Zalán tibor cântec pentru Căluţul de lemn uitat la soare



Yüklə 142,79 Kb.
tarix31.10.2017
ölçüsü142,79 Kb.

ZALÁN TIBOR

Cântec pentru Căluţul de lemn uitat la soare
În bisericile întunecoase împuţite ale Asiei

unde liliecii se-aşază pe inima aurită a lui Isus

în bisericile cu turle peste turle

unde ard lunile negre şi se prăbuşesc geamurile cu vitralii

în bisericile necruţător mântuite cu icoane

unde pitacii zornăie ca nişte cătuşe în pumnul cerşetorilor

în bisericile cu pereţii-mproşcaţi de sânge de-o tăcere mortală

unde sfinţii tropăie în cizme de pâslă

– – – – – – – – – –

mă văicăresc îmbătat cu mied

că nu mi-au mai rămas bani de-o chitară ieftină
mă ghemuiesc şi sub toga liliachie a Maicii Domnului
îmi zăresc Dama pe care mi-o taie regele negru

şi-mi pare rău

că mi-a putrezit şi ultima filă albă
dintre degete Fredonez

Taică-meu care dă la sapă

îşi împinge roaba asudată

pe sfoara de mătase galbenă întinsă în cupolă


şi fâlfâitul de-aripi al bunică-mii
îmi zboară şapca din cap trântind-o de perete

Biata bătrână

s-a speriat de frig şi a sărit pe-o frânghie ce mormăie
cu care s-a pregătit să bage sârma-n nas dimensiunilor sfrijite
aşa atârna în gang
i-au scuipat faţa păroasă

Mi-e frig

da’ nu-i nimic încep să prind crustă

mi-am tapetat cu versurile lui Luis Ayala camera


în care ploşniţele emigrante au încheiat o alianţă militară

în stomacul unui vierme de fier

ne-am apropiat pe sub pământ de şedinţa latino-americană
îl ascultam febril tremurând pe vorbitorul ochelarist
şi-mi părea rău că nici spaniola nici mongola

n-o ştiu


eram singurul blond

între ei


m-au înţeles

şi mi-au pus în braţe nişte nori smiorcăiţi să-i îngrijesc

MIRA AQUI

omul blond

care n-are bani de chitară-i orfan

şade în colţ şi fredonează

lacrimi cu pâine pâine cu lacrimi

şi dama de-acasă i-o trosnesc craii

asta fredona omul blond

în colţ de biserică îşi îngroapă faţa în poala Mariei


şi-i este frig

nu îndrăzneşte să tutuiască trecerea timpului


de douăzeci şi trei de ani îi creşte părul pe piept
trebuie alese mărgelele de sticlă dintre porumbei

vine zăpada

mi-a căzut tocul cizmei

se cască precum un crap gras

sub fustele în flăcări ale femeilor nesatisfăcute
îmi pun ochelarii

cu 6563 de dioptrii

este verde şi neagră şi paşte

pleacă şi zăpada

Trebuie şters sângele de pe uşa mea

şi-au tăiat reciproc urechile nişte boxeri beţivi


cu mănuşi rupte ieri sau cam aşa ceva
Şi-n iad e trădată NAŢIUNEA MAGHIARĂ

am

ci-tit şi grăsimea stratului de ozon al pământului


am încercat s-o stabilesc proporţional cu pielea rinocerilor
miopi

tot în biserică şi evident nu demult


OTT-ó ziaristul din Kecskemét traversează în fugă baia
goală

acum şaptezeci şi cinci de ani s-a născut Kassák Lajos


cu care n-am nicio treabă sunt pure abordări empirice

sunt posibile

pe-un disc de Mahler călăreşte pe lângă mine

prietenul meu am băut tot ceaiul împreună şi am aprins


o cameră subînchiriată

când


şi-a procurat o iubită pe acoperişuri picura ploaia
ca ciupită de boala somnului

O O-ul e caraghios mi-a zis

nici n-a observat capcanele ce sâsâiau

care se căţărau de jur împrejur


ca muştele ce se strâng la mierea picurată pe masă
Din ochii mei beţi roiesc fluturii de noapte versurile libere
ar trebui să mi le binecuvântezi Gabriel García

începe


ALAIUL

loveşte pătratele de marmură roşie

psalmul cu-aripi de metal de-un chintal

Sub cupolă

îşi flutură coada roşie bunica poeţilor păsării Phoenix

„pe lume totu-i schimbător”

scria autorul unuia dintre poemele mele

pe urmă de ruşine şi-a dat foc

din cenuşa lui au răsărit păsări-urzică furioase
toată noaptea au lătrat şi-au bătut în zăbrelele de la fereastră
aici am auzit ŢĂRÂNĂ şi CENUŞĂ

Şi-a pus şi el pe liber inima

multă vreme n-am îndrăznit

să merg pe pod până la capăt

mi-era teamă să nu se destrame Structurile Gramaticale Eterne
tenişii găuriţi ai lui Joyce

se rotesc sunt a XXXIV-a planetă din Sistemul Solar

! locurile rămase libere Mendeleev!

trimit la grijile lui legate de încălzire

pânza TIMPULUI
a fost cusută deja cu hărnicie de maşina

cu numărul 67 seria BRL

şi-n braţele cusătoreselor se umple cu magmă

pumnul meu nerăbdător

vrei să fii un trandafir tomnatic sau un căluţ galben

m-a întrebat metacarpul bolnav de stomac al episcopului

când a trebuit să i-l sărut la şase ani

dar am trecut peste toate toate TOATE

şi fără femeie dorm până după-amiază la cinci

şi dacă nu mă deranjează ploşniţele


cânt cântece maghiare

şi cântece maghiare

trebuie să atingi umorul
mi-a spus un redactor foarte european

UMORUL


deşi nu sunt vegetarian
el a plătit berile ce-au prins un gust amar în gurile noastre
Marea Generaţie alunecă pe cur la vale

şi încotro –

la intrare am furat o lumânare de-nmormântare
înainte să-mi fie smulsă din mâini cartea cu cântece
urmăream moartea sugea sânul secătuit
al unei bătrâne

şi trupul de sugar

i l-a năpădit sângele

Eşti un bărbat formidabil

: mi-a sâsâit cactusul ameţelii

când pe ţărâna potecii a adormit crocodilul

e-adânc Nilul

care Nil


care Nil e-un nil adânc

aş dori să mă cer până la closet


dar cârpa de duşumele uitată în receptorul telefonului
mă-mpiedică să descopăr America

ca prim pas şi ca pas de-al doilea

şi ca al doilea pas să-i recunosc în primul
pe morţii culcaţi pe spate

a trebuit să reflectez asupra acestei chestiuni

am aşezat aşadar lumea pe fundamente logice

în sinea mea

!! SĂ ÎNFIINŢĂM FABRICI DE CHITARE!! – !!

am răcnit eu

când iubirea a căzut pe spate pe pietre

şi fecioara palidă uscăţivă a dat în diaree

pe scara rulantă a metroului
tot e bine că membrana din difuzorul lui Fernandel nu

pârâie


atât cât atât ar trebui

împotriva lui Timpul

dospeşte burta munţilor dau în ea picioare însângerate

în vagine sărutate să ne implorăm

ÎNAPOI
întru îndurare

ajungem acasă şi ne culcăm lângă iubitele noastre ca


ucigaşii

în locul inimii noastre cosoarele

pescarilor greci

!

lasă-mă i-a şoptit unei arhitrave


de când cu amestecul de persoane

mă delectez cu versuri moderne

şi dacă mă împreunez cu femeia pe care-o iubesc

dau drumul

parâmelor

şi la persoana întâi singular

mă cer afară la toaletă

până ce cârpa de duşumele ce trăncăneşte la telefon


descoperă America

America o descoperă

cârpa de duşumele ce trăncăneşte la telefon până

mă cer afară la toaletă

la singulara persoană întâi şi

parâmelor

drumul le dau

îmi place cu femeia mă-mpreunez şi dacă

cu moderne versuri mă delectez

cu-al persoanelor amestec de când

arhitravei înţelegătoare i-a şoptit lasă-mă

iii


DAR istoria nu-i bucătăria dietetică a bolnavilor de stomac
o să vomit această epocă

şopti trist

acuzatul de mai târziu I. Cristos
în mână are-un ciocan cu el se pregăteşte să sfarme pe mutter
maică-mii i-a paralizat piciorul

asta-mi aduce aminte

e frig aici O să mă-nfofolesc mai bine cu lumea

trecerea timpului totuşi mă tutuieşte

trecerea timpului Pe masa rotundă a regelui Arthur
a explodat trandafirul de cristal

gemete roşii


pesemne

atunci
am băut

prea
mult

Cu Viaceslav Kuprianov îl înjuram

în japoneză pe Evtuşenko şi pe Voznesenski
îl scuipam

Dar apele au restituit nopţii lotuşii


Au montat trei aparate de ascultare ca să m-asculte
şi sus clopotele tăcute se

h ă
â n


ŢÂ

am făcut armata dacă mi se cer documente


arată-le animakino-ul tău de mituhai
am înfulecat o carte de la bibliotecă cu limba coclită

şi-n Grecia am priceput că cinstirea poeţilor

maghiari e supremă

de-atunci la crâşma catedra de Pace

am ţinut prelegeri fără apă

totuşi aprind lumânarea


un bărbos bombăne un Tatăl Nostru cuman pentru mine

îmi plac


oamenii palizi eu mă înroşesc întruna

mi-e doar în ochi

a urmat MUTAREA cu CALUL şi totuşi parcă
înaintează liniar în Timp

deşi e
i


a
ş

mă vând zorilor cu un formalism îndrăzneţ

ce gen literar
ar spune profesorul Mihály Maestrul

care n-are voie să recomande această poezie

tot timpul e-n camera lui unul din cei care

sunt pălmuiţi la colţ la modul futuristic

Ei linişte Pe liniile unduitoare

se-mprăştie boabele de struguri

SĂ SUFERIM PENTRU MINUNEA FECIOAREI MARIA

Păcat că sunt necredincios


şi că am mutra amară

şi mă citesc de la coadă la cap ca un ziar japonez

( )*

important e că pelicanii au ajuns la ţărm


şi cine-a fost dat jos din ştreang a zâmbit fericit
mi-am vândut o cămaşă neagră

mi-au rămas două

nasturii cusuţi pe piele îmi zornăie la amiază
trebuie să plec într-o pădure unde se poate

Poetissa strânse portocala între picioare

poarta bisericii s-a trântit pe dată
trebuie să-mi schimb numele ca să

mâna unor oameni necinstiţi


a murdărit gâtul lebedelor
de-aceea am înmuiat lumina în pălărie
oi fi tras un chintal jumate cu nervii încărcaţi
de groază

(tre’


povestesc
tre’

povestesc1)


iar se-nmulţesc morţii

pică din degetul Timpului

verzi ca boabele de mazăre

iată şi Dirigintele


îi învaţă pe îngeri să călărească latineşte
KISZI MATA

face negoţ cu blugi pe Rue de Lévis la numărul 92


lucrurile vraişte aparent

aşa cum liliacul se-avântă înapoi în soare


am înţeles conexiunile dar sensul se deschide

doar în conexiuni inverse

au venit sărmanii oameni

îşi cărau fericirea însetată în cutia maşinii de tricotat

mi-au băut sudoarea din palme

a prins să strălucească uraniul în oasele noastre

şi şarpele mulţimii mi-a mursecat coada

Am încercat desigur şi cu poezia autoreferenţială

dar la chemare n-aţi ieşit în faţă DUMNEAVOASTRĂ
v-au cosit trestiile

v-au cosit însă cu totul

au strigat epigonul

deşi din sângele meu erau coapte pogacele oraşului

totuna-i

Homo Sapiens fossilis

spaţiul euclidian tridimensional nu poate fi demonstrat

în cazul generalizării domnul eN eL trece în grădinUgaria

tre’ să-mi formez un sistem independent
da-i greu aici în biserică cu şliţul desfăcut

şi-atunci a urmat MUTAREA cu NEBUNUL

calul magnetic al trecutului

a atras toate cuiele din cruce


a trebuit deplâns

Isus C.

care s-a prăvălit cu braţele deschise
Am lăcrimat şi din alte motive

fiindcă la etajul 9 a revenit durerea


surcele de argint la locul faptei un lanţ de argint
tot m-a ajuns din urmă o scrisoare

i-a pus frâu creierului meu

mă iubesc mulţi aici la noi

»:!?...” ”...?!:«

aşa mă-ndemna Cavalerul Ferigii şi îmi bea vinul

dar se gândea la szeged şi din ochi i s-a rostogolit


?atunci ne-a restituit noapte apelor?

asta am vrut să simt în biserică

însă doar deşi şi totuşi precum cu toate astea

Se pregăteşte în mine

Opus No. 2.

e important

totuşi o carte nu poate avea

totuşi titlul

Fouché la M

la luna plină iar am avut febră

de parcă aş avea vreo treabă cu cineva

am ascultat zorii cu zăngănitul greu al motoarelor

m-a vârât pe fereastra femeii divorţate
atunci am început să fumez pipă şi îngerii au strănutat

totu-i din cauza fariseului bărbos

care m-a umilit

pe tema Femeii şi-a Bărbatului


pot fi umilit cu-atâta uşurinţă

de când ştiu că pot fi umilit cu-atâta uşurinţă

aşa cum pe pereţii unei camere foarte burgheze bărboasă
răzbate freamătul mării până la poet chiar şi-ntre patru pereţi

şi totuşi brazii se-mbracă în medici chirurgi

bolnavul e-acoperit de-un strat de zăpadă mortuară din cap până-n picioare

să credem ! în reuşita operaţiei

au mai rămas doar treizeci şi nouă de zile

şopteşte


complexul Croitorul mare al stejarului se-nfoaie la culme
a cui e lupta asta

?

A cui e lupta asta!



? am strigat

pătrunzând cu curaj în tranşeele auriu-albastre ale bufniţelor

ce clipeau ipocrite

căci ştiu de mult cât valorez

şi cu fiecare ocazie calc în picioare ochii de sticlă ai criticilor

deşi există şi critici cu ochi de oameni

dar ei au trupul de sticlă

de-aia râd de ei coţofenele

îngenunchez şi scot din buzunar pe ZS sobolul

mijeşte ochii mărunt

mi-e frică de el astfel îl surprinde ne-

murirea


e posibil fireşte e posibil ca

urzicile să crească mai înalte decât orice plop

cocorii-mbătaţi de puterea lor înalţă-n tării fulgi de zăpadă
e-adevărat ce s-a spus despre mine pe coridorul închisorii

fiindcă liliecii s-au aşezat din nou pe inimile căluţilor de lemn


şi încă nu se terminase

VAI


nu se terminase

VAI


nu se terminase nicicum nu se ter

..................................................atunci

m-am apropiat beat de altar şi mi-am dezlegat bunica

dintre păpădii s-au înălţat vulturii cu izmene albastre

CEBINECEBINECEBINE

gâfâia Hartumartu Utramutrah

antropologul

aveam în mână un glonţ


şi nu mi l-ai observat pe niciun aeroport
Hf3 am semnalat de la început cu modestie
deşi la rând venea MUTAREA cu REGINA
rteo a8’int 5a3be na
l’pn- arob yket9 rt v

ns l-t nse üd nig

zk a na o gla n2y

/câte două-trei litere amestecate de dragul vicleniei

şi să sperăm că paranteza nu se mai închide

deasupra mea

se-nvârtesc panglicile şi-n spatele munţilor plânge

iubita mea

lacrimile-i calde lovesc lumina

capul meu clincheteşte ca argintul bătut de lacrimile ei


am traversat canalele cu gheaţă roşie ale abatoarelor

telefonul

continuă să nu sune

Totalitatea relaţiilor sociale creează fireşte


revistele

acolo unde au curaj şi cu poemele lungi

chinuie greaţa în burta vaporului


degeaba şi lui Che Guevara îi sună ceasul dacă

o să plec în Bolivia or să lichideze locanta cu orchestră

SIFONUL provoacă impotenţa sSSSSSSSSSSSSs

da’ de unde şi da’ de unde

taică-meu bea vin întruna

de când s-a intoxicat poartă şapcă pe cap

ÎNAINTE! dau racii semnalul

deşi se spune că şi semnificatul poate fi în vreun fel

am avut grijă să nu deranjăm pe câmpurile conotative

vitele de tinichea ce păşteau în pace

am îngenuncheat în faţa celor treisprezece garoafe

şi lui Soma tot i-a tras un şut în fund terenul de fotbal

a icnit în gura mare

şi Putyi şi-a conectat stomacul la rückwärts

până mi-am venit în fire şi m-am dezmeticit
pe Fernandel l-au săltat

?

Iuda e un domn pe lângă Pimpinella


30 de arginţi sunt totuşi 30 de arginţi şi

În Corint am ştiut deja c-o să avem necazuri


seismografele şi modificarea florei şi-a faunei din golf

în crângul de măslini şarpele boa s-a proptit în coadă


n-am scris impresii de călătorie dar mi-am numărat

firele de păr căzute

multe zău că multe poate chiar şi mai multe

la pian


cânta un om în salopetă care-şi freca mâinile

am înţeles ceea ce

fireşte că ştiam ceea ce

fireşte că ştiam ceea ce am înţeles


fireşte că ştiam că ceea ce am înţeles n-o să uit niciodată

de dorinţă s-a îmbujorat basmaua Veronikăi

calul olog a traversat şchiopătând sălile Palatului Congresului
la înmormântarea soldatului MZ nu s-au tras salve de onoare

însă am plecat de la locul faptei cu o acceleraţie s/t2


încet-încet nici cuvintele de legătură în cazul turnúrilor
ca la întâlnirea a două proiectile
identitatea unui al treilea mort şi chipul desfigurat

evident


ceasurile oprite în vid au rămas în urma zorilor

de-aceea a rămas însărcinată Ea

((continuăm)

(continuăm dar nu foarte tare))


de-atunci acopăr găleţile

şi cu prezervative KING

uneori şi cu TIGER

dar cele mai bune sunt cele lubrefiate


sensul s-a rostogolit pe panta sunetelor
efectul dă naştere propriilor cauze
încă de la Londra s-a rupt ceva în mine

cocorii au venit şi mi-au demascat inocenţa

şi iar m-am pornit la drum peste ape

miazrzödnidnulminehláziazrzödn

zksáaflömnehlázkidnulmksáaflö
îi plictiseam pe zei cu rugăciuni nenumărate

să dăinuim

şi-am dăinuit

şi nimeni nu s-a bucurat

când am plâns în hohote unii între picioarele celorlalţi

sub lunile pline înfoiate

pe pereţii interiori ai ţestelor noastre atârnau ciorchini de gângănii

din cauza bolilor noastre s-au băşicat trupurile de fier

şi multe altele atunci

iar din cauza asta

calul s-a prăbuşit în grădina cu flori

încordează-te

pune-l pe picioare

fotoliul l-au uitat la orizont

încă

şi de crăciun



a venit ambulanţa

ŞI

a plecat ambulanţa



factorii-directivă intenţionaţi au rănit obiectele

ceapa-i ceapă şi fără ordine

ştiu asta
dramaturgul şi cameramanul dar poezia-i tot mai necruţătoare cu mine
Kyrie eleison

!My God!
Gospodi pomilui

capul meu era

!DOAMNE DUMNEZEULE ARATĂ-ŢI

mingea cu care se jucau

CHIPUL


mi s-a făcut sete de-atâta sete

pe fiecare stâncă stătea pe jumătate despuiat(ă)

de la blue dolphin şi până-n sparta atraps n-ănâp iş nihplod eulb al ed

LA ÎNCEPUT UN JOC


mi s-a părut

totul


pe urmă

mi-am schimbat părerea

toată lumea mă considera un joc

nu-ncape vorbă

toată lumea

drumurile de ieşire marcate nu duceau nicăieri


am înţeles asta

dar nu puteam s-o şi spun

fiindcă m-au îndopat cu cartofi cu maioneză
! !

în pielea goală


alergam şi sub tălpi

din asfalt a ţâşnit sângele

zilerilor

am scris monodrama în care nu-i vorba despre nimic

şi-aşa-i mai mult

şi cel mai mult

de altfel

fiindcă rozeta gotică şi-a aruncat ţipând

la mine roşul m-am ferit

şi gâfâitul meu

a penetrat himenul pulsatil al contemplaţiei
care aruncă PRIMUL cu piatra în mine am strigat

dar nimeni

n-a aruncat nimic

lătratul cîinilor mi-a alungat din ochi fildeşul


firele electrice se întindeau

trosnea a nopţii delicată şiră-a spinării

deşi era amiază şi Soare

a trebuit să cobor


am atins pământul cu tălpile
am strigat şi-am rupt-o la fugă

– trupşorul sugarului iar l-a năpădit sângele –


fiecare mişcare (.) se pogoară corbii
nu vrem asta NU VREM ASTOI
strigam noi în cor

şi până să-mi dau seama că-s

eu însumi

gerul mi-a tras un picior în gură

nu m-am văicărit

cineva a luat-o până-n prăsele!!! –

vreascul vreascului

când aveam câte un acces îmi acordam mando-

lina

NO a şi cuvântat într-adevăr tirüripapürireáárirumimamamimama



ceva îmi şoptea că nu-i chiar fără noimă
deşi voiam să ajung acasă

cu fiare grele

bâjbâiau sub mutra lunii

! Hei Csill’

abia am reuşit să-mi înăbuş înjurătura
ar trebui să fiu tare

ca locomotivele

cum scrie la carte

cum la CARTE nu scrie

niciodată nimic

nimănui


şi firele se încâlcesc

iar Timpul n-a mai avut un habitus real

perceput ca prezent

nici propria realitate nu ne-o mai puteam înţelege


ne-am întors cu spatele unii la alţii
dârdâiam între coasele Strălucirii
eram filosofi

şi râdeam de chiloţii de nailon ai lui Socrate

veteranii nu vor să se înţelepţească
o scutură de n-o mai încarcă
trăiam în mizerie CUM SĂ NU

mi-au împuşcat nervii unul câte unul

trăgătorii de elită ai desperării

bună treabă pot spune


mi-a rămas suficient sânge pentru cărţile de colorat
atunci a urmat la MUTARE PIONUL
şi n-am mai avut TURN

cu toate astea

din sticla de rom am supt drojdia de

POSIBILITATE

a realizării

BUMM – BUMM s-au descărcat degetele noastre arătătoare


dar vrăbiile de tinichea tot au ajuns

şi-au bombardat Oraşul cu găinaţ

zadarnic

: să ne retragem undeva

au spus doctorii B. GY. care ştiau că nu-s joacă

VIAŢA şi LITERATURA

eu am plecat haihui

am rupt lianele de-un verde crud

ce mi se încolăceau pe gât

leul şi-a frecat mutra de şoldul meu

i-am săpunit-o

arăta ca un pămătuf

A CHELIT

l-au speriat de a chelit

mi s-a făcut silă de pocher

nu-mi intrau niciodată damele

priveam oraşul

ştiam că aici nu se va mai înălţa niciodată


eram nebuni

până la leşin în tot ce făceam

peştii
au furat dintre zidurile cetăţilor noastre

Femeile care ne ţineau

s-au năruit şi ne-am năruit

dar aparenţa istoricităţii n-a indus pe nimeni în eroare

pe spirala crestată cruciş Timpului

pe când în cercuri-cercuri

nici

sus jos


nici

Actorul exasperat


şi-a frecat ceafa

era turbat de cinstit ca un codru de pâine


soarele ne-a sleit de puteri

de urină şi-am leşinat

nu suntem departe de fluviile de bere şoptea el

dar tot n-am ajuns la ele

ne-am frânt mâinile şi-am mâncat supa de fasole

de la cantina săracilor

ne curgea sângele din colţul gurii

strunele firelor de telegraf zbârnâiau ca chitarele


zbârnâiau paralelele strânse în menghina cerului

zbârnâiau leşurile ce se strecurau spre miezul creaţiei


şi lucrurile zbârnâitoare s-au retras

într-o tăcere fantomatică

în spatele tranşeelor stării de veghe
AM ÎNVINS
–.AM ÎN*INS.–
–.A* ÎN*INS.–
! AM ÎN*IN* !
? A* ÎN*IN* ?
: AM ÎN**** :
– A* ÎN**** –

lumea se abţine de la discuţiile poetice

în compartimentul 10 singurătatea a dat buzna-n pantalonii mei

ca iarba


roţile dinţate ale vântului au pus în funcţiune copacii

se cutremură pământul

dar noi câţiva suntem uriaşi

ZALÁN TIBOR

ultimul boxer trimis în ring de MAESTRU

încă se ţine bine şi vă râde în nas


cine-i împotriva lui

pofta să şi-o pună-n cui

pe peretele cu marmeladă păianjenii aleargă speriaţi
loZINCĂ konyZINCĂ pferdZINCĂ horseZINCĂ
iarbăZINCĂ vântZINCĂ pământZINCĂ fierZINCĂ pulZINCĂ

zincăZINCĂ

mai întâi am zărit conturul noilor ţărmuri

apoi maimuţele şi canibalii

apoi ţepele şi menghinele cizmele spaniole
apoi camerele de plumb cleştii înroşiţi în foc funiile
apoi ghilotinele şi scaunele electrice

ştiam


fireşte ştiam

că există şi metode mai fine

pentru descoperirea adevărului obiectiv

Timpul nici în trecut n-a primit un habitus real

referitor la prezent

sufletele mutilate suflate castrate

nu le pot urma secolele ce se târăsc în genunchi

VAI ASTA VAI E DE RÂSUL LUMII

să schimbăm viteza

şi să ne prindem centurile de siguranţă

pe trupurile porumbeilor

care se cutremură

strălucesc

păduchii de rubin ai chinului

şi coboară coboară

în spatele copacilor

Numeam râurile cravatele desfăcute ale Omului-Pământ

fiindcă încă nu ştiam ce-i Râul

şi nu ştiam ce-i Pământul

ştiam doar că-n pământ

locuiesc viermii

şi apele sunt acele cravatei

stârvurile lucios-rigide înecate în apă

s-au aruncat spre noi


până şi pe pământ tremuram de frica viermilor

ne-am întors unii spre ceilalţi

ne era jenă

trăsăturile ni s-au amestecat în chip inextricabil

pe-altar s-au aprins focuri

am răsuflat uşurat căci lumea s-a tras înapoi

m-au măcelărit în munţi ca pe-o vită

mi-a curs sângele

eram roşu ca soarele-n zori

deasupra mea s-au aplecat bocitoare cu trupuri albe ca mestecenii


pe malurile mărilor vuia corul funebru al chiparoşilor

!tot n-ai să crăpi ca un câine –

mă-ncuraja Mathias Brust

mi-a ciocănit uşurel turbanul

era deja dincolo de dramă şi ceva mai încoa’ de dramă

MAI DEPARTE PE DRUMUL PE CARE-AM PORNIT

în spatele meu cineva a izbucnit în plâns

însă eu am rămas tare

sumbru ca fierul
mă pregăteam s-o iau spre casă

stelele cădeau în mine urât de tot

Păcat

mă-ncerca o jenă cumplită



că de oboseală nu-mi puteam

lăsa capul în piept


Rcu ucR
Uu uU
U U

C C C


U UUU U

Rrr RrRrR rrR


RrrrrRrrRrrRrrrrR
VvvVvvvVvvvVvvV
AaaaaaAaaaaaA
A
c

vuRR
a

mi se văicăreau papagalii în culori naţionale

mi-am pierdut umbra

între timp mi-am dat seama

eu însumi sunt limita valorică a însuşirilor mele

şi-aceasta e valabilă

tot atâta timp cât sunt şi eu

liliecii mi s-au reaşezat pe inimă zornăind

şi eram deja mai eu însumi decât odinioară

nu-ndrăzneam să aprind focul

de teama ţăranilor

cu Iureci

pe care mi l-a scos în cale o melancolie incipientă

care era inutilizabil de trist at

pentru conservele noastre am primit slănină şi lapte

şi vin şi până

dimineaţa ne-au atacat prin surprindere

ne-am apărat

: pe seară ne-am pierdut unii pe alţii

şi pe noi înşine

şi pe noi înşine

Marea Aventură a venit fiindcă n-a venit nimic

şi nici din piepturi

nu ne-am putut râcâi tăciunii

nici până acum

mă pregăteam deja s-o iau spre casă
mi-era totuna şi mi-era totuna
soldaţii de plumb au călcat în picioare grădinile
soldaţii de plumb au infectat femeile cu sperma lor
soldaţii de plumb a s-au băşit în capul copiilor şi bătrânilor
SCRISUL nu ajută

NU AJUTĂ NICI scrisul

a sosit holera

a luat-o cu ea pe tânăra cubaneză

se ţinea de burtă febrilă şi neagră
se izbeau de geamuri fantasmele negre

în zăpadă se zvârcoleau negre diforme

în copaci pe case aveau spasme negre
cerul făcea spume la gură

am dat din mână

eram rece şi doar în adâncul sufletului meu tremuram ca fierul

mă pregăteam s-o iau spre casă

şi mi-era teamă oare-ajung acasă

o tot luam în direcţii greşite

însă după poziţia stelelor

mă apropiam şi mă-ndepărtam

tot greu e

pe podeaua vagoanelor de noapte luceşte uleiul


copacii trec în goană pe lângă noi

şi existenţa noastră devine nesigură


copacii se-ntorc în viteză

şi existenţa mea devine nesigură


pe bunică-mea au înmormântat-o în noiembrie

mi-e barba roşcată şi din cauza părului blond-pai

după părerea cinematologilor borâtul e

srevni ep eracnâm

aşadar întorc lumea pe dos şi astfel de-a dreptul

mereu
nicicând

sau nu

nu prea


NO

pe mai departe-i imposibilă

!această lumină oţelită

să-nfrângi voinţa oaselor ce se chinuiesc s-ajungă acasă

verbele

Nu puteam să mai cred nici măcar o clipă



în trunchiul meu cu douăzeci şi trei de inele

înfrunzesc şi speranţa

: dintr-odată mă trezesc în plină vară :

mi-a pus un nod în gât

până-n pragul optimismului naiv

DAR


au răsărit nişte umbre aveau cnuturi

şi se-nvârteau de jur-împrejur

ca nişte ceasuri căpiate
fugeam mâncând pământul
ne-am aruncat OCHII să fie mai uşor

de-atunci e mai greu


simţurile şi intuiţiile

ne dezvăluie perfect – – ne dăscălea Z. Miklós Deák

dar eu îmi iubesc ochii

şi-odată


tot o să mă-ntorc după ei

DACĂ pupilele verzi nu mi se caţără pe pietre

DACĂ în sala cu pereţi albaştri nu se ţine nicio adunare generală
DACĂ din cişmele nu-i ţâşnesc puroi şi limonadă râgâitoare
DACĂ membrana nu i-au ferfeniţit-o tumescente falusuri roşii


  • DACĂ – DACĂ – DACĂ – DACĂ

bâjbâiam pe sub

ziua orbitoare a nopţii mele

şi obiectele pipăite tresăreau

semănam cu o pisică de mare

însă eram jecmănit dezarmat

nu mai aveam nicio direcţie

constelaţiile s-au dus pentru totdeauna

nu mai aveam călăuză

o pasăre a ţipat în vânt

tot mai departe tot mai încolo

iubita mea lacrimile mele ca perlele cad bătând darabana pe creier

în omătul nesfârşit ce-mi vine până la piept

cu limba umflată în gura ce-mi gâfâie

apele au restituit nuferii nopţii


liliecii s-au întors în lună

undeva a nechezat Căluţul de lemn răpciugos

– am izbucnit în plâns

– m-am pus pe înjurat



am pornit spre casă cu paşi ezitanţi


1 ( )

Kataloq: ikreator -> zal -> cms pub -> file 00000433

Yüklə 142,79 Kb.

Dostları ilə paylaş:




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2020
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə