V. Alecsandri. Concepții estetice. „Pentru a judeca și a prețui meritul unui autor



Yüklə 476,15 Kb.
səhifə3/5
tarix06.09.2018
ölçüsü476,15 Kb.
#78094
1   2   3   4   5



O. Goga


O. Goga. Concepţii estetice.
Vreau o literatură militantă…

Scriitorul român trebuie să iasă din izolare.

Societatea îl aşteaptă…”

1931


O. Goga. Concepţii estetice.

Eu, graţie structurii mele sufleteşti, am crezut



întotdeauna că scriitorul trebuie să fie un

luptător, un deschizător de drumuri, un mare

pedagog al neamului din care face parte, un om

care filtrează durerile poporului prin sufletul lui

şi se transformă într-o trâmbiţă de alarmă… Am

văzut în scriitor un semănător de credinţe şi un

semănător de biruinţă.

(„Mărturisiri literare”,1932)


O. Goga. Creaţia literară.
Era în intenţia mea să fac un fel de georgicon

în care să se înseileze un fel de poezie largă a

tuturor îndeletnicirilor româneşti de la ţară.”


O. Goga. Creaţia literară.
Deci, eu, din frageda copilărie, am urmărit

satul, cu toate figurile lui. Am avut contact cu

toate frământările anonime, cu toate bucuriile,

începând de la botez şi până la coborîrea în

pământ.”
(„Fragmente autobiografice”)





O. Goga. Creaţia literară.
M-am născut cu pumnii strânşi, sufletul meu

s-a organizat din primul moment pentru

protestare, pentru revoltă, cel mai puternic

sentiment care m-a călăuzit în viaţă şi din care a

derivat şi formula mea literară.”
(„Fragmente autobiografice. Discursuri.”)


O. Goga. Creaţia literară.
Eu am văzut în ţăran un om chinuit al

pământului:N-am putut să-l văd în acea

atmosferă în care l-a văzut Alecsandri în

pastelurile sale şi n-am putut să-l văd încadrat în

acea lumină şi veselie a lui Coşbuc.”


O. Goga. „Rugăciune”
Poetul e o prăpastie în care cad cu vuiet

durerile lumii şi în cădere se dezintegrează şi

ard, încât până jos nu mai ajunge decât un ecou

nins de cenuşă, şi, întors spre înalt, – aproape o

muzică.”

Ana Blandiana



O. Goga. „Noi”, „Oltul”
Istoria de veacuri a Ardealului românesc e

istoria de lacrimi şi de umilinţă a unui popor

orfan”.
(„Avram Iancu”)





O. Goga. Creaţia literară.
Conştiinţa unităţii e o realitate sufletească a

poporului românesc de pretutindeni”.
(„Unirea tuturor românilor ”, 3.XI.1918)


























B. P. Hasdeu


B. P. Hasdeu. Concepţii estetice.
Sunt ţări unde tocmai epocele cele mai politice au fost tot odată şi cele mai literare: Elada; sunt ţări unde anume lipsa mişcării politice a căşunat

mortăciunea literaturii.”

(„A propos de scrierea d-lui C.Negruzzi”)


B. P. Hasdeu. Concepţii social-politice.
.... avurăm ocazii de a observa că românii, în

toate privinţele, cunosc de minune universul

întreg, afară numai propria lor ţară.”
(„Gamenul de Paris”)


B. P. Hasdeu. Concepţii social-politice.

Dictatura este o patimă necesară nulităţilor.”


(B. P. Hasdeu).


B. P. Hasdeu. Patriotismul.
Patria nu este o bucăţică limitată de pământ, ci unirea la un loc a tuturor fraţilor de aceeaşi vorbă şi de aceeaşi origine.”
(B. P. Hasdeu)




B. P. Hasdeu. Poezia.
Niciodată n-aş fi cutezat a scoate la lumină

această anatomie a suferinţelor mele, dacă nu

ştiam că unora le place sumbra şi violenta pictură

a lui Caravagio în care vezi numai oase şi muşchi

în loc de frageda şi catifelata carne.”




B. P. Hasdeu. „Razvan şi Vidra”

Dacă trecutul unui popor poate să învie



undeva cu culorile sale plăpânde… apoi numai

doară pe scenă, într-o dramă istorică… drama şi

numai drama e în stare a reproduce viaţa umană

cum este ea…”


B. P. Hasdeu. „Razvan şi Vidra”
Mărirea deşartă şi iubirea de arginţi – acestea

sunt nişte neputinţi iuţi ale sufletului.”

(Cazania).


B. P. Hasdeu. „Razvan şi Vidra”
Istoria ne spune în bloc că Răzvan domni

foarte puţin şi muri în mod tragic în urma unei

bătălii cu invazia polonă, ei bine, opera mea nu

contrazice de loc aceste două fapte sintetice.”


B. P. Hasdeu. „Razvan şi Vidra”

Frunză verde de negară



De când domneşte în ţară

Petru – Vodă şchiop şi slut

De râs ţara s-a făcut.”

-----------------------------------

Frunză verde de negară



Vodă doarme în cămară,

Iar boierii toţi furând

Îşi fac treburile pe rând.”


B. P. Hasdeu. „Razvan şi Vidra”
Aşa-i! Tocmai! Ai dreptate! Ai vorbit

adevărat!

Toţi banii din ţara noastră poartă, moşule, pe

sine.

Semnul furilor ce-i pradă, printre lacrimi şi

suspine,

De la noi, de la opincă, de la omul cel sărman.”



B. P. Hasdeu. „Razvan şi Vidra”

Omul ce-şi iubeşte ţara cu adevăratul dor,



Nu-i pasă de lutul ţării, ci de-al ţării viitor.”


B. P. Hasdeu. „Razvan şi Vidra”

Nu, hatmane, niciodată. Fie pâinea cât de rea



Tot mai dulce mi se pare când o ştiu în ţara mea.”






B. P. Hasdeu. „Razvan şi Vidra”
Ce-mi foloseşte domnia? Pe amândoi aici ne

vezi praf, pulbere şi cenuşă!...

Nebun ce din lăcomie, el pentru o biată leţcaie, eu

pentru un ceas de mândrie,

Necruţând nimica-n lume, neştiind nimica sfânt, Uitam că viaţa-i o punte dintre leagăn şi

mormânt.”


B. P. Hasdeu. „Razvan şi Vidra”
La voi însă, când o rază de soare pătrunde-n

ţară.

Toţi se scoală, toţi turbează

Toţi voiesc s-o dea afară!.”



B. P. Hasdeu. „Ioan Vodă cel Cumplit”
O naţiune ingrată către oamenii cei mari, ce au

lucrat s-o ridice, este o naţiune fără rădăcină, o

naţiune moartă, o naţiune care se sinucide.”

(B. P. Hasdeu)



B. P. Hasdeu. Chipul lui Ioan Vodă.
„…o figură cam armenească, faţa închisă, păr

des şi negru ca pana corbului, nas coroiat într-o

formă orientală… o frunte înaltă, lată în rădăcină şi strâmtându-se în partea superioară.”






B. P. Hasdeu. Chipul lui Ioan Vodă.
„… cursul apei fu schimbat şi canalizat în

profitul tronului astfel, încât pâraiele cele

împrăştiate, numeroase şi umflate, se reduse

deodată la proporţiile unui singur fluviu de aur.”


B. P. Hasdeu. Chipul lui Ioan Vodă.

„… e român oricine voieşte şi simte



româneşte.


B. P. Hasdeu. Chipul lui Ioan Vodă.
Dar nu fu, nu este, nu poate fi nici o

penalitate destul de crudă pentru a corespunde cu

fapta unui vânzător de patrie!”


B. P. Hasdeu. Concepţii estetice.
„… fondul şi forma sunt o spontanietate

indivizibilă a oricărei concepţiuni poetice.”
(„Lecca”)




B. P. Hasdeu. Concepţii estetice.
Un romancier adevărat, un Dickens, un

Balzac, un Thackerey, nu face altceva în privinţa

realităţii celei concrete decât ceea ce face algebra

în privinţa aritmeticii.”
(„Fondul basmului)


B. P. Hasdeu. Concepţii estetice.
Adevăratul poet, un Shakespeare un Goethe

un Schiller un Victor Hugo nu se gândeşte la

sine însuşi, el repercută şi reproduce într-o

minunată prismă durerile altora, suferă

suferinţele aproapelui, uşurează chinurile

neamului omenesc asumându-şi chintesenţa lor,

este un martir al altruismului.”

(„Lecca”)


B. P. Hasdeu. Concepţii estetice.
Un romanist, un poet, un istoric sunt

portretiştii societăţii: vinovaţi-s ei oare zugrăvind-

o aşa cum este?”
(„Apărarea redactorului”)


B. P. Hasdeu. Concepţii estetice.
Vreţi a aprofunda caracterul unui popor,

studiaţi poezia sa naţională.”





B. P. Hasdeu. Concepţii estetice.

Baladele şi doinele noastre naţionale sunt



nişte lacrimi cristalizate, în care s-a eternizat, ca

strălucite palaturi de basalt, toată viaţa intimă a

poporului român, aspiraţiile, suferinţele,

desnădăjduirile şi speranţele sale.”



B. P. Hasdeu. Concepţii estetice.
Precum fără raţie nu poate fi filosofia, aşa

fără imaginaţie n-ar putea fi poezia.”
(„Mişcarea literelor în Ieşi”)






















M. Kogălniceanu


M. Kogălniceanu. „Dacia literară”
Dorul imitaţiei s-au făcut la noi o manie

primejdioasă, pentru că omoară în noi duhul

naţional...”

Traducţiile însă nu fac o literatură.”




M. Kogălniceanu. „Dacia literară”
Critica noastră va fi nepărtinitoare: vom critica

cartea, iar nu persoana.”


M. Kogălniceanu. „Dacia literară”
În sfârşit, ţălul nostru este realizarea dorinţei

ca românii să aibă o limbă şi o literatură comună

pentru toţi.”


M. Kogălniceanu. „Dacia literară”
Istoria noastră are destule fapte, frumoasele

noastre ţări sunt destul de mari, obiceiurile

noastre sunt destul de pitoreşti şi poetice, pentru

ca să putem găsi şi la noi sugeturi de scris.”




M. Kogălniceanu. Folclorul.
Dar ceea ce formează sâmburile poeziei

noastre naţionale sânt baladele şi cântecele

populare”.



M. Kogălniceanu. Patriotismul.
Istoria trebuie să fie, şi a fost totdeauna,

cartea de căpetenie a popoarelor şi a fiecărui

om îndeosebi.”

Cuvânt introductiv…”




M. Kogălniceanu. Patriotismul.
Eu privesc ca Patria mea toată acea întindere

de loc unde se vorbeşte româneşte.” 



M. Kogălniceanu. Patriotismul.
Începutul nostru ni s-au tăgăduit, numele ni

s-au prefăcut, pământul ni s-au sfâşiat,

drepturile ni s-au călcat în picioare numai

pentru că n-am avut conştiinţa naţionalităţii

noastre.”



















N. Labiş


N. Labiş. Creaţia literară.
Poezia lui Nicolae Labiş prezintă buzduganul

unei noi generaţii.”
E. Simion


N. Labiş. Creaţia literară.
Nicolae Labiş este poet al timpului

revoluţionar.”
T. Vianu


N. Labiş. „Moartea căprioarei”
Fugind după stele, copii se izbesc de lume.”
M. Voiculescu




















T. Maiorescu


T. Maiorescu. Creaţia.
Critica, fie şi amară, numai să fie dreapta, este

un element neapărat al susţinerii şi propăşirii

noastre.”


T. Maiorescu. Creaţia.
Subiectul poeziilor, impresiunile lirice,

pasiunile omeneşti, frumuseţile naturii sunt

aceleaşi de când lumea; nouă însă şi totdeauna

variată este încorporarea lor în artă…”
(„O cercetare critică…”, (1867)


T. Maiorescu. Concepţii despre limbă.
Limba… este un product necesar şi instinctiv al

naţiunii şi individul nu o poate niciodată modifica

după raţiunea sa izolată”.


T.Maiorescu. Ortografia.
Anul 1866:

  1. Eliminarea literelor âe, oe =e, y, ph, th, k,

qu, (excepţie - cuvintele străine)

2. Scrierea cu ch, gh.

ea” „oa” în loc de „e” şi „o”;



3. Introducerea literelor „ş”, „ţ”, „î”, „ă”.

(preluate de la P. Maior)








T. Maiorescu. Ortografia.
Anul 1879:

1. Eliminarea lui y, ph, th, gh, gu, k,.

2. Scrierea cu ch, gh, ş, ţ.

3. Î - la început, â – în interiorul cuvântului.

4. Păstrarea lui ŭ (scurt).

5. Eliminarea consoanelor duble.



T. Maiorescu. Ortografia.
Anul 1904:

1. Eliminarea lui d (dz). (dzic – zic)

2. Scrierea diftongilor ea, oa, (în loc de e, o).

3. Scrierea cu î din i

(Excepţie: când e precedat de “c”, ”g” şi în

cuvintele român, România ); ( până în 1953).






















A. Mateevici


A. Mateevici. Biografia.
Da, suntem moldoveni, fii ai vechei Moldove,

însă facem parte din marele trup al

românismului.”

(1917. Congresul învăţătorilor.)


A. Mateevici. Biografia.
Trebuie să ştim de unde ne tragem, căci altfel

suntem nişte nenorociţi rătăciţi. Trebuie să ştim

că suntem români… Aceasta trebuie să le-o

spunem şi copiilor şi tuturor celor neluminaţi.

Să-i luminăm pe toţi cu lumina dreaptă.

(1917. Congresul învăţătorilor.)



A. Mateevici. Creaţia literară.
„…ar fi fost un poet mare dacă trăia.”
(G. Călinescu)


A. Mateevici. Creaţia literară.
Numai Eminescu a mai putut să scoată atâta mireasmă din ritmurile poporane.”
(G. Călinescu)





A. Mateevici. „Limba noastră”
Mă gândesc la o poezie despre limba noastră.

Poeziile lui Sion şi Coşbuc îmi par cam

sărăcăcioase în conţinut că să poată fi privite

drept o cântare a limbii noastre.”
(Dintr-o scrisoare de pe front)


A. Mateevici. „Limba noastră”
N-avem două limbi şi două literaturi, ci numai

una, aceeaşi ca ceea de peste Prut. Noi trebuie să

ajungem de la limba proastă de azi numaidecât

la limba literară românească.”









Yüklə 476,15 Kb.

Dostları ilə paylaş:
1   2   3   4   5




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2022
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə