[]

85|17|A venit la tine oare spusa despre oşti? 85|18|Despre Faraon şi despre tamudiţi? 85|19|Doar cei care tăgăduiesc hulesc, 85|20|în vreme ce Dumnezeu, prin spate, îi cuprinde. 85|21|Acesta este un preaslăvit Coran 85|22|de pe Tabla Păstrată! 86|1|Pe cer şi pe luceafăr! 86|2|Cum vei şti tu oare care este luceafărul? 86|3|El este steaua cea sfredelitoare! 86|4|Fiece suflet are asupra sa un păzitor! 86|5|Omul, să privească din ce a fost creat! 86|6|El a fost creat dintr-o apă ţâşnitoare 86|7|ieşită dintre şale şi coaste. 86|8|El îl poate aduce înapoi 86|9|în Ziua când tainele vor fi puse la încercare 86|10|şi atunci acel om nu va avea nici putere şi nici ajutor. 86|11|Pe cer cu întoarcerea lui! 86|12|Pe pământ cu desfacerea lui! 86|13|Acesta este un Cuvânt despărţitor 86|14|ce nu are în el nimic uşuratic. 86|15|Dacă ei urzesc ceva, 86|16|şi Eu voi urzi. 86|17|Dă-le un răgaz tăgăduitorilor! Mai dă-le doar un scurt răgaz! 87|1|Slăveşte numele Domnului tău, Prea-Înaltul, 87|2|Cel ce plăsmuieşte şi şlefuieşte, 87|3|Cel ce sorteşte şi călăuzeşte, 87|4|Cel ce păşunea o face ivită 87|5|şi o preface apoi în fâneaţă înnegrită. 87|6|Noi te vom pune să citeşti şi nu vei uita, 87|7|decât ceea ce Dumnezeu voieşte, căci El cunoaşte cele dezvăluite şi cele tăinuite. 87|8|Pe tine te vom înlesni întru înlesnire. 87|9|Adu-le aminte, căci aducerea aminte este de folos. 87|10|Cel care se teme îşi va aduce aminte, 87|11|însă cel preanemernic se va da la o parte. 87|12|Acela va fi aruncat în Focul cel Mare, 87|13|unde nici nu va muri şi nici nu va trăi. 87|14|Fericit va fi cel care se mântuie, 87|15|cel care aminteşte numele Domnului său şi se roagă. 87|16|Voi sunteţi legaţi de Viaţa de Acum, 87|17|însă Viaţa de Apoi este mai bună şi mai trainică.. 87|18|Aşa este şi în sulurile cele dintâi, 87|19|sulurile lui Abraham şi ale lui Moise 88|1|A venit la tine spusa despre cea care învăluie? 88|2|În Ziua aceea, chipuri care se umilesc, 88|3|care se trudesc şi se sleiesc, 88|4|vor fi aruncate într-un foc dogoritor. 88|5|Se vor adăpa la un izvor clocotit 88|6|şi vor avea drept ospăţ mărăcini 88|7|care nici nu-i vor îngrăşa, însă nici foamea nu le-o va astâmpăra. 88|8|În Ziua aceea, chipuri voioase, 88|9|de zelul lor mulţumite, 88|10|vor fi într-o Grădină înaltă 88|11|unde nu vor auzi nici o vorbă deşartă. 88|12|Acolo va fi un izvor curgător; 88|13|paturi înălţate, 88|14|pocale aranjate, 88|15|perne rânduite, 88|16|covoare aşternute. 88|17|Oare ei nu privesc la cămile cum au fost create? 88|18|Şi nici la cer cum a fost ridicat? 88|19|Şi nici la munţi cum au fost înălţaţi? 88|20|Şi nici la pământ cum a fost întins? 88|21|Adu-le aminte, căci asupra ta stă aducerea aminte, 88|22|însă asupra lor nu ai nici o putere. 88|23|Celui care întoarce spatele şi tăgăduieşte, 88|24|Dumnezeu îi va da osânda cea mare. 88|25|La Noi este întoarcerea lor, 88|26|şi asupra Noastră stă judecata lor. 89|1|Pe zori! 89|2|Pe cele zece nopţi! 89|3|Pe cel pereche şi pe cel nepereche! 89|4|Pe noapte când se împuţinează! 89|5|Este oare acesta un jurământ pentru cel cu cuget dăruit? 89|6|Nu ai văzut ce a făcut Domnul tău din adiţi 89|7|şi din Imran, cetatea cu coloane, 89|8|ce în alt ţinut n-a fost ca ea alta creată? 89|9|Şi din tamudiţi care au scobit stânca în vale? 89|10|Şi din Faraon cu ţepuşele sale? 89|11|Din toţi cei care se ticăloşesc pe lumea aceasta 89|12|şi o umplu de stricăciune? 89|13|Domnul tău i-a plesnit cu biciul osândei, 89|14|căci Domnul tău este asupra tuturor Veghetor. 89|15|Când omul este pus la încercare de Domnul său, cinstindu-l şi copleşindu-l cu daruri, atunci spune: “Domnul meu mă cinsteşte!” 89|16|Când însă îl pune la încercare, drămuindu-i traiul, atunci spune: “Domnul meu mă înjoseşte!” 89|17|Nu, voi sunteţi cei care nu cinstiţi orfanul! 89|18|Voi sunteţi cei care nu lăsaţi să fie ospătat sărmanul! 89|19|Voi mâncaţi cu lăcomie moştenirea! 89|20|Voi iubiţi în neştire bogăţia! 89|21|Nu, când pământul va fi făcut fărâme, 89|22|iar Domnul tău va veni cu îngerii, rând după rând: 89|23|în Ziua aceea, va veni Gheena şi în Ziua aceea, omul îşi va aminti... La ce-i mai foloseşte însă să-şi amintească atunci? 89|24|El va spune: “Ce bine ar fi fost de aş fi făcut ceva pentru Viaţa mea de Apoi!” 89|25|În Ziua aceea va fi chinuit cum chinuit nu a mai fost nimeni, 89|26|şi va fi încătuşat cum încătuşat nu a mai fost nimeni. 89|27|Suflete ostoit! 89|28|Întoarce-te la Domnul tău, mulţumit şi dând mulţumire! 89|29|Intră dimpreună cu robii Mei! 89|30|Intră în Raiul Meu! 90|1|Nu, eu jur pe această cetate! 90|2|Şi tu eşti locuitor al acestei cetăţi! 90|3|Pe un tată şi pe ceea ce a odrăslit! 90|4|Noi am creat omul în neajuns! 90|5|Oare el socoate că nimeni nu-l poate dovedi? 90|6|El spune: “Am isprăvit averi cu toptanul!” 90|7|Oare el socoate că nimeni nu l-a văzut? 90|8|Oare nu Noi i-am făcut ochi, 90|9|limbă şi buze? 90|10|Oare nu Noi i-am arătat cele două căi? 90|11|El nu o apucă însă pe calea suitoare! 90|12|Cum vei şti tu oare care este calea suitoare? 90|13|Aceasta înseamnă să răscumperi un prins, 90|14|să ospătezi, într-o zi de foamete, 90|15|o rudă orfană 90|16|ori un sărman lipit pământului. 90|17|Aceasta înseamnă să fii în rândul celor care cred, al celor care se îndeamnă la răbdare, al celor care se îndeamnă la îndurare. 90|18|Aceştia sunt cei de-a dreapta. 90|19|Cei care tăgăduiesc însă semnele Noastre sunt cei de-a stânga, 90|20|asupra lor un foc se va bolti. 91|1|Pe soare şi lumina sa! 91|2|Pe lună când îi urmează! 91|3|Pe ziuă când îl dezvăluie! 91|4|Pe noapte când îl învăluie! 91|5|Pe cer! Şi cum l-a zidit! 91|6|Pe pământ! Şi cum l-a întins! 91|7|Pe suflet! Şi cum l-a plăsmuit, punând în el desfrâu şi pioşenie! 91|8|Ferice de cel care şi-l mântuie! 91|9|Cel care şi-l întinează însă este pierdut! 91|10|Tamudiţii, în ticăloşia lor, huleau, 91|11|iar cei mai nemernici dintre ei au ieşit în faţă. 91|12|Trimisul lui Dumnezeu le spuse: “Este cămila lui Dumnezeu! Lăsăţi-o să bea!” 91|13|Ei l-au făcut mincinos şi au ologit cămila. 91|14|Pentru păcatul lor, Domnul lor i-a făcut fărâme pe toţi deopotrivă 91|15|şi nu s-a temut de urmare. 92|1|Pe ziua care-l dezvăluie! 92|2|Pe noaptea care-l învăluie! 92|3|Pe ceea ce El a creat, bărbat şi femeie! 92|4|Felurită este truda voastră! 92|5|Celui care dă şi se teme, 92|6|celui care socoate adevărată prea-frumoasa răsplată, 92|7|Noi îl vom înlesni întru înlesnire. 92|8|Zgârcitului ce caută să se îmbogăţească, 92|9|celui care socoate minciună prea-frumoasa răsplată, 92|10|Noi îl vom înlesni întru împovărare. 92|11|La nimic nu-i va sluji averea sa, când se va prăvăli în genune! 92|12|Să arătăm Calea cea Dreaptă, 92|13|căci Viaţa de Apoi şi Viaţa de Acum sunt ale noastre deopotrivă. 92|14|V-am prevenit asupra Focului arzător 92|15|în care va fi aruncat cel prea nemernic, 92|16|cel care huleşte şi apoi întoarce spatele. 92|17|Cel mult temător va fi ţinut însă deoparte, 92|18|ca şi cel care dă din averea sa întru mântuire. 92|19|Nimeni nu-şi va afla rasplata la El 92|20|în afara celui care caută la faţa Domnului său, Preaînaltul, 92|21|şi care va fi mulţumit. 93|1|Pe lumina zilei! 93|2|Pe noaptea ce învăluie pământul! 93|3|Domnul tău nici nu te-a părăsit şi nici nu te-a urât! 93|4|Pentru tine, mai bună va fi Viaţa de Apoi decât Viaţa de Acum! 93|5|Din darurile Sale Domnul tău îţi va dărui, iar tu mulţumit vei fi. 93|6|Nu te-a aflat El orfan şi te-a adăpostit? 93|7|Rătăcitor te-a aflat şi te-a călăuzit? 93|8|Sărac te-a aflat şi te-a îmbogăţit? 93|9|Orfanul, tu să nu-l oropseşti! 93|10|Cerşetorul, tu să nu-l alungi! 93|11|De harul Domnului tău, necurmat să povesteşti! 94|1|Nu ţi-am deschis Noi oare pieptul? 94|2|Nu ţi-am luat povara 94|3|care-ţi frângea spatele? 94|4|N-am înălţat Noi oare amintirea ta? 94|5|Cu greul vine uşorul! 94|6|Da, cu greul vine uşorul! 94|7|Când ai isprăvit munca, ridică-te 94|8|şi către Domnul tău căută cu dor! 95|1|Pe smochin şi pe măslin! 95|2|Pe muntele Sinai! 95|3|Pe această cetate tihnită! 95|4|Noi am creat omul dându-i chip desăvârşit, 95|5|şi l-am trimis apoi în catul cel mai de jos, 95|6|afară de cei care au crezut şi au făcut fapte bune pe care o răsplată necurmată îi aşteaptă. 95|7|Ce te face să socoţi apoi Legea minciună? 95|8|Nu este oare Dumnezeu cel mai drept dintre judecători? 96|1|Citeşte în numele Domnului tău ce a creat! 96|2|Cel ce a creat omul dintr-un cheag de sânge. 96|3|Citeşte, căci Domnul tău este Mult-dăruitorul, 96|4|El l-a învăţat pe om cu condeiul, 96|5|l-a învăţat ceea ce nu ştia. 96|6|Omul, dimpotrivă, se îngâmfează 96|7|îndată ce se vede bogat. 96|8|Tot la Domnul tău este însă întoarcerea! 96|9|L-ai văzut pe cel care îl împiedica 96|10|pe un rob (al lui Dumnezeu) să se roage? 96|11|L-ai socotit c-ar fi pe Calea cea dreaptă, 96|12|când poruncea pietate? 96|13|L-ai văzut apoi hulind şi întorcând spatele? 96|14|Nu ştie el oare că Dumnezeu este Atoatevăzător? 96|15|Ba nu! Dacă nu încetează, îl vom scutura de cârlionţul din frunte, 96|16|cârlionţ mincinos şi păcătos. 96|17|Să-şi cheme obştea lui! 96|18|Noi vom chema îngerii-păzitorii! 96|19|Nu! Nu-i da ascultare! Ci prosternează-te şi apropie-te (de Dumnezeu)! 97|1|Noi l-am pogorât în Noaptea Sorţii! 97|2|Cum vei ştii tu oare care este Noaptea Sorţii? 97|3|Noaptea Sorţii este mai bună decât o mie de luni! 97|4|Îngerii vor pogorî în ea cu Duhul, cu îngăduinţa Domnului lor, asupra fiecărui lucru. 97|5|Şi Pace va fi până la revărsat de zori! 98|1|Cei dintre oamenii Cărţii care tăgăduiesc, precum şi închinătorii la idoli, nu se vor răsfira până ce nu le va veni dovada desluşită: 98|2|un trimis de la Dumnezeu care recită din suluri prea-curate 98|3|cu scrieri nestemate. 98|4|Celor cărora le-a fost dată Cartea nu s-au despărţit decât după ce le-a venit dovada. 98|5|Nu li s-a poruncit decât să se închine lui Dumnezeu, curaţi Lui în credinţă, precum credincioşii dintâi, să-şi facă rugăciunea şi să dea milostenie. Aceasta este Legea cea Dreaptă. 98|6|Cei dintre oamenii Cărtii care tăgăduiesc, precum şi închinătorii la idoli, în focul Gheenei vor veşnici, căci ei sunt tot ce este mai rău pe lume. 98|7|Cei care cred şi săvârşesc fapte bune, ei sunt tot ce este mai bun pe lume. 98|8|Ei vor avea, drept răsplată, de la Domnul lor, grădinile Edenului pe sub care curg râuri, unde vor veşnici. Dumnezeu este mulţumit de ei, iar ei sunt mulţumiţi de El. Aşa va fi pentru cel care se teme de Domnul său. 99|1|Când pământul fi-va zgâlţâit de cutremur, 99|2|când pământul îşi va arunca afară lăuntrurile sale, 99|3|se va întreba omul: “Ce s-a întâmplat, oare?!” 99|4|În Ziua aceea, el îşi va spune povestea 99|5|precum i-a dezvăluit-o Domnul tău. 99|6|În Ziua aceea, oamenii se vor scula în cete ca faptele să şi le vadă. 99|7|Chiar cât un fir de praf, cine a făcut un bine, îl va vedea. 99|8|Chiar cât un fir de praf, cine a făcut un rău, îl va vedea. 100|1|Pe cei ce galopează sforăitori, 100|2|cei ce scapără scântei, 100|3|cei ce se năpustesc odată cu zorii, 100|4|cei ce stârnesc colbul, 100|5|cei ce pătrund în mijlocul gloatei! 100|6|Da, omul este nerecunoscător faţă de Domnul său: 100|7|Şi el însuşi mărturiseşte aceasta, 100|8|însă aprigă-i este dragostea pentru bunul lumesc. 100|9|Nu ştie el oare că atunci când mormintele-şi vor arunca afară lăuntrurile, 100|10|iar ceea ce este în piepturi va fi scos la iveală, 100|11|în Ziua aceea, Domnul lor, va avea deplina lor ştiinţă? 101|1|Cea care bate! 101|2|Ce este oare cea care bate! 101|3|Cum vei şti tu oare ce este cea care bate? 101|4|Ea va fi Ziua când oamenii vor fi ca fluturii împrăştiaţi, 101|5|iar munţii precum lâna scărmănaţi. 101|6|Când cele-i cântărite greu vor atârna, 101|7|un trai de mulţumire va afla. 101|8|Când cele-i cântărite uşor vor atârna, 101|9|genunea este maica ce îşi va afla. 101|10|Şi cum o vei cunoaşte, oare? 101|11|O vâlvătaie dogorâtoare! 102|1|Mirajul bogăţiei vă ia în stăpânire 102|2|până când la morminte veţi merge în ospeţie! 102|3|Ba nu! Curând veţi afla ştire! 102|4|Şi iarăşi nu! Curând veţi avea ştire! 102|5|De-aţi avea ştirea în chip neîndoios, 102|6|aţi vedea Iadul cu prisos. 102|7|L-aţi vedea cu ochiul neîndolielii, 102|8|în ziua aceea, când veţi fi întrebaţi de-ale plăcerii. 103|1|Pe amiază! 103|2|Omul este sortit pierzaniei! 103|3|Nu şi cei care cred însă, cei care săvârşesc fapte bune, cei care se îndeamnă întru adevăr, cei care se îndeamnă întru răbdare! 104|1|Vai clevetitorului — bârfitorului 104|2|care strânge averi şi le numără! 104|3|El crede că averile îi vor da nemurirea! 104|4|Ba nu! El va fi azvârlit în Al-Hutamah! 104|5|Şi cum vei şti tu oare ce este Al-Hutamah? 104|6|Este focul aprins al lui Dumnezeu, 104|7|ce scrutează sufletele, 104|8|boltindu-se asupra lor 104|9|pe trâmbe înalte. 105|1|Nu ai văzut ce a făcut Domnul tău cu oamenii elefantului? 105|2|Oare nu a făcut vicleşugul o rătăcire? 105|3|Oare nu a trimis asupra lor păsări în stoluri, 105|4|ce aruncau peste ei pietre din Iad? 105|5|Şi astfel i-a făcut aidoma unor paie mâncate. 106|1|Pentru învoiala quraişiţilor, 106|2|învoiala lor de unire la caravana de iarnă şi de vară, 106|3|să se închine Domnului acestui Lăcaş, 106|4|căci El, la foame, i-a hrănit; căci El, la teamă, i-a liniştit! 107|1|L-ai văzut pe cel care socoate Legea minciună? 107|2|El este cel care izgoneşte orfanul, 107|3|şi nu lasă să fie hrănit sărmanul. 107|4|Vai acelor rugători 107|5|ce în rugăciunea lor stau nepăsători! 107|6|Ei vor să fie cât mai la vedere, 107|7|însă împiedică ceea ce se cere! 108|1|Noi ţie ţi-am dăruit belşugul! 108|2|Tu, roagă-te Domnului tău şi Lui îi jertfeşte, 108|3|şi lipsit de urmaşi va fi cel care te urăşte! 109|1|Spune: “O, tăgăduitorilor! 109|2|Eu nu mă închin la ceea ce vă închinaţi voi. 109|3|Nici voi nu sunteţi închinători la ceea ce mă închin eu. 109|4|Nici eu nu sunt închinător la ceea ce v-aţi închinat voi. 109|5|Nici voi nu sunteţi închinători la ceea ce mă închin eu. 109|6|Voi aveţi legea voastră, iar eu am legea mea!” 110|1|Când va veni ajutorul lui Dumnezeu şi biruinţa 110|2|şi vei vedea oamenii intrând în Legea lui Dumnezeu cu cetele, 110|3|atunci preamăreşte-L pe Domnul tău cu laude, căci El este De-căinţă-primitorul! 111|1|Să-i piară mâinile lui Abu-Lahab şi el însuşi să piară! 111|2|Să nu-i priască averea-i şi ceea ce a agonisit! 111|3|Într-un foc cu vâlvătaie fi-va aruncat 111|4|dimpreună cu femeia sa, cărătoarea de vreascuri, 111|5|cu o frânghie din sfoară de curmal legată de gât. 112|1|Spune: “Unul este Dumnezeu. 112|2|Dumnezeu!.. Absolutul! 112|3|El nu naşte şi nu se naşte, 112|4|şi nimeni nu-I este asemenea.” 113|1|Spune: “Izbăvire caut la Domnul zorilor 113|2|de răul a ceea ce a creat, 113|3|de răul beznei când se lasă, 113|4|de răul celor care suflă peste noduri, 113|5|de răul pizmaşului când pizmuieşte!” 114|1|Spune: “Izbăvire caut la Domnul oamenilor, 114|2|Regele oamenilor, 114|3|Dumnezeul oamenilor, 114|4|de răul şoptitorului-furişătorului, 114|5|cel care şopteşte răul în inimile oamenilor, 114|6|fie el dintre ginni ori dintre oameni!” Translator: George Grigore