Genetica este o ramură a biologiei, care studiază fenomenele şi legile eredităţii și ale variabilității organismelor. Genetica a devenit una din cele mai importante știinţe ale secolului XX.
Genetica este o ramură a biologiei, care studiază fenomenele şi legile eredităţii și ale variabilității organismelor. Genetica a devenit una din cele mai importante știinţe ale secolului XX.
Ereditatea caracterelor a fost observată încă din antichitate, însă demonstrarea știintifică a acestui fapt a fost realizată abia în secolul al XIX-lea, în urma experimentelor efectuate de călugărul austriac Gregor Mendel considerat părintele geneticii.
Observațiile sale au permis stabilirea legilor transmiterii caracterelor ereditare, numite și Legile lui Mendel.
Prima lege a lui Mendel: Gameții sunt puri din punct de vedere genetic - fiecare pereche conține un singur factor ereditar.
A doua lege a lui Mendel: Fiecare pereche de factori ereditari segregă independent de alte perechi (a segrega = a separa).
Thomas Hunt Morgan a lucrat cu musculița de oțet (Drosophila melanogaster), deducând din cercetările sale că factorii ereditari sunt de fapt genele. Pentru fiecare caracter trebuie să existe cel puțin o genă. Genele sunt așezate pe cromozomi.
Metoda genealogică constă în studierea statistică a genealogiei (a arborelui genealogic) oamenilor într-un şir de generaţii. Prin aceasta metodă a fost stabilit caracterul transmiterii prin ereditate a multor particularităţi umane, precum şi natura genetică a multor afecţiuni ca hemofilia, diabetul zaharat, albinismul şi multe altele.
Metoda genealogică constă în studierea statistică a genealogiei (a arborelui genealogic) oamenilor într-un şir de generaţii. Prin aceasta metodă a fost stabilit caracterul transmiterii prin ereditate a multor particularităţi umane, precum şi natura genetică a multor afecţiuni ca hemofilia, diabetul zaharat, albinismul şi multe altele.
Prin utilizarea studiului pedigree-ului, s-a putut determina modul de moştenire a numeroase caractere normale sau patologice. Un exemplu de caracter autosomal recesiv este modul de ataşare a lobului urechii. Astfel, un lob direct ataşat de cap este un caracter recesiv, în timp ce persoanele homozigote pentru gena dominantă sau heterozigote au lobul urechii liber.
Genele apar în versiuni cunoscute sub numele de alele. Există alele dominante şi alele recesive.
Genele apar în versiuni cunoscute sub numele de alele. Există alele dominante şi alele recesive.
Aspectul lobului urechii este determinat de gene alele. Aceste gene sunt aşezate pe cromozomul 22. Astfel lobul urechii lipit de cap este considerat a fi o trasatură recesivă.
Acest lucru înseamnă că:
În cazul în care un individ (ll) are două alele recesive pentru aspectul lobului urechii, el va avea lobul urechii ataşat de cap.
Dacă un individ (Ll) are o alelă dominantă(pentru lob neataşat) şi o alelă recesivă(pentru lob ataşat) pentru aspectul lobilor urechilor pentru, el va avea lobul urechii neataşat.
Se consideră că lobul liber este mai frecvent decât cel ataşat, însă la populaţii precum japonezii şi chinezii ponderea lobului ataşat este de 60-65%.
Cu ajutorul metodei genealogice am studiat transmiterea ereditara a formei lobului urechii.
Cu ajutorul metodei genealogice am studiat transmiterea ereditara a formei lobului urechii.
Forma lobului urechii este determinata de doua gene alele.
Caracterul dominant pentru forma lobului urechii este lobul lober, iar cel recesiv este lobul atasat.
