Universitatea,,Alexandru Ioan Cuza”


Protestantismul poluticii americane



Yüklə 256,94 Kb.
səhifə5/6
tarix22.01.2018
ölçüsü256,94 Kb.
1   2   3   4   5   6

Protestantismul poluticii americane.

Interpatrunderea din viata religioasa si cea politica

Revolutia puritana, evenimentul decisiv din viata politica si religioasa.

America s-a nascut sub semnul egalitatii si nu a trebuit sa devina o tara a egalitatii, dar ea s-a nascut, de asemenea, protestanta si deci nu a trebuit sa devina protestanta. 1853, totul a avut un inceput protestant. Protestantismul american a fost un protestantism constructiv, el s-a concentrat nu asupra destramarii catolicismului, ci asupra construirii unei societati protestante.

In coloniile timpurii, Biserica si Statul erau adesea strans legate.

In veacul al 19-lea, bisericile institutionalizate, oficial, facusera loc separarii dintre biserica si stat si proliferarii neintrerupte de biserici, confesiuni, secte si alte comunitati religioase. Aceasta proliferare a fost rodul protestantismului ca miscare. America este unica in lume orin numarul de comunitati religioase

carora le-a dat nastere de la inceputul sec al 17-lea. Biserica catolica nu a fost o prezenta statornica pe care protestantii sa o fi sfidat,ci mai curand a intrat in scena ulterior ca o secta printre multe altele si a armas intodeauna intr-o pozitie subordonata.

Nu exista tara in lume,a observat Tocqueville, in care religia crestina sa aiba o influenta mai mare asupra sufletelor oamenilor decat in America.

Americanii manifesta in genere un nivel semnificativ mai ridicat de angajare relifioasa decat alte popoare.Se poate vedea ca membrii comunitatilor religioase din America merg la biserica mult mai des decat omologii lord in aceleasi comunitati in alte parti.Nouazeci si patru la suta dintre americani au spus ca ei cred in Dumnezeu.

Pluritatea confesiunilor si separarea la care s-a ajuns intre stat si religie au slabit considerabil statul dar au intarit religia.Ca asociatie voluntara,fiecare biserica si confesiune nu a avut alta alternativa decat pe aceea de a atrage toate energiile membrilor in dezvoltarea si expansiunea ei.Cele mai multe dintre cultele protestante s-au angajat in actiuni de propovaduire si prozelitism.

Accentul pus de protestanti pe moralitate si fapte bune,mai curand decat pe teologie si dooctrina a usurat aderarea omaneilor la un cod religios generalizat,fara a fi in mod necsar angajati,daca nu o doreau,fata de doctrinele si practicile mai profunde si mai ezoterice ale credintelor particulare.

Protestantismul din veacul al 17 lea a stat la originea multor idei din Crezul American,indeosebi cele legate de rolul constiintei individuale.

Concordanta dintre valorile religioase si politice era cu atat mai remarcabila cu cat ambele consolidau angajamentul fata de democratie si primatul constiintei individuale.

Protestantismul in America a fost o religie demogratica si republicana.Influentele religioase au jucat roluri cheie in configurarea semanticii ideilor din viata politica americana.

Declaratia de nastere ii asigura pe americani ca ei au fost daruiti de Creator cu drepturi inalienabile,americanii jura credinta unei natiuni sub stapanirea Domnului,ei proclama incredrea lor in Dumnezeu pe moneda natioanala.

Nicaieri in lume nu sunt statul si biserica mai ferm separate institutional ,iar ideile si simbolurile politice si religioase mai strans intrepatrunse in crezamintele nationale.Identitatea nationala este definite in termenii unui set de idealuri politice.

Natiunii i s-au oferit multe dintre atributele si functiile unei biserici.Statele Unite sunt intr-adevar, dupa cum a spus G K Chesterton, o natiune cu suflet de biserica si xa nu dai akolo peste o tara ci peste o uriasa biserica.

Statele Unite, a spus Chesterton, sunt sunt intemeiate pe un crez care este formulat in Declaratia de Independenta.Declaratia si Constitutia formeaza sfanta scriptura a religiei civile americane.

Ca si alte religii, religia civila americana are imnurile sale si ceremoniile ei sacre,profetii si martirii ei.Ea are , de asemenea , misiunea sa : sa faureasca un orash pe colina,ultima speranta de bine pep amant si sa creeze un nou cer si un nou pamant la capatul ratacirilor prin pustietatea lumii.

Marile desteptari ale spiritului religios si pasiunea intru Crez. Revolutia puritana a lasat mostenire poporului american credinta ca el este angajat intr-un efort indreptatit de a asigura triumful binelui asupra raului si de a infaptui astfel voianta Domnului pep amant.

In Revolutia puritana,religia si politica eau inseparabile.

Nu poate fi desigur o coincidenta xa perioadele de pasiune intru Crez,4 la nr,au un corespondent in ceea ce istoricii religiei au socotit ca sunt cele 4 mari desteptari ale spiritului religios. In plus , desi marile asteptari nu pot fi datate cu precizie mai mare decat perioadele de pasine intru Crez.

Prima Mare Desteptare a cuprins coloniile in anii `30 si `40 ai veacului al 18 lea ,a doua a inceput in primii ani ai veacului al 19 lea si a durat pana pe la 1830,a treia a inceput oe la 1890 si a continuat in prima decada a secolului al 20 lea ,a patra si-a avut obarsia la sfarsitul anilor `50.

Desteptarile sunt o re-vitalizare a religiei, o repunere in scena.ele nu introduc religia intr-o regiune.Marile desteptari au survenit atunci cand ,dupa cum a spus un cercetator de seama ,dupa standardele nucleului culturii noastre si experientele de zi cu zi,societatea noastra s-a indepartat prea mult de la intelegerile morale si sociale care legitimay autoritatea in biserica si in stat.Ele erau cai de a depasi discordantele suparatoare dintre norme si fapte.Desteptarile au produs restructurari drastice ale institutiilor sociale,politice si economice si i-au impins pe americani in razboie de accelerare a implinirii destinului lor manifest.

Renasterile religioase erau astfel una dintre caile de a face fata disonantei cognitive la nivel individual,pt a obtine iertarea pacatelor si a intoarce pec alea Domnului pe cei rataciti.

Revolutia americana nu a fost in mare masura rodul gandirii cumpanite,ci o izbucnire emotionala asemanatoare cu o renastere religioasa.

Sursele imediate ale marilor desteptari sunt similare in diversitatea lor cu acelea ale perioadelor de pasiune intru Crez.Cel putin 5 explicatii mai importante au fost oferite pt Prima mare desteptare : schimbarea scoiala rapida, polarizarea ideological,expansiunea spre vest ,influenta britanica sporita si conflictul de calasa.

Desteptarile au oferit mijloacele de usurare a stresului si tensiunilor psihologice gratie experientei conversiunii.Cei convertiti erau convinsi ca prin recunoasterea si lepadarea vechilor pacate ei nu mai sunt vinovati.

Fiecare mare desteptare a cunoscut despartirea celor care au vazut lumina de cei care nu au vazuto.Fiecare mare desteptare a antrenat un prozelitism in masa,insotit adesea ,ca si in perioadele de pasiune intru Crez ,de recurgerea frecventa la noi forme de comunicare si convingere.

Aceste desteptari s-au caracterizat,de asemenea ,prin organizare de masa .Intre 1740 si 1760,au fost intemeiate in Noua Anglie 150 de noi biserici,iar intre 30 000 si 40 000 de noi membrii ai bisericii au fost inregistrati in scripte

Dupa cum a aratat H.Richard Niebuhr,dezvoltarea protestantismului american poate fi interpretata in termenii unor valuri succesive de protest impotriva grupurilor cu statut superior existente- valuri care fac ca istoria bisericeasca sa fie un sir de reforme ce-si ating apogeul prin formarea unor noi biserici pe parcursul anilor de desteptare.

Etica puritana a fost un factor important in miscarea pt sufragiu feminin si prohibitie,dar nici una dintre aceste reforme nu reflecta interesele maselor tot mai numeroase de muncitori urbani. Drumurile catre mantuirea individuala si reforma sociala au inceput sa se desparta. Despartirea a devenit si mai limpede in anii ’50-’60

In America, ideile de libertate si egalitate sunt compatibile intr-un mod care contrasteaza cu ciocnirea furtunoasa dintre ele in lumea europeana
Pasiunea revolutiei puritane a reaparut , in valori repetate, religioase si politice, imbracand forme comparabile, mobilizand grupuri similare si generand consecinte asemanatoare. Oamenii aprinsi de ravna reformarii propriei persoane se vor convinge lesne de nevoia reformularii societatii.

Perioadele de mare desteptare si pasiune intru crez, nici indivizii, nici institutiile care nu se ridica la inaltimea normelor prescrise nu pot sa se astepte la o scapare din fata sfintei lor teorii

In America, izvoarele comune ale credintei religioase si politice confera relevanta politica religiei si pasiune religioasa politicii

Ciupercă Irina

CAP .7: ANII S-J 1960-1975

De la anii cincizeci la anii şaptezeci: înstructurarea reacţiilor în schimbare
În acest capitol autorul prezintă cea de a patra perioadă de pasiune în Crezul American denumită, de asemenea, şi ,,era cu susu-n jos” sau anii S-J”. Această perioadă curpinde anii 1960-1975, punctul ei culminant fiind între anii 1968 şi 1971.

Perioada a început pe acel tărâm al vieţii americane unde decalajul dintre idealurile democratice şi realitatea comportamentului era cel mai pronunţat şi a obţinut succesul cel mai spectaculos în planul acţiunii politice publice prin înlăturarea efectivă a patronării si tolerării la nivelul guvernământului a discriminării rasiale în America.

Desagregarea unei societăţi, demisia unui preşedinte şi demolarea unui sistem al serviciilor de informaţii stau drept elocventă mărturie pentru reuşita fie şi parţială a asaltului din acea vreme asupra inegalităţii, autorităţii, ierarhiei şi guvernării în taină.

Anii S-J includ toate trăsăturile distinctive ce se găsesc în perioadele de pasiune întru Crez şi care se concretizează în trei etape: automulţumire, moralism şi cinism.

Mijlocul şi sfârşitul anilor ’50 a fost o perioadă mai ales de automulţumire. Decalajul dintre instituţii şi idealuri nu era perceput desluşit, iar lumea nu se simţea intens angajată în împlinirea valorilor politice americane. Imaginea predominantă a vieţii politice americane oglindea o combinaţie dintre paradigma consensului şi cea a pluralismului organizaţional. Gânditorii din anii ’50 au început să cocheteze cu ideea că marea organizaţie în sine ar putea fi un lucru bun, aceasta având o înclinaţie mai mare să servească binele public decât micile întreprinderi.

La sfârşitul anilor ’50, satisfacţia şi identificarea americanilor cu sistemul lor politic a ajuns la apogeu. Atmosfera acelor timpuri i-a îndemnat pe intelectuali să susţină că asistăm la declinul sau sfârşitul ideologiei, ei aducând drept argumente următoarele fapte: diferenţele politice mici între dreapta şi stânga, eliminarea fascismului şi a comunismului, slăbirea corelaţiei dintre clasă în sens socio-economic şi comportamentul electoral. Adepţii teoriei sfârşitului ideologiei au susţinut implicit, şi uneori explicit, că tendinţa pe care o descriau ei era atât universală în aplicaţiile ei potenţiale la societăţile industriale avansate, cât şi ireversibilă.

Însă această teorie nu era în concordanţă cu evenimentele. Ea nu ţinea în suficientă măsură cont de diferenţele fundamentale de dezvoltare politică dintre societăţile americană şi europeană. Creşterea economică a avut efecte diferite în Europa şi în America: slăbirea pe termen lung a conflictului de clasă în Europa şi predominarea pe termen scurt a sentimentului de automulţumire în ceea ce priveşte împlinirea Crezului American. Eşecul tezei sfârşitului ideologiei a reprezentat renaşterea moralismului politic zămislit de consenul american. În decursul anilor S-J au avut loc schimbări majore în substanţa atitudinilor politice.
Interludiu de ipocrizie, val de moralism
Automulţumirea a început să se zdruncine spre sfârşitul anilor şaizeci, mai ales în urma lansării reuşite de către sovietici a primului sputnik în 1958. În campania din 1960, Kennedy a surprins perfect spiritul vremii când a accentuat importanţa afirmării acestor valori în faţa ameninţării sovietice si când a propus proiectarea valorilor americane peste hotare.

Imaginile pe care elitele şi opinia publică le aveau despre instituţiile politice americane s-au schimbat drastic; viaţa politică americană a început să pară radical diferită de ceea ce gândiseră ele că s-ar cuveni să fie. Respectul pentru autoritate a scăzut brusc, simultan cu înmulţirea cererilor de intervenţie activă a guvernământului pentru a micşora decalajul.

Angajarea crescută faţă de valorile liberale democratice, împletită cu percepţiile nefavorabile instituţiilor guvernământului sau altor instituţii , a făcut în mod necesar din moralism şi ostilitatea faţă de autoritate tema dominantă în politică. Revolta şi protestul au dat tonul în politică la sfârşitul anilor ’60 şi la începutul anilor ’70. În aceasta perioadă problema principală nu mai este economia, ea fiind înlocuită de alte probleme precum: drepturi civile, politica externă, războiul din Vietnam, criminalitatea şi dezordinea publică, cinstea guvernanţilor.

Diferenţa dintre politica de împlinire a Crezului şi politica ,,normală” s-a oglindit în mod concret în diferenţele dintre Noua Stângă şi Vechea Stângă. În timp ce Vechea Stângă susţinea politica de clasă, avea preocupări economice şi desfăşura acţiuni în cadrul instituţiilor, Noua Stângă susţinea poltica de împlinire a Crezului American, preocupările sale fiind de natură moralistă şi dorind o reformare a instituţiilor existente.

Începutul anilor ’60 se caracterizează prin moralism, vechile standarde ale moralităţii fiind revitalizate, reafirmate. Politica şi-a concentrat atenţia asupra relelor ierarhiei şi oficialităţilor de toate felurile. Autoritatea instituţională era din ce în ce mai contestată. Legitimitatea instituţiilor din America decurge din valori liberale, democratice, individualiste. Daca se consideră, aşa cum s-a întâmplat în cea de A Patra Perioadă, că instituţiile se indepărtează de aceste valori, atunci ele sunt în egală măsură ilegitime, fapt ce duce la destrămarea societăţii.

Viaţa politică din anii S-J, ca şi aceea a altor perioade de pasiune întru Crez, s-a caracterizat prin protest şi demascare în beneficiul reformei. Anii de început a celei de A Patra Perioade au fost marcaţi de schimbări importante în participarea politică şi de mobilizarea protestului centrată îndeosebi pe drepturile civile şi războiul din Vietnam. În decursul anilor ’60, prin urmare, participarea unor grupuri precum tinerii şi negrii la viaţa poltică a crescut spectaculos. Această participare sporită a negrilor a fost rodul unei constiinţe de grup mai dezvoltate, datorită importanţei căpătate de problemele drepturilor civile.

Anii ’60 şi începutul anilor ’70 se consideră, în general, că reprezintă o perioadă de intensă polemică şi activitate politică, antrenând mari mase de cetăţeni. Acest lucru se datorează faptului că anii ’60 sunt perioada în care scopul politic primar este protestul. Tinerii, negrii şi alte grupe de votanţi au ajuns să fie deziluzionaţi de alegeri şi gata să se angajeze în felurite alte forme de acţiune politică. Noi organizaţii, menite să aducă practica politică în accord cu principiul politic, s-au înmulţit ca număr şi şi-au intensificat activitatea. Printre acestea se aflau organizaţii contestatare egalitare, dar şi mai moderate, reformiste.

În politica protestului, zona cea mai tentantă este cea a strădaniei autorităţilor de a înăbuşi prin forţă protestul împotriva răului. În fiecare caz, imoralitatea, după criteriile Crezului, a contraatacului autorităţilor oferă baza pentru recrutarea de noi adepţi. Într-o societate liberală, probleme particulare interesează doar anumite grupuri, dar opoziţia la abuzul de autoritate interesează aproapre toate grupurile. În decursul anilor ’60, protestul a jucat un rol crucial în mobilizarea opiniei publice împotriva discriminării rasiale şi a războiului din Vietnam.

Mulţi americani se angajează în proteste în decursul perioadelor de pasiune întru Crez. Formele mai accentuate de protest ţin totuşi de tactica politică tipică pentru radicali. Radicalismul din America este capabil să-I cuprindă atât pe cei care încearcă să ameliorze sistemul, cât şi pe cei care încearcă să-l distrugă. Reformatorul liberal şi revoluţionarul Marxist pot astfel să acţioneze împreună şi să coopereze la mobilizarea şi organizarea protestului.

La sfărșitul anilor ’50 şi începutul anilor ’60, atât organizaţiile Noii Stângi (SDS) cât şi organizaţiile populaţiei de culoare (CORE şi SNCC) au urmărit atingerea unor scopuri reformiste cu ajutorul unor tactici radicale. SDS, în anii ei de început, era o organizaţie reformistă radicală, deoarece dorea să împlinească valorile liberale americane; spre sfârşit era o organizaţie radicală revoluţionară, deoarece dorea să distrugă instituţiile liberale americane.


Dinamica demascării
În Statele Unite, guvernământul a fost totdeauna mai deschis decât cel din alte societăţi, inclusiv cele democratice, îndeletnicirea guvernământului fiind să rezolve treburile publicului. Această teză total străină majorităţii celorlalte culturi, este o componentă de bază a Crezului American.

Demascarea vieţii politice americane îmbracă două forme: demascarea prin anchete care este menită să dezvăluie abuzuri şi demascarea reglementată care este menită în primul rând să prevină abuzurile, ea impunând transparenţă.

În decursul anilor ’60, diverse grupuri şi publicaţii de stânga şi radicale şi-au intensificat eforturile de demascare a acţiunilor autorităţilor, în special în domeniul politicii externe şi războiului din Vietnam. Au urmat o serie de dezvăluiri în ceea ce priveşte şi proiectul Watergate.

Mijloacele de informare au jucat un rol crucial în viaţa politică a anilor S-J. În anii ’60, acest rol a fost jucat în general de televiziune, care a transmis oamenilor informaţii despre ceea ce se întâmplă în Sudul Americii şi în Vietnamul de Sud. În 1970, rolul crucial a fost jucat de mijloacele de informare tipărite, care au dezvăluit fărădelegile şi abuzurile de putere ale demnitarilor de la Washington.

Slăbirea autorităţii guvernământului a fost o trăsătură predominantă a vieţii politice din anii ’60 şi o condiţie prealabilă necesară a dezvăluirilor din anii ’70. Demascarea a generat informaţii extraordinare despre uzul şi abuzul de autoritate în cadrul preşedenţiei, serviciilor de informaţii şi securitate, al birocraţiei din cadrul afacerilor externe, Congresului. Escaladarea demascării insă a grăbit trecerea de la moralismul revoltat la cinismul înăcrit, prevestind astfel sfârşitul reformelor şi al anilor S-J.

Postovaru Monica Elena
Perioada anilor 1963-1975, a adus schimbări fără precedent în viața politică și socială americană în sensul că reformele care au avut loc nu au semănat cu altele din alte perioade.

Reformele în cauză nu au, în mod necesar și suficient, conotație pozitivă.

Demolarea structurii segregaționismului rasial în Sudul Statelor Unite și instituționalizarea discriminării negrilor alături de creșterilor puterii media și a Congresului sunt schimbările cele mai reale care si-au păstrat influența pînă astăzi.

Eliminarea segraționismului rasial explicitează dreptul negrilor la vot, educatie egalitară, accesul la slujbe în funcții publice și creșterea veniturilor acestora. Presa a căpătat importanța prin fapul că societatea americană are încredere că este printre primele instituții care pledează pentru transparență în cadrul guvernămîntului ți are și putere de schimbare prin instrumentul anchetelor de presă. Congresul, instituția echivalentă Parlamentului României, a cuprins noi prerogative aparținând președinției: încheierea războiului din Vietnam si a bombardamentelor din Cambogia, reducerea fondurilor pentru înarmare, a ministerului de război, a serviciilor secrete și a acțiunilor de spionaj, micșorarea puterii executivului în politica afacerilor externe.

Deși în această perioadă de larg consens public, deciziile și-au găsit utilitatea, la sfârșitul anilor 70, amenințarea securității colective, practică sau ideologică, a făcut ca chesltuielile industriei militare să crească justificabil, asfel încât echilibrul dintre executiv și legislativ s-a refăcut. Pe de altă parte, deciziile luate de un Congres mai puternic au dus la contrareforma: reducerea restrângerilor la dreptul de vot (eliminarea taxa electorală, teste de alfabetizare, vărsta minimă) au dus la dezinteres și absenteism; referendumul, instrumentul Stângii, a devenit arma principală a Conservatorilor pentru a reduce cheltuielile guvernământului; finanțarea campaniei electorale a făcut posibilă cumpărarea acestora de către milionari; dispersarea puterii între organelor Congresului a făcut dificilă luarea deciziilor; limitele pentru veniturile deminitarilor în afara serviciilor a favorizat fenomenul de mită; imperativul transparenței a făcut ca deciziile importante să se ia pe căi informale; liberatea exprimării a crescut birocrația care era însărcinătă cu respectarea acesteia. În cuvintele autorului, această siituație era doar o ”realocare cu sumă nulă a puterii”.

Alte reașezări instituționale se referă la declinul partidelor care nu mai aveau autoritate în numirea candidaților la alegeri, ghidarea electoratului, recrutarea oamenilor din partid și deasemenea desfășurarea campaniei electorale era preluată de companii profesioniste iar media devenise instrumentul de propagandă și propulsare candidaților bogați.

Consecința firească a acestori reașezări a fost slăbirea puterii președintelui.

Acest fapt se datorează abuzului de putere a guvernanților din perioadă specificată dar și eroziunii autorității înaintea infamului abuz. Publicul american ți-au schimbat felul in care percepeau executivul în cadrul deciziilor de interes larg, considerându-le ilegitime: nu erau în folosul interesuli public. Ceea ce este de remarcat este că acestă schimbare comporatamentală a americanilor nuse referea la acțiunile din prezent ale guvernării ci la acțiunile posterioare, care, la acea vreme se supuneau canoanelor Crezului, dar, sub incidența presei, aceastea au căpătat caracter imoral și au dus la neîncredere în instituția președinției.

Perioada anilor 60-70 s-a încheiat, conform logicii autorului prin revenirea la cinism ți restaurației autorității centrale. Acesta nu oentru că decalajul dintre idealuri și practică a dispărul ci pentru că societatea americană nu mai credea în reformă și mai ales pentru că îndelungata peioadă de moralism a ajuns la suprasaturație. Deasemenea, insuccesele politicii externe conduse de Congres au făcut ca executivul să recapete câteva dintre prerogative.

Consecințele finale ale acestei perioade au fost: ”o societate mai echitabilă, o viață oilitică mai deschisă , un public mai cinic și un guvernământ cu mai puțină autoritate și eficiență”.



Moraru Paula

CAP. 8: VIABILITATEA IDEALURILOR ŞI INSTITUŢIILOR AMERICANE
Valorile decalajului

Valorile politice si idealurile americane au fost intodeauna liberale, individuale si demcratice.Institutiile politice si economice americane si-au insusit aceste valori insa niciodata intr-un mod multumitor, rezultand astfel Decalajul I.c.I pe care americanii au incercat, de-a lungul timpului sa-l rezolve prin diferite combinatii de ipocrizie, automultumire si cinism.In acest caz ne putem pune intrebarea daca americanii pe viitor vor continua sa joace Decalajul I.c.I si daca acesta va avea acelasi rol ca in trecut?Acest lucru ar fi posibil doar in cazurile in care relatia dintre idealuri si insitutii ar ramane neschimbata sau daca acea relatie ar fi schimbata de evolutiile din cadrul societatii americane sau de evolutiile din afara societatii si implicarea americana in strainatate.Evolutiile din cadrul societatii americane ar putea putea modifica idealurile si insitutiile americane in conditiile in care aria acordurilor asupra idealurilor s-ar putea schimba sau in conditiile in care institutiile politice americane ar fi transformarte intr-un sens neliberal, nedemocratic, antiindividualist.


Istorie sau ccentua?

In perioadele timpurii istoria si progresul au fost pe aceeasi linie completandu-se foarte bine deoarce in acele perioade afirmarea obiectivelor libertatii, egalitatii, democratiei si suveranitatii poporului avea ca scop distrugerea sau in transformarea insitutiilor traditionale.In perioadele mai tarzii istoria si progresul au inceput sa fie in contradictie, deoarece obiectilele lor erau tintite spre eliminarea sau transformarea institutiilor politice si economice moderne, care aparusera in cursul dezvoltarii istoriei.

Revolutionarii de la 1770 au fost primii care au reusit sa faca schimbari majore in instituiile americane:rasturnarea stapanirii imperiale britanie, eradicarea monarhiei, acceptarea larga a guvernamantului bazat pe consimtamantul popular, unele extinderi ale dreptului de vot si inlocuirea politicii in care statusul conteaza cu una in care opinia decide. In era jacksoniana ideologia ccentual era inca noua si indreptata catre largirea participarii populare la guvernamant, abolirearangurilo si slabirea suprematiei expertilor.Reformele jacksoniene au dus pana la capat eliminarea de fapt a practicilo si insitutiilor traditionale, mostenite de la trecutul colonial sau nascocite de la oligarhia comeciala federalista si de departare de valorile liberal-democratice.Schimbarile institutionale din era jacksoniana nu au adus realitatea politica in deplin ccent cu principiile jackoniene.Nici proprietatea si nici puterea nu erau egal istribuite.Celelalte valori centrale ale Crezului American(liberatea, individualismul, democratia) erau intruchipate de insitutiile americane ale vremii.

Gordon Wood spune ca generatia jacksoniana poate fi numita “Perioada Medie” a istoriei americane deoarce evolutiile primelor doua secole ale istoriei americane par sa fie anticipari ale acestei perioade iar multe dintre evolutiile ulterioare pana in ccentu par sa fie regresiuni in raport cu aceasta perioada.Perioada Medie(1820-1860) marcheaza apogeul traiectorie e ansamblu a istoriei americane, cetatenii americani traind in acea perioada “libertatea” asa cum rar li s-a mai intampalat e atunci incoace.Decalajul dintre idealuri si insitutii americane era vizibil in America jacksoniana dar era probabil mai mic decat orican altcanva in istoria ccentual.Perioada Medie a marcat o rascruce pe firu progresului in Merica.Inainte acelor vremuri “progresul”, nu era in conflict cu “dezvlotarea istorica” in termenii imbunatatirii bunastarii si securitatii econimice. Dupa Perioada Medie progresul si istoria au inceput sa devina divergente. Progresul in termenii “implinirii idealului democratic” eoarce contravenea indepartarii istoriei catre organicarea pe scara larga, ierarhiei, specializarea si inegalitatea de putere si avutie ce parea esentiala pt ameliorarea situatiei amteriale. Desi jacksonienii au trimis catre o serie e posibile Americi viitoare cu totii au indicat indeaprtarea de o America a privilegiului si monopolului.

Ruptura dintre istorie si ccentua a avut doua consecinte pentru reafirmarea valorilor politice americane in perioada progresista.Erele revolutionara si jacksoniana explicitasera idealurile politice americane din ccentua de vedere al unei retrospective ccentuale.Ind ecursul erei progresiste caratcterul retro al idealurilor si viziunii care erau invocate a iesit in relief mult mai pregnant.In progresimul de la inceputul sec XX aceatsa viziun retro a luat amploarea unui paradox de amploare, progresistii opunand vechile idealuri noilor organizatii care conturau ordinea secolului XX. Woodrow Wilson lupta impotriva cresterii organizatiilor economice axandu-se pe regasirea in politica ccentual a vechii vigori si energii neprihanite, individualiste.Theodore Roosvelt a sustinut cel mai explicit ca organizatiile economice pe scara mare trebuie sa fie acceptate cu toate acestea si el a pastrat multe din vechiul ideal.In perioada progresista atat reformele economice cat si cele politice pot fi calificate cel mult drept in parte reusite.In sfera polotica introducerea alegrilor preliminare nu a pus capat suprematiei aparatelor si sefilor de partid iar dupa unii chair a ccentual-o.

Perioada anilor ‘ 60-‘ 70 a fost in anumite privinte mai pura decat teoriile progresistilor.Reformele ei au fost departe de a avea mai mult ccentu decat cele ale progresistilor.Puterea economica a fost combatuta dar a ramas ccentual, autoritatea presedintelui a fost atenuata dar a avut o revenire spre pozitia initiala.Primele perioade reforma a presupus “demolarea” insitutiilor sociale, politce si economice raspunzatoare e decalajul I.c.I. Dizarmonia vietii politice americane a fost ccentual o lucrarea facuta de om.Reformatorii din anii ‘ 60 au creat o putere judecatoreasca imperiala pentru a elimina segregatia rasiala si inechitatile.

In SUA orice centralizare a puterii produsa de expansiunea birocratiei guvernamantului este ccentual de fortle pluraliste care disperseaza puterea intre agentiile birocratice, comitetele Congresului si grupurile de interese care submineaza stradaniile demnitarilor de rang superior de a ccent la ascultare pe demnitarii de rang inferior.In cazul in care nici un grup de lideri nu vor incerca sa dilueze sau sa elimine ideile centrale ale Crezului American, Sua va putea adopta modelul care a caracerizat China lui Mao intre 1960-1970 si anume conflictul dintre nevoia de dezvoltare si norma ccentual.Exista probabilitatea ca acest fenomen sa se produca doar in urmatoarele cazuri:dinamismul istoric si atractia acestor idealuri ar putea in mod firesc sa se estompeze dupa doua secole , pe masura ce ajung sa fie considerate tot mai putin relevante intro economie moderna si un mediu international amenintator.Avand in vedere ca pasiunea religioasa incetul cu incetul se va miscora este mai putin probabil ca Statele Unite vor putea mentine un angajament ferm fata de valorile lor traditionale. ; schimbarile sociale, economice si culturale care insotesc tranzitia de la o societate industriala la una postindustriala ar putea da nastere unor noi valori politce care ar inlocui valorile liberale traditionale specifice societatii burgheze si cu ascensiunea industrialismului.; datorita predecesorilor imigratilor de la incep sec XX societatea ccentual va putea avea valori sociale si politice mult diferite de cele ale liberalismului lockean. ; este conceputa o scadere a importantei functiei istorice a Crezului in definirea identitaii nationale, adeziunea ampla la acest Crez putand sa fie mai putin importanta pentru ccentuale mai eparte a Statelor Unite ca natiune.Prin urmare acesti patru factori ar putea oricand modifica valorile politice americane reducand decalajul dintre aceste valori si realitatea practicii institutionale americane.

In cazul in care vor ccentual schimbari in instructurarea traditionala a reactiilor la acest decalaj ele vor arata astfel: -Instructurarea anterioara a reactiilor ar putea ramane nemodificata astfel pasiuna intru Crez va surveni in a doua si a treia decada a sec XXI.; -Ciclul reactiilor s-ar putea stabiliza in mai mare masura decat in trecut; -oscilatiile intre reactii s-ar putea intensifica intr-atat incat sa puna in periclo atat idealurile cat si institutiile. Slabirea guvernamantului in incercarea de a-l reforma ar putea conduce in cele din urma la cereri vehemente de inlocuire a institutiilor slabite si ineficiente cu structuri mai autoritare cu o alcatuire care sa le permita sa faca fata nevoilor istorice.

Pentru reformatorii liberali declajul I.c.I este dopar un pretext.Realitatea rezultatelor obtinute e institutiile liberal-democratice poate di discreditata punandu-I deficientele in lumina cu ajutorul idealurilor dupa care se presupune ca sunt modelate.Aparatorul liberal al insitutiilor americane apeleaza la reactia ipocrita:el crede ca egalitatea nu exista si ca ea nu se cae sa existe.Atat conservatorul sensibil cat si liberalul ipocrit sunt aepti ai starii satisfacuti de statu quo, dar avand perceptii diferite ale ccent statu quo-ului si viziunii foarte diferite referitoare la caracterul bun sau rau al egalitatii.Ca si ipocritul liberal, liberalul moralist crede ca inegalitatea ccentua.Liberalul moralist percepe existenta inegalitatii in institutiile americane si se dedica energic reformei in incercarea e a elimina inegalitatea. Revolutionarul ccentu sustine ca inegalitatea ccentua, o vede ca fiind omniprezenta in institutiile existente, o ataca si le combate vehement.Rolul marxismului in societatea consensuala ccentual difera consierabil de rolul sau in societatile ideologic pruraliste din Europa de Vest, acolo diferentele dintre obiectivele si vederile liberale si amrxiste sunt transante.

Institutiile politice americane sunt mai eschise, mai liberale si democratice decat cele ale oricarei alte societati importante. Daca americanii abandoneaza sau distrug vreodata aceste institutii, ei vor face probabil acest lucru in numele idealurilor lor liberale si democratice.Prin urmare America nu are a se teme decat de propriile ei idei.



Yüklə 256,94 Kb.

Dostları ilə paylaş:
1   2   3   4   5   6




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2020
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə