Universitatea „babeş-bolyai” cluj-napoca


UNITATEA 2. Contabilitatea imobilizărilor corporale



Yüklə 1,9 Mb.
səhifə9/22
tarix31.10.2017
ölçüsü1,9 Mb.
1   ...   5   6   7   8   9   10   11   12   ...   22

UNITATEA 2. Contabilitatea imobilizărilor corporale





OBIECTIVE

a) Definirea noţiunii de imobilizări corporale şi prezentarea conţinutului acesteia din punctul de vedere al contabilităţii;

b) Contabilizarea operaţiilor privind intrările, amortizarea şi ieşirile de imobilizări corporale.



NOŢIUNI CHEIE

Imobilizări corporale; amortizare liniară, degresivă, accelerată; provizioane pentru depreciere; depreciere ireversibilă versus depreciere reversibilă,


CONŢINUTUL UNITĂŢII

2.1. Recunoaşterea şi evaluarea imobilizărilor corporale


Un activ corporal trebuie recunoscut în bilanţ dacă se estimează ca va genera beneficii economice pentru întreprindere şi costul activului poate fi evaluat în mod credibil.

Încadrarea unui activ în categoria imobilizărilor corporale presupune îndeplinirea următoarelor condiţii:



  1. sunt deţinute de către persoana juridică pentru a fi utilizate în producţia proprie de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi închiriate terţilor sau pentru a fi folosite în scopuri administrative;

  2. sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mari de un an; şi

  3. au valoarea mai mare decât limita prevăzută de reglementările legale în vigoare.

În prezent, valoarea minimă pentru a fi încadrat în categoria imobilizărilor corporale a unui activ este de 15.000.000 lei8.

Iniţial, o imobilizare corporală recunoscută ca activ trebuie evaluată la cost determinat în funcţie de modalităţile de intrare, aşa cum s-a precizat în capitolul imobilizări, iar cheltuielile ulterioare se recunosc , de regulă, ca şi cheltuieli în perioada în care s-au efectuat.

În bilanţ imobilizările corporale se prezintă la cost, sau la o valoare substituibilă acestuia, mai puţin amortizarea cumulată aferentă şi provizioanele cumulate din depreciere.

Imobilizările corporale se supun reevaluării, conform reglementărilor legale.

Structural, imobilizările corporale cuprind: terenuri şi amenajări de terenuri; construcţii, instalaţii tehnice, mijloace de transport, animale şi plantaţii; mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie a valorilor umane şi materiale şi alte active corporale, avansuri şi imobilizări corporale în curs de execuţie.
2.2. Evidenţa operativă şi contabilitatea analitică a imobilizărilor

Fluxurile reale de intrare a imobilizărilor în întreprinderi sunt de o mare diversitate, revenindu-i evidenţei operative şi contabilităţii analitice a imobilizărilor sarcina de a observa, consemna şi reflecta în documente mişcarea acestora.

Astfel, în cazul imobilizărilor necorporale şi corporale se pot identifica următoarele modalităţi importante de intrare, care generează documente diferite9, şi anume:

 În cazul aporturilor în natură cu imobilizări necorporale şi corporale la formarea capitalului social se întocmeşte: contractul de societate şi/sau statutul societăţii comerciale sau numai statutul societăţii comerciale, în cazul societăţilor de persoane cu un singur asociat; raportul de evaluare a evaluatorului autorizat; declaraţia de subscriere a asociatului sau a acţionarului; procesul de recepţie a imobilizărilor necorporale sau corporale intrate în gestiunea societăţii comerciale sau protocolul de preluare a acestor bunuri în gestiune;

 În cazul achiziţionării imobilizărilor necorporale şi corporale se au în vedere pentru evaluarea acestora facturile fiscale ale furnizorilor de imobilizări; contractele de vânzare-cumpărare şi procesele verbale de recepţia a acestor bunuri;

 În cazul realizării acestor bunuri în regie proprie (producţie proprie) se întocmesc procesele verbale de recepţie sau devize pentru lucrări executate;

 În cazul donaţiilor de imobilizări necorporale şi corporale se întocmesc procesele verbal de predare-primire sau protocoale de predare-primire;

 În cazul constatărilor în plus de imobilizări necorporale şi corporale cu ocazia inventarierii se întocmeşte procesul-verbal de inventariere şi situaţii comparative;

 În cazul concesionărilor, locaţiilor de gestiune şi închirierilor se întocmesc contracte de concesionare; contracte de locaţie de gestiune; contracte de închiriere; contracte de sarcini ale concesiunii; procese verbale de recepţie;

 În cazul leasingului financiar pentru primirea imobilizării necorporale sau corporale se întocmesc contracte de leasing financiar şi procese verbale de predare-primire.

 Pentru intrarea în gestiune a imobilizărilor necorporale sau corporale în curs se întocmesc procese verbal privind producţia în curs, dacă aceasta se realizează în regie proprie; procese verbale de recepţie pentru cea adusă de asociaţi sau acţionari sau facturi fiscale în cazul achiziţionării acesteia din afară.

 Pentru imobilizările financiare intrarea în gestiune se poate face în baza: ordinului privind cumpărarea titlurilor de valoare, contract de vânzare-cumpărare; ofertă publică de vânzare a acţiunilor; prospect de vânzare a acţiunilor; ordine de plată; bilet la ordin; cec, chitanţă dacă aceste imobilizări financiare sunt şi achitate integral sau parţial.

 Dacă imobilizările financiare sunt aduse ca aport la capital social se prevede aceasta în actul constitutiv al societăţii comerciale.
Din cadrul unei întreprinderi imobilizările pot fi scoase din gestiune pe mai multe căi, generând documente diferite în funcţie de categoria acestora, şi anume:

 Pentru imobilizările necorporale sau corporale scoase din gestiune ca urmare a casării lor, se întocmeşte Procesul verbal de scoatere din funcţiune / de declasare a unor bunuri materiale.

 Scoaterea din gestiune a imobilizărilor necorporale şi corporale ca urmare a vânzării generează întocmirea documentelor: Factura fiscală sau Factura, Proces-verbal de vânzare-cumpărare.

 Ieşirea din gestiune a imobilizărilor necorporale şi corporale ca urmare a restituirii lor către asociaţi, dacă aceasta s-a prevăzut prin actul constitutiv, impune întocmirea documentelor: Cerere de retragere; Proces-verbal de predare-primire;

 Dacă ieşirea din gestiunea unei întreprinderi a imobilizărilor necorporale sau corporale se face în urma unei donaţii se întocmeşte documentul Proces-verbal de predare-primire, în baza hotărârii Consiliului de administraţie sau a Adunării Generale a Asociaţilor sau Acţionarilor.

 Ieşirea din gestiunea unei întreprinderi a imobilizărilor necorporale şi corporale ca urmare a concesionării, locaţiei de gestiune sau închirierii lor, priveşte o scoatere temporară din evidenţă, întocmindu-se cu această ocazie documentele: Contract de concesionare, Contract de locaţie de gestiune, Contract de închiriere.

 În cazuri extraordinare, de natura calamităţilor naturale, exproprierilor, furturilor şi a altor situaţii de această natură se întocmesc Procesele verbale de constatare, valorificându-se şi clauzele Contractelor de asigurare.

 Pentru imobilizările necorporale şi corporale în curs, pot apare cazuri de scoatere din gestiunea întreprinderii fie ca urmare a transferării lor la imobilizări necorporale sau corporale, când se întocmeşte Procesul verbal de recepţie, ori a cesionării acestora când se întocmeşte Factura fiscală sau a constatării lipsei acestora, ocazie cu care se întocmeşte Procesul verbal de inventariere.

 Ieşirea din gestiune a imobilizărilor financiare, ca urmare a vânzării lor impune întocmirea documentelor: Ordin de vânzare a titlurilor, Ordin de plată, Cec, Chitanţă, Bilet la ordin.
Alături de documentele de evidenţă privind imobilizările unei întreprinderi prezintă importanţă pentru asigurarea integrităţii acestora organizarea şi conducerea contabilităţii analitice a acestora. Aceasta se conduce pe locuri de folosinţă, respectiv pe: secţii, ateliere, laboratoare, servicii, birouri, compartimente etc.; avându-se în vedere categoriile de imobilizări, iar în cadrul acestora, evidenţa se organizează pe obiecte de evidenţă.

Prin obiect de evidenţă ca unitate de măsură a imobilizărilor se înţelege obiectul singular sau complexul de obiecte în măsură să îndeplinească în mod independent o funcţie distinctă.

Instrumentele de lucru utilizate pentru organizarea şi conducerea contabilităţii analitice a imobilizărilor sunt:

1) Registrul numerelor de inventar (cod 14.2.1.) completat de către compartimentul financiar-contabil, servind pentru identificarea pe teren a fiecărei imobilizări de natura mijloacelor fixe. În acest sens se atribuie fiecărui mijloc fix ce constituie obiect de evidenţă un număr de inventar în ordinea succesivă a numerelor, pentru fiecare grupă de mijloace fixe.

2) “Fişa mijlocului fix” (cod 14.2.2) care se întocmeşte de către compartimentul financiar-contabil pentru fiecare mijloc fix, sau pentru mai multe mijloace fixe de acelaşi fel şi de aceeaşi valoare care în cazul unităţilor economice au aceleaşi cote de amortizare, cu condiţia să fie puse în funcţiune în aceeaşi lună.

Mişcarea internă a imobilizărilor de natura mijloacelor fixe, de la un loc de folosinţă la altul, se realizează cu ajutorul documentului “Bon de mişcare a mijloacelor fixe”, (cod 14.2.3.1.) care este utilizat şi ca document justificativ pe timpul transportului.


2.3. Amortizarea, cedarea şi casarea imobilizărilor corporale

Amortizarea este procesul de recuperare treptată a valorii amortizabile a unui bun, de regulă pe parcursul duratei de viaţă utilă, prin includerea în cheltuielile exerciţiului a unei părţi din valoarea de amortizat sub forma amortismentului. Deci amortizarea este un proces, iar amortismentul este rezultatul acestui proces.

Amortizarea apare în cazul bunurilor (imobilizărilor) care sunt folosite în cadrul mai multor cicluri de exploatare (exerciţii financiare) când, ca urmare a folosirii lor, se înregistrează deprecierea (ireversibilă) a valorii iniţiale a acestora. Deprecierea ireversibilă a valorii unei imobilizări prin folosirea acesteia nu trebuie interpretată ca o pierdere de valoare10 ci mai degrabă ca un transfer al valorii imobilizării respective asupra bunurilor şi serviciilor realizate cu ajutorul ei.


Amortismentul poate fi privit din trei puncte de vedere:

  1. economic, după care amortismentul este o cheltuială a exerciţiului în care se înregistrează;

  2. financiar, deoarece valoarea de amortizat se recuperează prin includerea în preţul de vânzare al produselor realizate cu ajutorul imobilizării respective, fiind deci o resursă de finanţare a înlocuirii imobilizărilor uzate;

  3. contabil, prin care amortismentul este un activ rectificativ, diminuând (corectând) valoarea de înregistrare a imobilizărilor respective pentru ca acestea să fie prezentate în bilanţ la aşa-numita “valoare netă contabilă”( diferenţa dintre valoarea de intrare, pe de o parte, şi amortismentul cumulat şi provizioanele pentru depreciere, pe de altă parte.

Amortismentul imobilizărilor amortizabile se calculează pe baza unui plan de amortizare, din luna următoare punerii acestora în funcţiune şi până la data recuperării integrale a valorii lor de intrare, conform duratelor de viaţă utilă şi condiţiilor de utilizare a acestora, presupunând cunoaşterea următoarelor elemente:



  • Valoarea de amortizat care poate fi reprezentată de costul de achiziţie, costul de producţie sau valoarea de utilitate, iar în unele cazuri chiar valoarea de înlocuire, sau o altă valoare substituibilă acestora.




  • Durata de utilizare a imobilizării. În acest context putem vorbi de două durate de utilizare:

    • durata normală de funcţionare (Dnf), care este stabilită prin Hotărâre de Guvern11. Durata normală de funcţionare reprezintă durata de utilizare în care se recuperează, din punct de vedere fiscal valoarea de intrare a mijloacelor fixe pe calea amortizării. Pentru fiecare mijloc fix nou achiziţionat se utilizează sistemul unor plaje de ani cuprinse între o valoare minimă şi una maximă, existând astfel posibilitatea alegerii duratei normale de funcţionare cuprinsă între aceste limite. Astfel stabilită, durata normală de funcţionare a mijlocului fix ramâne neschimbată până la recuperarea integrală a valorii de intrare a acestuia sau scoaterea sa din functiune.

    • durata de viaţă utilă, care este perioada în care întreprinderea estimează că va folosi în activitatea sa imobilizarea respectivă.

Prin urmare, pot să existe diferenţe între cele două valori, în ambele sensuri, însă dacă ar exista o asemenea situaţie, din punct de vedere fiscal, se recunoaşte amortismentul calculat în funcţie de durata normală de funcţionare şi nu cel contabil, calculat în funcţie de durata estimată de întreprindere.


      • Metodele de amortizare, care conform OMFP nr. 306/2002, se precizează că persoanele juridice din România amortizează imobilizările corporale utilizând unul din următoarele regimuri de amortizare:

    • Amortizare liniară;

    • Amortizare degresivă, şi

    • Amortizare accelerată

Regimul de amortizare liniară constă în includerea uniformă în cheltuielile de exploatare a unor sume fixe, stabilite proporţional cu durata normată de utilizare a imobilizărilor respective.

Conform regimului degresiv de amortizare se includ în cheltuielile de exploatare valori variabile, mai mari în primii ani de utilizare a imobilizării corporale şi valori mai mici în ultima perioadă de viaţă a acesteia. Această metodă are două variante: varianta AD1 – fără influenţa uzurii morale şi varianta AD2 – cu influenţa uzurii morale.

Potrivit regimului degresiv de amortizare, varianta AD1, se includ în cheltuielile de exploatare valori variabile, mai mari în primii ani de utilizare a imobilizării corporale şi valori mai mici în ultima perioadă de viaţă a acesteia.

Astfel, în primul rând se determină cota degresivă de amortizare (qd) prin multiplicarea cotei liniare (ql) cu un coeficient (k) stabilit în funcţie de durata normală de funcţionare:

k=

Amortismentul anual se calculează prin aplicarea la valoarea rămasă de amortizat a cotei degresive de amortizare până în anul în care amortismentul calculat după regula de mai sus este mai mic sau egal cu amortismentul rezultat prin raportarea valorii de amortizat în anul respectiv la durata de funcţionare rămasă. Din acel an şi până la terminarea duratei de funcţionare amortismentul se va determina prin metoda liniară, adică prin împărţirea valorii rămase de amortizat la durata de funcţionare rămasă.

În cazul în care se aplică metoda degresivă de amortizare, varianta AD2, valoarea de amortizat se recuperează într-o perioadă mai mică decât durata normală de funcţionare, diferenţa fiind reprezentată de influenţa uzurii morale. Deci durata de amortizare efectivă (Da) este mai mică decât durata normală de funcţionare şi cuprinde o durată în care amortizarea se realizează în regim degresiv (Dd) şi durată în care amortizarea se realizează în regim liniar (Dl). Pentru a putea fi aplicată această metodă de amortizare, este necesar, potrivit legii, ca durata de normală de funcţionare să fie mai mare de 5 ani.

Algoritmul de calcul în cazul aplicării acestei metode este următorul:

1. determinarea duratei de amortizare în regim liniar (Dl):

Dl = ;

2. determinarea duratei totale de amortizare (Da):

Da= Dnf - Dl;

3. stabilirea duratei de amortizare în regim degresiv12 (Dd):

Dd= Da - Dl


Amortizarea accelerată constă în includerea în primul an de funcţionare în cheltuielile de exploatare a unei amortizări de până la 50% din valoarea de intrare a imobilizării corporale. Amortizările anuale în exerciţiile următoare de utilizare normală a imobilizării se calculează la valoarea rămasă de amortizat după regimul liniar, prin raportarea acesteia la numărul de ani de utilizare rămasă.
Imobilizările corporale se scot din evidenţă cu ocazia cesionării sau casării, atunci când nici un beneficiu economic viitor nu mai este aşteptat din utilizarea lor ulterioară. Cesionarea desemnează toate modalităţile de ieşire din întreprindere a imobilizărilor, pe lângă cele casate, şi anume: prin vânzare, donaţii, lipsuri, schimb cu alte active, restituiri pentru acţionarii sau asociaţii ieşiţi din societate şi diverse alte ieşiri.

Cu ocazia cedării sau casării imobilizărilor corporale se realizează câştiguri sau pierderi care trebuie recunoscute ca venit sau cheltuială în contul de profit şi pierdere.



2.4. Contabilitatea imobilizărilor corporale

Corespunzător structurii imobilizărilor corporale, conturile alocate fiecărei categorii de imobilizări sunt:



  • 211 „Terenuri şi amenajări de terenuri ”

    • 2111 „Terenuri”

    • 2112 „Amenajări de terenuri ”

    • 212 „Construcţii”

    • 213 „Instalaţii tehnice, mijloace de transport, animale şi plantaţii”

    • 2131 „Echipamente tehnologice (maşini, utilaje şi instalaţii de lucru)”;

    • 2132 „Aparate şi instalaţii de măsurare, control şi reglare”;

    • 2133 „Mijloace de transport”;

    • 2134 „Animale şi plantaţii”;

    • 214 „Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie a valorilor umane şi materiale şi alte active corporale”

    • 231 „Imobilizări corporale în curs”

    • 232 „Avansuri acordate pentru imobilizări corporale”

Toate conturile menţionate, mai sus, sunt conturi de activ, sintetice, de gradul I sau II, operaţionale, care se debitează cu majorările sau creşterile de valoare a imobilizărilor corporale menţionate, creditându-se cu ieşirile, diminuările de valoare ale imobilizărilor, putând avea solduri debitoare, care exprimă dimensiunea valorică a imobilizărilor corporale aflate în gestiunea întreprinderii.


Pentru contabilizarea amortizării imobilizărilor corporale, conform OMFP nr. 306/2002 se foloseşte contul 281 „Amortizări privind imobilizările corporale” în cadrul căruia au fost instituite următoarele conturi operaţionale de gradul II:

    • 2811 „Amortizarea amenajărilor de terenuri”;

    • 2812 „Amortizarea construcţiilor”;

    • 2813 „Amortizarea instalaţiilor, mijloacelor de transport, animalelor şi plantaţiilor”;

    • 2814 „Amortizarea altor imobilizări corporale”

Toate aceste conturi sunt funcţionale, au funcţie de pasiv, creditându-se cu mărimea amortizărilor calculate, în corespondenţă cu conturile de cheltuieli corespunzătoare şi debitându-se cu ocazia cedării sau casării imobilizărilor corporale amortizabile.

Soldul lor exprimă mărimea amortizărilor calculate aferente imobilizărilor corporale existente în societatea comercială.

Pentru deprecierea reversibilă a imobilizărilor amortizabile s-a prevăzut în lista de conturi, cuprinsă în conţinutul OMFP nr. 306/2002, grupa de conturi 29 „Ajustări pentru deprecierea imobilizărilor” în cadrul căreia s-au nominalizat şi simbolizat următoarele conturi:


    • 290 „Ajustări pentru deprecierea imobilizărilor necorporale”

    • 291 „Ajustări pentru deprecierea imobilizărilor corporale”

    • 293 „Ajustări pentru deprecierea imobilizărilor în curs”

    • 296 „Ajustări pentru deprecierea imobilizărilor financiare”

Toate conturile din grupa 29 sunt conturi operaţionale, sintetice, de gradul I, cu funcţie de pasiv, reflectând în creditul lor mărimea deprecierilor imobilizărilor necorporale, corporale şi financiare.


Facem menţiunea că din categoria imobilizărilor corporale terenurile nu se amortizează pe motiv că nu au o durată limitată de utilizare, iar pe măsura utilizării raţionale a acestora îşi sporesc fertilitatea şi valoarea. Amenajările de terenuri, însă, se amortizează, folosindu-se contul 2811 „Amortizarea amenajărilor de terenuri”.Ambele, atât terenurile cât şi amenajările de terenuri pot fi supuse deprecierii reversibile, utilizându-se pentru aceasta contul 291 „Ajustări pentru deprecierea imobilizărilor corporale”.
Redăm în continuare câteva exemple practice privind imobilizările corporale:

1. Se achiziţionează o maşină de şlefuit cu preţul de cumpărare (de facturare) de 100.000.000 lei şi TVA 19%. Cheltuielile de transport facturate de cărăuş sunt de 5.000.000 lei şi TVA 19%. Ambele facturi se achită ulterior cu ordin de plată. Durata de utilizare a maşinii este de 10 ani. Regimul de amortizare este liniar. După 8 ani de utilizare, maşina se vinde cu preţul de 40.000.000 lei şi TVA 19%, factura încasându-se ulterior prin bancă. Se înregistrează în contabilitate aceste operaţii, inclusiv amortizarea lunară şi scoaterea din evidenţă a maşinii vândute.



Înregistrarea facturii de cumpărare a maşinii de şlefuit

%

2131


4426

=



404



119.000.000

100.000.000

19.000.000


Înregistrarea facturii privind cheltuielile de transport

%

2131


4426

=



401



5.950.000

5.000.000

950.000


Achitarea datoriei către furnizorul de imobilizări

404

=

5121

119.000.000

Achitarea datoriei către cărăuş

401

=

5121

5.950.000

Amortizarea lunară a maşinii de şlefuit (105.000.000 : 10) : 12


6811

=

2813

875.000

Vânzarea maşinii de şlefuit

461



=



%

7583


4427

47.600.000

40.000.000

7.600.000

Scoaterea din evidenţă a maşinii vândute



%

2813


6583

=



2131



105.000.000

84.000.000

21.000.000





Încasarea creanţei

5121

=

461

47.600.000


2. Se înregistrează în contabilitate următoarele operaţii:

  1. se constată lipsă la inventar un mijloc de transport a cărui valoare contabilă este de 20.000.000 lei iar amortizarea înregistrată este de 8.000.000 lei; această lipsă la inventar nu este imputabilă.

  2. se primeşte cu titlu gratuit un mijloc de transport a cărui valoare de înregistrare este de 38.400.000 lei, amortizabil în 4 ani prin regimul liniar. După doi ani de folosire mijlocul de transport respectiv se casează, subvenţia rămasă nerambursându-se. Valoarea neamortizată se trece integral asupra cheltuielilor.

  3. se încheie un act de donaţie privind un strung înregistrat la valoarea contabilă de 20.000.000 lei, amortizarea cumulată fiind de 15.000.000 lei.




a) Înregistrarea lipsei la inventar

%

2813


6583

=



2133



20.000.000

8.000.000

12.000.000


TVA-ul colectat aferent valorii neamortizate (12.000.000 x 19%)

635

=

4427

2.280.000

b) Primirea cu titlu gratuit a mijlocului de transport

2133

=

131

38.400.000

Înregistrarea amortizării lunare (38.400.000 : 4 : 12)

6811

=

2813

800.000

Trecerea asupra veniturilor a unei cote-părţi din subvenţia pentru investiţii

131

=

7584

800.000

Casarea mijlocului de transport după 2 ani


%

2813


6588

=



2133



38.400.000

19.200.000

19.200.000


Trecerea asupra veniturilor a subvenţiei pentru investiţii rămase

131

=

7584

19.200.000

c) Donaţia unui strung


%

2813


6582

=



2131



20.000.000

15.000.000

5.000.000


TVA-ul aferent valorii neamortizate

635

=

4427

950.000


3. Se achiziţionează un teren cu preţul de 50.000.000 lei, TVA 19% care se achită cu ordin de plată. Pe acest teren se efectuează apoi lucrări de desecare de o firmă specializată. Lucrările de amenajare sunt facturate la suma de 20.000.000 lei şi TVA 19% iar apoi se face recepţia finală. Investiţia se amortizează într-o perioadă de 4 ani. După 3 ani se vinde terenul împreună cu amenajările aferente pentru suma de 80.000.000 lei, TVA 19%.



Cumpărarea terenului


%

2111


4426

=



404



59.500.000

50.000.000

9.500.000


Plata furnizorului prin bancă



404

=

5121

59.500.000

Înregistrarea facturii privind investiţia realizată

%

231


4426

=



404



23.800.000

20.000.000

3.800.000


Achitarea furnizorului

404

=

5121

23.800.000

Recepţia lucrărilor de desecare a terenului

2112

=

231

20.000.000

Înregistrarea amortizării lunare [(20.000.000 : 4) : 12] = 416.666

6811

=

2811

416.666

Vânzarea terenului


461



=



%

7583


4427

95.200.000

80.000.000

15.200.000


Scoaterea din evidenţă a terenului vândut

6583

=

2111

50.000.000

Scoaterea din evidenţă a amenajărilor de terenuri vândute odată cu terenul

%

2811


6583

=



2112



20.000.000

15.000.000

5.000.000





  1. Să se calculeze amortismentul anual şi lunar prin aplicarea regimului liniar şi accelerat, pentru un autoturism achiziţionat în 18 iulie 2004 cu preţul de 60.000.000 lei. Data punerii în funcţiune este 21 iulie 2004 iar durata normală de funcţionare este de 5 ani.

Se cere, totodată, ca pe baza datelor de mai sus, să se întocmească şi Planul de amortizare liniară, accelerată şi degresivă (AD1)
I. Amortismentul anual (Aa), în condiţiile aplicării regimului liniar de amortizare:

Aa= 60.000.000 x 20% = = 12.000.000 lei;

Amortismentul lunar (Al) este:

Al =lei;

Pentru că autoturismul analizat a fost pus în funcţiune în data de 21 iulie 2004, amortizarea acestuia începe să se realizeze începând cu luna august 2004 şi se va încheia în luna iulie 2009.


    • Planul de amortizare liniară este:




Anul

Amortisment anual liniar

Amortisment cumulat

Valoarea rămasă

0

1

2

3

2004

5.000.000

5.000.000

55.000.000

2005

12.000.000

17.000.000

43.000.000

2006

12.000.000

29.000.000

31.000.000

2007

12.000.000

41.000.000

19.000.000

2008

12.000.000

53.000.000

7.000.000

2009

7.000.000

60.000.000

0


II. Amortismentul, în condiţiile aplicării regimului accelerat de amortizare, se determină astfel:

  • Amortismentul în primul an de funcţionare (A1):

A1= Valoarea de intrare(VI) x 50% = 60.000.000 x 50% = 30.000.000 lei

Valoarea rămasă de amortizat după primul an (VR1) :

VR1 = VI – A1 = 60.000.000 – 30.000.000 = 30.000.000 lei


  • Amortismentul anual (Ai) în anii rămaşi ai duratei normale de funcţionare(Dnf):

Ai = lei, i = 2,3,4,5

Amortismentul lunar, în primul an de funcţionare, va fi (Al1):

Al1=(lei)

Amortismentul lunar, în anii următori, până la sfârşitul duratei normale de funcţionare va fi (Ali, i = 2,3,4,5):

Ali =(lei)

Dar pentru că amortizarea autoturismului începe în luna august 2004, amortismentul în anul 2004 va fi:

A2004 = Al1 x 5 = 2.500.000 x 5 = 12.500.000 (lei)

În anul 2005, amortismentul înregistrat va fi:

A2005 = Al1 x 7 + Al2 x 5 = 2.500.000 x 7 + 625.000 x 5 = 17.500.000 + +3.125.000 = 20.625.000 (lei)
În anii 2006, 2007 şi 2008 amortismentul anual va fi:

A = 7.500.000 (lei).


În anul 2006, amortismentul va fi:

A2009 = Al2009 x 7 = 625.000 x 7 = 4.375.000 (lei)




    • În aceste condiţii, planul de amortizare accelerată este:




Anul

Amortisment anual accelerat

Amortisment cumulat

Valoarea rămasă

0

1

2

3

2004

12.500.000

12.500.000

47.500.000

2005

20.625.000

33.125.000

26.875.000

2006

7.500.000

40.625.000

19.375.000

2007

7.500.000

48.125.000

11.875.000

2008

7.500.000

55.625.000

4.375.000

2009

4.375.000

60.000.000

0



5. Să se calculeze amortismentul anual (Aa) şi lunar (Al) prin aplicarea regimului degresiv de amortizare – varianta AD2, pentru un utilaj a cărui durată normală de funcţionare este de 8 ani (Dnf). Utilajul respectiv a fost pus în funcţiune la data de 18.12.2004, costul de achiziţie (Va) fiind de 60,000,000 lei

Se cere, totodată, să se întocmească şi Planul de amortizare degresivă (AD2).
Algoritmul de calcul al amortismentului în această variantă este următorul:


  1. Determinarea duratei de utilizare în care se aplică regimul liniar de amortizare (Dl):

Dl qd (%); Dl (ani).

  1. Stabilirea duratei de utilizare în care se realizează amortizarea integrală (Da):

Da = Dnf - Dl = 8 – 4 = 4 (ani);

  1. Durata de utilizare în care se aplică regimul degresiv de amortizare (Dd):

Dd = Da – Dl = 4 – 4 = 0 (ani).
Aşa cum rezultă din datele de mai sus, valoarea de intrare (Va) se recuperează liniar într-un număr de ani ce reprezintă jumătate din durata normală de funcţionare. De fapt această afirmaţie este valabilă pentru toate situaţiile în care durata normală de funcţionare este cuprinsă între 6 şi 10 ani, inclusiv.

În cazul aplicaţiei noastre, amortismentul în fiecare din primii ani ai duratei normale de funcţionare este:

A1 = A2 = A3 = A4 = (lei);

Amortismentul lunar: Al = (lei).


Deoarece utilajul este pus în funcţiune în luna decembrie, amortizarea acestuia se va face începând cu luna ianuarie a anului următor, ceea ce înseamnă că amortismentul în fiecare an al duratei de amortizare se va suprapune cu amortismentul aferent anului calendaristic.

      • Planul de amortizare degresivă, varianta AD2 este:




Anul

Amortisment anual degresiv

Amortisment cumulat

Valoarea rămasă

0

1

2

3

2005

15,000,000

15,000,000

45,000,000

2006

15,000,000

30,000,000

30,000,000

2007

15,000,000

45,000,000

15,000,000

2008

15,000,000

60,000,000

0

2009

0

0

0

2010

0

0

0

2011

0

0

0

2012

0

0

0



Yüklə 1,9 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   5   6   7   8   9   10   11   12   ...   22




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2020
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə