Universitatea,,Alexandru Ioan Cuza”


Cutremure și reașezare în politică



Yüklə 256,94 Kb.
səhifə4/6
tarix22.01.2018
ölçüsü256,94 Kb.
1   2   3   4   5   6

Cutremure și reașezare în politică
Perioadele de pasiune întru Crez se caracterizează printr-un avânt reformator pricinuit de invocarea de către forțele sociale a idealurilor politice tradiționale pentru a-și promova propriile interese prin sporirea acordului dintre instituțiile politice și aceste idealuri. Impactul cel mai cuprinzător și mai durabil al unei perioade de pasiune întru Crez se găsește mai degrabă în reașezarea politică decât în reforma progresistă: se cheamă la reformă; se ajunge la reașezare.

Reașezarea presupune o restructurare a relațiilor fundamentale dintre principalele forțe sociale din societate și principalele instituții din sistemul politic. Ea presupune schimbări în puterile, funcțiile și grupurile de votanți gravitând în jurul instituțiilor guvernământului, dintre care fac parte și partidele politice. Un exemplu în acest sens îl constituie „realinierea critică” a partidelor, o schimbare majoră având rădăcini în comportamentul unor minorități ce ating o masă critică printre alegătorii americani, făcând să se schimbe în mod durabil coalițiile electorale, configurația rezultatelor votului și fluxul acțiunii politice publice. Realinierea partidelor a avut loc la intervale relativ regulate în istoria americană la fiecare 28 până la 36 de ani: 1800, 1828, 1860, 1896, 1932. În astfel de cazuri, în centrul reașezării s-a aflat ascensiunea la putere a unei noi forțe sociale: 1860 a marcat ascensiunea Nordului industrializat în dauna Sudului bazat pe plantații, iar 1932 - ascensiunea clasei muncitoare urbane în dauna grupurilor de oameni de afaceri, dominante anterior.

Reașezările politice pot să survină în virtutea acțiunii a două principii care guvernează legăturile între forțele sociale și instituțiile politice. Aceste principii și-au găsit reflectarea în structura guvernământului schițată de către Părinții Fondatori în secolul al XVIII-lea: principiul pluralității votanților și cel al mutabilității votanților, ambele reprezentând inovații majore în teoria guvernământului. În realizarea obiectivului unui guvernământ echilibrat se contureaza trei teorii:


  • Teoria guvernământului mixt

  • Teoria separării proceselor

  • Teoria contrabalansării puterilor

Conform teoriei guvernământului mixt, fiecare ramură a guvernământului ar trebui să reprezinte sau să întruchipeze interesele unei anumite stări din țară. Statele Unite însă nu au decât o singură stare – cea a oamenilor de rând. Ele nu vor încerca să alcătuiască un guvernământ cu trei ramuri, dintre care două nu ar avea ce să reprezinte. Deși grupurile de interese existau în număr mare în societatea americană, Părinții Constituției au abordat mai degrabă subiectul legat de puterile diferitelor ramuri ale guvernământului, referindu-se în schimb de puține ori la grupurile de votanți corelate cu aceste ramuri. Ei au pus accentul pe structura internă a guvernământului, nu pe relațiile sale externe cu societatea. În Statele Unite, cei care au alcătuit Constituția au creat un sistem de guvernământ răspunzător în fața societății, dar totodată autonom. În relațiile dintre societate și guvernământ au fost asigurate pluralismul și mutabilitatea, conferind stabilitatea guvernământului și accesul societății la guvernare. În decursul dezvoltării politice americane, s-au schimbat în mod spectaculos grupurile de votanți asociate cu majoritatea instituțiilor formale și cu partidele politice cele mai importante.

Teoria separării proceselor presupune atribuirea puterilor legislativă, executivă și judecătorească unor instituții distincte, ducând la supremația legislativului.

Echilibrul puterilor pe care Părinții Fondatori îl prețuiau s-a menținut datorită capacității instituțiilor politice de a se adapta la schimbările în influența și interesele forțelor sociale. Grija lor de a menține un echilibru al puterii în cadrul guvernământului i-a îndepărtat atât de ideile guvernământului mixt, cât și de cele ale separării proceselor și i-a condus către ideea contracarării și balansării puterilor. Aceasta presupunea ca atât executivul, cât și legislativul să dețină câte o parte din puterea legislativă. Această din urmă teorie s-a dovedit a fi unica dintre cele trei teorii ale guvernământului echilibrat care a asigurat menținerea unui echilibru al puterii în cadrul guvernământului.
Specificul sistemului american, în raport cu alte sisteme politice importante, constă în acea refacere a principalelor sale componente instituționale pe care el o face periodic posibilă. Această reconstrucție este legată de schimbările în rolurile forțelor sociale: clase, grupuri de interese, regiuni. Singura cale prin care se ajunge al un nou echilibru între sistemul politic și societate o reprezintă calea schimbărilor care au loc în puterile, funcțiile și interrelațiile dintre grupurile de votanți și instituțiile politice. Apoi, intervin presiunile și tensiunile inevitabile între forțele sociale și instituțiile politice ce duc la apariția unui cutremur politic, prin intermediul căruia se eliberează energia și se naște un nou echilibru între societate și sistem politic. Este ceea ce W.D. Burnham numește „înlocuitorul american al revoluției.”
Simileac Alexandra
CAP. 6: IZVOARELE PASIUNII ÎNTRU CREZ

Care este explicatia perioadelor de pasiune pt crez?

Locul pasiunii intru Crez in viata politica Americana trebuie explicat in 2 niveluri:

-la nivelul cel mai general, trebuie gasite cauzele acestei generale instructurari de continuitate si echilibru politic, intrerupte din cand in cand de pasiune, moralism, conflict acut si reasezare.

-la un nivel mai apropiat de situatiile Americii, trebuie explicat de ce manifestarile concrete ale pasiunii intru Crez survin in anumite moment ale istoriei americane.


Izvoare generale: fenomene comparabile din alte societati

Schimbarea politica din Statele Unite se distinge prin:

1.concentrarea ei in episoade ce tind sa se repete la interval de aprox. 60 de ani

2.este corelata cu o reinvoare si o reafirmare a valorilor si crezamintelor traditionale americane

3.obiectivul reformei – sa puna de acord institutiile si practicile politice americane cu aceste valori si crezaminte.

In societatile caracterizate prin monism ideologic neoliberal pot sa apara fenomene comparabile cu perioadele de pasiune pentru Crez, pt a micsora decalajul dintre realitatea politica predominant si valorile fundamentale ale ideologiei. In Uniunea Sovietica dupa inabusirea revoltei de la Kronstadt in 1921, au existat asemenea valori subordonate obietivelor centralizarii birocratice si suprematiei partidului. In China comunista s-au facut eforturi periodice (Marea Revolutie Culturala Proletara) de a conferi un inteles renascut valorilor revolutionare. Scopul Revolutiei Culturale a fost acela de a purifica puterea existent. “Purificarea” in China Comunista este echivalentul functional al “reformei” in America liberal. Intr-o societate cu o singura ideologie nu se poate face schimbarea printr-o trecere la alta ideologie dominanta; trebuie sa existe o reinvocare a valorilor fundamentale a acelei ideologii.

Antropologii au analizat societatile in termenii diferentelor dintre “culturile rusinii” si “culturile vinii”. Rusinea, ca sanctiune externa a fost principalul instrument al autoritatii in societatile asiatice. In societatile occidentale s-a recurs la un simt al vinii sau “constiintei” ca sanctiune interioara. De fapt, societatea Americana s-ar putea sa fie cultura vinii prin excelenta, iar societatea chinezaeste cultura rusinii prin excelenta. Aceste doua forme de autoritate sociala face ca aceste doua societati sa fie similare.

Disonanta dintre ideologia moista si practica partidului intre 1962-1966 au condus la Revolutia Culturala. Atat perioada de pasiune pentru Crez din anii ’60, cat si Revolutia Culturala au antrenat o extindre a participarii politice si o diversificare a formelor sale. In China, acest process calculate si dirijat, a fost menit sa slujeasca obiectivele conducerii central. In Statele Unite, politica pasiunii intru Crez a inlocuit instructurarile normale ale politicii grupurilor de presiune. Lowell Dittmer a sustinut ca Revolutia Culturala nu a fost o lupta pentru putere deghizata ca revolutie,ci mai degraba o revolutie deghizata ca o lupta pentru putere. Atacul contra lui Liu Shao-qi a fost un mijloc de a educa masele si de a produce o prefacere revolutionara. S-a pus accentul pe vointa de “spalare a rufelor murdare in public” sip e “preocuparea aproape obsesiva a Garzilor Rosiipentru demascare”. Exista, ca si in America anilor ’60, o intensificarea agresiunii verbale si violentei simbolice si fizice. O data ce Revolutia Culturala a atins momentul ei de varf, studentii principalelor doua universitati din Pekin “au luat initiaitva lansarii de acuzatii impotriva cadrelor didactice, conducerii si comitetelor de partid”. Pe baza miscarii studentesti s-au creat Garzile Rosii. Acestora li se cerea sa disloce sis a paralizeze centrele interesate in mentinerea starii de lucruri exeistente. Obiectivul era zdrobirea revizionismului si unificarea maselor uriase ale poporului prin recapturarea puterii. Atacul era dirijat impotriva birocratiei, ierarhiei si specializarii. Printre sloganurile revolutiei erau: “Oameni buni si guvernare simpla!”, “A re revolta e justificat!”, “Jos cu sefii”. Principalele perioade de mobilizare : faza consolidarii socialiste (1955-1956), Marele Salt Inainte(1958-1959), si Revolutia Culturala(1965-1968).

Rapiditatea oscilatiilor din China cu perioadele de pasiune intru Crez din Statele Unite. In China, conducerea central in societate are puterea de a defini obiective si de a le modifica, de a mobilize populatia si apoi de a o demobilize si reorinta. In Statele Unite, oscilatiile depend de schimbarile din structura sociala, de inlocuirea generatiilor, de ascensiunea si decaderea grupurilor sociale.

Presedintele Mao pretuia foarte mult reinnoirea periodica, spunand ca va fi nevoie de revolutii cultural la fiecare 15 sau 20 de ani. Valorile liberale de baza ale Statelor Unite raman vii si eforturile de a le indeplini sunt un fenomen periodic in viata politica. In China, pe masura ce anii trec, probabil conducerea va avea un interes tot mai scazut de a recurge la aceste valori. Avantul revolutionar slabeste, consolidarea invinge mobilizarea, interesele partidului, statului si birocratiei militare domina scena politica. Liderii statelor comuniste au in mod necesar o atitudine ambivalent fata de procesul de modernizare. Modernizarea insa, implica birocratizare, instrumentalism si atenuarea si sterilizarea principiilor ideologice. Liderii au dat prioritate obiectivului profesionalismului , crearii unui aparat birocratic rational si a unui grad de autonomie operational pentru ierarhiile de experti. Insa, China a pus accent mai mare pe populism decat pe profesionalism, orientare ce reflecta in Revolutia Culturala, care, a dat inapoi sistemul de invatamant din China cu mai bine de un deceniu. In sensul lor fundamental, valorile revolutionare actioneaza impotriva dezvoltarii sociale.



Izvoarele locale: momentul declansarii perioadelor de pasiune pentru Crez

In fiecare perioada de pasiune intru Crez, au existat o serie de factori unici care si-au exercitat influenta, imprimandu-i perioadei respective impulsul si caracterul ei distinctiv. Perioadele au totusi multe lucruri in comun din punct de vedere al moralismului politic, temelor, pasiunii, reformelor si consecintelor. Aceste perioade pot fi explicate ca: 1) reactii rationale la schimbari obiective in concentrarea si abuzul de putere; 2) efect al unor evenimente externe; 3) faza a unui proces ce urmeaza ciclul generatiilor, evenimentele dintr-o faza a ciclului generand conditiile care duc la faza urmatoare.


Reactia rationala

O trasatura distinctive centrala a perioadelor de pasiune intru Crez este amploarea si intensitatea ingrijorarii produse de concentrarea si abuzul de putere. Ceea ce trebuie explicat este o schimbare in constiinta publica, starea sufleteasca a publicului si etosul social. Aceasta schimbare este o reactive la schimbarile “obiective” in distributia si utilizarea puterii. Au aparut noi structuri ale puterii si autoritatii: cei de la putere pana la urma ajung sa abuzeze de puterea lor. Revolutia Americana a fost o reactive rationala la uzurparea si abuzul de putere comis de Coroana si agentii ei . Jacksonienii au atacat nu numai aspectele nedemocratice ale sistemului ci si noile centre de putere economica si politica, care pareau ca monopolizeaza viitorul economic al tarii. Banca Statelor Unite era “un gigant cu o putere imensa chiar si in directia politica”, era corporatia cea mai mare din tara. Relatiile simbolice ale bancii cu tara semanau mai mult “cu acelea dintre un rege puternic si statul sau”. Decada de dupa 1890 a cunoscut ascensiunea corporatiilor industriale nationale, a trusturilor si monopolurilor si a aparatelor de partid urbane dominate de sefi puternici. Mari abuzuri de putere au avut loc la sfarsitul anilor ’60 si inceputul anilor ’70.

Inaintea fiecarei perioade de pasiune intru Crez au existat tendinte “obiective” spre concentrarea de putere si indepartarea de valorile Crezului American. Aceste evolutii demascau concentrarile de putere si se desfasura o activitate politica pentru a gasi mijloace de indepartare.

Abuzurile care pot fi dovedite cu probe ne indica efectiv care este pragul minim in momentul dat; abuzurile demascate variaza de la o perioada la alta, iar nivelul abuzului variaza in acelasi fel. Nivelul de demascare si nivelul abuzurilor merican ar putea varia absolute independent unul de celalalt. Insa, nivelul de demascare ar putea sa varieze invers proportional cu nivelul abuzului efectiv. Demascarile numeroase ale abuzurilor de putere ar putea deci servi la reducerea numarului acestor abuzuri. Moralismul public indreptat impotriva abuzului de putere ar putea fi o dovada a unui nivel deja in momentul merican al abuzurilor merican.

Coruptia, spune Theodor Lowi, este un indice al nivelului moralitatii publice, astfel sesizarea coruptiei poate fi semnul unui meric sanatos. O politica bazata pe competitia dintre merica poate produce mai multe demascari ale coruptiei decat una bazata pe legaturi personale neformale. Asemenea schimbari ale puterii au aparut intr-o serie de momente ale istoriei americane fara a da nastere unei revolte morale pe scara mare. Ex: Reactiunea oligarhiei comerciale, manifestata in Conventia Constitutionala in sec al XVIII-lea; coruptia si abuzul de putere care au insotit iuresul rechinilor industriei si transporturilor din anii ’70 ai veacului trecut; inchirierea frauduloasa a depozitelor de petrol de la Teapot Dome.

Revolta morala a aparut in istoria Americana atunci cand nu se manifesta nici o intetire a abuzurilor pe care ea doreste sa le elimine; Avem ca exemplu cazul anilor ’30 ai veacului trecut. Sentimental antisclavist al americanilor a luat o turnur foarte diferita dupa 1831. Dupa 1831, emanciparea imediata a devenit un scop si abolitionismul a devenit o pasiune ce i-a animat intreaga viata pe barbatii si femeile care au imbratisat reforma. Cert este ca nici flagelul sclaviei si nici existenta constiintei puritane nu sunt suficiente pentru a explica ce s-a intamplat.



Evenimente exogene

Specialistii in stiintele sociale au vazut in tensiunile sociale, lipsurile relative, personalitatea autoritara, structura pe grupuri a societatii, contradictiile capitalismului cauzele nemultumirilor sociale si miscarilor de protest. Astfel, evenimentele exogene raspunzatoare de perioadele de psiune intru Crez vor trebui sa fie mai extinse si mai raspandite in toate fibrele societatii decat cele care explica declansarea miscarilor de protest ce cuprind numai anumite grupuri. Cel putin patru grupuri de evolutii exogene pot face ca oamenii din diverse grupuri sociale sa se inversuneze impotriva concentrarii si abuzului de putere.

In primul rand, perioadele de pasiune intru Crez au coincis de obicei cu conjucturi economice favorabile si o relative prosperitate. Un sentiment de relative optimism economic si de bunastare ne-ar aparea ca o conditie necesara pentru ca preocuparile de ordin moral sa se plaseze pe primul plan.

In al doilea rand, asimetriile sau dezechilibrele din procesul de dezvoltare ar putea fi un impuls catre manifestarile de pasiune intru Crez. Lipsurile relative sunt private drept o sursa de protest, insurectie si revolutie. Asemenea lipsuri apar atunci cand un grup este tratat mult sub nivelul la care aspira el sa fie tratat. Este probabil ca acest fenomen sa survina in decursul perioadelor de schimbari sociale si economice rapide, cand relatiile intre grupuri se destrama. In istoria celor mai multe societati, schimbarea economica si sociala duce la cresterea rolului ideologiei in politica.

In al treilea rand, statusul social si economic merican al grupurilor concrete poate fi un motiv pentru ca aceste grupuri sa se concentreze asupra decalajului I.c.I. sis a incerce sa promoveze refore in viata sociala si politica. Crezul American este o arma eficienta si legitima pe care un grup o poate merica pentru a intra mai usor in cercul grupurilor cu un status superior. De asemenea, un grup ar putea folosi Crezul in circumstante opuse, si anume atunci cand ar simti ca pozitia sa este pe punctual de a suferi un merica relative in structura puterii(“temerile pentru status”).

In al patrulea rand, gradul in care societatea ca intreg pare sa fie cuprinsa de pasiune intru Crez ar putea varia in functie de numarul si influenta tinerilor in societate, care sunt si acestea afectate de evenimente exogene precum razboaiele si crizele economice. Tinerii au jucat roluri de frunte in miscarile revolutionare si prefacerile sociale. In 1960, tinetii constituiau 19,5% din populatia masculine totala, iar in 1970 reprezentau 24,4% din populatia totala. Perioada anilor 1980-1910 a fost caracterizata atat de o crestere semnificativa a proportiei populatiei tinere dar si prin niveluri relative ridicate ale protestului tinerilor in colegii. O crestere a numarului de tineri este susceptibila sa sporeasca interactiunile din cadrul cohorteai de varsta sis a reduca participarea tinerilor la activitatile grupurilor cu o compozitie pe varste eterogena.



Ciclul constiintei

Un ciclu este o multime de instructurari care revin cu regularitate in relatiile dintre variabile. Un ciclu presupune atat repatarea periodica, cat si autonomia cauzala interna. Manifestarile cele mai importante ale pasiunii intru Crez din istoria Americii s-au produs la intervale de 60 pana la 70 de ani. Aproximativ la jumatatea acestor intervale au avut loc deplasari in puterea politica a marilor gruprui de interese economice. Recursul la o reactive tinde sa genereze conditii favorabile altei reactii: moralismul provoaca cinism, cinismult produce automultumire, automultumirea duce la ipocrizie, iar ipocrizia restabileste moralismul.

Ciclurile nu au fost, in general, caracteristice vietii politice din Europa de vest, in care se confrunta o pluralitate de ideologii de clasa. Pot fi intalnite in societatile post revolutionare caracterizate prin niveluri foarte inalte ale consensului ideologic. In China de dupa 1949 au avut loc pendulari intre mobilizare si eficienta . Lupta dintre partidele americane a fost privita ca un ciclu cuprinzand alegeri critice,urmate de realinierea partidelor, aparitia unui nou partid majoritar, statornicirea unui echilibru si subminarea respectivului echilibru prin aparitia unor noi probleme, reluand procesul de a capat. S-a remarcat existent unui ciclu al reformelor in politica Americana, atat la nivel local cat si national.

Arthur Schlesinger a perceput in viata politica merican anumite fluxuri si refluxuri care antreneaza o alternare de ere liberale si mericanire. Frank L. Klingberg a demonstrate in mod convingator existent unui ciclu de introversiune si extroversiune in politica externa merican. David McClelland a concluzionat ca un ciclu al reformei si razboiului se produce in urma unor cotituri repetate in nevoia psihologica a publicului merican fie de Putere, fie de Afiliere. In 192 a respins fara ezitare si fara sa greseasca, temerile ca Statele Unite se vor retrage in isolationism in deceniul respective. El a mai prezis si faptul ca faza de extroversiune care a inceput in 1940 avea sa se incheie la mijlocul anilor ’60, lucru care s-a intamplat la momentul prezis.




Aiacoboae Alexandra
Totul se trage de la revolutia franceza
Experienta revolutioanara din anii `70 a fost prima afirmare organizata ,pe scara mare, la nivel national a principiilor politice americane.

In ultimii ani ai veacului al 17 lea si primii celui de-al 18 lea, au existat frecvent nemultumiri ce s-au tradus in miscrai sociale,in colonii britanice din America,apoi coloniile au fost transformate in provincii americane.Spaima i-a cuprins pe tori cei din colonii,indiferent de pozitia sociala si economica,pentru ca s-au trezit in fata unui prezent nesigur si un viitor imprevizibil.

Au aparut noi izvoare ale avutiei si puterii,un nou val de imigranti si eforturi ale statului britanic de a consolida stapanirea sa asupra reactiilor colonistilor la aceste eforturi.Efectul incercarii britanice de a crea dominatorul ‘Noii Anglii’ si apoi esecul acestei interprinderi a fost zdrobitor.Tranzitia de la colonie la provincie au pus serios la incercare oamenii si institutiile.Tensiunea era cateodata suficient de mare pentru a strani razmeritze.

13 din cele 18 razcoale majore din timpul perioadei coloniale,au avut loc in ultimele decade ale veacului al 17 lea,printre care su revoltele cruciale ale lui Bacon, Culpaper,Leisler,revolta contra lui Andros si cea a lui Coode.Societatea coloniala era la vremea aceea in fierbere si gata sa reactioaneze cu iuteala la fortele externe.

Intre anii 1676 si 1690 au izbucnit in aproape toate coloniile.Cateva dintre marile revolte au fost legate de Revolutia glorioasa de la 1688,si au avut diferite cauze ce au reflectat schimbari in distributia puterii in colonii ,fie intre Coroana si elita coloniala,fie intre elite.Scopul lor era sa modifice distributia restransa a puterii si sa profite de ceea ce fusese de domeniul prerogatvelor.

Ca si in perioadele de pasiune intru Crez existatu cel putin 2 tinte ale atacurilor ; ‘papismul (amenintarea unei conspiratii catolice) si ‘robia’ (abuzurile guvernului arbitrar), care subminau drepturile si libertatile mostenite ale englezilor.

In general ,reconstructia societatilor coloniale ce au avut loc la sfarsitul veacului al 17 lea seamana cu reasezarile fortelor sociale si institutiilor politice care au avut loc in perioadele de pasiune inytu Crez care a urmat.Dupa cum a spus Richard Maxwell Brown,’prima perioada revolutionara americana ‘.Dupa cum a aratat Michael Walzer,politica ‘ouetii,factiunii,intrigii’ este universala in iastorie,intocmai cum politica grupurilor de interese poate fi gasita la tot pasul in istoria americana.Odata cu ascensiunea calvinismului,a aparut pt prima data o politica a activitatii desfasurate metodic de organizatii de partid.

Revolutia engleza a oferit modelul pt manifestarile ulterioare de pasiune intru Crez in vaiata politica americana.Cauzele imediate ale revolutiei respective se gasesc in eforturile Coroanei,intre 1629 si 1640 de a reface statusul puterii sei si al celei a Bisericii. Problemele care opuneau Coroana Parlamentului,episcopatul puritarnilor,pe William Laud lui John Pym nu erau in primul rand de ordin economic si scial,ci mai curand politic,ideologic,constitutional si religios.

In anii de dupa 1630 intru Crez in America s-au facut eforturi de a centraliza si rationaliza autoritatea so de a creste eficienta statului si capacitatea acestuia de a impune si dirigui in societate.Nobilimea mica si pair-ii care avusese influenta sub Tudori si chiar in timpul domniei lui James 1 au descoperit ca accesul lor la putere era tot mai redus.Perioadele acestor evolutii au provocat o reactie care au avut ca ,componente urmatoarele : cresterea generala a discrepantelor in accesul la status,putere si avutie ;raspandirea stiintei de carte si a invatamantului superior ; de raspandirea Bibliei in engleya ; si de supraprodictia de oameni instruiti in raport cu nr de slujbe pe care le ar fi putut ocupa.

Revolutia engleza a fost astfel o reactie rationala la incercarea lui Carol I si a arhiepiscopului Laud de a consolida Coroana si Biserica si,de asemenea,a fost un produs al evolutiilor economice,sociale si culturale exogene.Intrucat chestiunile aflate in primul rand in joc erau,de ordin cultural si religios,nu social si economic,clivajele intervenite nu urmau granitele ce despartire intre religie,varste si acces politic.Puritanismul nu era numai o religie a targovetilor,pt ca el isi avea ramificatiile sale in fiecare stare sociala.El se bucura de un sprijin larg printre nobilii de tara.

Cand s-a intors din razboi,Revolutia engleza,ca si cea americana,nu numai ca a frant clasele proprietarilor drept pe mijloc,dar a si despartit familii,ridicand pe tata contra fiului,pe frate contra fratelui : una din fiecare 7 familii de pair-i a fost scindata din pricina razboiului.

O importanta cruciala in timpul revolutiei a avuto cuvantul si pasiunea rostirii.Acest lucru decurgea din accentul pus de puritani pe primatul constiintei inviduale si deci pe nevoia de a intra in legatura cu ea si de a-i calauzi pasii pe drumul catre mantuire.Puritanismul a fost o religie a predicii.

Puritanismul a fost dupa cum a aratat Lawrence Stone,ceva de genu unei revolutii culturale,o revolutie in care ideile si doctrinele erau sustinute cu pasiune.Calitatea fundamentala a unui puritan nu era aceea de a accepta un corp de doctrina dat,cio un entuziasm ce-l impingea catre indreptare morala in toate laturile vietii.

Revolutia engleza s-a terminat printr-o restauratie.Regele,Coroana, lorzii,curtea episcopii si anglicanismul au revenit in toata splendoarea pe pamantul englez.’Natiunea de profeti inchipuita de Milton a devenit o natiune de comercianti ‘. Puritanismul, care atragea pe oamenii din toate straturile societatii inainte de revolutie ,a ajuns sa aiba dupa revolutie,un nr restrans de adepti.

In America ,pe de alta parte,radicalismul puritan s-a propagat in toate sferele si adevenit nucleul unui credo intr-o noua societate.Anglia a avut o revolutie puritana fara sa creeze o societate puritana, America a creat o societate puritana fara sa treaca printr-o revolutie puritana.

Revolutia puritana a fost un eveniment unic in istoria engleza, dar a reprezentat, de asemenea, un eveniment prototip pentru istoria americana. Incercarile, moralismul, pasiunea, constiinta reformista si euforia revolutiei s-au manifestat repetat pe pamantul Americii in agitatiile din colonii, de la sfarsitul veacului 17, in revolutia americana si in perioadele de pasiune intru Crez din istoria americana.

In aceste vremuri, natiunea americana de comercianti redevine una de profeti. Originile politicii americane se gasesc in revolutia puritana engleza. Acea revolutie este, in fapt, evenimentul cu cea mai importanta in raurile asupra istoriei politicii americane.



Yüklə 256,94 Kb.

Dostları ilə paylaş:
1   2   3   4   5   6




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2020
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə