr-un text
    • memoria imediată a cifrelor
    • memoria figurilor geometrice prin reproducere
    • memoria cuvintelor perechi


  • Se obţine un coeficient de memorie, Q.M. şi o măsură a deteriorării mnezice eventuale.

  • Pot fi identificate diferite calităţi ale memoriei



Testul de memorie şi atenţie Lahy

  • Format din 9 probe astfel:

  • 5 probe pentru memorie care vizează 5 forme de memorie diferite şi ca teste: memoria imediată a cifrelor, memoria cuvintelor perechi, memoria recunoaşterii, memoria teytului, memoria dispunerii semnelor;

  • o probă de executare de consemne;

  • o probă de atenţie concentrată (baraj a trei semne);

  • 2 probe de punctare (mâna dreaptă, mâna stângă).

  • Se aplică individual sau colectiv, pentru adulţi şi copii şcolarizaţi - cu etaloane corespunzătoare vârstei şi nivelului de şcolarizare.



Plăcuţele Carrard, 1945, memorie vizuală

  • Materialul testului este format din:

  • o placă metalică pe care sunt gravate 16 casete ce cuprind figuri abstracte dintre care unele prezintă o anumită asemănare

  • o altă placă de metal pe care sunt 16 casete goale şi

  • -16 plăcuţe de dimensiunea casetelor pe care sunt gravate desenele primei placi.

  • Subiectului i se cere să reconstituie prima placă după o expunere de 1 minut.

  • Experimentul este repetat de 3 ori fără o nouă prezentare între a doua şi a treia reproducere.



...

  • Se pot face observaţii clinice asupra: supleţei şi siguranţei mişcării, capacităţii de observare, concentrării, exactităţii, trebuinţei de ordine şi grijă, încrederii în sine, conştiinciozităţii, simţului datoriei, politeţii, rezervei subiectului.

  • Ca variantă, testul Kim cu 13 casete.



  • Se cronometrează timpul de lucru, se înregistrează numărul de plăcuţe puse în primul minut, numărul de plăcuţe plasate corect (1 punct dacă sunt bine orientate şi 1/2 de punct pentru plasare bună dar orientare greşită).

  • Notările pentru a II-a probă şi a II-a corespund rapidităţii de lucru şi memoriei vizuale. A II-a probă este considerată exerciţiu de fidelitate.



Testul de memorie topografică, Susane Pacaud

  • Memoria topografică este foarte importantă şi se deosebeşte de alte forme mai intelectualizate. Pune în evidenţă posibilitatea subiectului de ase forma în unele meserii sau profesii.

  • Subiectului i se prezintă un plan de oraş cu unele străzi principale notate şi cu 37 de amplasamente pentru magazine, centre comerciale, edificii publice. Are la dispoziţie pentru învăţare 4 minute. I se dă foaia de răspuns cu un plan golit, care nu cuprinde decât numele străzilor şi el trebuie să fixeze exact amplasamentul a 15 edificii. Se înregistrează doar răspunsurile exacte.

  • Analize factoriale pe 3400 cazuri indică un factor comun cu testele TRCJ, PDG şi MRG, cu o saturaţie de .60 cu rezultatele din MTB.



Testul de memorie a textului Goguelin

  • Este o formă paralelă cu testul de memorie text compus de S. Pacaud.

  • Poate fi administrat în mai multe feluri:

    • o singură probă ce vizează cunoaşterea capacităţii de memorare imediată a textului;
    • 2 probe succesive, ce vizează o studiere mai aprofundată a învăţării.
  • Cuprinde un text care relatează activitatea unei persoane în condiţii zilnice obişnuite text care este citit subiectului. I se prezintă apoi acelaşi text dar cu cuvinte lipsă, cerându-i-se să reconstruiască textul iniţial.

  • Testul este util pentru unele meserii de siguranţă unde se transmit decizi, ordine, şi care fac apel la cunoaşterea aprofundată a consemnelor; prognostic de reuşită în formarea profesională. E mai saturat în factorul g (0.80) decât testele de raţionament concret sau decât frazele în dezordine.



Testul de memorie auditivă

  • Este conceput de J. Royer pentru reliefarea anumitor caracteristici ale memoriei aptitudinii de a munci şi înţelegerea dificultăţilor şcolare.

  • Se citeşte un text iar subiectul trebuie să răspundă la un chestionar privind nume, cifre, fapte cunoscute prin text. Este individual şi colectiv. Este pentru adolescenţi de la 11 ani în sus. Se poate ajunge la înţelegerea nuanţată a divergenţelor dintre aptitudinile reale şi rezultatele şcolare efective, la decelarea anumitor handicapuri şi la o mai bună orientare.



  • Indici: numărul de răspunsuri exacte (amplitudinea memoriei); procentul de răspunsuri eronate (fiabilitatea memoriei şui exactitatea amintirilor). Royer face un studiu privind corelarea cu inteligenţa, 0.51, respectiv observă că subiecţii care au rezultate la memorie clar superioare celor la inteligenţă celor la inteligenţă:

  • sunt copii care memorează dar au dificultăţi şcolare pentru că trăiesc deasupra posibilităţilor lor intelectuale; un timp se iluzionează, dar sunt depăşiţi şi se vor confrunta cu eşecuri;

  • caz invers este mai complex: cu rezultate la memorie dar inferioare celor de la inteligenţă:

    • - copii leneşi, cu tendinţa de a nu face nici un efort;
    • - copii obosiţi, cu tulburări fiziologice importante;
    • - copii care suferă de tulburări afective (nevroze, depresie, o emotivitate dezorganizată).


interpretare

  • notele la exactitate pot nuanţa interpretarea pentru că:

  • luate în ansamblu notele de la memorie reprezintă posibilităţile actuale de muncă ale subiectului;

  • rezolvările la testele de inteligenţă reprezintă posibilităţile virtuale;

  • studiul analitic privind diferite aspecte ale memoriei - nume, cifre, fapte - indică interesele pentru a memora. reţine., iar exactitatea este puternic legată de amplitudinea reţinerii. de exemplu, cei cu exactitate slabă sunt copii stimulaţi să caute să reuşească cu orice preţ, chiar cu distorsionarea adevărului;

  • cei cu exactitatea foarte ridicată sunt inhibaţi, anxioşi, culpabilizaţi, cu teama de a nu greşi, cu părinţi supraprotectori sau perfecţionişti.



Testele de creativitate autori şi abordări

  • E. P. Torrance evaluează ca abilităţi factoriale: fluiditatea, flexibilitatea, originalitatea şi elaborarea;

  • Guilford măsoară: facilitatea sau fluiditatea cuvintelor, ideilor, asocierilor, expresiilor, flexibilitatea, elaborarea şi originalitatea ca factori ai gândirii divergente în cadrul modelului tridimensional al intelectului

  • Osborne şi Gordon studiază dinamica creativităţii de grup;

  • Gordon pune la punct grupelor creative denumite grup de sinectică selecţionând participanţii pe baza a 8 criterii care se constituie ca dimensiuni de personalitate: aptitudine metaforică, disponibilitate, coordonare kinestezică, gustul pentru risc, maturitate afectivă, aptitudinea de a generaliza, aptitudinea de a se angaja indiferent de poziţia socială

  • Thurstone care se referă în cadrul modelului factorial al intelectului la facilitate în formarea şi înlănţuirea ideilor, (fluenţă ideativă), raţionament inductiv, aptitudine receptivă faţă de ideile noi.



abordări

  • J. Mac Keen Cattell subliniază importanta factorilor de familie şi sociali în comportamentul creativ.

  • În general, testele de gândire divergentă ca estimare a potenţialului de gândire creativă au constituit mijloace de depistare a copiilor cu abilităţi creative excepţionale. Având în vedere că testele au demonstrat proprietăţi psihometrice remarcabile şi că în unele studii par să prezică realizări în viaţă mai bine decât testele de inteligenţă generală sau notările şcolare, probele de creativitate sunt considerate relevante şi pentru atribute umane ascunse, dar utile în dezvoltare (Tannenbaum, 1983).

