228. Voivodeni, com. Voila, jud. Braşov Punct: Biserica “Adormirea Maicii Domnului“
Cod sit: 42389.01
Colectiv: Antal Lukács - responsabil (FIB), Alexandru Ciocâltan şi Aurel Dragnea - studenţi (FIB)
Cercetările au fost finanţate de Ministerul Culturii şi Cultelor, Serviciul Arheologie.
Satul Voivodeni (Voivodenii Mari) se află în centrul Ţării Făgăraşului, pe valea Brezei care adăposteşte spre izvoarele sale. Cetatea zisă a lui Negru Vodă. Biserica cu hramul “Adormirea Maicii Domnului”, este cea mai veche biserică păstrată din Ţara Oltului, cu particularităţi constructive care o deosebesc de toate celelalte monumente medievale din zonă.
În forma sa actuală, biserica se compune dintr-o navă rectangulară cu o absidă semicirculară (notată de noi convenţional Biserica 2), formând partea cea mai veche a monumentului (sfârşitul sec. XV), cărora li s-au adăugat un pridvor şi un turn-clopotniţă în sec. XIX. Această ultimă parte a fost demolată în 1946 şi refăcută în forma actuală în 1951-1952.
Intervenţia noastră a fost ocazionată de schimbarea podelei de scândură ca urmare a efectelor devastatoare ale unei ciuperci. Intervenţia de urgenţă preconiza evacuarea pământului din biserică până la o adâncime de -0,5 m, operaţie care putea afecta vestigii arheologice şi necesita supravegherea lucrării.
Pentru început a fost trasată o secţiune de sondaj în axul navei vechi în vederea stabilirii stratigrafiei. Sondajul a dovedit că sub nivelul actual de călcare, la -0,3 m, biserica a avut o podea de cărămidă din care s-a păstrat o porţiune de 1 x 3m în faţa altarului. Pardoseala (cu cărămizi de dimensiunile de 24 x 13 x 4 cm) care avea şi deasupra o nivelare cu lut galben, păstrată în grosimi variabile, a fost montată la o dată care nu s-a putut stabili cu precizie. Ea este cu siguranţă ulterioară înmormântărilor din sec. XVI, putând fi făcută cel mai târziu cu ocazia adăugirilor din sec. XIX. Ca urmare a acestor informaţii, evacuarea pământului din biserică a fost limitată la nivelul pavimentului de cărămidă, fiind îndepărtat doar stratul de moloz pe care s-a montat podeaua de scândură în 1952.
În vederea stabilirii fazelor de evoluţie a monumentului au fost făcute sondaje în colţurile navei, în absidă şi în exterior pe latura de N, necesare pentru că păreri mai vechi susţineau că toate părţile componente ale bisericii au fost realizate în epoci diferite. În ceea ce priveşte relaţia dintre nava veche şi altar, cercetările au dovedit că fundaţiile lor sunt ţesute, contemporaneitatea lor fiind dovedită şi de concordanţa perfectă în ce priveşte grosimea (1,4 m) şi adâncimea (-0,7 m) acestora.
În literatura de specialitate, biserica 2 a fost datată în jurul anului 1500 pe baza bolţii stelate care acoperă nava, fiind remarcate şi alte elemente arhaice cum ar fi absida semicirculară şi prezenţa a doar două deschideri în tâmpla de zid care separă nava de altar. Cercetările au confirmat aceste păreri. La piciorul mesei altarului a fost găsită o monedă de argint, emisă de regele Matia Corvinul în ultimul deceniu de domnie (1480 - 1490), iar în mâna dreaptă a lui M. 7 din caseta 3, alte două monede bătute de acelaşi rege în perioada 1471 - 1490.
Fundaţiile navei şi ale altarului bisericii 2 sunt realizate din pietre de râu, prinse cu mortar, având o lăţime de 1,4 m şi adâncimea de -0,7 m. Spre interior fundaţia este mai lată decât zidul cu 0,1 m. Zidurile au fost făcute din piatră de carieră, adusă de la N de Olt, aşezate în asize relativ îngrijite. Nivelul de construcţie a fost surprins cel mai clar în exterior, fiind marcat pe profilul de E printr-o lentilă de mortar de 0,15 m grosime ce pornea imediat de deasupra fundaţiei, cu circa 0,4 m mai adânc faţă de nivelul actual de călcare în exteriorul bisericii.
În fundaţia zidului catapetesmei, în C. 1, am descoperit o nişă amenajată în fundaţie, cu lăţimea de 0,6 m, încheiată sus într-un unghi ascuţit, la 0,45 m de bază şi având o adâncime de -0,5 m. Îngrijit lucrată şi tencuită în interior pe întreaga suprafaţă, nişa credem că a avut destinaţia de firidă - relicvar. În faţa ei, într-o groapă de circa un metru pătrat, au fost găsite trei blocuri mari de piatră ecarisată, cu urme de mortar pe ele, fragmente numeroase de pietre de râu de formă plată sau sparte pentru a deveni plate, prinse în mortar, fragmente de tencuială cu urme de pictură, olane, cărămizi şi mortar. În nişă n-au fost găsite decât un fragment de os, bucăţi de mortar şi de cărămidă. Se poate presupune că piesele de arhitectură ar putea să provină de la amenajările camerei care asigurau accesul la nişă.
O altă surpriză ne-a fost oferită de cercetările întreprinse în altarul bisericii. Aici au fost surprinse fragmente dintr-o fundaţie din pietre de râu, relativ slabă, de numai 0,6 m lăţime şi -0,5 m adâncime, distrusă în cea mai mare parte a ei prin construirea bisericii 2. Ea este paralelă cu fundaţia absidei bisericii 2 şi a aparţinut unui monument anterior, notat de noi în mod convenţional biserica 1. Existenţa acestei abside semicirculare, de factură romanică, explică şi menţinerea aceluiaşi plan la realizarea bisericii 2, soluţie considerată insolită în mediul gotic de la cumpăna veacurilor XV - XVI. Dimensiunile modeste ale acestei fundaţii sugerează existenţa unei biserici tăvănite, ridicată foarte probabil în secolul al XIV-lea. Din nefericire, intervenţiile numeroase şi folosirea cimitirului din jurul bisericii până în prezent ca şi proporţiile reduse ale cercetărilor, n-au permis surprinderea unor morminte sau obiecte de inventar aparţinând primei biserici de la Voivodeni. Există totuşi o excepţie notabilă: este vorba de un vas, găsit lângă fundaţia zidului catapetesmei, puţin mai la S de nişa - relicvar. Vasul este lucrat la roată înceată şi, pe baza unor bune analogii, se poate data în a doua jumătate a secolului al XIV-lea.
În nava bisericii au fost descoperite doar 7 înmormântări, posibilitatea existenţei altor schelete fiind foarte mică, dintre care trei au avut inventar. În S. 1, pe mâna stângă a lui M. 1, a fost găsit un inel din cupru argintat care are gravat în câmpul sigilar un vultur bicefal. În C. 3, la M. 3 s-a descoperit un inel similar care însă are gravat un crin. Analogiile plasează aceste obiecte în secolele XV - XVI, în cazul nostru ele trebuind datate în veacul al XVI-lea. În sfârşit, în C. 4, la M. 7 au fost găsite, după cum s-a arătat deja, cele două monede emise de Matia Corvinul. Toate aceste obiecte de inventar, după conservarea lor corespunzătoare, vor fi depuse la Muzeul Ţării Făgăraşului.
Planşa 75
Résumé
Le village Voivodeni (Voivodenii Mari au Moyen Age), situé au centre de la Pays de Fagaraş, abrite la plus vieille église de cette région historique. Conformément au plusieurs éléments architectoniques, la construction de l`église a été établie autour de l`an 1500. Les fouilles ont confirmées cette chronologie, mais ils ont completées nos connaissances avec des tres importants informations. L`église a eu une niche pour des reliques, aménagée dans la fondation de l`iconostase et abandonée avant le XIX siecle. Les fouilles du sanctuaire ont certifiées l`existence d’une autre église, plus petite et plus vieu que celle-ci, qui a été édifiée tres probablement dans la seconde moitié de XIV siècle.
Dostları ilə paylaş: |