1. Adamclisi, com. Adamclisi, jud. Constanţa [Tropaeum Traiani]
Capidava, com. Topalu, jud. Constanţa [Capidava]
Yüklə 5,34 Mb.
|
49. Capidava, com. Topalu, jud. Constanţa [Capidava]Cod sit: 63063.01Colectiv: Radu Florescu (UCDC Bucureşti) - responsabil, Zaharia Covacef (UO Constanţa, MINAC), Cristian Matei (UCDC Bucureşti), Ioan Carol Opriş (FIB), Costin Miron, Marian Ţiplic, Zeno Pinter (ULB Sibiu), Valeriu Georgescu, Robert Constantin (MA Mangalia), Adrian Crăciunescu (CPFPIC Bucureşti), Ana Pavlu (UAB); Nicolae Miriţoiu (IA Bucureşti), Mona Petre - desenator În afara cercetărilor, în anul 2001 s-au executat cu forţe proprii, fonduri de la MINAC şi de la Muzeul de Arheologie „Callatis” Mangalia şi sponsorizări de la întreprinderi din zonă un grup sanitar complet, drenuri de evacuarea apelor uzate de la bucătărie şi spălătorul în aer liber din faţa bazei, precum şi tencuirea exterioară şi repararea acoperişurilor la celor două barăci folosite la cazarea studenţilor. Ca şi în anii trecuţi s-a lucrat cu studenţi în practică de specialitate proveniţi de la Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie; Universitatea „Ovidiu” din Constanţa, Facultatea de Istorie şi Teologie; Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, Facultatea Litere, Istorie, Jurnalistică; Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir” Bucureşti, Facultatea de Istorie. Fondurile necesare hranei studenţilor au fost asigurate de fiecare universitate în parte până la concurenţa sumei de 12.000.000 lei fiecare (în total cca. 48.000.000 lei); pentru cazare au fost folosite cele două barăci ale bazei de cercetări Capidava, cu efecte de cazarmament asigurate de Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa şi de Muzeul de Arheologie „Callatis” Mangalia. Ministerul Culturii şi al Cultelor a contribuit cu o cofinanţare de 30.000.000 lei. Din aceştia s-au cheltuit 7.000.000 lei pentru dotări (două roabe, săpăligi, lopeţi, şpacluri, saci de plastic) iar restul de 23.000.000 lei pentru contracte de colaborare după cum urmează: - Mona Petre, desenatoare pentru desenarea descoperirilor mobile în teren şi pentru redesenarea unor relevee în vederea digitizării lor;
- arh. Adrian Crăciunescu pentru relevarea săpăturilor din anul 2001; - muz. Robert Constantin pentru actualizarea releveului topo al cetăţii şi pentru completarea lui cu zona de la SE de cetate (sectorul VIII cod RAN63063.8); - dr. Nicolae Miriţoiu pentru transportarea la Bucureşti a celor 35 schelete rezultate din cercetările la necropole (1975-1997) şi pentru prelucrarea lor primară - desfacerea pachetelor, curăţirea vestigiilor, clasificarea primară. Dintre acestea, s-au executat următoarele:
În campania 2001 s-au efectuat săpături în sectoarele V (cod RAN 63063.05) şi IV (cod RAN 63063.04), în continuarea campaniilor anterioare; VI (cod RAN 63063.06) în continuarea celor efectuate în campaniile anterioare în sectorul III (cod RAN 63063.03); VII (cod RAN 63063.07) în continuarea celor din campania 2000 şi în sectorul I (cod RAN 63063.01) în continuarea celor din campaniile trecute, precum şi o completare de săpătură în sectorul XI (cod RAN 63063.11) în completarea săpăturilor din anii 1997. Rezultatele adâncesc şi amplifică cunoştinţele noastre despre Capidava romano-bizantină, de tranziţie de la romano-bizantină la medio-bizantină şi medio-bizantină. Planşele 32, 33 Sectorul I, 53O şi 53P Cristian Matei (UCDC Bucureşti) Cercetările arheologice au continuat în anul 2001, sub conducerea lector univ. Cristian Matei de la Facultatea de Istorie a UCDC Bucureşti şi au fost executate de studenţii de la aceeaşi instituţie, în sectorul I, 53O şi P cu scopul de a se pune în evidenţă spaţiul intramuros - aflat în proxima vecinătate a edificiului basilical. În 53/O şi P se aflau urmele a două bordeie de dimensiuni mici (bordeiul B58 - 2,7 x 3,2 m, respectiv bordeiul B10 - 2,6 x 3,3 m), cu pereţi dintr-un şir de moloane de piatră, provenite de la construcţiile mai vechi. Groapa şi trei dintre laturile lui B58 tăiau colţul unei locuinţe al cărui zid - cu lăţimea de 0,45 m, lucrat din moloane de piatră cioplite cu barda, amestecate cu pietre nefasonate, de dimensiuni mai mici, legate între ele cu pământ - servise drept material de construcţie pentru bordeie. Acest bordei se continua în 53/P. Cele două bordeie aflate în 53/O şi P au fost demontate pentru continuarea săpăturii. Săpătura din 53P a pus în evidenţă, în primă fază, zidurile unei locuinţe care avea o latură adosată zidului de incintă. În interiorul locuinţei, sub nivelul de călcare al celor două bordeie a fost surprinsă existenţa altui bordei, cu vatră deschisă, de aceeaşi formă de plan cum apare spaţiul sobei în majoritatea bordeielor din sec. IX-XI de la Capidava. Acest bordei comportă o discuţie mai amplă, date fiind caracteristicile lui constructive. Bordeiul a fost realizat la relativ scurtă vreme după ce locuinţa din 53P - care poate fi datată în sec. V-VI - a fost distrusă. Oricum, momentul la care a fost amenajat bordeiul, chiar dacă nu poate fi precis determinat, poate fi plasat în sec. VII. Cei care au amenajat bordeiul au procedat în felul următor: s-au folosit de două din zidurile locuinţei din 53P pentru construcţia bordeiului; groapa bordeiului a fost săpată după ce dărâmăturile din interiorul vechii locuinţe au fost îndepărtate pe jumătate din suprafaţa acesteia; într-un colţ al gropii bordeiului, lângă zidul vechii locuinţe, a fost amenajată o vatră, din bucăţi de piatră triunghiulare, dispuse radial, unele dintre ele provenind de la o râşniţă din calcar numulitic, descoperită ulterior, în stadiu fragmentar (cca. 55%), în interiorul locuinţei de sec. V-VI; pentru realizarea celorlalţi doi pereţi ai bordeiului, s-au utilizat pari si împletituri de nuiele, ceea ce conferă un caracter aparte locuinţei-bordei, realizate jumătate din piatră, jumătate din materiale lemnoase acoperite probabil, la origine, cu lut galben, din care au mai rămas doar coji subţiri, cu urme de nuiele carbonizate. Modul de realizare a bordeiului sugerează dorinţa ocupanţilor de a folosi ceea ce mai rămăsese din locuinţa de piatră pentru ridicarea noii construcţii pentru a cruţa, pe cât posibil, eforturile de amenajare a bordeiului, caracterul precar al locuirii - comparativ cu perioada precedentă - sugerând atât o perioadă dificilă din punct de vedere economic pe care o traversa comunitatea de la Capidava, cât si un oarecare provizorat al locuirii. În P53 s-a pus în evidenţă un bordei aflat sub nivelul de călcare al bordeiului B10, săpat În campaniile din anii '60, din care s-au păstrat doi pereţi din zid de piatră. Sub nivelul de călcare al bordeiului s-a descoperit zidul locuinţei din O53 care se continua în P53. Adosat la zidul de piatră al locuinţei din O şi P53, se aflau mai mulţi chirpici calcinaţi care - după modul în care erau dispuşi, pe trei şiruri paralele, dispunere care se continua şi în partea de locuinţă din O53 - sugerează că respectivele materiale de construcţie fuseseră depozitate aici în vederea unei utilizări ulterioare.
Potrivit sectorizării iniţiale (prof. Grigore Florescu), şirurile de carouri de 5 x 5 m cu nr. 73-77, respectiv între limita dinspre NV-NE şi curtina de S a cetăţii (curtina H) aparţin sectorului III al Capidavei (vezi Gr. Florescu, R. Florescu, P. Diaconu, Capidava I. Monografie arheologică, Bucureşti, 1958). Săpătura, coordonată de dr. loan Carol Opriş (Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti) şi executată cu studenţi aflaţi în practică arheologică, a avut drept scop continuarea cercetării nivelului de depuneri romano-bizantine în şirul de carouri 72, de unde se va extinde în anii următori spre şirul de carouri 71, unde este cunoscută, din cercetările anterioare (1956) o compactă dispunere de bordeie medio-bizantine. W 72. Săpătura în acest carou, situat în dreptul intrării marelui edificiu porticat din spaţiul extrem sudic al cetăţii, cunoscut sub numele de “Corpul de Gardă”, şi-a propus degajarea elementelor de zidărie pentru limita dinspre NV şi V ( W 71 şi Z 72). După degajarea caroului de o grămadă de piatră acumulată din săpăturile anterioare, s-a procedat la degajarea resturilor unui zid din piatră cu pământ, care încăleca parţial porticul Corpului de Gardă, urmărind traseul acestuia din urmă, situat W 73. Înălţimea surprinsă a acestui zid târziu era de 0,5 m, iar lăţimea de cca. 0,65 m. În centrul caroului, unde adâncimea atinsă este similară celei din portic, a fost săpat de către Grigore Florescu un alt bordei, figurat punctat pe releveele mai vechi şi pus în evidenţă de căderea de forma unui con a stratului cenuşiu, specific bordeielor medio-bizantine, dinspre limitele cu profil înalt ale săpăturii, respectiv spre W 71 şi V 72 cu o diferenţă de nivel, în W 72, între profilul de NV şi centrul caroului de cca. 1,4 m. În acest caz trebuie ţinut seama şi de faptul că imediat înspre V începe panta terenului şi terasele cetăţii înspre Dunăre. La limita cu W 71 şi mergând înspre V 71 pare să se profileze un nou bordei, cu un şir foarte slab de pietre aşezate în linie, la cca. 0,3/0,4 m de capătul profilului respectiv. Zidul respectiv are o lungime surprinsă de 2,4 m şi o lăţime de 0,5 m, destul de aproape de nivelul actual de călcare (la o adâncime de -0,2/-0,22 m). În planurile amintite la începutul prezentării figura şi alt bordei, din care se mai păstrează doar colţul de N al acestuia, încălecând şi el porticul, în W-V 73-72. Între podeaua păstrată a acestuia şi nivelul atins în centrul caroului, prin îndepărtarea pietrei depozitate, a fost stabilită o diferenţă de cca. 0,8 m. Tot potrivit acestor planuri, în spaţiul W-Z 72-71, se conturează sporadic zidurile unei noi clădiri compartimentate, cu limita în W-Z 72 şi compartimentarea continuând spre V, înspre şirul de carouri 71 ceea ce permite ipoteza existenţei altei camere în continuare, spre V. Acest edificiu, din zidărie de piatră cu pământ. umple spaţiul între porticul Corpului de Gardă şi clădirea absidată situată pe o terasă inferioară (marcată în plan). Zidurile sale au o grosime de cca. 0,66/0,76 m. Camera de S are dimensiunile exterioare de 4,05 x 4,85 m. În W 72 au putut fi degajate parţial zidurile colţului de NE, rupt poate datorită amplasării ulterioare a unui bordei. După cum menţionam mai sus, zidul clădirii dinspre Dunăre continua în Z 71 cu încă 1,1 m, Ţ 72. În caroul respectiv a continuat adâncirea începută în campania precedentă, cu scopul de a clarifica raportul între posibilele elemente arhitecturale constatate în T 72, zidul de incintă al castrului târziu şi cel de blocare al porticului, ce urmează într-o oarecare măsură limita W-Ţ 73-72 cu scopul de a afla noi detalii asupra substructurii zidului de incintă respectiv, cât şi asupra eventualelor structuri arhitecturale sincrone sau diacrone cu el. Acest carou fusese abordat în campania precedentă, înspre limita Ţ 71, pe toată lungimea sa (respectiv 5 m), pe o lăţime de 1 m şi o adâncime aproximativă de -0,8/-1,2 m, acolo unde mai puteau fi încă observate resturile zidului din piatră şi mortar ale castrului târziu. Lăţimea zidului castrului târziu fusese stabilită la cca. 0,8/0,9 m, iar fundaţia surprinsă era puţin adâncă faţă de nivelul actual de călcare, realizată în grabă şi aşezată faţă de ultimul la -0,15/-0,2 m, pe o dărâmătură de chirpici sfărâmat şi o aglomerare informă de pietre. Pe fundul săpăturii din campania 2000 puteau fi observate (înspre Ţ 71), o serie întreagă de pietre de mari dimensiuni, aprox. paralele cu limita caroului, reprezentând, probabil, elementele unui zid demantelat, aparţinând unei faze anterioare. În campania 2001 a fost păstrat (şi ulterior desenat) martorul în continuarea zidului castrului târziu, până pe pila de zidărie în formă de L, situată la colţul Porticului Corpului de Gardă. Profilul (lat de 0,7 m) era situat la cca. 3,5 m de limita Ţ 72-71 şi are o lungime de 4,7 m. Surprinzător, din profil apare parţial şi zidul de închidere al camerei din T 72, până la pila de zidărie în formă de L. Mai mult, camera menţionată continua cu o nouă compartimentare, realizată din zidărie cu piatră şi pământ, al cărei colţ era dat de zidul de blocare al porticului şi avansa (iarăşi în formă de L), la limita Ţ-U 72 pe o lungime de 2,85 m x 2,3 m. Această nouă compartimentare, al cărei nivel de călcare era situat la cca. - 1,1 m faţă de nivelul actual al solului, făcea legătura cu camerele din portic, situate la un nivel mai jos, pe un culoar cu trepte. Materialul rezultat în această campanie constă, ca şi în campania anterioară, în foarte puţină ceramică medievală timpurie. În schimb sunt foarte numeroase fragmentele de ceramică romano-bizantină (între care predomină cele de amforă). Au fost descoperite, de asemenea, piese întregi sau întregibile (o amforă LR1, căreia îi lipseşte partea superioară şi ansele; o altă amforă pontică cu urme de vopsea pe corp, căreia îi lipsea doar o porţiune din gură; un capac de amforă întreg; un ulcior, căruia îi lipseşte partea superioară; o râşniţă din piatră bine conservată, alcătuită din 2 piese descoperită pe podeaua camerei, sprijinită de zidul despărţitor al camerei din T 72). Nivelul căruia îi aparţin piesele precede ultimul nivel identificat în cursul campaniei precedente, vizibil doar în caroul învecinat, T 72, prin cele câteva cărămizi ale unui pavaj situat imediat sub stratul vegetal actual. T-Ş72. Aici a fost îndepărtat martorul dintre carouri, păstrat din campaniile precedente, lat de 1 m şi adânc de cca. -1,1 m, situat aprox. pe linia dinspre Dunăre a şanţului castrului târziu. Totodată, ulterior acestei operaţiuni, a fost realizat un profil lung între Ţ-T-Ş-S 72, la limita cu şirul de carouri cu nr. 71. Materialul rezultat de aici constă aproape în exclusivitate din fragmente de borcane medieval timpurii şi multe oase de animale. Prin îndepărtarea acestuia a putut fi pus mai bine în evidenţă colţul compartimentării din T 72, înspre Ş 72. Zidul lung exterior al acesteia, ca şi faţa zidului de piatră cu pământ pus în evidenţă la limita T 72 cu T 71 erau dublate de două şiruri de pietre cu suprafaţa foarte tocită, late de cca. 0,6 m - fie aparţinând unor fundaţii de ziduri lungi dintr-o fază constructivă anterioară, fie rezultat al unei amenajări de trotuar pentru stradă. Limita lor superioară coincidea cu penultimul nivel de călcare înregistrat în acest carou. La acest nivel, surprins la o adâncime de -0,8 m faţă de nivelul actual de călcare, au apărut şi o amforă tip Spatheion şi un vas aparţinând veselei pentru băut, aflate în bună stare de conservare. Mai mult, traseul celor două şiruri continuă şi în Ţ 72, însoţind zidurile perimetrale ale compartimentării menţionate mai sus, iar acest fapt denotă o împărţire anterioară similară a spaţiului din această zonă a cetăţii. Au fost realizate o serie întreagă de profile ale carourilor săpate, măsurători experimentale ale volumelor diverselor piese din depozitul sitului, alături de desene şi fotografii digitale ale diverselor faze de săpătură sau ale artefactelor descoperite. În plus, au fost realizate un număr de peste 100 de fotografii digitale.
Pe suprafaţa aproape plană astfel obţinută nu au mai apărut altfel de vestigii, cu excepţia resturilor aflat sub nivelul interior de călcare al bordeielor mai sus enumerate, şi anume resturi de pământ calcinat de la tava de uscat cereale din B255 şi fragmente ceramice striate formând substratul refractar al vetrei cuptorului din acelaşi bordei (B255), precum şi asizele de fundaţie ale pereţilor tuturor bordeielor enumerate mai sus care au corespuns contururilor consemnate în relevee. De asemenea, a fost degajat zidul longitudinal care, urmând axul carourilor c77-76-75-74-73 uneşte zidul de incintă cu absida clădirii din carourile abcde72-71-70-69. Acesta se păstrează cu aspect de elevaţie pe o înălţime medie de 1 m şi prezintă o fractura longitudinală mediană cu prăbuşirea paramentului de SV pe jumătatea superioară a înălţimii. Nu prezintă ramificaţii laterale, aceea aparentă în releveele mai vechi reprezenta probabil un zid de piatră cu pământ adosat zidului în discuţie. Încă din 1957 nu s-au mai putut identifica elemente de zidărie care să-i aparţină aşa încât atribuirea cronologică-culturală a acestui fragment rămâne sub semnul întrebării, poate în faza de tranziţie de la faza romano-bizantină la cea medio-bizantină, ca şi zidul de incintă al fortificaţiei târzii. Pe suprafaţa astfel degajată nu au mai apărut alte resturi constructive şi descoperirile mobile aparţin doar celor două faze reprezentate şi de resturile de arhitectură - destul de numeroase fragmente ceramice medio-bizantine striate, între care o deosebită importanţă prezintă cele descoperite în substratul vetrei cuptorului din B255, constituind o „descoperire închisă”, precum şi cele aflate într-o poziţie similară în cuptorul din B257. S-au mai descoperit de asemenea numeroase fragmente ceramice romano-bizantine - frecvente amforele striate şi cele cu coaste - dar nici un vas întreg. Zidul longitudinal de pe axul carourilor c77-73 cu clivarea lui mediană longitudinală, precum şi absenţa atât a vestigiilor altor construcţii cât şi a ştrepilor unor ziduri ramificate perpendicular, ridică o serie de probleme în legătură cu caracterul părţii de SV a cetăţii, adică cu eventuala dispunere în terase a acesteia precum şi cu raporturile de înălţime ale acestor terase. De asemenea ridică din nou problema lunecării de terenuri sub acţiunea unor mişcări epirogenetice (sau, mai simplu, seismice), cărora s-ar putea datora „clivarea” zidului amintit şi cu „golirea” terasei inferioare pe care acesta eventual o delimita spre NE. De asemenea ridică problema reumplerii acestei terase, până la latura de SV a zidului de incintă roman târziu, surprins către S (curtina J), cu ruine scurse de pe terasa superioară şi cu amplasarea şi săparea bordeielor medio-bizantine în această umplutură. Faptul că zidul nu a putut fi încă urmărit până la întâlnirea cu absida clădirii din carourile abcde72-71-70-69 defineşte un obiectiv pentru săpăturile din campania 2002, când obiectivul este să se termine degajarea până în carourile cd73-66. Cu acest prilej se va urmări cu deosebită grijă sesizarea unei accentuări a pantei de alunecare a terenurilor pe direcţia V, precum şi jocul de nivele, ţinând seama că edificiul cu absidă iese din aliniamentul cu zidul longitudinal către SV. Surprinderea, în 1942-1943, a unei fundaţii de zid şi a unor elemente de ordin (bază, fus) la un nivel încă mai jos în zona carourilor e-g72-70 reprezintă o complicaţie în plus a acestei problematici.
Astfel prin desfiinţarea unei diafragme - după desenarea profilului - a putut fi identificat zidul de NE al construcţiei C10. De asemenea a fost degajat colţul de E al construcţiei C6, unde a fost surprins un stâlp de lemn vertical, parţial carbonatat, de care se sprijineau câteva scânduri din care s-au cules fragmente carbonizate. În O76, în contextul apariţiei a două fusuri de coloană în centrul unei încăperi cu ziduri de piatră cu mortar - probabil cazarmă romană târzie - au putut fi identificate - tot prin desfiinţarea unei diafragme după desenarea profilului - zidurile de piatră cu pământ corespunzătoare, documentând o fază ulterioară probabilei cazărmi, dar anterioară Casei bogate (C1-C2) din sectorul V. În P76 s-a degajat suprafaţa de dărâmături identificându-se vestigiile unui bordei a cărui cercetare a fost lăsată pentru campania 2002, iar în P75 a fost identificat un zid de piatră cu mortar, ras până la o adâncime apreciabilă de cca. 1 m, ce se leagă probabil de structurile romane târzii prezente peste tot în zonă. La desfiinţarea martorului dintre O74-O73, tot după desenarea profilului, a fost degajată complet strada 2. Din săpăturile din campania 2001 din sectorul V/IV au fost recuperate multe fragmente ceramice - mai puţine striate, medio-bizantine şi relativ multe romane târzii, amfore dar şi vase mici. În martorul dintre O74-O73 a fost găsită o monedă de bronz cu inscripţia Diva Paula(?), poate Caecilia Paulina, soţia lui Maximin I (235-238), evident antrenată în acest nivel din depuneri anterioare. Sectorul extramuran VIII Marian Ţiplic (ULB Sibiu) Săpăturile, conduse de asistent Marian Ţiplic, de la facultatea LIJ, ULBS şi executate cu studenţi de la aceeaşi unitate, au durat de la 6 la 24 august 2001, şi au avut drept scop iniţierea cercetării platoului de la SE de cetate, despre care se ştia că este ocupat de bordeie medio-bizantine, aşa încât se formulase ipoteza că fusese inclus în fortificaţia medio-bizantină, o ramificaţie a zidului de incintă din piatră cu pământ din această fază încingându-l pe conturul exterior. În scopul urmăririi acestor probleme au fost trasate, coliniare cu limita de SV a carourilor N din sectorul V, două secţiuni, una în continuarea celeilalte, orientate SE-NV, de câte 2 x 20 m, separate de o diafragmă de 1 m, marcate cu O100 - O96 (2 x 5 m), fiind adâncite până la -1 m/-1,5 m, în funcţie de descoperiri, fără să atingă nicăieri nivelul pământului viu. Ca peste tot în Cetate a ieşit o cantitate însemnată de fragmente ceramice striate medio-bizantine, precum şi fragmente ceramice romano-bizantine - amfore striate şi cu coaste, vase mici, de băut sau de bucătărie, câteva fragmente de fier, precum şi oase de animale - resturi de bucătărie. În secţiuni, la distanţe diferite de limita de SE a lor au fost identificate vestigiile a trei bordeie: unul în O97, din care nu se păstrează decât colţul rotunjit al unei fundaţii din bolovani de piatră; al doilea este reprezentat de o schimbare a solului marcând o linie dreaptă, în O98, aşa încât clarificarea acestei anomalii rămâne pentru viitoarea campanie de săpături; al treilea constă din doi pereţi din un singur rând de bolovani, formând un unghi drept, în O99, cea mai mare parte a lui intrând sub malul de NE al secţiunii şi constituind, prin urmare un obiect de cercetare pentru viitoarele campanii. La mijlocul secţiunii O99-100 au apărut două ziduri de piatră cu pământ, prezentând doi paramenţi, paralele şi tăind transversal-oblic secţiunea. Este evident că ele aparţin unei construcţii ample al cărei rost nu va putea fi clarificat decât în viitoarele campanii. La capătul de SE al secţiunii, la limita O100 a fost descoperit un zid masiv de piatră cu pământ, ce atât cât se poate distinge urmează curba de nivel marcând începutul râpei care limitează platoul pe laturile lui de SE şi SSV precum şi în mică măsură pe latura de NE, unde urcă, pierzându-se în panta drumului. Este probabil că acesta constituie ramificaţia zidului de incintă medio-bizantin relativ bine cunoscut pe cetate şi doar presupus pentru platoul extra muros de SE. Şi în cazul acestei construcţii, observaţiile şi descoperirile din campaniile viitoare vor aduce clarificări fundamentale. În afara lucrărilor de cercetare propriu zise, din fonduri special afectate de Direcţia Monumentelor Istorice au fost executate lucrări de conservare primară sub conducerea arh. Dana Sarvaş, la zidul de incintă şi anume la curtinele e, f, g şi turnurile 3 (refacerea lucrărilor din anul 2000),4,5,6. Rămân de efectuat în anul următor lucrări de conservare primară la curtina h şi la turnul 7 precum şi la interioarele turnurilor 2, 3, 4, 5, 6, precum şi să se execute o conservare experimentală a şapei fisurate, cu lianţi sintetici. În acelaşi timp se va continua şi aprofunda proiectul de restaurare a cheiului portului şi se va iniţia proiectul de restaurare prin adăpostire a termelor romane. [arh. Dana Sarvaş] Sector estic Zaharia Covacef - responsabil sector (MINAC, UO Constanţa) Campania de cercetări arheologice din 2001, de doar trei săptămâni, a fost insuficientă pentru atingerea obiectivelor urmărite; sectorul este destul de întins, are multe construcţii romano-bizantine ale căror ziduri distruse, reparate, suprapuse, adăugate de-a lungul a trei secole, au mai fost odată afectate de construcţiile perioadei medievale timpurii. După cum se ştie din rapoartele anterioare în sectorul de E au fost aduse la lumină zece încăperi, plasate în jurul unei piaţete pavate, şi căile de acces dintre acestea. În campania din 2001 am lucrat în încăperile C.5, C.6 şi C.9 şi de asemenea am continuat demontarea martorului dintre carourile M.73-72 şi N.73-72; s-a îndreptat capătul martorului dintre carourile N.74 şi N.73 şi s-a săpat în carourile P.75 (C.9), P.76 şi O.76. Demontarea martorului dintre carourile M.73-72 şi N.73-72 începuse încă din campania trecută când ne-am oprit pe nivelul romano-bizantin; aveam de săpat un volum de 6,5 m lungime x 1 m lăţime şi 0,9 m înălţime. Săparea martorului în această campanie a condus la descoperirea fundaţiei zidului de NE al încăperii C.10, zid care a fost deranjat - şi suprapus - de construcţiile medievale timpurii (una dintre acestea a afectat şi colţul de V al încăperii C.7). Toate materialele găsite aici sunt fragmentare: o mare cantitate de ceramică, sticlă, fier şi resturi osteologice şi ihtiologice (inclusiv solzi de peşte). Remarcăm, dintre descoperiri, o fibulă fragmentară de fier, două piese (?) din bronz, o monedă din bronz şi o mărgică de chihlimbar. Îndreptarea capătului martorului dintre carourile N.74 şi N.73 (scobit de „căutătorii de comori”) a evidenţiat faptul că acesta suprapune exact strada 2. Şi aici materialele, aceleaşi categorii, erau fragmentare; dintre toate remarcăm o monedă, foarte bine conservată, cu inscripţia: DIVA PAVLA. În încăperea C.5 (construcţie ce aparţine sfârşitului secolului IV - începutului secolului V, cu refaceri şi adăugiri făcute la jumătatea sec. V), săpătura - de nivelare - a adus la lumină un vârf de lance din fier, o broască de uşă (găsită în dreptul intrării de pe latura lungă a încăperii) şi un mâner manşon, de asemenea din fier, pe lângă o însemnată cantitate de fragmente ceramice, de sticlă şi cuie din fier. În încăperea C. 6, care formează un edificiu împreună cu încăperile C.1 şi C.9, trebuia săpat colţul estic (rămas nesăpat din campania trecută). nordici în această campanie nu am epuizat stratul de incendiu, plin cu diverse materiale, inclusiv de construcţie. Am găsit aici, în apropierea zidului de N-E al încăperii, pe lângă ţigle şi olane, un par gros, vertical, şi două scânduri aproape suprapuse, toate arse. Din această încăpere se recuperează un opaiţ fragmentar, un urcior - în aceeaşi stare - şi o greutate-ancoră ale cărei feţe au formă trapezoidală (dimensiunile piesei: I = 15 cm; LA bază = 12 cm; LA sus = 8 cm; GR = 7 cm); orificiul de prindere (cu diametrul de 1 cm) este situat la 3 cm faţă de latura superioară, albierile profunde dovedesc utilizarea sa intensă. S-au mai găsit diverse fragmente ceramice, fragmente de piese (neidentificabile) şi cuie din fier, talpa unui pahar şi numeroase fragmente de sticlă. În încăperea C.9 nu facem decât să curăţăm şi să îndreptăm profilul martorului dinspre S-V; încăperea continuă şi în carourile P.75 şi P.74 (unde facem acelaşi lucru: curăţenie). Din C.9 recuperăm un vârf de săgeată şi trei fragmente dintr-un vârf de lance din fier. În caroul P.75 (deci tot C.9) descoperim un vârf de stillum din bronz şi un pahar de sticlă, găsit împreună cu alte fragmente de sticlă, deformate de incendiu. Caroul O.76-77, la fel cu P.76-77, era plin de dărâmături; am continuat degajarea lor, mai ales că în campania trecută aici apăruseră două coloane (probabil de la un portic) situate la 2 m în faţa încăperii C.1. Am constatat că cele două coloane au fost utilizate pentru o construcţie din piatră legată cu pământ; după toate aparenţele noua încăpere (pe care o notăm L.3) a fost ridicată spre sfârşitul sec. VI - începutul sec. VII p. Chr., atunci când au mai fost ridicate construcţii similare care au fost legate de pilonii porticului aflat în jurul piaţetei. Dintre materialele recuperate de aici evidenţiem un opaiţ întreg (căruia îi lipseşte câte un pic din cioc şi din toartă), fragmente de la alte opaiţe, amfore fragmentare, fragmente de sticlă, o lamă de cuţit din fier şi numeroase cuie. În sfârşit, în caroul P. 76 începem să înlăturăm dărâmăturile romano-bizantine, nivelate de locuirea medieval-timpurie; operaţiunea se desfăşoară fără deranjarea colţului locuinţei medieval-timpurii descoperit aici în campania din 2000. Şi de aici se recuperează o mare cantitate de materiale, în stare fragmentară: predomină amforele (în special cele de tipul „cu coaste”), castroane, farfurii, ceramică stampată, opaiţe, pahare de sticlă, diverse fragmente de fier, plumb, ca şi numeroase resturi osteologice. Subliniem însă că nu am reuşit să înlăturăm toate dărâmăturile de aici. Este necesar ca pe viitor, pe lângă continuarea cercetărilor din acest sector, să fie luate şi o serie de măsuri de conservare primară a zidurilor; sectorul, destul de impozant prin construcţiile sale constituie o pagină din istoria cetăţii ce poate fi exploatată turistic. Întregul material se află încă la Laboratorul de restaurare; după finalizarea acestei acţiuni va fi înregistrat, depozitat, iar cele mai reprezentative piese vor fi integrate circuitului expoziţional.
Yüklə 5,34 Mb. Dostları ilə paylaş:
|