  • Testele de creativitate cele mai cunoscute au fost create de Guilford, 1966, Wallach şi Kogan, 1965, Torrance şi Ball, 1984. Toate trei exclud din sistemele de scorare alţi factori decât cei care ţin de abilităţile gândirii divergente, astfel că lasă deoparte aspecte precum: ingenuitatea, utilitatea, aspectul estetic.



Testul de gândire creativă E. P. Torrance

  • Bateria de teste a lui Torrance este poate cea mai larg utilizată pentru copii de nivel şcolar, deşi sunt studii care contestă de exemplu validitatea sa de construct. Datele longitudinale sprijină ideea stabilităţii pe termen lung a performanţelor de gândire divergentă în copilăria mijlocie şi de-a lungul adolescenţei. Alte studii subliniază însă influenţa contextului condiţiilor de testare şi a factorilor motivaţionali asupra performanţelor la T.T.C.T.

  • Obiectivul testului este evaluarea procesului creativităţii prin care devenim sensibili la probleme, la ceea ce lipseşte, la lacunele în cunoaştere, la absenţa unor elemente, la disarmonii; prin care identificăm dificultatea, căutăm soluţia sau formulăm ipoteze legate de deficite, prin care testăm aceste ipoteze şi, eventual, le modificăm şi retestăm aceste modificări şi, în cele din urmă, prin care comunicăm rezultatele.



  • La universitatea din Georgia, în perioada anilor 1955-1965 realizează studiile şi experimentează cea ce în 1966 va deveni prima ediţie americană a Testului de gândire Creativă Torrance. Probele dezvoltate de Torrance cuprind în afara unor adoptări a unor probe deja construite şi utilizate de Guilford: 2 baterii de teste verbale (formele A si B; fiecare câte 7 teste), 2 baterii de teste figurative (formele A si B; fiecare câte 3 teste).



Probele verbale A / B

  • Elevi de şcoală generală

  • Se pun întrebări legate de desene: ce reprezintă personajele, obiectele, locurile, acţiunile

  • Încercaţi să stabiliţi de ce s-a întâmplat,ceea ce se vede în desenInventaţi ce se va întâmpla în continuarea la ceea ce povesteşte desenul

  • Scrieţi toate ideile ce vă vin în minte pentru a face mai amuzanţi micul elefant / maimuţica

  • Găsiţi idei noi ce să faceţi cu o cutie goală de carton sau de fier

  • Puneţi întrebări neobişnuite despre cutia de carton

  • Imaginaţi-vă ce aţi putea face dacă ar fi legate de nori fire şi ar atârna până la pământ (A)

  • - dacă un brad arzând ar cădea pe pă pământ şi nu s-ar mai putea vedea decât picioarele oa oamenilor (B)



Probele figurale A / B

  • Includ următoarele tipuri de sarcini:

  • Compuneţi un desen utilizând o bucată de hârtie veche pe care o puteţi detaşa şi apoi lipi de o pagină albă.

  • Desenaţi în jur pentru a face o imagine frumoasă, daţi un nume amuzant desenului şi adăugaţi o poveste (Adăugaţi elemente pentru a face un desen şi o poveste interesantă; daţi un titlu original şi ciudat desenului şi povestirii).

  • Terminarea unor desene incomplete şi adăugarea unor idei interesante, dezvoltarea unei povestiri.

  • Executarea unor desene plecând de la două linii paralele, ilustrând o povestire ( sau plecând de la un cerc).

  • Administrarea testului (între cele două teste există o pauză):

  • testul verbal poate fi administrat colectiv

  • testul figurativ poate fi administrat individual sau colectiv



  • Timpul impus si cronometrat este de:

  • 45 minute pentru testul verbal

  • 30 minute pentru probele de imaginare figurală



Interpretarea rezultatelor se face prin contabilizarea reuşitelor în funcţie de următoarele criterii:

  • Fl. (fluiditate) considerată ca aptitudine a subiectului de a produce un număr mare de idei ( 1 punct pentru fiecare răspuns pertinent);

  • Fx. (flexibilitate) considerată ca abilitate de a produce răspunsuri foarte variate, ce ţin de domenii diferite; număr de categorii diferite de răspuns;

  • O. (originalitate) considerată ca aptitudinea de a produce idei îndepărtate d ceea ce este comun, evident, banal, aspecte deja stabilite

  • El. (elaborare) considerată a reprezenta aptitudinea subiectului de a dezvolta, lărgi şi îmbogăţi ideile; numărul de detalii în plus utilizate în elaborarea răspunsurilor



  • Aceşti factori sunt prezenţi în următoarele sarcini:

  • Fl. - în toate testele verbale şi testele figurative 2,3

  • Fx. - în testele verbale 1,2,3,4,5 si testele figurative 2,3

  • O. - pentru toate probele

  • El. - pentru testele figurative



Testele Guilford de abilităţi ale gândirii divergente

  • J. P. Guilford, începând din 1949, desfăşoară cercetări asupra intelectului, creativităţii, a modalităţilor de evaluare şi formare educaţională a acestor abilităţi, a importanţei în diferite tipuri de profesii. Asimilează creativitatea gândirii divergente (opusă gândirii convergente) ce permite în cadrul procesului cognitiv schimbarea direcţiei şi găsirea mai multor soluţii . Conform modelului tridimensional şi ai vectorilor acestuia, Guilford defineşte şi realizează probe pentru următoarele tipuri de abilităţi.



4 serii de teste de fluiditate

  • Fluiditatea verbală - producerea divergentă de unităţi simbolice: teste de prefixe ( listă de cuvinte ce încep cu acelaşi prefix); liste de cuvinte ce conţin aceleaşi litere; liste de cuvinte ce urmează aceluiaşi cuvânt;

  • Fluiditatea ideaţională - aptitudinea de a produce unităţi semantice: teste de calităţi ale obiectelor (de exemplu, ce obiecte sunt în acelaşi timp roşii şi dure ?, sau care ard? etc.); teste de utilizări ( liste de utilizări pentru obiectele cunoscute);

  • Fluiditate asociativă - aptitudinea de a produce diferite relaţii semantice (teste de asociaţii (a găsi sinonime), teste de completare (a completa o propoziţie utilizând un adjectiv care lipseşte);

  • Fluiditatea expresivă - aptitudinea de a produce divergent sisteme simbolice: teste de combinaţie de 4 cuvinte (se dau literele cu care încep cuvintele).



Teste de utilizări schimbate

  • aptitudinea de producere divergentă în clase semantice: utilizări posibile, dar altele decât cele obişnuite, pentru un obiect banal, aptitudine definită ca flexibilitate semantică spontană



Teste de consecinţe

  • -aptitudinea de a produce unităţi şi transformări semantice prin imaginarea consecinţelor posibile a unui eveniment neobişnuit; se cotează fluiditatea ideativă iar răspunsurile originale pot fi cotate pentru factorul 0.



Teste de embleme

  • liste de meserii ce pot fi simbolizate de o emblemă dată (implicaţiile semantice)



Teste de producere de figuri

  • obiecte formate din cu figuri geometrice date, de exemplu o lampă, o faţă obţinute din cerc, pătrat, triunghi (producere de sisteme de figuri);



Teste de producere de unităţi figurale

  • elaborarea fiecărei figuri dintr-o serie de figuri identice pentru ale diferenţia cotată ca fluiditate figurativă



Teste de distribuţie

  • figuri compuse din beţe de chibrituri. Subiectul trebuie să ridice unele pentru a obţine figuri geometrice complete; implică aptitudinea de a produce transformări cotată ca fluiditate figurativă adaptativă;



Teste de decorări

  • subiectul trebuie să decoreze obiectele obişnuite cu un maximum de elemente diferite, probă prin care se măsoară aptitudinea de a produce divergent prin implicaţii figurative, factor cotat ca elaborare figurativă



teste de transformări figurative şi schematice includ

  • teste de găsire de titluri (pentru poveşti scurte)

  • teste de producere de simboluri (pentru fraze simple)

  • teste de forme ascunse (a găsi liniile ascunse în obiecte mai mari)

  • teste de figuri (a percepe o figură simplă într-o figură complexă); aceste teste sunt cotate ca flexibilitate figurativă adaptativă




Yüklə 484 b.

Dostları ilə paylaş:




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2020
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə