Universitatea „babeş-bolyai” cluj-napoca


UNITATEA 2. Contabilitatea veniturilor



Yüklə 1,9 Mb.
səhifə22/22
tarix31.10.2017
ölçüsü1,9 Mb.
#23613
1   ...   14   15   16   17   18   19   20   21   22

UNITATEA 2. Contabilitatea veniturilor





OBIECTIVE

a) Definirea veniturilor, recunoaşterea veniturilor în situaţiile financiare, structurarea veniturilor în contabilitatea agenţilor economici;

b) Contabilizarea operaţiilor privind veniturile unităţii



NOŢIUNI CHEIE

Venituri de exploatare, Venituri financiare, Venituri extraordinare


CONŢINUTUL UNITĂŢII

Veniturile constituie creşteri ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de intrări sau creşteri ale activelor, ori descreşteri ale datoriilor, care se concretizează în creşteri ale capitalului propriu, altele decât cele rezultate din contribuţii ale acţionarilor.

În general veniturile reprezintă expresia valorică a producţiei stocate şi/sau livrate. Similar cheltuielilor, veniturile au o mare diversitate, dar, totuşi, pot fi identificate cel puţin patru modalităţi principale de formare (apariţie) a lor:



  1. Obţinerea producţiei fabricate în cadrul obiectului principal de activitate al unei întreprinderi productive. În acest moment al ciclului economic, evaluarea producţiei obţinute se face la costuri efective de producţie.

  2. Livrarea (facturarea) producţiei fabricate, care constituie momentul transferului dreptului de proprietate de la producător (vânzător) către client (cumpărător). În acest moment al ciclului economic, evaluarea producţiei vândute se face la preţuri de vânzare, inclusiv TVA – acolo unde este cazul. Veniturile din vânzare se constituie pentru

producător (vânzător) la nivelul preţului negociat de vânzare fără eventuala Taxă pe Valoarea Adăugată.

  1. Încasarea unor sume de bani, ca urmare a facturării de produse, lucrări, prestaţii şi servicii care fac obiectul curent de activitate al întreprinderii, dar pentru care nu s-au înregistrat anterior creanţe faţă de clienţi (cumpărători).

  2. Încorporarea (includerea) în veniturile curente ale exerciţiului financiar expirabil a unor sume reprezentând venituri care au fost estimate ca probabile în exerciţiile financiare anterioare, dar care au devenit certe în exerciţiu financiar expirabil. Este vorba de venituri constatate în avans scadente şi/sau de venituri din anularea provizioanelor pentru deprecieri, riscuri şi cheltuieli, rămase fără obiect.

Structura reglementară a veniturilor vizează27:

    1. Sumele sau valorile încasate sau de încasat în nume propriu din activităţi curente, activităţi care sunt reprezentate de orice activităţi desfăşurate de o persoană juridică, ca parte integrantă a obiectului său de activitate, precum şi activităţile conexe ale acestora. Veniturile din activităţi curente se pot regăsi sub diferite denumiri, cum ar fi: vânzări, comisioane, dobânzi, dividende.

    2. Câştigurile din orice alte surse, câştiguri ce reprezintă creşteri ale beneficiilor economice care pot apărea sau nu ca rezultat din activitatea curentă, dar care nu diferă ca natură de veniturile din această activitate.

Contabilitatea veniturilor se ţine pe categorii de venituri, după natura lor, astfel:

a) Venituri din exploatare, care cuprind:

  • venituri din vânzarea produselor, mărfurilor, lucrărilor executate şi serviciilor prestate;

  • venituri din variaţia stocurilor, reprezentând variaţia în plus (creştere) sau în minus (reducere) dintre valoarea la cost de producţie efectiv a stocurilor de produse şi producţie în curs de la sfârşitul perioadei şi valoarea stocurilor iniţiale ale produselor şi producţiei în curs, neluând în calcul provizioanele pentru depreciere constituite.

Variaţia stocurilor de produse finite şi în curs de execuţie pe parcursul perioadei reprezintă o corecţie a cheltuielilor de producţie pentru a reflecta faptul că fie producţia a mărit nivelul stocurilor, fie vânzările suplimentare au redus nivelul stocurilor. Veniturile din producţia stocată se înscriu, alături de celelalte venituri, în contul de profit şi pierdere, cu semnul plus (sold creditor) sau minus (sold debitor):

  • venituri din producţia de imobilizări, reprezentând costul lucrărilor şi cheltuielile efectuate de unitate pentru ea însăşi, care se înregistrează ca active imobilizate corporale şi necorporale;

  • venituri din subvenţii de exploatare, reprezentând subvenţiile pentru acoperirea diferenţelor de preţ şi pentru acoperirea pierderilor, precum şi alte subvenţii (finanţarea activităţii de cercetare şi alte finanţări) de care beneficiază unitatea;

  • alte venituri din exploatarea curentă, cuprinzând veniturile din creanţe recuperate şi alte venituri din exploatare.

b) Venituri financiare, care cuprind:

  • venituri din investiţii financiare pe termen scurt;

  • venituri din creanţe imobilizate;

  • venituri din investiţii financiare cedate;

  • venituri din diferenţe de curs valutar;

  • venituri din dobânzi;

  • venituri din sconturi obţinute; şi

  • alte venituri financiare.

Sumele colectate de persoana juridică în numele unor terţe părţi, inclusiv în cazul contractelor de mandat sau comision, nu reprezintă venit din activitatea curentă, în această situaţie, veniturile din activitatea curentă sunt reprezentate de comisioanele cuvenite.

Suma veniturilor rezultate dintr-o tranzacţie este determinată, de obicei, printr-un acord între vânzătorul şi cumpărătorul/utilizatorul activului, ţinând cont de suma oricăror reduceri comerciale.



c) Venituri extraordinare (de exemplu, daunele pretinse de deţinătorii de poliţe în urma producerii unor calamităţi).

d) Venituri din provizioane anulate.
Contabilitatea veniturilor se ţine pe categorii de venituri, după natura lor, cu ajutorul clasei a 7 – a de conturi, „Conturi de venitrui” folosindu-se următoarele grupe de conturi:

  • 70 „Cifra de afaceri”;

  • 71 „Variaţia stocurilor”;

  • 72 „Venituri din producţia de imobilizări”;

  • 74 „Venituri din subvenţii de exploatare”;

  • 75 „Alte venituri din exploatare”;

  • 76 „Venituri financiare”;

  • 77 „Venituri extraordinare”, şi

  • 78 „Venituri din provizioane”

Conturile sintetice care sunt operaţionale, din grupele respective, se creditează cu veniturile obţinute şi se debitează, de regulă, la sfârşitul lunii prin închiderea conturilor de venituri în contul de rezultat. Un caz aparte îl reprezintă contul 711 “Variaţia stocurilor”, în legătură cu care considerăm următorul exemplu:

La începutul lunii stocul de produse finite este de 5.000.000 lei. În cursul lunii se obţin produse finite evaluate la cost efectiv de 10.000.000 lei. Se vând, apoi, produse finite la preţul de vânzare de 20.000.000 lei şi TVA 19%, cu încasare ulterioară prin bancă. Să se înregistreze în contabilitate operaţiile de mai sus şi să se închidă conturile de venituri în următoarele situaţii:

a) preţul de înregistrare al produselor vândute este de 8.000.000 lei;

b) preţul de înregistrare al produselor vândute este de 13.000.000 lei.


Obţinerea produselor finite

345

=

711

10.000.000

Vânzarea produselor finite

411

=

%

701


4427

23.800.000

20.000.000

3.800.000


Descărcarea gestiunii de produsele vândute

a) Cazul I

b) Cazul II

711


711

=

=


345


345

8.000.000

13.000.000


Închiderea conturilor de venituri

a) Cazul I


b) Cazul II



%

701



711
%

701


711

=


=

121

121



22.000.000

20.000.000

2.000.000
17.000.000

20.000.000



3.000.000


Să se înregistreze următoarele operaţii atât în contabilitatea furnizorului, cât şi în cea a clientului:

    • Facturarea unor lucrări de reparaţii: 1.000.000 lei şi TVA 19%;

    • Facturarea unui proiect de cercetare: 600.000 lei şi TVA 19%;

    • Redevenţe privind chiria: 600.000 lei şi TVA 19%;

    • Facturarea unui comision de intermediere: 200.000 lei şi TVA 19%;

    • Valoarea facturii privind un transport de bunuri: 300.000 lei şi TVA 19%;

    • Valoarea facturii privind cazarea unui delegat: 400.000 lei şi TVA 19%;

    • Sconturi acordate de către furnizor: 250.000 lei;

    • Donaţie în numerar: 700.000 lei;

    • Despăgubiri decontate prin bancă: 100.000 lei.

a) În contabilitatea furnizorului:


Facturarea unor lucrări de reparaţii

4111

=

%

704


4427

1.190.000

1.000.000

190.000


Facturarea unui proiect de cercetare

4111

=

%

705


4427

714.000

600.000


114.000

Redevenţe privind chiria

4111

=

%

706


4427

714.000

600.000


114.000

Facturarea unui comision de intermediere

4111

=

%

704


4427

238.000

200.000


38.000

Facturarea unui transport de bunuri

4111

=

%

704


4427

357.000

300.000


57.000

Factura privind cazarea unui delegat

4111

=

%

704


4427

476.000

400.000


76.000

Sconturi acordate

667

=

4111

250.000

Donaţie în numerar

6582

=

5311

700.000

Despăgubiri acordate prin bancă

6581

=

5121

100.000

b) În contabilitatea clientului:



Facturarea unor lucrări de reparaţii

%

611


4426

=

401

1.190.000

1.000.000

190.000


Facturarea unui proiect de cercetare

%

614


4426

=

401

714.000

600.000


114.000

Redevenţe privind chiria

%

612


4426

=

401


714.000

600.000


114.000

Facturarea unui comision de intermediere

%

622


4426

=

401

238.000

200.000


38.000

Facturarea unui transport de bunuri

%

624


4426

=

401

357.000

300.000


57.000

Factura privind cazarea unui delegat

%

625


4426

=

401

476.000

400.000


76.000

Sconturi primite de la furnizori

401

=

767

250.000

Donaţie în numerar

5311

=

7582

700.000

Despăgubiri primite prin bancă

5121

=

7581

100.000


REZUMAT
Unitatea 1. Desfăşurarea normală a activităţii oricărui agent economic presupune consum de resurse, cunoscute sub denumirea generică de cheltuieli.

Conform reglementărilor contabile, pentru agenţii economici, editate de MFP, în anul 2002, cheltuielile constituie diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de ieşiri sau scăderi ale valorii activelor, ori creşteri ale datoriilor care se concretizează în reduceri ale capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate din distribuirea acestora către acţionari.



Recunoaşterea cheltuielilor în situaţiile financiare are loc atunci când a avut loc o reducere a beneficiilor economice viitoare aferente diminuării unui activ sau creşterii unei datorii, modificare care poate fi evaluată în mod credibil. Deci, recunoaşterea cheltuielilor are loc simultan cu recunoaşterea creşterii datoriilor sau reducerii activelor.

Contabilitatea cheltuielilor se ţine pe feluri de cheltuieli, după natura lor economică, putându-se deosebi:



      1. cheltuieli de exploatare;

      2. cheltuieli financiare;

      3. cheltuieli extraordinare:

      4. cheltuieli cu amortizările, provizioanele, impozitul pe profit/venit şi alte impozite şi taxe

Contabilitatea cheltuielilor se conduce cu clasa a 6 – a de conturi „Conturi de cheltuieli”.



Unitatea 2. Veniturile constituie creşteri ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de intrări sau creşteri ale activelor, ori descreşteri ale datoriilor, care se concretizează în creşteri ale capitalului propriu, altele decât cele rezultate din contribuţii ale acţionarilor.

Din definiţia veniturilor rezultă că ele includ atât veniturile din activităţile curente, cât şi câştigurile din orice alte surse.

Veniturile unei activităţi economice apar sub diverse denumiri, cum ar fi cele din vânzarea produselor finite, din vânzarea mărfurilor, ori din dividende sau chirii, pe când câştigurile reprezintă creşteri ale beneficiilor economice şi deci, nu diferă ca natură de venituri. Ele pot apărea în urma ieşirii activelor imobilizate, ori celor rezultate din reevaluarea titlurilor de plasament.

Recunoaşterea veniturilor, în contul de profit şi pierdere are loc atunci când a avut loc o creştere a beneficiilor economice viitoare aferente creşterii unui activ sau diminuării unei datorii, modificare care poate fi evaluată în mod credibil.

Deci, recunoaşterea veniturilor se realizează simultan cu recunoaşterea creşterii activelor sau a reducerii datoriilor.

Corespunzător cheltuielilor, veniturile prezintă aceeaşi structură.

O categorie aparte din cadrul conturilor de venituri o reprezintă contul 711 “Variaţia stocurilor”, în legătură cu care am luat un exemplu ilustrând cele două ipostaze în care se poate afla soldul lui înainte de închidere.


TEME DE CONTROL,

APLICAŢII

1. Putem spune, ţinând cont de definiţia cheltuielilor şi veniturilor, că acestea reprezintă pentru întreprindere o sărăcire, respectiv o îmbogăţire?


2. Există vreo diferenţă între cheltuială şi pierdere? Dar între venit şi câştig? Explicaţi!
3. Care este rolul contului 711”Variaţia stocurilor” în contabilitatea românească? Cum vedeţi viitorul acestui cont?
4. În care din următoarele conturi consideraţi că trebuie să se înregistreze diferenţele de preţ favorabile aferente acţiunilor proprii răscumpărate de pe piaţă şi anulate, în vederea diminuării capitalului social: contul 1068 “Alte rezerve”, contul 6583 „Cheltuieli privind activele cedate şi alte operaţii de capital”, contul 668 „Alte financiare”? Argumentaţi!
5. De ce în contul 6641 “Cheltuieli privind imobilizările financiare cedate” apare cuvântul cheltuieli iar în contul 6642 “Pierderi privind investiţiile financiare pe termen scurt cedate” apare cuvântul pierderi?

BIBLIOGRAFIE:


1.

Duţescu A.

Ghid pentru înţelegerea şi aplicarea Standardelor Internaţionale de Contabilitate, Editura CECCAR, Bucureşti, 2001

2.

Epuran M., Cotleţ D., Ineovan F., Pereş I.

Contabilitate financiară, Editura de Vest, Timişoara, 1998

3.

Feleagă N., Ionaşcu I.

Tratat de contabilitate financiară, Editura Economică, Bucureşti, 1998

4.

Pântea I. P., Bodea Gh.

Contabilitatea românească armonizată cu Directivele Contabile Europene, Editura Intelcredo, Deva, 2003

5.

Pântea I. P., coordonator

Contabilitate practică – studii de caz şi teste grilă, Editura Intelcredo, Deva, 2003

6.

Pântea I. P., Pop A, coordonatori

Contabilitatea financiară a întreprinderii, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2004

6.

Pop A.

Contabilitatea financiară românească armonizată cu Directivele Contabile Europene şi Standardele Internaţionale de Contabilitate, Editura Intelcredo, Deva, 2002

7.

Ristea M.

Contabilitatea financiară, Editura Universitară, Bucureşti, 2004

8.

***

Reglementări contabile pentru agenţii economici, Ministerul Finanţelor Publice, Editura Economică, Bucureşti, 2002




1 Buşe G., Dicţionarul complet al economiei de piaţă, editor Societatea Informaţia, Bucureşti, 1994, pag. 63.

2 Pântea I.P., coordonator, Contabilitatea financiară a agenţilor economici din România, Ediţia a III-a, Editura Intelcredo, Deva, 1999, pag. 49

3 Reglementările contabile armonizate cu Directiva a IV-a a CEE şi cu IAS, cap. V, pct. 9, aprobate prin OMFP nr. 94/2001 (M.O. nr. 85/20.02.2001).

4 Această înregistrare are loc la sfârşitul exerciţiului încheiat, fără să existe aprobarea AGA cu privire la această repartizare a profitului deoerece este o cerinţă a legii. Menţionăm, de asemenea, că baza de constituire a rezervelor legale este profitul brut, care este ajustat aşa cum am prezentat, dar constituirea lor afectează profitul net repartizabil pe alte destinaţii.

5 Această înregistrare nu poate avea loc la sfârşitul exerciţiului încheiat ca în cazul rezervelor legale deoarece AGA va hotărî cu privire la repartizarea profitului exerciţiului încheiat abia la începutul exerciţiului următor. Prin urmare constituirea rezervelor statutare sau înregistrarea oricărei alte repartizări a profitului se va înregistra în exerciţiul următor. La sfârşitul exerciţiului încheiat se va face înregistrarea 129 = 117.

6 Buşe G., op. Cit., pag. 301.

7O.G. nr. 64/2001 privind repartizarea profitului la societăţile naţionale, companiile naţionale şi societăţile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum şi la regiile autonome, M.O. nr. 536/1.09.2001.

8 H.G. nr. 1553 din decembrie 2003, privind reevaluarea imobilizărilor corporale şi stabilirea valorii de intrare a mijloacelor fixe, publicată în M. O. Nr. 21 din ianuarie 2004


9 În cadrul acestui subcapitol vom aborda şi documentele specifice imbilizărilor necorporale şi celor financiare.

10 Pierderea de valoare se înregistrează doar atunci când imobilizările respective nu sunt folosite productiv sau la întreaga capacitate.

11 Actualmente este în vigoare H.G. nr. 2139/2004 pentru aprobarea Catalogului privind clasificarea şi duratele normale de funcţionare a mijloacelor fixe, publicată în M.O. nr. 46/13 ianuarie 2005

12 Pentru Dnf , deci pentru k = 2, durata de amortizare în regim degresiv este nulă ceea ce înseamnă că valoarea de amortizat se va recupera liniar într-o perioadă egală cu jumătate din durata normală de funcţionare.

13 Sumele boldate inseamnă că sunt “în roşu”.

14 Pântea I. P., Bodea G. „Contabilitatea Românească armonizată cu directivele contabile europene”, Editura Intelcredo, Deva, 2003, pag. 174

15 HG nr.578 din 21.05.2003 pentru modificarea şi completarea HG nr.247/2003 privind întocmirea şi completarea registrului general de evidenţă al salariaţilor (M.O. nr.385/04.06.2003)

16 Conform prevederilor Legii nr.53 promulgată prin Decretul nr.68/24.01.2003 referitoare la Codul Muncii (M.O. nr.72/2003)

17 Conform OUG nr. 138 din 29 decembrie 2004 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal (M.O. nr. 1281 din 30 decembrie 2004)

18 Deducerea personală se acordă numai la funcţia de bază după două criterii: mărimea salariului brut şi persoanele aflate în întreţinere, conform OMFP nr. 19 din 7 ianuarie 2005 privind aprobarea deducerilor personale lunare pentru contribuabilii care realizează venituri din salarii la funcţia de bază începând cu luna ianuarie 2005, potrivit prevederilor art. 56 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal (Monitorul Oficial nr. 39 din 12 ianuarie 2005)

19 Data de plată a avansului chenzinal şi a chenzinei a-II-a poate fi stabilită prin contractul colectiv sau individual de muncă, după caz, ceea ce justifică zilele de achitare diferite de la o întreprindere la alta.

20 art. 146, alin. 2 din Codul Fiscal

21 Conform OMFP nr. 19 din 7 ianuarie 2005 privind aprobarea deducerilor personale lunare pentru contribuabilii care realizează venituri din salarii la funcţia de bază începând cu luna ianuarie 2005, potrivit prevederilor art. 56 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal (Monitorul Oficial nr. 39 din 12 ianuarie 2005)


22 Această valoare reprezintă suma netă ce a intrat în corespondenţă cu contul 121 pentru a se închide contul 711. Suma respectivă, variaţia stocurilor, se poate determina şi ca diferenţă între soldul final al conturilor asociate stocurilor provenite din producţie proprie şi soldul iniţial al acestora.

23 Reglementări contabile armonizate cu Directiva a IV-a a CEE şi cu Standardele Internaţionale de contabilitate, cap. 5, pct. 25, aprobate prin OMFP nr.94 din 2001.

24 Reglementări contabile aprobate prin OMFP nr. 306/2002, M.O. nr. 279/2002

25 Aceste evaluări în lei ale disponibilităţilor în valută se poate realiza şi la sfârşitul lunii când, ca urmare a evoluţiei cursului valutar, se poate întâmpla ca soldul în lei al disponibilităţilor existente în cont să fie creditor şi atunci se impune ajustarea soldului în lei.

26 Reglementări contabile simplificate armonizate cu directivele europene, paragraful 5.5., aprobate prin O.M.F.P. nr. 306/2002, M.O. nr. 279/25.04.2002.

27 Reglementări contabile simplificate armonizate cu directivele europene, paragraful 5.2., aprobate prin O.M.F.P. nr. 306/2002, M.O. nr. 279/25.04.2002.




Yüklə 1,9 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   14   15   16   17   18   19   20   21   22




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin