Traumatismele traumatismul

TRAUMATISMELE

• Forma anatomo-patologică
• plăgi simple limitate la planurile superficiale.
• plăgi compuse, când plaga interesează organe importate (vase, nervi, muşchi, organe interne, etc). Sunt grave şi necesită tratament de specialitate.
• plăgi complicate, în care evolutiv plaga se poate complica cu infecţie, hemoragie, necroză, etc.
• După timpul scurs de la accident
• plăgi recente sunt plăgile văzute şi tratate în primele 6-8 ore de la accident, timp în care deşi plaga este contaminată infecţia nu s-a produs. Beneficiază de un tratament chirurgical complet.
• plăgi vechi sunt caracterizate prin apariţia infecţiei care complică evoluţia.
• După mecanismul de producere

• Agenţii mecanici acţionează asupra ţesuturilor în trei modalităţi:

• secţiunea, sau diereză, prin obiecte tăioase;
• apăsare sau presiune cu obiecte cu suprafaţă plană care determină plăgi zdrobite;
• smulgere, tracţiune sau sfâşiere (scalpul total sau parţial al pielii capului, smulgerea unui segment sau unei extremităţi.

• !!!!(arsuri, degeraturi)!!!!

TRAUMATISMELE

• După caracterele morfopatologice, plăgile se pot clasifica:
• plăgi înţepate
• plăgi tăiate
• plăgi contuze
• plăgi muşcate
• plăgi prin arme de foc
• Plăgile înţepate

• Se caracterizează printr-un orificiu tegumentar mic, uneori chiar punctiform, cu marginile relativ nete.

• Leziunile sunt localizate pe traiectul parcurs de agentul vulnerant

TRAUMATISMELE

• Uneori pot fi foarte profunde, penetrante şi/sau perforante.

• Prezintă adeseori un risc infecţios semnificativ, mai ales când agentul vulnerant în totalitate sau o parte din el a fost reţinut în ţesuturi.

• Cu rol favorizant cert pentru dezvoltarea unui proces septic sunt şi particularităţile anatomo-patologice ale plăgii înţepate: fiind de obicei unipolare, traiectul este în general „în fund de sac", iar prin obstruarea orificiului extern (cu cheaguri etc), rezultă o minicavitate inchisă, ce costituie un mediu optim pentru dezvoltarea germenilor şi în special a celor anaerobi.

• Plăgile înţepate produse de artropode sau prin muşcătură de şarpe veninos

• Sediul acestor plăgi sunt de predilecţie membrele, fiind interesat cu predilecţie sexul masculin.

• Veninul de şarpe conţine o mare varietate de enzime şi peptide: hialuronidaza ce facilitează difuziunea veninului în ţesuturi, proteazele ce produc necroză tisulară, fosfolipazele implicate în liza musculară şi eritrocitară, F.Ac., F.Alc., colinesteraze.

TRAUMATISMELE

• La locul muşcăturii, pe fondul unei dureri locale moderate, se dez-voltă rapid edemul şi eritemul perifocal uneori însoţit de flictene hemoragice, echimoze extensive.

• În cazurile grave, aceste leziuni se pot complica cu necroze par-celare sau de amploare mai mare la nivelul extremităţii interesate.

• Peptidele vasoactive conţinute în veninul de şarpe alterează sever permeabilitatea vasculară fiind la originea edemelor şi/sau a şocului hipovolemic.

• Impactul sistemic al enzimelor şi peptidelor odată trecute în cir-culaţia sanguină, interesează în special aparatele cardiovascular, respirator, reno-urinar, sistemul nervos, parametrii de coagulabi-litate ai sângelui, reactivitatea vasculară.

• Manifestările clinice generale dominante sunt reprezentate de astenie, greţuri, vărsături, dispnee, hipotensiune, sângerări, parestezii, crampe musculare, paralizii.

• Decesul poate surveni prin şoc hipovolemic prelungit, insuficienţă renală acută, insuficienţă respiratorie acută, afectare severă a sistemului nervos central .

TRAUMATISMELE

• Dintre artropode, în producerea de plăgi înţepate, sunt păianjenii, albinele, scorpionul.

• Veninul păianjenilor are în general proprietăţi neurotoxice şi de eliminare în exces a neurotransmiţătorilor, mai ales acetilcolină şi noradrenalină.

• Manifestările clinice sunt dominate de fasciculaţii, parestezii, rigiditate şi crampe musculare, dispnee, tahicardie, hipertensiune.

• Enzimele cititoxice pot produce la locul înţepăturii leziuni de necroză tegumentară şi a ţesutului celular adipos subiacent, formîndu-se escare urmate adesea de ulceraţii trenante.

• Înţepăturile produse de albine şi viespi injectează veninul bogat în histamină, serotonină şi alte peptide vasoactive, hialuronidaza, fosfolipaze, precum şi componente proteice intens alergogene.

• Manifestările clinice locale constau în: durere vie, reacţie intens eritematoasă, pruriginoasă, edem perilezional.

• Reacţiile alergice sistemice, deşi rare (1-3%), pot fi deosebit de grave mergînd pînă la colaps cardiocirculator, insuficienţă respiratorie acută, deces.